Decizia civilă nr. 131/2013. Contencios administrativ. Contestație la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ N r. 131/2013
Ședința publică din data de 28 Februarie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: D. E. L. JUDECĂTOR: L. T. B. JUDECĂTOR: A. P. M. GREFIER: M. DP
S-a luat în examinare recursul declarat de Direcția Generală a F. P. Bistrița- Năsăud pentru A. F. P. a O. S. -B. împotriva Sentinței civile nr.1184/_
, pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata N. L.
M.
, având ca obiect contestație la executare.
Cauza s-a judecat în fond la data de 14 februarie 2013, când instanța a reținut recursul în dezbatere, încheierea de ședință făcând parte integrantă din prezenta decizie.
Deliberând constată;
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 1184/_ pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._ a fost admisă contestația la executare formulată de contestatoarea N. L. M. în contradictoriu cu intimata A. F. P. a orașului S. B. și, în consecință, a fost anulat Titlul executoriu nr. 4169 din_ și Somația nr. 6/_ /5373 din_, emise de intimată în dosar execuțional nr. 33722011/6/_ /5373, ca nelegale și netemeinice și anulată executarea silită însăși ce formează obiectul acestui dosar de executare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr.34803 din data de_, s-au stabilit în sarcina debitoarei contestatoare N. L. M. dobânzi și penalități de întârziere aferente taxei pe valoare adăugată în sumă totală de 232.128 lei. Așa cum rezultă din Anexa la această decizie, accesoriile vizează obligația de plată stabilită prin Decizia nr. 183/_ . Decizia de impunere astfel emisă, constituie titlul de creanță fiscală.
Din piesele dosarului execuțional aflat la dosar rezultă faptul că această Decizie nr. 34803//_ nu a fost comunicată debitoarei. Chiar dacă intimata face referire prin înscrisul de la fila 32 dosar că i-a fost comunicată debitoarei cu confirmare de primire decizia mai sus amintită, precum și somația, actele depuse la dosar de către intimată nu fac în nici un mod dovada faptului că s-a realizat conform normelor legale comunicarea. În concret, nu există la dosar dovada că intimata a comunicat debitoarei decizia nr. 34803/2011 și nici că debitoarea contestatoare ar fi semnat de primire actul fiscal.
La data de_, intimata a emis Titlul executoriu nr. 4169/_ declanșând executarea silită împotriva debitoarei-contestatoare N. L. - M. . Executarea silită formează obiectul dosarului execuțional nr. 33722011/6/_ /5373, contestat în cauză. Tot la aceeași dată, intimata a emis și Somația nr. 6/_ /5373 pentru suma de 232.128 lei.
Raportat la starea de fapt astfel reținută, instanța a apreciat ca fiind întemeiată contestația la executare astfel formulată.
Astfel, potrivit art.137 al.2 din Codul de procedură fiscală titlul de creanță devine titlu executoriu la data la cere creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
În speță, Decizia de impunere nr. 34803/_ putea fi atacată legal prin contestație la organul emitent, în termen de 30 de zile - de la comunicare.
Ordinea în care se realizează comunicarea oricărui act administrativ-fiscal deci și a titlului de creanță este reglementată de art.44 alin.2 lit.,,a-d’’ din O.G. nr.92/2003, republicată.
În prezenta speță, instanța a constatat că nu s-a respectat de către intimată obligația legală a comunicării deciziei, prin nici una din modalitățile prevăzute de lege și în nici una din ordinea stabilită de Codul de procedură fiscală. De altfel, s-a statuat cu privire la ordinea comunicării actelor administrativ-fiscale și prin Decizia nr.536/_ a Curții Constituționale prin care s-a constatat că dispozițiile art.44 alin.3 din O.G. nr. 92/2003 sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ-fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzute la art.44 alin.2 lit.,,a-d’’ din aceeași ordonanță.
Așa cum s-a precizat organul de executare nu numai că nu a comunicat în ordinea prevăzută de lege, contestatoarei, decizia de impunere ci, mai mult decât atât, nu a realizat nici o comunicare a acesteia, înscrisurile depuse de intimată în probațiune nu fac dovada că actul fiscal a fost comunicat debitoarei.
Așadar, câtă vreme decizia de impunere emisă contestatoarei nu a fost comunicată legal, aceasta nu este rămasă definitivă, deoarece împotriva ei contestatoarea are posibilitatea să formuleze contestație la organul emitent în termen de 30 de zile de la comunicare. Numai în situația în care contestatoarea nu uzează de această cale de atac în termenul prevăzut de lege, decizia de impunere devine titlu executoriu după expirarea termenului de plată a obligațiilor fiscale stabilite în sarcina sa.
În consecință, câtă vreme decizia de impunere nu a fost legal comunicată contestatoarei, nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru emiterea Titlului executoriu nr. 4169/_ . Astfel, titlul executoriu în litigiu emis în aceste condiții precum și somația nr. 6/_ /5373 emisă de intimată în același dosar execuțional sunt nelegale, iar în aceste condiții, în baza art.172 Cod procedură fiscală se vor anula formele de executare silită (somație și titlu executoriu) emise de intimată în dosar execuțional în litigiu.
Deoarece în lipsa comunicării legale a deciziei de impunere, aceasta nu a devenit titlu executoriu în condițiile legii, contestatoarea având posibilitatea să introducă contestația prevăzută de lege, însăși executarea silită declanșată de intimată în aceste condiții este nelegală și netemeinică motiv pentru care, în baza art. 404 alin.1 Cod procedură civilă s-a anulat însăși executarea silită începută de intimată împotriva contestatoarei.
De asemenea, anularea titlului executoriu și somației în litigiu se impune și având în vedere faptul că prin Decizia nr. 70/_ emisă de ANAF - Direcția Generală a F. P. Bistrița-Năsăud - Biroul de soluționare a contestațiilor, s-a admis contestația formulată de numita
N. L. -M. pentru suma totală de 143.892 lei reprezentând taxă pe valoare adăugată în suma de 125.123 lei și penalități de întârziere în sumă de 18.769 lei și, pe cale de consecință, anularea corespunzătoare a Deciziei de impunere nr.183/_ ; totodată, s-a dispus desființarea parțială a Deciziei de impunere nr.1283/_ privind suma de 843.623 lei reprezentând majorări de întârziere, respectiv dobânzi, urmând ca pentru această creanță să fie puse în executare dispozițiile art. 216 alin.3 1Cod procedură fiscală, respingându-se ca neîntemeiate celelalte capete de cerere.
Câtă vreme așa cum rezultă din Decizia nr. 34803/_ aceasta vizează accesorii stabilite în baza Deciziei nr.183/_, cu atât mai mult se impune anularea formelor de executare silită din dosarul de executare în litigiu, în baza principiului accesorium seqvitur principalae.
Deoarece se afla în culpă procesuală în baza art. 274 alin.1 Cod procedură civilă, a fost obligată intimata să plătească contestatoarei suma de 199 lei cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, Direcția Generală a F. P. Bistrița-Năsăud, în numele AFP S. B., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii contestației la executare formulate și menținerea ca temeinice și legale a formelor de executare silită în dosarul execuțional 33722011/6/_ /5373 întocmite de AFP S. B. .
În motivare s-a arătat că prin sentința civilă nr.1184/2012, instanța de fond în mod greșit a admis contestația la executare formulată în cauză de către contestatoarea N. L. M. și a dispus anularea Titlului executoriu 4169/_ și a somației 6/_ /5373 din aceeași dată și anularea executării silite din dosarul execuțional 33722011/6/_ .
Se poate observa că în reținerile instanței, raportat la starea de fapt instanța a considerat ca fiind întemeiată contestația la executare formulată. Pentru a reține în acest mod instanța de fond s-a
raportat la prevederile art. 137 aliniat 2 din OG 92/2003 coroborat cu art. 44 alin 2 litera d din același act normativ. În speță, instanța a considerat că nu s-a respectat de către organul de executare obligația legală a comunicării deciziei 34803/_, prin nici una din modalitățile prevăzute de lege și nici în ordinea stabilită de Codul de procedură fiscală - art. 44(1) "Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. În situația contribuabililor fără domiciliu fiscal în România, care și-au desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum și în situația numirii unui curator fiscal, în condițiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz. (2) Actul administrativ fiscal se comunică după cum urmează:
prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului;
prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului;
prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia;
prin publicitate";.
Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. în lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean. în toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului*).
Dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător.
Prin Decizia Curții Constituționale nr. 536 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 482 din 7 iulie 2011 a fost admisa excepția de neconstituționalitate cu privire la dispozițiile art. 44 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, constatându-se ca acestea sunt neconstituționale, în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzute la art. 44 alin. (2) lit. a) - d) din aceeași ordonanță.
Conform art. 147 alin. (1) din Constituția României republicată în Monitorul Oficial nr. 767 din 31 octombrie 2003 dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
În concluzie, începând cu data de 7 iulie 2011, dispozițiile art. 44 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzute la art. 44 alin. (2) lit. a)- d) din aceeași ordonanță, se suspendă de drept, urmând să-și înceteze efectele juridice începând cu data de 22 august 2011, dacă legiuitorul nu intervine pentru modificarea prevederilor atacate."
Aprecierile instanței de fond asupra comunicării actului administrativ decizia de impunere 34803/_ nu sunt fondate in speța de față. Instanța de fond în mod eronat analizează în speța de față decizia de impunere, competența în analiza acesteia nefiind în sarcina instanței de fond, sesizată cu o contestație la executare împotriva Titlului executoriu și a somației mai sus amintite. Decizia de impunere, prin dispozițiile legale prevăzute de OG 92/2003, republicată, impune o altă cale de atac, așa cum este de altfel statuat în Codul de procedură fiscală, art.205-211 Cod procedură fiscală, competența analizării revenind altei instanțe de fond. Or, în speța de față se contestă Titlului
executoriu 4169/_ și Somația 6/_ /5373, acte a căror executare nu ar fi în nici un mod influențată de introducerea unei eventuale contestații împotriva Deciziei de impunere, în mod eronat denumită de către instanțe de fond decizie de impunere, fiind în fapt Decizie referitoare la obligațiile de plată accesorii asimilată unei decizii de impunere, contestația împotriva unui astfel de act, atât pe cale administrativă cât și în instanța de contencios, nefiind suspensivă de executare.
În ceea ce privește comunicarea deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii, se precizează că aceasta a fost comunicată contestatoarei în mod legal și cu respectarea prevederilor legale.
La data de_ prin Ordinul 2616/2010 al președintelui ANAF a fost modificat și completat OPANAF 1359/2009, privind tipărirea și transmiterea centralizată a actelor administrative și procedurale, ordin emis în temeiul prevederilor art.12 alin 3 din HG 109/2009 privind organizarea și funcționarea ANAF și cu respectarea prevederilor art. 44 din OG 92/2003, republicată cu modificările și completările ulterioare.
Prin OPANAF mai sus amintit s-a stabilit procedura privind tipărirea și transmiterea centralizată a actelor administrative și procedurale prin intermediul UIR. Unitatea de imprimare rapidă reprezintă serviciul înființat în cadrul aparatului propriu al Direcției generale a finanțelor publice a județului Vâlcea, în conformitate cu OPANAF 1319/_, care asigură tipărirea centralizată a documentelor administrative emise de organele fiscale, pregătirea și predarea corespondenței către oficiul poștal în vederea expedierii documentelor administrative către contribuabili, precum și organizarea evidenței documentelor plătite. Pe calendarul general al operațiunilor ce sunt efectuate în vederea imprimării masive a actelor administrative se află înscrise și Deciziile referitoare la obligații de plată accesorii, așa cum este de altfel stipulat și în OPANAF 1359/2009. Facem precizarea că Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii a fost transmisă contestatoarei prin UIR, unitatea de imprimare rapidă, sens în care depunem confirmarea de primire anexată prezentei.
Reiterând cele arătate în întâmpinarea formulată Titlul executoriu a cărui anulare se solicită prin prezenta contestație la executare 4169 din_, emis de AFP Sîngeorz-B., are ca și document prin care se individualizează suma de plată Decizia 34803 din_, Decizie emisă în condiții de deplină legalitate și de altfel necontestată de către numita N. L. M., Decizie emisă către N. L. M., 28439155, și nu Decizia 183/2011, așa cum în mod greșit, vădit intenționat, menționează contestatoarea prin contestația formulată.
Se precizează că nici împotriva acestei Decizii 34803 contestatoarea nu a formulat cale de
atac.
In drept s-au invocat disp. art. 304 și următoarele Cod proc.civ.
Intimata N. L. M.
a depus la dosar întâmpinare,
prin care a invocat excepția lipsei
calității procesuale active a pârâtei DGFP Bistrița-Năsăud
, iar pe fond a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
În motivare cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a Direcției Generale a F.
P. Bistrița-Năsăud se arată că așa cum rezultă din cererea introductivă, din piesele dosarului și mai ales din sentința civilă nr.1184/2012 a Judecătoriei Năsăud, Direcția Generală a F. P. Bistrița-Năsăud nu a fost parte în proces. Prin urmare, având în vedere că recurenta este o persoană juridică diferită de A. F. P. a O. S. -B., este clar că nu are calitatea de a promova recurs împotriva unei hotărâri judecătorești care nu o vizează.
Din cererea de recurs rezultă că DGFP formulează recursul în nume propriu, cererea fiind redactată, semnată și ștampilată de reprezentații acesteia. Acesta este momentul la care trebuie apreciată calitatea și condițiile de exercitare a căii de atac. Chiar dacă recurenta ar invoca ulterior formulării recursului alte elemente în apărarea ei, acestea nu mai pot fi acceptate.
Pe fond se arată că sentința civilă nr.1184/2012 a Judecătoriei Năsăud pronunțată în prezentul dosar se constituie într-o radiografie obiectivă și pertinentă a stării de fapt. Mai mult, în sentința recurată sunt indicate corect temeiurile de drept care vizează în mod direct obiectul acestei cauze.
In cele ce urmează se arată că interpretarea dată stării de fapt este cea corectă, confirmată în practica judiciară care s-a constituit în acest gen de cauze.
Se mai arată că sumele vehiculate de recurenta DGFP BN nu sunt certe, lichide și exigibile nici în ceea ce privește debitul reprezentat de TVA, nici în ceea ce privește penalitățile de întârziere,
nici în ceea ce privește dobânzile, dar mai ales amenda de 500 lei aplicată. In ceea ce privește primele trei categorii de sume debit, dobânzi și penalități, ne aflăm astăzi în procedura de contestare a actelor administrativ-fiscale emise de către recurentă.
Intimata a arătat că era obligatoriu să existe o corelație între Decizia de impunere și Titlu executoriu în ceea ce privește identificarea persoanei contribuabile. Codul de identificare fiscal și CNP- ul sunt chestiuni total diferite sub aspect fiscal.
Totodată, există o multitudine de neconcordanțe în ceea ce privește sumele pe care intimata le-ar datora, ceea ce "afectează"; în mod clar și Titlul executoriu.
Intimata a indicat în cuprinsul contestației la executare o multitudine de motive pentru care instanța de judecată a fondului putea să dispună admiterea acțiunii. Independent de întrunirea sau neîntrunirea elementelor procedurale, este clar că această contestație la executare a fost admisă în mod legal.
Dar, elementar și decisiv, ceea ce trebuia reținut mai întâi era chiar aspectul pe care sentința recurată se bazează în cea mai mare parte și anume că nu se poate trece la executarea silită mai înainte ca un titlu de creanță (oricare, nu doar cel ce cuprinde accesorii) să fie comunicat în condiții procedurale. Există o ordine stabilită de o lege organică - art. 44 al OG nr.92/2003 actualizată care prevede modalitățile de comunicare. Este nu numai legal, dar și logic ca mai întâi să se facă individualizarea unilaterală de către DGFP sau AFP și abia apoi, după expirarea termenului de plată, să se emită, comunice și pună în executare Titlul executoriu.
In fața primei instanțe recurenta nu a putut face dovada că i-a comunicat Decizia nr.
34803/2011.
In motivarea recursului, recurenta nu face altceva decât să se limiteze la enumerarea unor articole ale OG nr. 92/2003, ceea ce ridica un semn de întrebare cu privire la efectivitatea cererii de recurs care are exclusiv rolul de a reda textele normative in evoluția lor.
Având în vedere ca prin cerere de recurs nu sunt aduse critici efective la adresa sentinței nr.
1184/2012 a Judecătoriei Năsăud, se solicită respingerea recursului promovat.
Examinând cu prioritate, conform art.137 alin.1 C.pr.civ., excepția lipsei calității procesuale active a DGFP Bistrița-Năsăud
în declararea recursului, invocată de intimata N. L.
M. , instanța reține că prezenta cale de atac a fost promovată de Direcția Generală a F. P. Bistrița-Năsăud în numele Administrației F. P. Sîngeorz B. , ca și administrație subordonată( față de prevederile art.2 din anexa nr.1 a OPANAF nr.1348/2009 cu referire la art.1-3 din anexa nr.5 a aceluiași ordin, administrațiile finanțelor publice orășenești neavând în structura organizatorică un birou/compartiment juridic), nu și în nume propriu, astfel că susținerile intimatei în sensul că această instituție nu ar putea promova recurs împotriva unei sentințe care nu o vizează, fiind evident că recursul ar fi fost promovat în nume propriu, nu pot fi primite, cu atât mai mult cu cât la fond întâmpinarea a fost formulată în numele pârâtei de aceeași instituție, considerente pentru care se va respinge această excepție ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs formulate, cât și din oficiu, potrivit art. 304 și 3041 Cod procedură civilă,
tribunalul reține în mod corect judecătorul fondului a statuat, raportat la înscrisurile existente la dosar, că decizia de impunere nr.34803/_ emisă pe numele contestatoarei intimate prin care s-a stabilit obligativitatea achitării creanței în
cuantum total de 232.138 lei, reprezentând dobânzi și penalități întârziere TVA, constituie titlu de creanță, înscris în care este, de altfel și inserată mențiunea că prezenta decizie constituie titlu de creanță, în conformitate cu prevederile art.110 din OG 92/2003. Singura dovadă a comunicării acesteia cu intimata contestatoare este "lista confirmărilor/retururilor deciziilor de calcul accesorii"; depusă la fila 37 dosar fond, respectiv cea atașată la data de_ în dosarul de recurs, înscrisuri care evidențiază data de_ ca fiind "data confirmării";, fără ca organul de executare să se fi conformat dispozițiilor instanței de recurs în sensul depunerii dovezii de comunicare a deciziei de impunere- recipisa față-verso.
Deși, în ceea ce privește comunicarea deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii, s-a precizat de către recurentă că au respectate prevederile legale, adică cele stabilite prin Ordinul 2616/_ al președintelui ANAF ( de modificare și completare a OPANAF 1359/2009), privind tipărirea și transmiterea centralizată a actelor administrative și procedurale, ordin emis în temeiul prevederilor art.12 alin 3 din HG 109/2009 privind organizarea și funcționarea ANAF și prin art.44 din OG 92/2003, republicată cu modificările și completările ulterioare, instanța de control apreciază
că se impunea, raportat la pct. III și IV din OPANAF nr.2616/_, depunerea confirmării de primire de la oficiul poștal care ar fi trebuit arhivată atât pe suport de hârtie, cât și în format electronic, pe unități fiscale prin scanarea imaginii acestei confirmări de către UIR( unitatea de imprimare - serviciul înființat în cadrul aparatului propriu al Direcției Generale a F. P. a județului Vâlcea, în conformitate cu OPANAF 1319/_, care asigură tipărirea centralizată a documentelor administrative emise de organele fiscale, pregătirea și predarea corespondenței către oficiul poștal în vederea expedierii documentelor administrative către contribuabili, precum și organizarea evidenței documentelor plătite).
Or, este evident că în situația în care nu există dovada comunicării titlului de creanță care stabilește și individualizează creanța fiscală, așa cum prevede art.110 alin.3 C. pr. fiscală și care să se transforme în titlu executoriu la data când creanța bugetară este scadentă prin expirarea termenului de plată, conform art. 141 alin. 2 din același act normativ, în condițiile în care decizia de impunere nu i-a fost comunicată contestatoarei în vreuna din modalitățile prev. de art. 44 alin. 2 lit. a-d Cod procedură fiscală, pentru a putea fi contestată, în termen de 30 de zile de la comunicare, după procedura prev. de art. 205-207 Cod procedură fiscală, apar ca pertinente susținerile instanței de fond referitoare la nelegalitatea titlului executoriu și somației, neputând fi primită susținerea recurentei că problematica comunicării ar putea fi analizată doar în procedura de contestare administrativă, câtă vreme s-a și declanșat executarea silită, anterior dobândirii calității de titlu executoriu a deciziei de impunere.
Pentru considerentele expuse, tribunalul, apreciind că nu este dat motivul de modificare prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de Direcția Generală a F. P. Bistrița-Năsăud în numele Administrației F.
P. Sîngeorz B. , împotriva sentinței civile nr.1184/_ pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondată excepția lipsei calității procesuale active în declararea recursului a Direcției Generale a F. P. Bistrița-Năsăud, cu sediul în Bistrița, str. 1 Decembrie, nr.6-8, jud. Bistrița-Năsăud, invocată de intimata N. L. M., domiciliată în loc. S. B., str. V. B.
, nr.195A, jud. Bistrița-Năsăud.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Direcția Generală a F. P. Bistrița-Năsăud în numele Administrației F. P. Sîngeorz B., cu sediul în S. B., str. I.
, nr.2A, jud. Bistrița-Năsăud împotriva sentinței civile nr.1184/_ pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
D. E. L. | L. | T. B. | A. P. M. |
GREFIER,
M. DP
Red/dact: DEL/HVA
_ /4 ex Jud. fond: PAR
