Decizia civilă nr. 738/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE M. SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DECIZIA Nr. 738/R/2013
Ședința publică din data de 05 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. G. C. JUDECĂTOR: I. N. B. JUDECĂTOR: S. T. GREFIER: D. B.
S-a luat spre examinare recursul promovat de recurentul I. T. DE M. C. împotriva sentinței civile nr. 689/2012 pronunțată în data de_ în dosarul nr._ privind și pe intimata SC P. C. S. având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru intimată, în substituirea reprezentantul acestuia, avocat Aurel Bujiță, avocat Mandruțiu R., cu delegație de substituire depusă la dosar (f.19) lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, tribunalul constată că în data de_ intimata a înregistrat la dosar întregire a întâmpinării (f.17) la care a atașat dovada achitării onorariului avocațial (f.18) și arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, tribunalul în conformitate cu dispozițiile art.150 C.pr.civ. declară încheiată faza probatorie și acordă cuvântul pe recurs.
Reprezentanta intimatei solicită instanței respingerea recursului pentru motivele invocate în întâmpinare și întregirea întâmpinării, pe care le susține în integralitate, cu plata cheltuielilor de judecată în recurs.
T. ul reține cauza spre soluționare.
T. UL
Prin sentința civilă nr. 689/2012 pronunțată în data de_ în dosarul nr. _
, a fost admisă plângerea contravențională formulată de către petenta S.C. PROXIM C. S.R.L., cu sediul în Mun. Dej, str. B. P. H., nr. 34, jud. C., în contradictoriu cu intimata I. T. de M. C., cu sediul în Mun. C. -N., str. G. C., nr. 2, județul C. .
A fost anulat procesul-verbal de constatare a contravențiilor și aplicare a sancțiunilor seria CJ nr. 013704/_ întocmit de către intimata I. T. de M. C. și înștiințarea de plată subsecventă și accesorie nr. 013704/A/_, și, în consecință:
A fost exonerată petenta de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 9000 lei aplicată prin procesul-verbal anulat.
A fost obligată intimata I. T. de M. C. la plata către petenta S.C. PROXIM C. a sumei de 1240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele :
Prin procesul-verbal de constatarea a contravențiilor și de aplicare a sancțiunilor seria CJ nr. 013704/_ coroborat cu procesul-verbal de control seria CJ nr. 047306/_ s- a reținut că, în urma controlului efectuat în data de_, privind modul în care se respectă legislația muncii la persoana juridică S.C. P. C. S.R.L., cu sediul în localitatea Dej, str.
B.P. H., nr. 34, reprezentată de numita C. Susana Elen, s-a constatat că societatea a încălcat prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, prin faptul primirii la muncă, începând cu data de_, a persoanelor R. M., M. his G. și F. F., fără a le încheia în formă scrisă, anterior începerii activității, contracte individuale de muncă, obligație care revine angajatului. Se face mențiunea că fapta a fost constată în baza declarațiilor date pe propria răspundere a celor trei persoane, la punctul de lucru al societății din localitatea Dej, str. Mioriței, nr. 1. Petenta a fost sancționată cu amenda în cuantum de 9000 lei (3000 lei pentru fiecare persoană), conform art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003.
Față de prevederile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța reține că plângerea a fost depusă în termenul legal, potrivit art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Sub aspectul condițiilor de formă, instanța a apreciat că procesul-verbal sus- menționat este legal întocmit, potrivit dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Relativ la susținerile petentului referitore la aplicarea art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și în privința proceselor-verbale de contravenție care ar fi asimilate unor acuzații în materie penală, instanța apreciază că în aplicarea articolului 6, Curtea Europeană a Drepturilor Omului se bazează pe cele trei "criterii Engel";, denumite după hotărârea în care le-a formulat pentru prima dată. Astfel, asimilarea proceselor-verbale de contravenție unor acuzații în materie penală nu trebuie făcută de plano. Primul criteriu se referă la calificarea prevederii drept dispoziție de drept penal conform dreptului național. Totuși, instanța de contencios european în materia drepturilor omului nu interpretează această încadrare ca fiind determinantă, ci doar ca reprezentând un punct de plecare al examinării. În cadrul celui de al doilea criteriu, C.E.D.O. examinează mai întâi sfera destinatarilor unei reglementări care prevede sancționarea unei anumite încălcări. În cazul în care o reglementare se adresează tuturor, iar nu unui grup care are un anumit statut, acesta este un argument care poate fi invocat în favoarea caracterului penal al sancțiunii. În plus, Curtea se întemeiază pe finalitatea sancțiunii aplicabile în temeiul dispoziției penale. Sancțiunea nu are caracter penal atunci când are ca finalitate numai o reparare a daunelor materiale. În schimb, în cazul în care sancțiunea are ca scop pedepsirea și prevenirea, aceasta are caracter penal. Al treilea criteriu Engel se referă la natura și la gravitatea pedepsei aplicabile.
În cauză, instanța consideră că standardul Engel este îndeplinit, având în vedere că norma juridică care reglementează contravenția în cauză este aplicabilă pe întreg teritoriul României și tuturor angajatorilor, că sancțiunea prevăzută de Codul muncii are un scop punitiv-preventiv și că cuantumul amenzii prevăzute de lege în raportare la salariul minim pe economie la nivel național (la data încheierii procesului-verbal) îi conferă acestei sancțiuni o gravitate sporită.
Instanța apreciază, în pofida celor arătate de petentă în motivele plângerii, că în plângerile contravenționale sarcina probei incumbă petentului, în favoarea procesului-verbal de constatare a contravenției operând prezumția relativă de veridicitate și de autenticitate (astfel cum a statuat Curtea Constituțională în mai multe decizii ale sale). În privința
raportului dintre prezumția relativă de veridicitate și de autenticitate a procesului-verbal și prezumția de nevinovăție în favoarea petentului, instanța observă că, în lumina articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prezumția de nevinovăție nu trebuie privită
în mod absolut, negând aspectul de legalitate și temeinicie a procesului-verbal decurgând din autoritatea cu care a fost învestit agentul constatator în acest sens (cauza Salabiaku c Franței).
În aceste condiții, prezumția de veridicitate și autenticitate a procesului-verbal de contravenție dedusă prin jurisprudența Curții Constituționale a României trebuie privită cu respectarea limitelor rezonabilității (cauza A. C României, parag. 60).
În acest context, în condițiile în care în procesul-verbal de contravenție se face trimitere la o serie probe (declarații) care au stat la baza încheierii procesului-verbal de contravenție, intimata are obligația depunerii acestor probe la dosar. În cauză, intimata nu a răspuns în vreun fel la demersurile instanței în această direcție.
Mai mult, din declarațiile date în ședința publică, în condiții de oralitate și contradictorialitate deplină, de către cele trei persoane menționate în procesul-verbal a reieșit faptul că la data constatării faptei contravenționale acestea erau prezente în local în calitate de invitate la o petrecere în familie organizată de către administratorul localului și că nu desfășurau activități specifice obiectului de activitate al societății.
Cele trei martore au mai arătat că lucrează la petentă de mai mulți ani, însă cu intermitențe, aspect determinat de specificul activității societății (restaurant - organizarea de nunți și botezuri în special).
În condițiile în care petrecerea a fost organizată de proprietara localului, care este și administratorul societății (C. Susana) pentru nepotul acesteia într-o perioadă a anului în care activitatea societății este extrem de redusă (după cum reiese din registrul de casă al societății), fiind invitate o parte dintre persoanele cu care societatea a desfășurat anterior
raporturi de muncă, instanța apreciază că prezumția de temeinicie a procesului-verbal a fost răsturnată, proba contrară revenind intimatei. Chiar dacă fostele angajate au ajutat la organizarea petrecerii la care au fost invitate, acest aspect nu înseamnă că între societate și martore se derulau raporturi de muncă.
În aceste condiții, observând prevederile art. 276 alin. (1) lit. e) din C. mun. coroborat cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța a apreciat că plângerea este întemeiată, motiv pentru care urmează să admită plângerea contravențională formulată de către petenta
S.C. PROXIM C. S.R.L. în contradictoriu cu intimata I. T. de M. C. . A anulat procesul-verbal de constatare a contravențiilor și aplicare a sancțiunilor seria CJ nr. 013704/_ și înștiințarea de plată subsecventă și accesorie nr. 013704/A/_, și, în consecință, a exonerat petenta de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 9000 lei
aplicată prin procesul-verbal anulat.
Conform art. 274 alin. (1) din C. proc. civ., a obligat intimata I. T. de M.
C. la plata către petenta S.C. PROXIM C. a sumei de 1240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs în termen legal recurentul I.
T. De M. C. care a solicitat modificarea sentinței recurate in sensul respingerii plângerii contravenționale si a menținerii actului sancționator.
În motivarea demersului său recurente arată că:
Concluziile instanței de fond se întemeiază pe declarațiile de martor ale celor 3 persoane, din care a reieșit faptul ca "la data constatării faptei contravenționale acestea erau prezente in local in calitate de invitate la o petrecere in familie organizata de administratorul localului si ca nu desfășurau activități specifice obiectului de activitate al societății". Mai mult, in opinia instanței de fond, faptul ca petrecerea a fost organizata de proprietara localului, ...într-o perioada a anului in care activitatea localului este extrem de redusa....fiind invitate o parte din persoanele cu care societatea a desfășurat anterior raporturi de munca, reprezintă elemente care concurează cu succes la răsturnarea prezumției de temeinicie a procesului verbal.
Faptul ca in perioada de iarna, activitatea restaurantului este mult redusa, comparativ cu alte perioade ale anului, nu probează faptul ca in ziua controlului cele trei persoane s-au prezentat in local in calitate de invitate, astfel cum greșit concluzionează prima instanța. De altfel, martorele au recunoscut ca au mai lucrat pentru societatea parata si înainte de data controlului, insa cu intermitente, generate de specificul activității societății restaurant- organizarea de nunti si botezuri in special. In același sens sunt si declarațiile date in fata inspectorului de munca din care rezulta fără echivoc faptul ca la data controlului au fost solicitate de către administratorul societății in considerarea evenimentului organizat. Este de observat aici sensul afirmațiilor angajatei R. M., respectiv ca "a fost solicitata" deci nu invitata!!!, așa cum a concluzionat instanța fondului. Mai mult, solicitarea paratei angajatoare a vizat servicii specifice din partea angajatei, care a confirmat in cuprinsul declarației date in fata inspectorului ITM ca, in ziua controlului, deservește activitatea de ospătar in slujba paratei.
Prin urmare, in mod cu totul eronat, a reținut instanța de fond ca la data controlului nu s-au derulat raporturi de munca intre cele 3 persoane si societatea parata. Deloc lipsit de importanta faptul ca nici una din cele 3 persoane nu a indicat cu ocazia completării declarațiilor pe proprie răspundere, ca ar fi fost invitate la petrecerea organizata de administratorul societății. Mai mult, ținuta celor trei persoane la momentul controlului era adecvata prestării muncii in restaurant, persoanele purtând uniforma de ospătar, sens in care varianta expusa de parata in cuprinsul plângerii contravenționale nu se verifica, toate probele care stau la baza procesului verbal atacat confirma derularea raporturilor de munca la data controlului.
Elementele de fapt conturate in speța, impun următoarele concluzii:
Scopul prezenței in unitate a celor 3 persoane in ziua controlului se evidențiază prin modul de operare al paratei in relație cu personalul salariat: salariații sunt chemați pentru activități precise si determinate in timp ex: ospătar la nunti sau botezuri ori alte evenimente. Caracterul intermitent al activităților prestate de-a lungul timpului pentru parata este confirmat chiar de către cele 3 persoane
Din punct de vedere al obiectului contravenției reținute nu prezintă relevanta durata activităților prestate de cele 3 persoane, relevant fiind
regimul juridic al activităților desfășurate. Chiar determinanta fiind activitatea celor 3 persoane, in speța pentru asigurarea serviciilor necesare in cadrul evenimentului găzduit de parata, se impunea încheierea
contractelor individuale de munca. Faptul ca restaurantul își deschide rar ușile pe durata sezonului rece, nu o scutește pe parata de la obligația încheierii contractelor individuale de munca acelor persoane care asigura serviciile pe durata de funcționare a restaurantului
Nu se poate retine ca parata ar fi făcut dovada contrara stării de fapt reținute in cuprinsul procesului verbal, in considerarea declarațiilor martorelor. Or, chiar daca semnarea declarației in fata inspectorilor ITM nu conferă o prezumție irefragabila de recunoaștere a faptei, persoana semnatara are obligația de a justifica atitudinea substanțial diferita materializata in declarația ulterioara, cu privire la împrejurările reținute in declarația data cu ocazia controlului. Martorele nu au oferit nici o explicație plauzibila cu privire la revenirea asupra declarației date in fata inspectorului de munca si modificarea acesteia sub aspectul scopului pentru care s-au prezentat in unitate in ziua controlului.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Reținem în primul rând faptul că motivele de recurs ale intimatei recurente se bazează în principal pe declarațiile date de către două din cele trei persoane care ar fi fost surprinse muncind în data de_ în localul petentei intimate, respectiv M. hiș G. și
F. F. care ar fi elocvente pentru a se demonstra faptul că s-a comis o contravenție. Remarcăm însă că nicăieri în cuprinsul acestor declarații nu se specifică data de la care ar lucra persoanele, programul acestora, salariul realizat, zilele de odihnă, etc., din contră se specifică faptul că în data de_ cele două persoane "au venit pentru un eveniment";, una declarând că a fost "solicitată"; pentru respectivul eveniment. Existența evenimentului este certă deci, iar din faptul că rubricile amintite nu sunt completate, coroborat cu registrul de casă care nu relevă nicio încasare pentru ziua respectivă deși inspectorii s-au prezentat în control la ora 14.50, coroborat cu declarațiile de martori date primei instanțe, rezultă că prezumția relativă de temeinicie de care se bucură un proces verbal de contravenție, până la proba contrară, a fost răsturnată de către petenta intimată, în mod corect reținând instanța de fond acest aspect. Din aceleași declarații amintite nu rezultă nici că persoanele "găsite la muncă"; munceau, nici că au fost "solicitate"; să muncească, iar în motivele de recurs ale
recurentei nu se specifică faptul că acestea prestau efectiv vreo activitate pentru petentă, ci doar că erau îmbrăcate în uniformă de ospătar. Având în vedere că prezumția de temeinicie a fost răsturnată revine recurentei obligația de a dovedi că acele persoane prestau muncă de ospătar și erau îmbrăcate în uniforma specifică, dovadă care nu s-a făcut.
În al doilea rând, reținem și faptul că este posibil ca respectivele persoane să fi ajutat la prepararea mâncării servite invitaților și la servirea acesteia, la fel cum este posibil și ca apoi să se fi așezat la masă și să se comporte în continuare ca invitați. Considerăm însă că pentru ajutorul acordat, mai ales că localul era uneori închis pe parcursul acelei ierni, iar ele nu au lucrat acolo de la data încetării raporturilor de muncă anterioare, nu se impunea încheierea unui contract de muncă cu atât mai mult cu cât nu s-a dovedit nici existența unei înțelegeri între patronul localului și cele trei persoane cu privire la prestarea unei activități remunerate, acord de voință specific contractului individual de muncă.
Având în vedere cele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pen se va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul I. T. de M. C. împotriva sentinței civile nr. 689/_ a Judecătoriei Dej.
Având în vedere dispozițiile art. 274 C.pr.civ., recurentul va fi obligat la plata în favoarea intimatei a sumei de 1240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul
I. T. de M. C., cu sediul în Mun. C. -N., str. G. C., nr. 2, județul C., împotriva sentinței civile nr. 689/2012 pronunțată în data de_ în dosarul nr._ al Judecătoriei Dej, pe care o menține în totul.
Obligă recurentul la 1240 lei cheltuieli de judecată către intimata SC P. C. S. . Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Iunie 2013
PREȘEDINTE, A. G. C. | JUDECĂTOR, I. N. B. | JUDECĂTOR, S. T. |
GREFIER, D. B. |
Red.S.T./C.B./2 ex./_
Jud. fond . M. Ștefan G.
