Decizia civilă nr. 526/2013. Contestație act administrativ fiscal

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 526/2013

Ședința publică de la 17 Ianuarie 2013

Completul compus din: PREȘEDINTE R. -R. D.

Judecător L. U.

Judecător A. A. M. Grefier M. T.

S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta SC S. G.

S. PRIN LICHIDATOR J. CII B. D. C., împotriva sentinței civile nr. 8469/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu pârâta A. N. DE A. F. - D. G. A F.

P. A J. C., având ca obiect contestație act administrativ fiscal. Având în vedere că la data prezentului termen d-na judecător M.

D. lipsește din instanță, fiind în concediu de odihnă, pentru soluționarea cauzelor repartizate completului de judecată 4R, din a cărui compunere face parte, la acest termen de judecată, conform dispozițiilor art. 98, alin. 6 din ROIIJ, întregirea completului s-a făcut prin participarea d-nei judecător A. A. M., aflată pe prima poziție în programarea de permanență în materia juridică a litigiilor cu profesioniștii și contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta recurentei.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La data de_, intimata a depus la dosar întâmpinare, un exemplar fiind comunicat reprezentantei recurentei, iar la data de_, recurenta a depus la dosar note de ședință.

Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvîntul în susținerea recursului.

Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, în conformitate cu motivele invocate în scris.

Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA

SC S. G. S. prin Cabinet Individual de Insolvență B. D. C. a declarat recurs împotriva sentinței civile 8469/2012 solicitând modificarea sentinței cu consecința anulării deciziei 69/2011 și a deciziei de impunere 1377/_ emisă în baza raportului de inspecție fiscală nr.43588/_ .

În motivarea recursului se susține că nu a fost probată existența vreuneia din situațiile expres prevăzute la art.98 alin.3 C.proc.fiscală pentru a se justifica extinderea inspecției fiscale pe perioada_ -_ .

Recurenta susține că inspecția s-a efectua nelegal și pentru perioada_ -_ pentru că aceleași dispoziții permit efectuarea inspecției fiscale doar pentru cei trei ani anteriori anului în care se efectuează inspecția.

În ceea ce privește cheltuielile nedeductibile se susține că utilajele trebuie întreținute cu piesele de care au nevoie și de altfel, inspectorii fiscali nici nu au cunoștințele de specialitate necesare de a aprecia nevoile unei societăți de construcție sau închirieri de utilaje combustibilul utilizat este o cheltuială care se încadrează în excepțiile prevăzute de art.21 alin.4 lit.t C.fiscal., suma de 2906,91 lei reprezintă cheltuieli cu utilitățile la apartamentele închiriate atâta timp cât nu au fost stabilite în sarcina chiriașilor prin contractele de închiriere, motiv pentru care au și fost trecute pe costuri în temeiul art.21 alin.1 C.fiscal, fiind deductibile fiscal.

În ceea ce privește generarea veniturilor nu are importanță în soluționarea punctuală a speței atât timp cât cheltuielile există și trebuiau cuantificate și evidențiate.

Sunt deductibile și sumele aferente anului 2008 și 2009 ce corespund investițiilor efectuate pentru dotarea apartamentelor închiriate și solicită recunoașterea dreptului de deducere pentur suma de 1680,24 lei TVA dedusă din facturile de utilități, respectiv de 4625,67 lei TVA dedusă din achizițiile de bunuri pentru dotarea apartamentelor închiriate.

Investițiile efectuate pe terenul proprietatea societății, au fost apreciate în mod eronat și fără raportare directă la toate aspectele invederate pentru că contractul de vânzare-cumpărare al terenului este unul cu titlu oneros, iar caracterul deductibil al cheltuielilor rezultă din faptul că prin actul adițional 1/2010 s-a convenit ca întreaga investiție efectuată pe terenul înstrăinat în valoare de maximul 60.000 lei va deveni proprietatea cumpărătorilor și va fi facturată la data finalizării. Doar după finalizarea investiției se poate aprecia cu privire la deductibilitatea cheltuielilor.

Referitor la impozitul pe veniturile microintreprinderilor, actele administrativ fiscale sunt anulabile de drept, pentru că nu sunt motivate în fapt și în drept, iar calcul penalităților de întârziere s-a făcut fără respectarea cadrului legal.

D. G. a F. P. C. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului, arătând că motivele invocate nu își au aplicare la situația de fapt reținută în mod corect de instanța de fond.

Referitor la nerespectarea dreptului la apărare, ea este infirmată de nota explicativă dată de fostul administrator, de înmânarea raportului de inspecție fiscală, de înștiințarea pentru discuția finală și de lipsa de obiecțiuni la aceste acte. Avizul de inspecție fiscală a fost întocmit în baza procesului verbal de control inopinant, iar extinderea inspecției fiscale a fost decisă ca urmare a faptului că și în perioada_ -_ s-a constatat diminuarea bazei impozabile la impozitul pe profit și TVA.

Efectuarea inspecției fiscale fără a invoca art.19 și fără a motiva acest fapt prin raportul de inspecție fiscală în condițiile în care art.98 alin.3 prevede expres situațiile în care inspecția fiscală poate fi extinsă nu afectează valabilitatea actelor administrativ fiscale. Perioada_ -_ face parte din perioada de prescripție a dreptului organelor fiscale de a calcula diferențe de impozite și taxe și nu au fost motive de valabilitate a actelor administrative sau de nulitate conform art.46 C.proc.fiscală și 91 și 98 C.proc.fiscală.

Asupra recursului, Curtea va reține următoarele:

În ceea ce privește motivele de recurs referitoare la necomunicarea avizului și extinderea inspecției fiscale pe întreaga perioadă de 5 ani, Curtea va reține incidența prevederilor art.102 alin.2 lit.c C.proc.fiscală potrivit căruia comunicarea avizului de inspecție fiscală nu este necesar în cazul controlului inopinant, precum și faptul că reclamanta SC S. G. S. a fost controlată inopinant, control înregistrat în registrul unic al societății sub nr.3/2010 fiind întocmit ulterior și avizul de inspecție fiscală 2425/SF3/_

. De asemenea, în cadrul inspecției au fost avute în vedere prevederile art.105 alin.1 C.proc.fiscală care se referă la examinarea tuturor stărilor de fapt și raporturilor juridice relevante. Observând cu ocazia controlului inopinant, că există indicii referitoare la diminuarea bazei de impunere în conformitate cu art.98 alin.3 lit.a C.proc.fiscală, inspectorii au apreciat că se impune efectuarea controlului pe întreaga perioadă prevăzută la art.91 C.proc.fiscală, fapt consemnat de altfel în raportul de inspecție fiscală.

Referitor la proba acestor indicii, ea a fost confirmată de actele asupra cărora s-a extins controlul efectuat de inspecția fiscală. În ceea ce privește perioada_ -_ și această perioadă se circumscrie în intervalul de timp în care organul fiscal avea dreptul de a efectua inspecția și de a calcula diferențe de impozite și taxe.

Recurenta a invocat de asemenea, încălcarea dreptului la apărare, care însă nu se justifică pentru că organul fiscal așa cum rezultă din operațiunile administrative și actele administrativ fiscale a dat curs prevederilor art.9 C.proc.fiscală, dând posibilitatea contribuabilului de a-și exprima punctul de vedere cu privire la faptele și împrejurările relevante. Acestea se confirmă din nota explicativă, din comunicarea proiectului de raport de inspecție fiscală și din consemnarea pe adresa privind înștiințarea pentru discuția finală a administratorului societății din acea perioadă, potrivit cu care acesta arată că a avut o discuție finală și că nu solicită exprimarea unui punct de vedere în scris.

Recurenta a mai criticat și reținerea unor cheltuieli ca nedeductibile fără a arăta de ce critică înlăturarea argumentelor sale făcută motivat de către Tribunalul Cluj.

Acesta a arătat că din moment ce nu s-au înregistrat venituri impozabile generate de efectuarea cheltuielilor prezentate, acestea nu sunt deductibile, fapt care este într-adevăr confirmat de art.21 alin.1 C.fiscal și art.145 alin.2 C.fiscal. Pe de altă parte, combustibilul achiziționat trebuia să fie justificat cu bonuri fiscale de achiziții care să aibă mențiunile obligatorii prevăzute de art.46 alin.2 din HG 44/2004.

Pe de altă parte, cheltuielile cu utilitățile la imobilul închiriat nu era justificat raportat la faptul că reclamanta nu genera venituri prin efectuarea cheltuielilor întrucât chiriașul era consumator al utilităților la imobilul închiriat, iar contractele de închiriere nu au fost depuse cu ocazia controlului fiscal desfășurat și nici în urma contestației administrativ fiscale.

Nu s-a combătut argumentat nici susținerea din raportul de inspecție fiscală privind investițiile efectuate pentru dotarea apartamentelor închiriate,iar investițiile la terenul de la Muntele Băișorii,nu au fost probate cu actul adițional și autorizația de construire.

Față de aplicarea dispozițiilor OUG 34/2009 începând doar cu data de

1 mai 2009 nu sunt susținute nici criticile referitoare la impozitul pe veniturile microîntreprinderilor.

Mențiunile din recurs cu privire la nemotivarea actelor administrative, referitor la veniturile microîntreprinderii, nu se justifică, organele fiscale arătând starea de fapt și textele legale incidente.

Recurenta a arătat că decizia de repartizare a dividentelor este o decizie exclusivă a adunării generale, însă aceasta nu poate trece peste prevederile art.7 pct.12 și 67 alin.1 C.fiscal. Oricum, pentru neachitarea în termen a acestor sume s-a perceput și s-au calculat dobânzi și penalități de întârziere conform art.119 și următ.C.proc.fiscală.

Prin urmare, recursul formulat de SC S. G. S. prin Cabinet Individual de Insolvență B. D. C. va fi respins ca nefondat, fiind menținută în totalitate sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC S. G. S. prin lichidator judiciar BDC, împotriva sentinței civile nr. 8469/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE

JUDECĂTORI

GREFIER

R. R. D.

L.

U.

A.

A. M.

M.

T.

red.RRD/AC 2 ex. - _

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 526/2013. Contestație act administrativ fiscal