Decizia civilă nr. 1344/2013. Contencios. Refugiați
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1344/R
Ședința publică din 06 Decembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE C. G.
J. ecător M. P.
J. ecător M. H.
G. ier A. H.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul-petent B. S.
Z., cu reședința în Ș. M., str. C., nr. 1A, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 10104/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare,jud. M., în contradictoriu cu intimatul I. G. PENTRU I. - D. A. ȘI I.
C. M., având ca obiect refugiați REFUGIATI A DOUA PROC.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petentul asistat de av. C. C., intimatul fiind lipsă. Este prezentă d-na interpretă de limba engleză/franceză M. Ana Paula.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că la data de_ s-a depus la dosarul cauzei cerere de renunțare la judecată formulată de recurentul-petent B. S. Z. .
Reprezentanta recurentului solicită instanței, în temeiul art.68 din Legea nr.22/2006 coroborat cu art. 406 N.C.P.C. să ia act de renunțarea la judecata cererii de recurs.
Întrebat fiind, prin intermediul interpretului prezent în sala de judecată, petentul arată că renunță la judecata cererii de recurs.
Interpreta de limba engleză/franceză M. Ana Paula, depune la dosarul cauzei autorizația de traducător nr. 13527 și arată că solicită cheltuieli de judecată reprezentând onorariu pentru prezența sa la acest termen de judecată în fața instanței.
Instanța, în temeiul art. 394 Noul Cod de Procedură Civilă reține cauza în pronunțare.
T.
Constată că prin sentința civilă nr. 10104/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare s-a respins plângerea formulată de petentul B. S.
Z. cu reședința în Ș. M., str. C., nr. 1A, în contradictoriu cu intimatul
I. G. PENTRU I. - D. A. ȘI I., cu sediul în Ș. M., str. C., nr. 1 A, jud. M., fiind menținută hotărârea nr. 2665922/h/MM
din dosar nr. 153642/2013 a intimatului I. G. PENTRU I. - D.
A. ȘI I. .
Pentru a pronunța astfel prima instanță a arătat că prin plângerea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei B. M. la data de 2 septembrie 2013, petentul B. S. Z. a formulat plângere împotriva Hotărârii nr. 2665922/h/MM, a I. ui G. pentru I. (IGI) prin intermediul funcționarului desemnat in temeiul art. 48 din Legea 122/2006, ce a fost comunicata la data de_ și a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va da, pe lângă anularea hotărârii mai sus menționate, să dispună si acordarea unei forme de protecție dintre cele prevăzute de Legea 122/2006 la art. 22 respectiv statut de refugiat sau protecție subsidiara.
În motivarea în fapt a plângerii petentul a arătat că si-a părăsit tara de origine motivat de temerea ce o are pentru viata si siguranța lui - temere ce are la baza opinia politica imputata datorita activităților ce le-a avut tatăl acestuia
spion pentru guvernul apartheid. Temerea petentului are la baza unul din cele cinci motive (respectiv opinia politica imputata) menționate in Convenția de la Geneva privind Statutul Refugiaților, transpusa prin L 122/2006 privind azilul in România.
În esență s-a considerat de către petent că hotărârea data de IGI - DAI este netemeinica si nelegala, apreciind că nu s-a realizat o completa si reala analiză a declarațiilor petentului coroborate cu informațiile din tara de origine si avându-se în vedere reglementările in vigoare.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 23, 26, 55 din Legea 122/2006, art. IA din Convenția de la Geneva privind statutul refugiaților din 1951, Protocolul de la New York din 1967, art. 2, 3 ale Convenției Europene a Drepturilor Omului.
La termenul de judecată din data de 3 octombrie 2013 petentul, prin reprezentant, a depus la dosarul cauzei o precizare a considerentelor plângerii formulate de petent în cuprinsul căreia a solicitat admiterea plângerii, desființarea în tot a Hotărârii nr. 2665922/k/MM emisa de I.G.I., si pe cale de consecință în principal: a se dispune acordarea statutului de refugiat, iar în subsidiar - acordarea protecției subsidiare.
Intimatul, prin reprezentant, a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii petentului B. S. Z., ca neîntemeiată, iar prin sentința civilă ce se va pronunța, să se mențină hotărârea I.G.I. nr. 2665922/h/MM din_ ca fiind legală și temeinică.
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță reține următoarele:
Solicitantul de azil, B. S. Z. a intrat legal în România la data de_ .
La data de_, petentul a depus o cerere de azil invocând motive politice, la I. G. pentru I.
În cadrul interviului în procedura analizării cererii de azil, solicitantul a declarat că a plecat din Africa de Sud din cauza unor posibile persecuții datorită activității politice desfășurate de părinții săi, tatăl petentului fiind agent secret pentru Guvernul Apartheid. A arătat că a fost amenințat cu moartea de multe ori, între anii 2000 și 2007, uneori de 4 - 5 ori pe săptămână.
De asemenea, a arătat că în Africa de Sud nu a fost condamnat, nu face parte din vreun partid politic, nu a desfășurat activități politice, nu a avut probleme din cauza religiei (ortodoxă), face parte din tribul XHOSA. Chestionat fiind dacă a avut vreo problema datorită apartenenței la acest trib, petentul a arătat că în 2006 când s-a întors din Mozambic și a făcut escală la Johannesburg a fost întrebat de ce a venit acolo, fără a avea alte probleme.
Prin Hotărârea nr. 2665922/h/MM dată în dosar 153642/2013 de către intimat, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de acordare a statutului de refugiat si nu s-a acordat protecție subsidiara.
Cererea a fost soluționată în cadrul procedurii ordinare reglementată de Legea 122/2006.
Potrivit art. 23 alin. 1 din Legea nr. 122/2006, statutul de refugiat se recunoaște, la cerere, cetățeanului străin care, în urma unei temeri bine întemeiate de a fi persecutat pe motive de rasă, religie, naționalitate, opinii politice sau apartenență la un anumit grup social, se află în afara țării de origine și care nu poate sau, datorită acestei temeri, nu dorește protecția acestei țări, precum și persoanei fără cetățenie care, fiind în afara țării în care își avea reședința obișnuită datorită acelorași motive menționate mai sus, nu poate sau, datorită respectivei temeri, nu dorește să se reîntoarcă";.
Protecția subsidiară se poate acorda cetățeanului străin sau apatridului care nu îndeplinește condițiile pentru recunoașterea statutului de refugiat și cu privire la care există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în țara de origine, respectiv în țara în care își avea reședința obișnuită, va fi expus unui risc serios, și care nu poate sau, datorită acestui risc, nu dorește protecția acelei țări. Prin risc serios se înțelege: condamnarea la pedeapsa cu moartea ori executarea unei astfel de pedepse; tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante; o amenințare serioasă, individuală, la adresa vieții sau integrității, ca urmare a violenței generalizate în situații de conflict armat intern ori internațional, dacă solicitantul face parte din populația civilă (art. 26 din Legea 122/2006).
Conceptul de "temere bine întemeiată de persecuție";, implica un element subiectiv la persoana solicitanta de azil si un element obiectiv.
Prin plângerea formulată (f.3) petentul a arătat că și-a părăsit țara de origine motivat de temerea ce o are pentru viața și siguranța lui, temere ce are la bază opinia politică imputată datorită activităților ce le-a avut tatăl său, respectiv spion pentru guvernul apartheid.
Cu ocazia interviului si a declarației date in fata instanței petentul a învederat existența unui singur atac exercitat asupra sa, în cursul anului 2005 de către oameni ce fac parte din armata guvernului ANC/ membrii partidului ANC.
Cu privire, la elementul subiectiv instanța apreciază ca este evidentă lipsa temerii petentului de a fi persecutat in tara de origine.
Se are in vedere faptul ca petentul a părăsit Africa de Sud în repetate rânduri (_ -_ -2008, 2009 - conform susținerilor petentului și mențiunilor din pașaport ), si ulterior s-a întors în Africa de Sud. Cu ocazia interviului petentul a arătat că în cursul anului 2000 a fost în Noua Zeelandă, Istanbul, Londra; în 2002 și 2004 a fost în România; în 2006 sau 2007 în
Mozambic; în 2008 în Irlanda, Londra, Scoția; în 2009 a fost în Olanda; în 2012 în Istanbul.
Petentul a arătat că nu a putu cere azil când a fost în Londra în 2000, deoarece exista un acord între Regatul Unit și Africa de Sud prin care cei din Africa de Sud nu puteau cere azil.
În fața instanței a arătat că în 2002 și 2004 a venit din Africa de Sud în România, în 2006 a plecat din Africa de Sud în Mozambic, în perioada 2004 - 2005 a plecat din Africa de Sud, ocazie cu care a fost în Noua Zeelandă și Australia.
Petentul a arătat că a plecat din Africa de Sud abia în 2007 deoarece a așteptat să-și termine studiile și să primească diploma (f. 62) și s-a întors în 2010 pentru a vedea ce s-a întâmplat cu proprietățile părinților săi și pentru a- și ridica bani dintr-un cont . Petentul susține că după anul 2007 a fost o singură dată în Africa de Sud (f. 66), aspect contrazis de mențiunile din pașaport.
În perioada 2003 - 2008 petentul a urmat studiile universitare în Cape Town, mergând zilnic la universitate
Instanța apreciază ca temerea petentului nu este reala, in condițiile in care acesta a amânat plecarea din Africa de Sud pentru continuarea studiilor și s-a întors in Africa de Sud pentru motivele indicate - verificare situație imobile și situație financiară. Este greu de acceptat că se află sub o stare de temere o persoana care amână timp de mai mulți ani plecarea dintr-o țară unde ar risca sa fie expus unor acte persecutorii si se întoarce într-o asemenea țară în repetate rânduri pentru motivele arătate.
Referitor la teama de persecuție invocată de petent, instanța apreciază că nu este întemeiată nici dacă se ia în considerare data formulării cererii de azil (_ ) - la un interval de aproape trei ani de la data când a plecat din Africa de Sud ultima oară, respectiv un interval de șapte luni de la intrării în România.
Raportat la aceste aspecte nu se confirmă nici existența unei traume psihice provocate în țara de origine.
Potrivit art. 50 din Legea nr. 122/2006 cererea de azil este soluționata pe baza documentelor existente la dosarul solicitantului si a motivelor invocate de solicitant, care sunt analizate in raport cu situația concreta din tara de origine si cu credibilitatea solicitantului.
În declarațiile petentului există numeroase neconcordanțe.
Cu ocazia interviului petentul a arătat că în 2006 a vrut să iasă din țară, să meargă în Australia, însă i s-a spus că pașaportul a fost anulat fiind cu mama lui (f. 56). Ulterior a arătat că mama adoptivă decedase încă din anul 2005, acesta fiind momentul în care a trebuit să-și facă noul pașaport (f. 58). În fața instanței a arătat că în 2005 când a vrut să plece în Olanda i s-a spus că pașaportul a fost anulat.
Petentul a declarat că după o săptămână de la atacul în care a fost ucisă mama lui adoptivă Julie Cruse i s-a scris o scrisoare de amenințare (f. 58), ulterior arătând că a primit scrisoarea de la compania de securitate înainte să plece din Africa de Sud în anul 2006 (f. 60), iar în fața instanței arată că a primit scrisoarea la finalul anului 2005 (f. 178).
Scrisoarea de amenințare care i-ar fi fost adresată în cursul anului 2005 face referire la numele actual al petentului B. S. Z. (f. 54), deși petentul
și-a schimbat numele abia în anul 2006, când i-a fost anulat pașaportul, la sugestia autorităților, noul pașaport cu numele actual fiind obținut într-un interval de șapte zile (f. 56, 57, 177,178). Pentru a explica aceste inadvertențe, petentul revine și explică că sora mamei sale începuse să facă formele pentru schimbarea noului nume, iar guvernul aflase noul nume.
Cu privire la atacul din anul 2005 arată că sora mamei sale a făcut plângere, însă nu cunoaște modul de soluționare a acestei plângeri deoarece nu a mai fost în zonă, (f. 60), ulterior arătând că autoritățile nu au oferit nicio informație, fiindcă nu au ajuns la nicio concluzie (f. 63).
Cu ocazia interviului petentul a arătat că a fost de două ori în România, în 2002 și 2004, pentru a cere azil (f. 57). În fața instanței a arătat că prima oară a venit în România în vizită (f. 177), iar a doua oară când a venit în România nu a cerut azil deoarece a vrut să se întoarcă să-și vândă proprietățile și să-și aducă familia adoptivă, însă nu a mai apucat deoarece a fost atacat. Atacul a avut loc în 2005, petentul reîntorcându-se în România și depunând cererea de azil în 2013, deși în acest interval de timp a părăsit de mai multe ori Africa de Sud.
În fața instanței petentul a declarat că a mai avut două surori și un frate. Una din surori și fratele au fost uciși împreună cu părinții în 1989, iar pe cealaltă soră a văzut-o ultima oară când avea cinci ani și nu știe unde este (f. 177). Cu toate acestea, petentul primește în 2013 un mesaj de pe e-mailul surorii sale Martta Bezerro, e-mailul fiind semnat "Mama și surorile tale";. (f. 70, f. 53).
Conform certificatului de naștere data de naștere a mamei petentului (Bezzero Veronika) este 1946-10-12, iar a tatălui petentului (Bezzero Brighton Xavier) este 1938-08-16 (f. 161).
Cu ocazia chestionarului luat la_ (f. 25), petentul a indicat alte date. Astfel, a arătat că mama sa Bezerro Veronika este născută la_, tatăl său Bezerro Xavier este născut în martie 1931, sora sa Bezerro Marietta este născută la data de_, iar fratele său Bezerro Joshef este născut la_ .
Conform certificatelor de deces ale surorii Marietta Bezerro și fratelui Joshef Bezerro, la ocupația acestora apare mențiunea student, în condițiile în care vârsta acestora era de 9, respectiv 3 ani - f- 158, 159 (având în vedere informațiile furnizate de petent și actele depuse la dosar).
În pașaportul eliberat petentului în 2006, la rubrica în care se indică persoanele cu care să se ia legătura în caz de accident sau deces este indicată mama (f.22), deși potrivit susținerilor petentului atât mama biologică, cât și mama adoptivă decedaseră anterior anului 2006.
De asemenea, se are în vedere, faptul că, deși petentul susține că actele de persecuție provin din partea Guvernului ANC (aceștia fiind la putere din 1994 și aflând despre faptul că părinții săi au fost agenți secreți atunci când a venit la conducere - f. 64), a lucrat pentru acest guvern, la parlament (f. 61). Se reține și faptul că, deși actele de persecuție provin din partea acestui guvern, autoritățile au fost cele care i-ar fi sugerat să-și schimbe numele pentru a putea să iasă din țară.
Inadvertențe se regăsesc și în susținerile petentului cu privire la modul de desfășurare a interviului. Astfel, inițial arată că nu i s-a permis să iasă, ulterior
revine și arată că i s-a spus că se poate lua pauză în timpul interviului 5 minute. Susține că interpreta a făcut doar un rezumat al interviului, ulterior arată că a refuzat să semneze deoarece traducerea nu era bună. Cu toate acestea, nota de interviu este semnată pe toate paginile, petentul în cuprinsul acestuia indicând că nu are obiecții cu privire la modul de desfășurare.
Toate acestea ridică puternice semne de întrebare față de sinceritatea petentului și veridicitatea actelor prezentate de petent, relatările acestuia fiind contradictorii și incoerente.
Durata interviului nu justifică existența neconcordanțelor, iar repetarea întrebărilor are tocmai menirea de a verifica sinceritatea și veridicitatea declarațiilor petentului.
Temerea de persecuție sub aspect subiectiv trebuie să se bazeze pe elemente credibile de natură să formeze convingerea că este vorba despre o temere reală și justificată, există o posibilitate serioasă sau rezonabilă ca persecuția să aibă loc în cazul întoarcerii în țara de origine. Or, în speță, astfel cum s-a indicat mai sus, declarațiile petentului sunt lipsite de credibilitate. Prin urmare, nu sunt aplicabile în cauză nici dispozițiile art. 15 din Legea 122/2006.
In cauza, nu rezultă existența unei stări reale de temere sau a unor acte de persecuție, în sensul prevederilor legale privind acordarea statutului de refugiat.
De asemenea, potrivit informațiilor din țara de origine, în Africa de Sud nu există conflict armat intern sau internațional, nu există mențiuni cu privire la existența unui acord între M. a Britanie și Africa de Sud prin care solicitările de azil nu sunt permise și nici cu privire la existența unor acțiuni din partea autorităților și populației din Africa de Sud față de cei care au lucrat față de Guvernul Apartehid.
Se constată că petentul nu se încadrează în niciunul din cazurile impuse de lege, menționate mai sus privind recunoașterea statutului de refugiat sau de acordare a protecției subsidiare.
Având în vedere cele de mai sus, judecătoria a considerat cererea neîntemeiată, astfel că plângerea formulată de petent a fost respinsă.
În cauză având în vedere activitatea prestată de d-na traducător C. A. în instanță și prevederile Ordinului nr. 414/2009 și a Legii nr. 178/1997, instanța urmează să stabilească onorariu pentru activitatea prestată de aceasta și să dispună efectuarea plății onorariului de interpret.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, recurentul B. S. Z., solicitând admiterea recursului și în principal casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, iar în subsidiar, casarea sentinței atacate și reținerea cauzei spre rejudecare de către instanța de recurs cu consecința admiterii plângerii formulată de recurent împotriva hotărârii nr. 2665922/h/MM din dosar nr. 153642/2013 a intimatului I. G. PENTRU I. - D. A. ȘI I., respectiv acordarea unei forme de protecție dintre cele prevăzute de Legea 122/2006, fie, în principal statut de refugiat sau protecție subsidiara.
La termenul de judecată din data de 06 Decembrie 2013, reprezentanta recurentului solicită instanței, în temeiul art.68 din Legea nr.122/2006
coroborat cu art. 406 N.C.P.C. să ia act de renunțarea la judecata cererii de recurs.
Întrebat fiind, prin intermediul interpretului prezent în sala de judecată, petentul arată că renunță la judecata cererii de recurs.
Potrivit art.68 din Legea nr.122/2006 " (1) Petentul poate să renunțe oricând la judecată fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă. (2) Renunțarea se constată de instanță printr-o hotărâre cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțarea ei.";
În aceste condiții, instanța va lua act de renunțarea recurentului B. S.
, cu reședința în Ș. M., str. C., nr. 1A, jud. M., la judecata recursului formulat de acesta împotriva sentinței civile nr. 10104/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în dosar nr._ .
Totodată va dispune plata onorariului în sumă de 30 lei în contul d-nei interpret de limba engleză/franceză M. Ana Paula, CNP 2., sumă ce va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Ia act de renunțarea recurentului B. S. Z., cu reședința în Ș. M.
, str. C., nr. 1A, jud. M., la judecata recursului formulat de acesta împotriva sentinței civile nr. 10104/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în dosar nr._ .
Dispune plata onorariului în sumă de 30 lei în contul d-nei interpret de limba engleză/franceză M. Ana Paula, CNP 2., sumă ce va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare. Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
Președinte,
J. ecător,
J. ecător,
C. G.
M.
P.
M.
H.
G. ier,
H.
Red. C.G. / Tred. C.G.
_ /4 ex.
J. ECĂTOR LA FOND D. E. S.
