Decizia civilă nr. 5620/2013. Suspendare executare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a1
DECIZIA CIVILĂ NR.5620/2013
Ședința publică din data de 13 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. M. JUDECĂTORI: S. L. R.
V. G.
GREFIER: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta- pârâtă A. DE P. ȘI I. PENTRU A. împotriva încheierii din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N., în contradictoriu cu intimatul- reclamant B. G. și intimații-pârâți S. E., M. S., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților litigante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs.
Procedura de citare nu este îndeplinită cu intimatul-pârât S. E. .
Recurenta- pârâtă A. de P. și I. pentru A. a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Intimatul- reclamant B. G. a depus întâmpinare.
Curtea constată că lipsa procedurii de citare cu intimatul-pârât S. E. care a fost citat în calitate de director executiv calitate ce nu o mai are in prezent si astfel ea se acoperă prin citarea instituției, fiind citat și directorul executiv actual al Agenției de P. și I. pentru A. care a semnat și promovat prezentul recurs.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591 al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat și scutit de la plata taxei de timbru potrivit art. 17 din Legea nr.146/1997.
Curtea, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin încheierea din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N. s-a admis cererea de suspendare a executării actului administrativ formulată de reclamantul B. G., în contradictoriu cu pârâții
A. de P. și I. pentru A., C. J. B. -N. al A., S.
E. în calitate de director executiv al APIA - centrul B-N și M. S. în calitate de primar al comunei T. .
S-a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 3160816/_ și Deciziei nr. 3273640/_ emise de C. J. B. -N. al A.P.I.A, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ .
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut raportat la cererea de suspendare a executării actelor administrative formulată de reclamant în cadrul acțiunii în contencios administrativ având ca obiect anularea acestora, tribunalul a reținut că în privința condițiilor cumulative de admisibilitate ale suspendării executării actului administrativ în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, acesta face trimitere la motivele prevăzute la art. 14 din același act normativ, ele fiind reprezentate de existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube, noțiuni definite de art. 2 alin. 1 lit. "t"; și respectiv "ș";.
Astfel, cazurile bine justificate sunt reprezentate în accepțiunea legii de împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar prin pagubă iminentă se înțelege prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.
Prin urmare, suspendarea actului administrativ este reglementată ca excepție de la aplicarea principiului conform cu care actul administrativ cu caracter unilateral se execută din oficiu (acesta beneficiind de prezumția de legalitate și de veridicitate), în scopul acordării unei protecții provizorii a drepturilor și intereselor particularilor până în momentul în care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, însă pentru ca această măsură excepțională să poată opera, nu este suficient doar ca partea interesată să susțină că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, ci trebuie să prezinte argumente pe baza cărora să se poată realiza o analiză în concret a cazului bine justificat și a iminenței unei pagube în raport cu natura și amploarea măsurii dispuse prin actul contestat.
De altfel, prevederile art. 14 din Legea contenciosului administrativ reprezintă transpunerea în dreptul național a prevederilor, cu valoare de principiu, cuprinse în Recomandarea R(89) 8 a Comitetului de miniștri al Consiliului Europei privind protecția judiciară provizorie în materie administrativă, potrivit cărora "măsurile de protecție provizorie pot fi îndeosebi acordate, dacă executarea actului administrativ este de natură să creeze prejudicii grave, reparabile doar cu dificultate, și sub condiția existenței unui caz prima facie împotriva validității actului respectiv.";
În speță, reclamantul a prezentat care sunt acele împrejurări de fapt și de drept care pot constitui indicii de răsturnare a prezumției de legalitate și care să facă verosimilă iminența producerii unei pagube.
Astfel, existența cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, căci o asemenea cerință și interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei.
Or, în cauză reclamantul a înțeles a se prevala de existența pe rolul instanțelor judecătorești a litigiilor declanșate ca urmare a demersurilor apreciate de reclamant ca abuzive în vederea rezilierii contractului de închiriere a pășunilor ce au fundamentat cererea unică de plată pentru campania 2010 și ulterior 2011 (contractul nr. 2467/2008 încheiat cu Primăria comunei T. ) și a diminuării suprafețelor eligibile, reclamantul subliniind și existența unor hotărâri judecătorești care au statuat deja în mod irevocabil asupra nelegalității unor hotărâri ale consiliului local (sentința civilă nr. 348/CA/2011 pronunțată de Tribunalul B. -N. în dosar nr._, prin care s-a dispus anularea HCL
T. nr. 30 prin care a fost reziliat și contractul reclamantului; sentința pronunțată de aceeași instanță în cadrul dosarului nr._ prin care s-a
dispus anularea HCL T. nr. 32 și 33 privind transmiterea cu titlu gratuit în favoarea unor asociații de crescători de animale a acelorași pășuni pentru care fuseseră anterior încheiate contracte de închiriere, inclusiv cu reclamantul).
Or, aceste împrejurări, în ansamblul lor, se subsumează celor de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității actelor administrative atacate.
În ceea ce privește paguba iminentă, aceasta nu poate fi dispensată de aceea a cazului bine justificat. Această condiție este cerută de către legiuitor pentru a se aprecia asupra influenței pe care un act, posibil nelegal, o poate produce asupra patrimoniului celui în cauză, prin punerea sa în executare mai înainte de verificarea legalității actului. Doar producerea unui prejudiciu poate justifica suspendarea unui act aparent nelegal.
În acest sens, trebuie avută în vedere aceeași Recomandare nr. R(89)8 adoptată la data de 13 septembrie de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, la care s-a făcut trimitere în cele ce preced și care consideră că este de dorit să fie asigurată persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie și că autoritățile administrative acționează în numeroase domenii iar activitățile lor sunt de natură a afecta drepturile, libertățile și interesele persoanelor.
Recomandarea a apreciat că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în anumite circumstanțe, cauza persoanelor un real prejudiciu ireparabil și pe care echitatea
îi impune ca fiind de evitat în măsura posibilului.
Or, prin raportare la cauza de față, a fost evident faptul că executarea imediată a sancțiunii multianuale, anterior soluționării pe fond a cererii în anularea actelor apreciate de reclamant ca nelegale și față de care s-a reținut în cele ce preced aparența de nelegalitate, ar pune reclamantul, în ipoteza anulării ulterioare a acestora, în imposibilitatea de a mai obține o reparație a prejudiciului astfel produs, aceasta având în vedere specificitatea sancțiunii a cărei aplicare se realizează prin actul contestat și care operează o restrângere a dreptului reclamantului, pe o perioadă determinată, de a beneficia de plăți în cadrul schemelor de sprijin, cu consecința imposibilității pentru acesta de a continua activitatea aptă a beneficia de formele de sprijin reglementate de prevederile OUG nr. 125/2006 aprobată prin Legea nr. 139/2007.
Prin urmare, cum punerea în executare a actelor contestate ar avea un impact negativ asupra drepturilor reclamantului, pentru conservarea acestora, tribunalul, având în vedere prevederile art. 15 din Legea nr. 554/2004, a apreciat că se impune suspendarea executării Deciziei nr. 3160816/_ și a
Deciziei nr. 3273640/_ emise de C. J. B. -N. al A.P.I.A, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ .
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta A. DE P. ȘI I. PENTRU A. solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea încheierii din data de_
pronunțata de Tribunalul
B. -N. - Secția a II-a Civila, de Contencios Administrativ și Fiscal și reținând cauza, respingerea cererii intimatului - reclamant privind suspendarea executării actelor administrative fiscal: Decizia nr. 3160816/_ și Decizia 3273640/_ ca netemeinic și nefondat.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 au fost aplicate în mod greșit de către Tribunalul B. -N., cererea de suspendare neîndeplinind cele doua condiții, cumulative, a existentei unui caz bine justificat și a iminentei producerii unei pagube.
După cum se poate observa, motivarea instanței de fond este lapidara și lacunara în ceea ce privește argumentarea îndeplinirii cerințelor legale pentru suspendarea unui act administrativ care se bucura de prezumția de legalitate și
este executoriu din oficiu, iar suspendarea acestuia poate surveni doar în mod excepțional.
Cele doua condiții imperative prevăzute de lege denota caracterul de excepție al măsurii suspendării, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări de natura a argumenta existenta cazului bine justificat și iminenta producerii unei pagube.
Or, în cauza nu sunt întrunite cele doua cerințe esențiale ale suspendării actului administrativ, referitoare la cazuri bine justificate și la iminenta unei pagube. Astfel, nu se face referire la vreo proba din care sa rezulte pe de o parte, existenta unui caz bine justificat, iar pe de alta parte, nu rezulta ca prin executarea actului administrative, reclamantul ar suferi o paguba iminentă.
Pentru existenta cazului bine justificat este necesar ca împrejurările de fapt și de drept sa creeze o îndoiala serioasa în privința legalității actului administrative atacat: Decizia nr. 3160816/_ și Decizia nr. 3273640/_ . Or, activitățile și verificările efectuate de APIA C. J. B. -N. pentru soluționarea cererilor depuse de intimatul-reclamant pentru Campaniile 2010 și 2011, pentru accesarea plații directe în cadrul Schemei de plata unica pe suprafața (SAPS), au avut ca baza legala actele normative comunitare și naționale indicate in cererea de recurs expres.
Așadar, în ceea ce privește cazul bine justificat, apreciază că nu există o îndoiala cu privire la legalitatea actului administrative emis de APIA C. J.
B. -N., întrucât Decizia nr. 3160816/_ și Decizia 3273640/_ au fost emise în baza și cu respectarea actelor normative naționale și comunitare în vigoare, așa cum sunt ele menționate în preambul actului administrative contestat.
Actele administrative unilaterale a căror suspendare se solicită, Decizia nr. 3160816/_ și Decizia 3273640/_, sunt emise în temeiul și pentru realizarea puterii publice, APIA având calitatea de subiect de drept investit cu atribuții de putere publica.
De asemenea Decizia nr. 3160816/_ și Decizia 3273640/_ sunt obligatorii și executorii, trăsătura a actului administrativ ce izvorăște din prezumția de legalitate de care se bucura aceste acte, până la proba contrarie, întrucât sunt emise în aplicarea legii.
Subliniem faptul ca prezumția de legalitate și de veridicitate de care se bucura actul administrativ fiscal determina principiul executării acestuia din oficiu, actul administrativ unilateral fiind el însuși titlu executoriu. A nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea ceea ce într-un stat de drept este de neconceput.
Principiul legalității actelor administrative presupune ca toate deciziile autorităților administrative sa se întemeieze pe lege.
Simpla apreciere a instanței de fond cu privire la cazul bine justificat:
"Or, în cauza reclamantul înțelege a se preleva de existenta pe rolul instanțelor judecătorești a litigiilor declanșate ca urmare a demersurilor apreciate de reclamant ca abuzive în vederea rezilierii contractului de închiriere a pășunilor ce au fundamentat cererea unica de plata pentru Campania 2010 și ulterior 2011_ și a diminuării suprafețelor eligibile,_, se subsumează celor de natura a crea o îndoiala serioasa în privința legalității actelor administrative atacate " .
Nu poate fi considerată împrejurare de natura a crea o îndoială asupra legalității actelor administrative în cauza.
Mai mult, în ceea ce privește prevenirea unei pagube iminente, învederează instanței de control judiciar că în cauza dedusă judecații, intimatului
- reclamant nu i-a fost produsa nici o pagubă, astfel cum este aceasta prevăzuta
de Legea nr. 554/2004, actele administrative contestate fiind emise în conformitate cu prevederile legale mai sus menționate.
Învederează faptul că pentru acordarea acestor forme de sprijin financiar, instituția recurentă este obligată să respecte dispozițiile regulamentelor europene și ale legislației naționale în materie.
În ceea ce privește a doua condiție impusa de lege, "este necesar ca reclamanta să fie amenințată cu producerea unei pagube iminente și ireparabile, precum și să facă dovada acestui aspect, instanța suprema reținând, în cauze similare, că simpla menționare a creanței contestate și a valorii ei nu duce, de facto, la constatarea că exista o asemenea paguba." (Decizia nr. 2199/2009 a I., secția Contencios, Administrativ și Fiscal).
Instanța de fond apreciază, în mod greșit, că "executarea imediată a sancțiunii multianuale(.) ar pune reclamantul,( ), în imposibilitatea de a mai obține o reparație a prejudiciului astfel produs, aceasta având în vedere specificitatea masurilor a căror aplicare se realizează prin actul contestat și care operează o restrângere a dreptului reclamantului, pe o perioada determinate, de a beneficia de plați în cadrul schemelor de sprijin, cu consecința imposibilității reclamantului de a continua activitatea apta a beneficia de formele de sprijin reglementate de prevederile OUG nr. 125/2006 aprobata prin Legea 139/2007".
În fapt, așa cum a arătat și instanței de fond, prin legislația comunitară: În conformitate cu Regulamentul Comisiei (CE) nr. 1975/2006 din data de 07 decembrie 2006 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a eco-conditionalității în ceea ce privește masurile de sprijin pentru dezvoltare rurală, modificat și completat cu Regulamentul (CE) NR. 484/2009, art. 16, alin. (2), paragraful 3, în cazul în care diferența este mai mare de 50%, beneficiarul este exclus, încă o data de la primirea ajutorului, până la o valoare egala cu diferența dintre suprafața declarată și suprafața determinată, în conformitate cu art. 50 alin. 3 din Regulamentul (CE) nr. 796/2004; debitul se deduce din plățile de care fermierul poate beneficia pentru cererile pe care le depune în decursul celor 3 ani calendaristici ulteriori anului în care a fost stabilit debitul. în situația în care debitul este recuperat încă din primul an, fermierul este îndreptățit sa beneficieze de diferența rămasă după recuperarea debitului, în anii următori recuperării debitului fiind îndreptățit să primească ajutor în cadrul schemelor de sprijin pe suprafață. în cazul în care suma respectivă nu poate fi recuperată în întregime, în cei 3 ani ulteriori celui în care a fost stabilit debitul, soldul se anulează.
Așadar, solicită să se constate că intimatul — reclamant nu suporta nicio pierdere financiara, sancțiunile multianuale urmând a fi reținute din plățile ulterioare, sau în situația în care aceste plăți nu erau solicitate sau datorate, soldul (debitul sancțiune) se anula după un termen de trei ani, prin suspendarea dispusa pierderea urmând a fi înregistrata în bugetele Statului roman și al Uniunii Europene.
Subliniază faptul că suspendarea executării actelor administrative constituie o situație de excepție care intervine când legea o prevede, în limitele și condițiile anume reglementate.
Cele doua condiții imperative prevăzute de lege denota caracterul de excepție al măsurii suspendării, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări de natura a argumenta existenta cazului bine justificat și iminenta unei pagube.
Simplele susțineri făcute în conținutul cererii de suspendare a executării actelor administrative nu sunt suficiente pentru înlăturarea prezumției de legalitate de care se bucura actele, întrucât dispozițiile legale cuprinse în art.2
, alin. (1), lit. t), din Legea nr. 554/2004 se refera, în mod expres, la împrejurări de fapt și de drept, iar nu la afirmațiile pârtilor.
Consideră că cele doua condiții prevăzute la art. 14 din Legea nr. 554/2004 trebuie întrunite în mod cumulativ și trebuie dovedite de reclamant în mod real și indicate în concret nefiind suficienta simpla repetare a textelor de lege fără nici o trimitere la starea de fapt și la probele administrate în cauza.
Cererea de suspendare a executării actelor administrative a fost nesusținută în fapt și în drept, intimatul - reclamant limitându-se doar la o singura fraza în finalul cererii de chemare în judecata, iar instanța de fond a dispus, în opinia recurentei neîntemeiat, asupra cererii de suspendare a executării actelor administrative contestate.
Mai mult, având în vedere obiectul litigiului, anume suspendarea executării deciziilor mai sus invocate, consideră că instanța de judecata are obligația de a analiza legalitatea acestor acte administrative raportat la prevederile legale naționale și comunitare aplicabile.
Luând în considerare argumentele de fapt și de drept mai sus invocate, apreciază că încheierea din data de_ este lipsită de temei legal, fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care se impune modificarea acesteia.
Reclamantul B. G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat
de A. de P. și I. pentru A. (A,P.LA.), ca nefondat și în baza dispoz.art.274 Cod procedura civila obligarea recurentei la plata sumei de 1,200 lei în favoarea intimatului cu titlu de cheltuieli de judecata în recurs, reprezentând onorariu de avocat.
În sustinerea pozitiei procesuale a arătat că prin recursul declarat în cauza, recurenta pârâta critică încheierea pronunțata de instanța de fond pentru nelegalitate și netemeinicie. Se susține în esența că prin hotărârea dată instanța de fond ar fi făcut o aplicare greșita a dispoz.art.14 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, ca motivarea încheierii ar fi lapidară și lacunară și că în speță reclamanta nu ar fi făcut dovada existentei condițiilor impuse de art.14 din Legea nr. 14/2004 privind suspendarea executării actului administrativ atacat.
Recursul declarat în cauza este în opinia intimatului nefondat și urmează să fie respins ca atare.
Susținerile recurentei în sensul că în speța instanța de fond ar fi făcut o aplicare greșita a disp. art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, sunt nefondate.
Decizia atacata prin acțiunea ce formează obiectul dosarului de fond are natura juridica de act administrativ. Potrivit textului invocat, executarea actelor administrative poate fi suspendata de instanța investita cu soluționarea cererii. în aceste condiții susținerile recurentelor în sensul ca actele administrative sunt guvernate de principiul legalității și care presupune ca toate deciziile autorităților administrative sa se întemeieze pe lege și ca în mod implicit executarea lor nu ar putea fi dispusa de instanță sunt eronate. Potrivit textului invocat instanța poate dispune suspendarea executării actului administrativ atacat. în aceste condiții afirmațiile privind principiul legalității actului administrativ nu-și au locul.
Potrivit dispoz.art.14 din Legea nr.54/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămata poate sa ceara instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral.
Potrivit acestui text, persoana vătămata poate sa solicite suspendarea actului administrativ daca sunt îndeplinite doua condiții și anume sa existe un
caz bine justificat și o paguba iminenta atunci când cererea de suspendare se formulează în instanța de contencios administrativ prin acțiunea introductiva.
În sensul legii contenciosului administrativ, cazurile bine justificate reprezintă acele împrejurări privitoare la starea de fapt și de drept, care sunt de natura să creeze o îndoiala serioasă în ceea ce privește legalitatea și temeinicia actului administrativ atacat.
Fără a analiza fondul litigiului învederează împrejurarea că din piesele dosarului de fond rezultă în mod evident ca decizia atacata este profund nelegală. Așa cum a precizat și în motivarea acțiunii introductive, prin Hotărârea nr.
16/2008 Consiliul Local T. a hotărât organizarea unei licitații publice pentru închirierea pășunilor alpine proprietatea comunei. În urma licitației organizate, reclamantul intimat a adjudecat împreuna cu numitul S. V. iu pășunea situata în muntele "Bătrâna" în cota de ½ parte. În baza acestei licitații a încheiat contractul de închiriere nr.2467/_ a acestei pășuni, pentru o durată de 6 ani, respectiv până în data de_ .
După încheierea contractului de închiriere a intrat în posesia pășunii și a depus documentația la C. J. B. - N. al APIA pentru acordarea de plați în cadrul schemelor de sprijin pe suprafața. Pentru obținerea acestor plați P. ul comunei T. i-a eliberat toate actele necesare inclusiv declarația de eligibilitate.
În anii 2008 și 2009 a obținut plățile în cadrul schemelor de sprijin pe suprafața.
La începutul anului 2010, P. ul comunei T. a aflat ca i-au fost achitate sumele cuvenite în cadrul schemelor de sprijin pe suprafața. În aceste condiții primarul comunei l-a invitat la sediul Primăriei și i-a solicitat "să cedeze" 30% din sumele încasate de la APIA pentru campaniile 2008 și 2009 și în continuare până la expirarea duratei contractul de închiriere, "probabil în contul primăriei". Deoarece sumele pretinse erau extrem de mari, inițial a refuzat. Explicațiile pe care i le-a dat primarului în sensul că sumele acordate pot fi folosite numai în scopul pentru care au fost acordate și că ele se cuvin numai utilizatorului pășunii, nu au fost acceptate.
În anul 2010 a depus aceleași documente pentru aceeași suprafața de teren la același Centru J. B. - N. al APIA. Imediat după depunerea cererii și a documentelor, fostul director al C. ui J. B. - N. al APIA
"1-a informat" pe primar despre cererea depusă. A fost din nou convocat la Primăria comunei T. unde i s-a solicitat să cedez 30 % din sumele încasate iar în caz de refuz i se va rezilia contractul de închiriere. Deoarece a refuzat, Consiliul Local T. a emis Hotărârea nr.30 din data de_ prin care a reziliat pe cale administrativa toate cele 13 contracte de închiriere încheiate în baza licitației publice organizate. Prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr._ al Tribunalului B. - N. a solicitat anularea acestei hotărâri, iar prin sentința civila nr.348/CA/2010, hotărârea a fost anulata. Deși a comunicat C. ui J. B. - N. că hotărârea de consiliu local prin care s-a dispus rezilierea contractului de închiriere a fost anulată, aceasta a refuzat să-i acorde plățile cuvenite.
Imediat după emiterea Hotărârii nr.30/2010 Consiliul Local T. a încheiat contracte de închiriere a aceleiași pășuni cu alte asociații de crescători de animale din localitățile T. și Bichigiu, sens în care s-au emis Hotărârile nr.32 și 33 din data de_ .
Prin sentința pronunțata în dosarul nr.7235/2010 a Tribunalului B. -
N. au fost anulate Hotărârile nr.32 și 33 ale Consiliului Local T. .
Ca efect al anularii Hotărârilor nr.30, 32 și 33/2010 ale Consiliului Local T.
, a rămas în vigoare contractul de închiriere nr.2467/2008 prin care a închiriat pășunea situata în muntele "Bătrâna";.
Deoarece a refuzat în continuare să achita această "cota de 30% din sumele încasate" Consiliul Local T. a promovat acțiunea ce a format obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei N. prin care a solicitat rezilierea contractului de închiriere nr.2476/2008 pentru pășunea închiriată. Pe parcursul judecării acestei cauze a achitat în contul Consiliului Local T. cota de 30% din sumele încasate cu titlu de plați în cadrul scheme/or de sprijin pe suprafața, astfel că reclamanta a renunțat la acțiunea ce a format obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei N. .
În momentul achitării cotei de 30% din sumele încasate de la APIA, P. ul comunei i-a garantat că i se vor acorda plați în cadrul schemelor de sprijin pe suprafața și pentru anii următori. Intimatul a continuat să utilizez pășunea închiriata până în prezent.
În aceste condiții intimatul este îndreptățit să beneficiez de plăți în cadrul schemelor de sprijin pe suprafața.
Potrivit disp. art.6 alin. l din OUG nr. 125/2006, beneficiarii plaților directe în cadrul Schemei de plata unica pe suprafața pot fi persoanele fizice si/sau juridice care exploatează terenul agricol pentru care solicita plata, în calitate de proprietari, arendași, concesionari, asociați administratori în cadrul asociațiilor în participațiune, locatari sau altele asemenea.
Potrivit art.2 din Ordinul nr. 118/2009 prin care s-a modificat art.4 din Ordinul MADR nr.246/2008, documentele doveditoare solicitate producătorului agricol, conform art.7 alin.(l) lit. f) din Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr.125/2006 privind dreptul de folosința a terenului agricol sunt, după caz, titlul de proprietate sau alte acte doveditoare ale dreptului de proprietate asupra terenului, contractul de arendare, contractul de concesiune, contractul de asociere în participațiune, contractul de închiriere sau alte asemenea".
Potrivit art.3 de modificare a art.5 alin.2 din același act normativ, consiliile locale pot atribui spre folosința pășunile comunale prin contract de arendare, contract de concesiune, contract de administrare, contract} de închiriere crescătorilor de animale persoane fizice sau juridice, precum și formelor asociative ale crescătorilor de animale, legal constituite, a căror activitate este înregistrata în Registrul național al exploatat iilor (RNE). Arendatorul, concedentul și/sau locatorul nu beneficiază de plăți directe pentru terenul arendat, concesionat și/sau închiriat.
Potrivit alin.6 din același text, în cazul pășunilor comunale, dovada utilizării suprafețelor de pășune se face pe baza contractelor de pășunat dintre fermieri și consiliile locale, în calitate de administratori ai pășunilor comunale, din care trebuie sa reiasă suprafața utilizata pentru pășunat (s. n.).
Raportat la textele invocate și pe baza documentelor depuse la APIA, este evident că intimatul este îndreptățit sa beneficiez de plăți în cadrul schemelor de sprijin pe suprafața.
În aceste condiții este indiscutabil că deciziile atacate sunt evident nelegale. Pe cale de consecința apreciază că în speța exista cazul bine justificat pentru suspendarea executării deciziilor atacate, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii de fond.
Paguba este iminentă. Prin emiterea Deciziei atacate nu numai ca nu i s-au acordat plățile în cadrul schemelor de sprijin pe suprafața pentru campaniile 2010 și 2011 dar i-au fost aplicate și sancțiuni multianuale în cuantum total de 296.696,33 lei. Prin emiterea acestei decizii intimatul nu poate utiliza sumele pentru scopul pentru care ele au fost acordate. Pentru întreținerea pășunilor a
încheiat cu o societate de profil contracte de întreținere a pășunilor alpine pentru care a achitat onorarii foarte mari.
În aceste condiții afirmațiile recurenților în sensul că sancțiunea de 296.696,33 lei nu ar fi o paguba iminentă, sunt evident nefondate.
Pe de alta parte este de precizat că, executarea imediată a sancțiunii multianuale, anterior soluționării pe fond a cererii de anulare a actului apreciat ca nelegal și față de care s-a reținut aparenta de nelegalitate l-ar pune pe reclamant în ipoteza anularii ulterioare a actului, în imposibilitatea de a mai obține o reparație a prejudiciului astfel produs, având în vedere specificitatea acțiunii a cărei aplicare se realizează prin actul administrativ contestat și care
operează o restrângere a dreptului reclamantului, pe o perioada determinata de a beneficia de plați în cadrul schemelor de sprijin, cu consecința imposibilității reclamantului de a continua activitatea apta a beneficia de formele de sprijin reglementate de prevederile OG nr. 125/2006.
Afirmațiile recurentei în sensul că intimatul nu ar suferi nici o pierdere deoarece aceste sume urmează să se rețină din plățile ulterioare, sunt făcute cu rea credința. În ipoteza în care se aplica sancțiuni multianuale solicitantul nu beneficiază de plăți în cadrul schemelor de sprijin pe suprafața în anii ulteriori. Aceasta este o alta sancțiune care se aplica pe lansa cea prin care se dispune restituirea acestor sume. De altfel este de precizat ca pentru anii 2010, 2011 și 2012, intimatul nu a mai beneficiat de plați în cadrul schemelor de sprijin pe suprafața tocmai datorita emiterii acestor decizii atacate.
Susținerile recurentei în sensul că motivarea instanței de fond ar fi lapidară și lacunară, sunt nefondate.
În considerentele hotărârii sale instanța de fond a analizat în mod temeinic cererea de suspendare a executării actului administrativ atacat și probele existente la dosarul cauzei, iar motivarea hotărârii cuprinde toate aspectele care vizează admisibilitatea cererii de suspendare a executării actului administrativ, analizate prin prisma dispoz.art.14 și 15 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ.
Afirmațiile recurentei privind principiul legalității actelor administrative care ar presupune ca toate deciziile autorităților administrative se întemeiază pe lege, sunt nefondate. O atare situație ar fi ideala. Din păcate însă, multe din actele emise de autoritățile administrative sunt profund nelegale, cum este de altfel și cazul în speța.
Atâta vreme cât legiuitorul a statuat că instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, prezumția invocata de recurenta nu are nici o relevanță în cauză.
Analizand recursul declarat prin prisma motivelor invocate Curtea apreciaza ca aceste este fondat pentru urmatoarele considerente
:
Potrivit dispozițiilor art. 14 si 15 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la solutionarea definitiva si irevocabila a actiunii in anularea respectivului act administrativ.
Rezultă din dispozițiile legale enunțate anterior că, pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ, persoana vătămată trebuie să facă dovada îndeplinirii cumulative a două condiții, respectiv existența cazului bine justificat și a pagubei iminente .
Cazul bine justificat este definit de dispozițiile art. 2 lit. t din Legea contenciosului administrativ, ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt și de drept care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba iminentă este definită la lit. ș ca fiind
prejudiciul material, viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau unui serviciu public.
In ce priveste condiția pagubei iminente,asa cum rezulta din motivarea scrisa a cererii de suspendare reclamantul intimat a arata doar ca executarea actului administrativ atacat ii va produce serioase prejudicii in cazul in care va fi pus in executare fara a indica care sunt aceste prejudicii si fara a le dovedi.
Prima instanta retine ca acesta cerinta prevazuta de art. 14 ,15 din Legea 554/2004 este indeplinita intrucit sanctiunea duce la lipsirea reclamantului pe un anumit interval de timp de sumele de bani pe care le primeste in cadrul schemelor de sprijin cu consecinta imposibilitatii acestuia de a continua activitatea apta de a beneficia de formele respective de sprijin .
Asa cum rezulta din cele mai sus indicate reclamantul a sustinut doar ca executarea actului ii produce serioase prejudicii fara a le individualiza si dovedi si fara a arata ca executarea lor l-ar pune in situatia de a nu mai putea continua activitatea ce duce la obtinerea acestor forme de sprijin .
Practica judiciara si literatura de specialitate arata in mod constant ca paguba iminenta ce justifica suspendarea executarii actului administrativ trebuie sa constea in pagube grave, greu de reparat.
Totodata iminenta producerii pagubei trebuie sa rezulte dintr-o imprejurarea clar determinata si nu dintr-o posibilitate ,iar paguba trebuie sa reprezinte o consecinta a executarii si nu insasi executarea actului administrativ altfel spus in speta trebuie sa fie consecinta neprimirii de catre reclamant a subventiilor si a restituiri sumelor de care a beneficiat .
Cata vreme in speta nu s-a sustinut si dovedit existenta unei pagube iminente asa cum este ea definita de legiuitor si cum a fost stabilita si in practica judiciara Curtea retine ca aceasta cerinta prevazuta de art. 14,15 din Legea 554/2004 nu este indeplinita .
In ceea ce priveste existenta cazului bine justificat Curtea retine aceasta cerinta este inutil a mai fi examinata in conditiile in care in speta nu se poate retine existenta pagubei iminente si implicit intrunirea conditiilor prevazute in mod cumulativ de art. 14,15 din Legea 554/2004.
Retinind asadar lipsa indeplinirii cerintelor art. 14,15 din Legea 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executarii actului administrativ respectiv a existentei unei pagube iminente Curtea in temeiul acestor texte de lege si a art. 304 indice 1 C.pr.civ ,art. 312 C.pr.civ va admite recursul declarat in cauza si va modifica sentinta recurata in sensul respingerii cererii de suspendare a executarii actelor administrative atacate in speta cu actiune in anulare .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de A. DE P. ȘI I. PENTRU A. împotriva încheierii din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului
B. -N. pe care o modifică în întregime în sensul că respinge cererea de suspendare a executării actului administrativ vizând deciziile nr.31608162/_
și nr. 3273640/_ | emise de C. | J. | B. | -N. | al AGENȚIEI DE P. | ȘI |
I. PENTRU A. | . |
Fără cheltuieli de judecată. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din _ | . | ||
A. | PREȘEDINTE, A. M. S. L. R. G. | V. | JUDECĂTORI, |
GREFIER,
M. V. -G.
Red. A.A.M./dact. V.R.
2 ex./_
Jud. fond: A. P. M.
