Sentința civilă nr. 5485/2013. Suspendare executare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date operator: 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR.5485
Ședința publică din data de 28 noiembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. C.
GREFIER: C. C.
S-a luat în examinare cererea formulată de reclamantul N. M., cu domiciliul în Z.
, str.Dumbrava, nr.35, bl.P39, sc.A, et.1, ap.6, județul Sălaj și cu domiciliul procesual ales la sediul S.C.A. "Iordăchescu și Asociații"; din C. -N., str.Mărului, nr.4, județul C., în contradictoriu cu pârâții P. M. AL R. V. P. , cu sediul în B., P. V., nr.1, sector 1, GUVERNUL ROMÂNIEI- PRIN P. -M. , cu sediul în B., P. V., nr.1, sector 1 și S. G. AL G. -PRIN S. G. I. M. , cu sediul în B., P.
V., nr.1, sector 1, având ca obiect suspendare executare act administrativ- suspendare executare decizie prim-ministru.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reclamantul asistat de avocat Anamaria Măstăcăneanu, cu împuternicire avocațială la dosar-fila 95, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită, în conformitate cu prevederile art.153 Cod procedură civilă.
Instanța, din oficiu, procedând la verificarea competenței, în temeiul dispozițiilor art. 131 Cod procedură civilă, constată că în baza prevederilor art. 8 și art.10 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, raportat la prevederile art. 95 pct. 1 Cod procedură civilă, este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentei cauze.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, conform art. 104 alin. (10) din Hotărârea C. nr. 387/_ privind aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, ocazie cu care se învederează că pricina se află la primul termen de judecată, iar în cauză s-a formulat întâmpinare, care a fost comunicată reclamantului, în condițiile art. 201 alin. (1) Cod procedură civilă.
De asemenea, se arată că reclamantul a formulat și depus în cauză, răspuns la întâmpinările redactate de pârâți, la care atașat actele medicale privind pe reclamant (f.159- 173).
Instanța învederează părților prezente că în procedura regularizării cererii de chemare în judecată întâmpinările formulate de către pârâți, din eroare, nu au fost comunicate inițial la sediul procesual ales al reclamantului. De asemenea, se va reține că răspunsul la întâmpinări nu este obligatoriu a fi comunicat potrivit prevederilor art. 201 alin.(2) Cod procedură civilă.
Reprezentanta reclamantului, avocat Anamaria Măstăcăneanu, prezintă la dosar în completarea probatoriului un set de înscrisuri, respectiv deciziile prin care au fost numite alte persoane în funcția de inspectori guvernamentali după eliberarea din funcție a celor 60 de inspectori, un extras de pe portalul instanțelor privind o situație similară, unul dintre cei
60 de inspectori eliberat din funcție în data de_ a obținut suspendarea actului administrativ și practica judiciară la care a făcut referire în cuprinsul cererii inițiale și a răspunsului la întâmpinare formulat în speță (f.175-192). Totodată, arată că nu înțelege să formuleze alte cereri în probațiune.
Instanța pune în discuție excepția nelegalei timbrări a cererii invocată prin întâmpinări de către pârâți.
Reprezentanta reclamantului, avocat Anamaria Măstăcăneanu, solicită respingerea excepției, având în vedere prevederile art. 29 alin. 5 din OUG nr.80/2013 și respectiv dispozițiile art.270 din Codul Muncii potrivit cărora cauzele care au ca și obiect raporturile de serviciu ale funcționarilor publici sunt scutite de taxa judiciară de timbru Acest aspect a fost constatat și de Î. prin soluție de unificare a practicii judiciare.
Deliberând, instanța respinge excepția nelegalei timbrări a cererii raportat la art.29 alin.(4) din OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în care se specifică în mod expres că acest fel de cauze sunt asimilate conflictului de muncă și prin urmare sunt scutite de taxa judiciară de timbru.
Se pune în discuție excepția inadmisibilității cererii invocată prin întâmpinări de către
pârâți.
Reprezentanta reclamantului, avocat Anamaria Măstăcăneanu, solicită respingerea
excepției inadmisibilității cererii de suspendare. Susține că dispozițiile invocate de către pârâți, respectiv dispozițiile art.106 din Legea nr.188/1999 constituie o detaliere a soluțiilor care pot fi pronunțate în acțiunea de fond având ca și obiect anularea actului de eliberare din funcția publică. Aceste dispoziții nu instituie în mod expres o excepție de la aplicarea dispozițiilor art.14 și 15 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ. În acest condiții apreciază că raportat la dispozițiile art.117 potrivit cărora statutul funcționarilor publici se completează cu dispozițiile în materie de contencios administrativ, precum și la principiile de drept potrivit cărora acolo unde legea nu distinge, nici interpretul nu are posibilitatea să o facă, consideră că acest tip de acțiune este admisibilă inclusiv în ceea ce privește raporturile de serviciu ale funcționarilor publici.
Deliberând instanța respinge excepția inadmisibilității cererii de suspendare având în vedere că nu există vreo dispoziție expresă a unui text legal (nici în legea statutului funcționarilor publici și nici în legea contenciosului administrative) ,în sensul exceptării de la suspendare a actelor administrative prin care se dispune eliberarea functionarului public din funcție, iar textele legale invocate de pârâți nu pot fi interpretate în sensul dat de aceștia, neputându-se susține că suspendarea actului administrative echivalează cu reintegrarea în funcția public.
Instanța acordă cuvântul reprezentantei reclamantului asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții Guvernul României și de S. G. al G. prin întâmpinări.
Reprezentanta reclamantului, avocat Anamaria Măstăcăneanu, solicită respingerea excepției, arătând că într-adevăr actul a cărei anulare o solicită este emis de către P. -M. al R., dar în același timp acesta vizează eliberarea dintr-o funcție publică de inspector guvernamental, funcție publică care se regăsește în organigrama și statul de funcții al S. ui G. al G. ca și structură din cadrul G. . Prin urmare, soluția care urmează a fi pronunțată, în măsura în care va fi una de admitere, va trebui să fie pusă în executare și în contradictoriu cu aceste instituții, considerent pentru care se impune respingerea excepției.
În deliberare, instanța respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernul României și a S. ui G. al G., raportat la împrejurarea că acest litigiu privește un
act administrative în strânsă legătură cu atribuțiile și competențele reglementate de Legea nr.90/2001 ale celor doi pârâți și având în vedere împrejurarea că reclamantul, fiind funcționar public în cadrul S. ui G. al G., acesta potrivit legii face parte din aparatul de lucru al G. și este și reprezentantul G. în fața instanțelor judecătorești în astfel de litigii, așa cum rezultă din mențiunea expresă a actului normativ menționat, respectiv art. 22 alin. 4 din Legea nr.90/2001.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordul cuvântul asupra cererii de suspendare.
Reprezentanta reclamantului, avocat Anamaria Măstăcăneanu solicită admiterea prezentei cereri, respectiv suspendarea executării deciziei P. ui-M. nr.299/_ privind eliberarea din funcția publică de inspector guvernamental din cadrul S. ui G. al G. până la soluționarea definitivă a cauzei având ca și obiect anularea acestui act administrativ.
Raportat la cele două condiții prevăzute de art.14 din legea contenciosului administrativ, reprezentanta reclamantului apreciază că în ceea ce privește cazul bine justificat, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.2 alin.1 lit.t) în sensul în care din împrejurările de fapt și de drept expuse în prezenta cauză există o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ a cărei suspendare o solicită. Arată că susține acest lucru în special din perspectiva nemotivării actului administrativ, pe două componente, respectiv pe componenta legată de nemotivarea actului în drept și componenta legată de nemotivarea sa în fapt. Precizează, totodată, că nu va insista asupra faptului că motivarea actului administrativ reprezintă o cerință de legalitate a acestuia, care poate fi analizată inclusiv în cadrul procesual prezent, respectiv suspendarea acestuia, întrucât reprezintă o garanție ce decurge atât din dreptul constituțional la o informare corectă, cât și din principiile dreptului comunitar, respectiv dreptului la o bună administrare.
Sub aspectul nemotivării în drept a actului administrativ, reprezentanta reclamantului, avocat Anamaria Măstăcăneanu, menționează că actul administrativ se limitează la a enumera generic o serie de acte normative, marea lor majoritate fiind norme de competență care nu pot constitui o motivare a acestuia. Principalul act normativ care a stat la baza acestei decizii pare a fi OUG nr.77/2013 care vizează două categorii de măsuri. Pe de o parte o ajustare a cheltuielilor instituțiilor și autorităților publice prin reducerea posturilor vacante, iar pe de altă parte înlăturarea unei restricții de ocupare a unui post odată ce se vacantează șapte la nivelul instituțiilor administrației publice locale. În ceea ce privește prima serie de măsuri vizată de această OUG nr.77/2013, reprezentanta reclamantului semnalează faptul că această ordonanță este menționată cu titlu generic fără a fi indicată nici o prevedere care să justifice măsura concretă care a fost luată prin actul administrativ contestat, respectiv măsura de eliberare din funcția publică a reclamantului. Mai mult decât atât, acest act nu poate fi aplicabil în speță, întrucât chiar din art.1 acesta se referă la reducerea posturilor vacante, ori atâta vreme cât este vorba despre un post care era ocupat în mod legal de către reclamant, începând cu anul 2009, în mod evident nu se poate discuta despre un post vacant care putea fi redus.
Totodată, reprezentanta reclamantului punctează faptul că ordonanța instituie o interdicție expresă, în sensul în care nu pot fi reduse posturile vacante aferente înalților funcționari publici, cum este și cea deținută de reclamant. Consideră că cel mai important este faptul că această ordonanță urma a se aplica cu respectarea a două condiții. Prima condiție era aceea ca fiecare din autoritățile și instituțiile publice să emită un act normativ
sau administrativ specific, de modificare a structurii organizatorice, care să reflecte totodată o reducere la 4% conform acestui act normativ. Solicită prin urmare, a se observa, că Decizia nr.229/2013 conține o simplă declarație de intenție, în sensul reducerii posturile existente la nivelul S. ui G. al G., fără a se menționa care este actul normativ de modificare a structurii organizatorice a S. ui G. al G., care sunt aceste posturi care au fost reduse și în ce condiții și sub ce formă au fost reduse aceste posturi.
În ceea ce privește lipsa motivării în fapt a actului normativ reprezentanta reclamantului, avocat Anamaria Măstăcăneanu, remarcă faptul că această declarație de intenție s-a încercat a fi suplinită ulterior, respectiv odată cu înscrisurile depuse în susținerea întâmpinării, prin arătarea Ordinului nr.536/_ emis de S. G. al G. . Susține că legalitatea unui act administrativ, și cu atât mai mult în cadrul procedurii speciale a suspendării executării acestuia trebuie raportată la conținutul său și la actele care au fost avute în vedere la momentul emiterii sale. Dacă acest ordin al S. G. al G. ar fi existat la momentul emiterii deciziei contestate în mod obligatoriu ar fi trebuit să fie menționat în conținutul acestei, cu atât mai mult cu cât data celor doua acte este aceeași. Ordinul ar fi fost emis în data de_, și exact în aceeași zi s-a emis și decizia P. ui-M. prin care a fost redus acest post de inspector guvernamental.
Reprezentanta reclamantului evidențiază faptul că potrivit normelor de tehnică legislativă, respectiv potrivit art.11 alin.1 din Legea nr.24/2000, ordinele de ministru trebuie obligatoriu publicate în Monitorul Oficial, lucru care nu s-a întâmplat în prezenta cauză. În plus, așa cum a arătat în cererea de suspendare inițială, în opinia sa, raportat la instituția despre care se face vorbire, respectiv S. G. al G. actul specific de modificare a structurii organizatorice ar fi trebuit să fie o decizie a P. ui-M. și nu un ordin al S. ui G. al G., prin raportare la dispozițiile care reglementează această instituție.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție prevăzută de art.14 din Legea nr.554/2004, respectiv cea a pagubei iminente, reprezentanta reclamantului consideră că sunt îndeplinite ambele condiții și anume cea a prejudiciul material viitor și previzibil și ce a perturbării grave a funcționării serviciului public de gestionare a situaților de urgență.
Raportat la prejudiciul material viitor și previzibil, arată faptul că reclamantul nu dispune de alte venituri, că are o experiență de aproximativ 30 de ani în administrația publică, iar anterior exercitării acestei funcții a deținut funcția de subprefect al județului Sălaj în perioada 2006-2009. Mai mult decât atât, acesta a fost eliberat din funcție deși la momentul când s-a realizat această eliberare erau disponibile la nivel național 110 funcții publice din categoria înalților funcționari publici, iar reclamantul a formulat mai multe solicitări de aplicare a mobilității din funcția publică deținută în funcția vacantă de subprefect al județului Sălaj, solicitări la care nu a primit nici un răspuns. În ceea ce privește vârsta și starea medicală a acestuia ar fi într-o imposibilitate obiectivă de a-și găsi un alt loc de muncă până la soluționarea acestui litigiu.
În ceea ce privește perturbarea gravă a funcționării serviciului public de gestionare a situaților de urgență, menționează că, așa cum a arătat și în înscrisurile depuse la dosar, la nivelul anului 2013 reclamantul era singurul inspector guvernamental cu atribuții la nivelul județului Sălaj pe problema gestionării situaților de urgență, precum și faptul că deține o experiență de 4 ani în această funcție pe care și-a îndeplinit-o cu calificative de "foarte bine";.
Pentru considerentele expuse oral și detaliate în scris, solicită admiterea cererii de suspendare, fără cheltuieli de judecată.
După verificarea și cercetarea întregului material probator aflat la dosar, instanța socotindu-se lămurită, în temeiul art.394 Cod procedură civilă declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Deliberând, reține că:
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de_, reclamantul a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună suspendarea executăriii deciziei nr. 299 emisă de P. M. al R. la data de_, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. 3874/2013 aflat pe rolul Tribunalului Sălaj.
În fapt, se arată că reclamantul a lucrat în administrația publică peste 30 ani, îndeplinind funcțiile de consilier juridic, șef serviciu, director contencios administrativ, secretar general Prefectura Județului Sâlaj, subprefect al județului Sălaj în perioada 2006 - 2009, iar din 2009 funcția publică de inspector guvernamental în cadrul S. ui G. al
G. .
Prin Decizia P. ui-M. nr. 299 din_, publicată în Monitorul Oficial nr. 477 din_ s-a dispus eliberarea acestuia din funcția publică de inspector guvernamental în cadrul S. ui G. al G. la expirarea termenului de preaviz de 30 zile, în considerarea reducerii posturilor ocupate la nivelul S. ui G. al G. conform prevederilor OUG nr. 77/ 2013.
Împotriva acestei decizii, s-a formulat în termenul legal plângere prealabilă fără însă a primi un răspuns din partea autorității emitente. Totodată, pentru a preveni pagubele determinate de încetarea raportului de serviciu, s-a solicitat aplicarea mobilității în funcția publică de subprefect al Județului Sălaj.
Având în vedere lipsa răspunsului la plângerea prealabilă, s-a formulat acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Tribunalului Sâlaj sub nr._, prin care s- a solicitat în principal anularea Deciziei P. ui-M. nr. 299 din_ . Principalul obiect al acțiunii înregistrate pe rolul Tribunalului Sâlaj este anularea Deciziei P. ui-M. nr. 299 din_ . în motivarea acestei acțiuni, s-a arătat că decizia contestată nu îndeplinește cerința de legalitate, reglementată la nivel constituțional și comunitar, privitoare la motivarea în drept și în fapt a actului administrativ.
Totodată, eliberarea reclamantului din funcția publică s-a făcut în temeiul art. 99 alin. 1 lit. b din Legea nr. 188/ 1999 privind statutul funcționarilor publici, respectiv pe considerentul "reorganizării activității autorității sau instituției publice, prin reducerea postului ocupat de funcționarul public", însă emitentul deciziei contestate nu și-a îndeplinit obligația legală imperativă de a-i pune la dispoziție funcțiile publice vacante corespunzătoare din organigrama sa (art. 99 alin. 5) sau de a dispune transferul în interesul serviciului sau la cerere pe o funcție publică vacantă din cadrul altei instituții sau autorități (art. 99 alin. 6).
Sub aspectul lipsei motivării în drept,
decizia contestată se limitează la indicarea actelor normative privind competența emiterii actului, printre care și OUG nr. 24/ 2009, care nu poate avea nicio legătură cu reducerea posturilor la nivelul S. ui G. al G.
, întrucât vizează structurile din cadrul aparatului de lucru al G. .
Principalul act normativ pe care se întemeiază decizia contestată este OUG nr. 77/ 2013 pentru stabilirea unor măsuri privind asigurarea funcționalității administrației publice locale, a numărului de posturi și reducerea cheltuielilor la instituțiile și autoritățile publice
din subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea G. ori a ministerelor, care însă nu
este apli cabil în speță
din următoarele considerente :
potrivit art. 1 alin. 2 lit. g potrivit "fac excepție de la reducerea prevăzută la alin. 1 posturile vacante aferente funcțiilor publice de conducere generale, specifice sau cu statut special, cele aferente categoriei înalților funcționari publici _".
realizarea măsurilor dispuse prin OUG nr. 77/ 2013 este condiționată de adoptarea/ emiterea actelor normative/ administrative spetifice de modificare a structurilor funcționale și de stabilire a numărului de posturi (art. 4), respectiv, în cazul S. ui G. al G., de o decizie a primului-ministru (art. 7 alin. 1 din HG nr. 405/ 2007); actul contestat nu
con ține nicio referire la o astfel de decizie
, structura organizatorică și a numărul maxim de posturi ale S. ui G. al G. fiind în continuare reglementate prin Decizia P. ui- M. nr. 306/ 2009.
Sub aspectul lipsei motivării în fapt
, decizia de eliberare din funcția publică pe motivul "reorganizării activității autorității sau instituției publice, prin reducerea postului ocupat de funcționarul public"
(art. 99 alin. 1 lit. b din Legea nr. 188/ 1999 privind statutul funcționarilor publici) nu precizează în concret motivele de fapt care dovedesc respectarea condițiilor impuse de lege (art. 100 din Legea nr. 188/1999 coroborat cu art. 65 Codul muncii), respectiv cauza reală și serioasă ; reducerea justificată a postului; reducerea efectivă a postului.
Decizia contestată însă menționează doar OUG nr. 77/ 2013, act normativ cu vocație de aplicare generală care, de altfel, impune instituțiilor și autorităților publice obligația de adoptare /emitere a actelor normative/administrative specifice de aprobare a structurii funcționale ; în speță, structura organizatorică a S. ui G. al G. nu a fost modificată, cum s-a întâmplat în cazul altor instituții și autorități publice.
In înțelesul art. 100 alin. 4 din Legea nr. 188/ 1999 reducerea postului este
"justificată" numai în următoarele situații: dacă atribuțiile aferente acestuia se modifică în proporție de peste 50% sau dacă sunt modificate condițiile specifice de ocupare a postului referitoare la studii. Decizia contestată nu identifică niciuna dintre ipoteze, întrucât la momentul emiterii sale nu exista decizia primului-ministru privind aprobarea unei noi structuri organizatorice.
Mai mult decât atât, la nivelul S. ui G. al G. s-au redus doar posturile de inspectori guvernamentali, fără a se indica criteriile de diferențiere avute în vedere față de celelalte posturi din cadrul instituției, o astfel de concediere colectivă mascată (au fost eliberați din funcție un număr de 54 de inspectori guvernamentali) reprezentând o încălcare flagrantă a princiipilor egalității în drepturi și nediscriminârii.
Reorganizarea activității autorității sau instituției publice presupune o reducere
efectivă
a posturilor, după cum rezultă din art. 100 alin. 5 din Legea nr. 188/ 1999. În speță însă, după eliberarea din funcție a celor 54 de inspectori guvernamentali, s-a procedat la numirea pe aceleași posturi a altor persoane, respectiv d-na C. - Ecaterina Coruț prin decizia primului-ministru nr. 362 din_ și d-nul Arjoca S. -Gabriel prin decizia primului-ministru nr. 377 din_ .
În cazul eliberării din funcția publică pe motivul reorganizării activității autorității sau instituției publice legea impune acesteia obligația
de a pune la dispoziția funcționarilor publici în cauză funcțiile publice vacante corespunzătoare din organigrama sa (art. 99 alin. 5 din Legea nr. 188/ 1999) sau de a dispune transferul în interesul serviciului sau la cerere pe o funcție publică vacantă din cadrul altei instituții sau autorități (art. 99 alin. 6 din Legea nr. 188/1999).
Deși potrivit evidențelor ANFP există un număr de 110 funcții publice din categoria înalților funcționari publici vacante la nivelul întregii țâri, emitentul deciziei contestate nu și-a îndeplinit obligația legală imperativă, fapt ce determină nulitatea actului administrativ de eliberare din funcție. Mai mult decât atât, refuzul de a i se aproba cererea de aplicare a mobilității denotă o încălcare gravă a principiului stabilității în exercitarea funcției publice (art. 3 lit. f din Legea nr. 188/1999).
Demersul reclamantului reprezintă o con testare serioasă a legalității actului
administrativ
a cărui suspendare o solicităm, criticile fiind pertinente, fără a avea un caracter pur formal și de natură a pune sub semnul întrebării legalitatea și temeinicia acestui act, astfel încât sunt întrunite elementele unui caz bine justificat(art. 2 alin. 1 lit. t din Legea nr. 554/2004)
Executarea deciziei de eliberare a reclamantului din funcția publică deținută produce pagube iminente din ambele ipoteze reglementate art. 2 alin.1 lit. ș din Legea nr. 554/2004, respectiv atât sub aspectul unui "prejudiciu material viitor și previzibil", cât și sub aspectul unei "perturbări previzibile grave a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public".
Consecința imediată a punerii în executare a deciziei contestate constă în privarea
recl amantului de veniturile salariale curente pe o durată nedeterminată de timp
, prejudiciu imposibil de recuperat chiar și printr-o eventuală repunere în situația anterioară, având în vedere faptul că acestea erau singurele mijloace financiare de care dispune.
Reclamantul face parte din categoria înalților funcționari publici, negându-i-se dreptul legal de a fi transferat în funcția publică vacantă de subprefect al Județului Sâlaj, pe care a exercitat-o în perioada 2006 - 2009, optându-se pentru încetarea intempestivă a raportului de serviciu. Trecerea în corpul de rezervă al funcționarilor publici pentru o perioadă de doi ani va Conduce în mod sigur la pierderea statutului profesional pe care l- a dobândit după ani de muncă.
Suspendarea executării actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul cenzurării legalității acestuia de către instanța compententâ, aspect consacrat și prin Recomandarea nr. R(89)8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei care impune
"autorității jurisdicționale competente ca, atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave, dificil de reparat, persoanelor particulare cointeresate de această decizie, să ia măsuri de protecție provizorii corespunzătoare, în limitele competenței sale și fără ca, astfel, să influențeze în vreun fel soluția asupra fondului, cu atât mai mult atunci când există un argument juridic aparent valabil în raport cu elementele de legalitate ale actului contestat.
În drept, au fost invocate Constituția R., Noul Cod de Procedură Civilă, Legea nr. 554/ 2004, Legea nr. 188/ 1999, Codul Muncii, Legea nr. 90/ 2001, OUG nr. 77/ 2013, OUG nr. 24/ 2009, HG nr. 405/ 2007, HG nr. 341/ 2007.
În probațiune s-au depus înscrisuri (Decizia P. ui-M. nr. 299 din_ ; Plângerea prealabilă formulată împotriva Deciziei P. ui-M. nr. 299 din _
;Cererile pentru aplicarea mobilității; Acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Tribunalului Sâlaj; Situația funcțiilor publice din categoria înalților funcționari publici vacante, temporar vacante și a funcțiilor publice din aceeași categorie vacante și temporar vacante exercitate cu caracter temporar la data de_ întocmită de ANFP; Adeverința de venit pe anul 2013 eliberată de Administrația Județeană a Finanțelor
Publice Sălaj;Decizia P. ui-M. nr. 584/ 2005 privind numirea reclamantului în funcția publică de subprefect al județului Sălaj și decizia P. ui-M. nr. 273/ 2009 privind numirea prin mobilitate a reclamantului în funcția publică de inspector guvernamental; Scrisoarea medicală eliberată de Clinica de Ortopedie și Traumatologie din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Mureș și adeverința medicală eliberată de medicul de familie; Decizia P. ui-M. nr. 406/2009 și Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr._ ; Evaluarea generală pentru perioada_ -_ întocmită de Comisia pentru evaluarea performanțelor profesionale individuale ale înalților funcționari publici).
Pârâții: P. M. AL R. , GUVERNUL ROMÂNIEI și S. G. AL G.
au depus întâmpinări (f. 105-109, 113-120, 122-129), prin care s-a invocat:
excepția nulității acțiunii pentru lipsa timbrajului
excepția inadmisibiiității cererii de suspendare a deciziei de eliberare din funcția publică emisă în temeiul Legii nr.188/1999.
excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtilor S. G. al G. și a G. R. .
Pe fondul cererii, pârâții au arătat că potrivit doctrinei și jurisprudenței, prezumția de legalitate și de veridicitate de care se bucură actul administrativ determină principiul executării acestuia din oficiu, actul administrativ unilateral fiind el însuși titlu executoriu. A nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea ceea ce într-un stat de drept este de neconceput.
Suspendarea executării actelor administrative constituie, prin urmare, o situație de excepție care intervine când legea o prevede, în limitele și condițiile anume reglementate. Având caracterul unei măsuri procesuale facultative și nu obligatorii pentru instanță, suspendarea poate fi dispusă numai după verificarea condițiilor impuse de art. 14 și dovedirea faptului că este mai oportună neaplicarea temporară și provizorie a actului
administrativ, decât aplicarea acestuia.
Conform dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, Jn cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente. după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".
Din economia textului rezultă că pentru a se dispune măsura suspendării executării este necesară îndeplinirea cumulativă a celor două condiții, respectiv existența unui caz bine justificat și iminența pagubei.
In speța dedusă judecății, în afara faptului că executarea actului administrativ ce se solicită a fi suspendat a încetat, iar situațiile juridice preexistente acestuia nu subzistă în prezent, nu s-a făcut nici dovada îndeplinirii cumulative a acestor două condiții.
Deși reclamantul avea obligația de a-și motiva cererea de suspendare strict în raport cu condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, totuși nu se face dovada existenței cazului bine justificat, întreaga argumentare privind. în realitate, fondul litigiului.
Susținerile părții reclamante privind nelegalitatea deciziei P. ui-ministru nu pot fi primite sub pretextul că se tinde la înfățișarea cazului bine justificat, întrucât prezenta cauză nu are ca obiect stabilirea legalității actului administrativ, și mai mult, până la anularea de către o instanță judecătorească, acesta se bucură de prezumția de legalitate. In caz contrar s- ar anticipa soluția ce va fi data pe fondul cauzei, ceea ce ar contraveni dispozițiilor art. 14 din Legea nr.554/2004.
Nu se poate vorbi despre un caz bine justificat decât în situația în care, din împrejurările cauzei, rezultă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate pe care se fundamentează caracterul executoriu al actului administrativ.
Ori, în condițiile în care în această etapă procesuală nu poate fi prejudecat fondul litigiului, la o cercetare sumară a deciziei P. ui-ministru contestate, nu pot fi reținute elemente de vădită nelegalitate sau împrejurări de natură a crea o îndoială asupra legalității, veridicității și autenticității acesteia.
Legalitatea actului administrativ impune respectarea anumitor cerințe: actele să fie adoptate sau emise de către autoritățile competente din punct de vedere material/teritorial și în limitele acestor competențe;conținutul actului administrativ să fie conform cu conținutul legii în baza căreia este emis:actele să corespundă scopului urmărit de legea pe care o pun în executare;actele să fie adoptate sau emise în forma specifică actelor administrative și a normelor de tehnică legislativă prevăzute de lege.
Toate aceste cerințe esențiale au fost respectate în cauză, criticile reclamantului fiind vădit nefondate.
Aspectele invocate reclamă administrarea unor probe care nu sunt compatibile cu procedura de față, caracterizată prin cercetarea sumară a aparenței dreptului, ele urmând a ti analizate, eventual, în cazul acțiunii în anulare a actului administrativ.
In condițiile în care nu se pot antama în această etapă procesuală aspecte de fond, simplele afirmații ale părții reclamante, în lipsa unor argumente juridice valabile, nu pot dovedi faptul că este mai oportună neaplicarea temporară și provizorie a actului administrativ, decât aplicarea sa, mai înainte ca nelegalitatea acesteia să fi fost pe deplin stabilită.
Contrar susținerilor nefondate ale părții reclamante, pentru organizarea executării
O.U.G. nr.77/2013 a fost adoptat Ordinul secretarului general al G. nr.536/_ privind aprobarea organigramei și a statului de funcții ale S. ui G. al G., actul administrativ având și Avizul nr.29581/_ al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, pe care îl anexăm.
Măsura a fost efectivă, iar nu fictivă, așa cum rezultă din Ordinul secretarului general al G. nr. 95/_ privind aprobarea organigramei și a statului de funcții ale S. ui
G. al G., act administrativ ce a fost înlocuit de Ordinul S.G.G. nr.536/2013.
Din cuprinsul acestor două ordine se poate observa faptul că numărul total de posturi al S. ui G. al G., aprobat prin Ordinul S.G.G. nr.95/2013, a scăzut, urmare adoptării Ordinului S.G.G. nr.536/2013. de la 280 posturi la 204 posturi. Tot urmare emiterii Ordinului S.G.G. nr.536/2013, numărul de posturi al Compartimentului Inspectori Guvernamentali din cadrul S. ui G. al G. (în care activa și reclamantul) a scăzut de la 72 posturi la 12 posturi, în speță înregistrându-se, așadar, o reducere a personalului S. ui G. al G., prin reducerea posturilor de natura celui ocupat de reclamant, situație reglementată de art.99 alin.(l) lit.b) din Legea nr.188/1999, republicată. Cele 12 posturi rămase în acest compartiment sunt cele aferente inspectorilor guvernamentali ale căror raporturi de serviciu nu au putut înceta datorită faptului că erau suspendate (prin detașare) sau temporar modificate (îndeplineau atribuții ce intrau în sfera de competență a altor instituții publice), știut fiind faptul că potrivit art.96 alin.(3) din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, pe perioada suspendării raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici acestea nu pot înceta și nu pot fi modificate decât din inițiativa sau cu acordul funcționarului public în cauză, autoritățile și instituțiile publice având obligația de a rezerva posturile aferente funcțiilor publice respective.
Pe de altă parte, aplicând principiul proporționalității, prin cântărirea intereselor părților raportat la fiecare rezultat posibil, nu există motive care să conducă la o soluție de suspendare a executării deciziei P. ui-ministru în temeiul textului legal invocat, legislația specială prevăzând atât posibilitatea contestării deciziei individuale de eliberare din funcție, în cazul în care aceasta este apreciată ca nelegală și netemeinică, cât și posibilitatea recuperării eventualelor sume cuvenite și neîncasate.
Dimpotrivă, în ipoteza admiterii unei asemenea cereri, ar fi grav și iremediabil afectat interesul public, întrucât ar fi stabilită efectuarea unor cheltuieli bugetare suplimentare, care ar avea caracter definitiv, mai înainte ca instanțele competente să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei actului administrativ.
Ori, suspendarea prevăzută de Legea nr.554/2004 poate fi dispusă numai după verificarea riguroasă a îndeplinirii cumulative a condițiilor impuse de lege și dovedirea faptului că este mai oportună neaplicarea temporară și provizorie a actului administrativ, decât aplicarea acestuia, așadar, fară a putea fi luate măsuri definitive cu privire la fondul litigiului dintre părți.
Legislația specială (art.106 alin.l teză finală din Legea nr.188/1999) prevede posibilitatea recuperării eventualelor sume cuvenite și neîncasate în cazul anulării acestui act administrativ.
Raportat la posibilitatea despăgubirii prevăzută de art.106 din Statut, sub condiția constatării prealabile a nulității deciziei contestate, este evident că măsura suspendării provizorii a executării acestor acte nu se impune, nefiind exclusă posibilitatea reclamantului de a-și realiza ulterior drepturile, iar autoritățile statului sunt, de principiu, întotdeauna solvabile.
În ipoteza admiterii unei asemenea cereri autoritatea pârâtă ar fi obligată să mențină raporturile de serviciu ale reclamantului, cu consecința obligării acesteia la plata drepturilor salariale pe toată durata suspendării, mai înainte ca instanțele competente să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei actului administrativ prin care s-a dispus încetarea acestor raporturi.
Totodată, în ipoteza admiterii acțiunii, autoritatea angajatoare ar fi cea prejudiciată, întrucât nici în cazul respingerii eventualei acțiuni privind fondul litigiului nu ar mai avea temei legal pentru recuperarea sumelor reprezentând drepturi salariale achitate funcționarului pe perioada corespunzătoare suspendării efectelor actelor de încetare a raporturilor de serviciu.
Este evident că prestațiile efectuate în cadrul raporturilor de serviciu nu ar putea fi restituite, iar judecătorul cererii de anulare a actului administrativ nu ar putea dispune restabilirea situației anterioare suspendării, ci exclusiv plata drepturilor salariale de care funcționarul public ar fi beneficiat.
Nu în ultimul rând, trebuie observat că, în mod constant, în jurisprudența instanței supreme se arată că "din punct de vedere economic orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă, dar din punct de vedere juridic paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului"", ceea ce în cauză nu este demonstrat.Dacă s-ar accepta o interpretare contrară, îndeplinirea condiției pagubei iminente ar fi dovedită și demonstrată ab initio, prin simpla împrejurare a emiterii actelor de încetare a raporturilor de serviciu și s- ar ajunge la concluzia că cerința prevenirii unei pagube iminente este presupusă în majoritatea actelor administrative din această categorie, ceea ce ar contraveni caracterului de excepție al instituției suspendării executării actelor administrative.
În probațiune s-au depus înscrisurile menționate în întmpinare.
In cursul judecății s-a încuviințat proba cu înscrisurile depuse de părți.
Față de probatoriul administrat, instanța reține că:
Prin decizia nr. 299 din_ emisă de Guvernul României - Prim - ministrul, se acordă preavizul de 30 de zile reclamantului, inspector guvernamental în cadrul S. ui general al G., la expirarea termenului acesta fiind eliberat din funcția public deținută (f. 22).
Reclamantul a făcut dovada formulării unei acțiuni în anulare a actului administrativ, formându-se dosarul nr._ pe rolul Tribunalului Sălaj (f. 11).
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Este adevărat că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumția de autenticitate (actul emană de la cine se afirmă că emană) și pe prezumția de veridicitate (actul exprimă ceea ce în mod real a decis autoritatea emitentă). Totodată, de aici rezultă și principiul executării din oficiu, întrucât actul administrativ unilateral este el însuși titlu executoriu.
Din acest motiv, suspendarea efectelor actelor administrative reprezintă o si tuație de
exc epție
, fiind un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității, cât timp autoritatea publică sau judecătorul se află într-un proces de evaluare, este echitabil ca actul contestat să nu-și producă efectele asupra celor vizați.
În cauză, instanța apreciază că sunt întrunite cerințele prevăzute cumulativ de art. 14 al. 1 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actului administrativ: cazul bine justificat și paguba iminentă.
Conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 modificată, cazurile bine justificate presupun împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Prin urmare, condiția existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se există îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ, de natură a înfrânge principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu.
Instanța are numai posibilitatea să efectueze o cercetare sumară a aparenței dreptului, întrucât, în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ, nu poate fi prejudecat fondul litigiului.
Instanta nu poate sa procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiaza cererea de anulare a actului administrativ, ci se va limita la verificarea acelor imprejurari vadite de fapt si de drept care produc o indoiala serioasa asupra prezumtiei de legalitate de care se bucura un act administrativ.
Sub aspectul cazului bine justificat, instanța apreciază că argumentele invocate de reclamantă referitor la nelegalitatea actului administrativ a cărui suspendare se solicită, cu referire la nemotivarea deciziei de eliberare din funcția publică sunt întemeiate din perspectiva faptului că obligația motivării actului administrativ reprezintă o cerință de legalitate.
În acest context, așa cum s-a arătat și în jurisprudență și doctrină, motivarea actului administrativ, ca și garanție împotriva arbitrariului, se impune mai ales în cazul actelor prin
care încetează drepturi și situații juridice individuale. In astfel de situații, cum este cazul în speță, motivarea unei decizii de eliberare din funcție nu se poate limita la indicarea temeiurilor de drept referitoare la competența emitentului, fără a se face referire la elementele de fapt de natură să permită o evaluare a temeiurilor deciziei, în primul rând de către destinatarul acesteia și respectiv să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate.
În cauza de față, decizia de eliberare din funcție nu cuprinde vreo mențiune referitoarele la ipotezele prevăzute de art. 100 alin. 4 din Legea nr. 188/1998 ( art. 100(4) reducerea unui post este justificată dacă atribuțiile aferente acestuia se modifică în proporție de peste 50% sau dacă sunt modificate condițiile specifice de ocupare a postului respectiv, referitoare la studii). Mai mult, în lipsa menționării unor elemente de fapt ce să explice mecanismul prin care s-a ajuns la luarea acestei decizii, nu poate fi explicată nici numirea unor alți funcționari în calitate de inspector guvernamentali, ulterior emiterii actului administrativ a căruia suspendare se solicită (f. 175, 176).
De asemenea, nu se menționează în ce fel au fost respectate disp. art. 99 alin. 5 și 6 din Legea nr. 188/1999 (forma în vigoare la data emiterii deciziei
), simpla trimitere la disp. art. 99 alin. 6 nu face dovada că au fost îndeplinite obligațiile legale reglementate de textul legal amintit (art. 99 (5)"; În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b), c), și e), în perioada de preaviz, dacă în cadrul autorității sau instituției publice există funcții publice vacante corespunzătoare, aceasta a re obligația de a le pune la dispoziție funcționarilor publici. (6) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a)-c) și e), dacă nu există funcții publice vacante corespunzătoare în cadrul autorității sau instituției publice, autoritatea ori instituția publică are obligația de a solicita Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, în perioada de preaviz, lista funcțiilor publice vacante. În cazul în care există o funcție publică vacantă corespunzătoare, identificată în perioada de preaviz, funcționarul public va fi transferat în interesul serviciului sau la cerere";)
.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție, se reține că paguba iminentă, astfel cum este definită de art. 2 al.1 lit. ș) Legea nr. 554/2004, presupune existența, în cuprinsul actului vizat, a unor dispoziții care, prin aducerea la îndeplinire, i-ar produce reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza executării actului sau perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Instanța va reține că măsura eliberării din funcție a reclamantului are un astfel de caracter, prin lipsirea în totalitate a acestuia de drepturile salariale, aspect care este de natură a demonstra caracterul imediat și previzibil al pagubei materiale care poate fi suferită de reclamant și implicit de familia acestuia. În contextul în care reclamantul a dovedit că starea de sănătate este serios alterată, așa cum rezultă din actele medicale depuse și că veniturile sale erau destinate, în bună parte, menținerii stării de sănătate, prejudiciul și iminența acestuia se transpun astfel, cu mai mare pregnanță, în concret, cu efecte ireversibile.
În acest sens este și Recomandarea nr.89/8/_ a Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, în care se arată că se impun a fi luate măsuri corespunzătoare de către autoritatea judecătorească atunci când executarea unei decizii administrative ar fi de natură să provoace daune particularilor, în scopul evitării acestora.
În plus, în contextul în care la nivelul anului 2013 reclamantul este singurul inspector guvernamental cu atribuții de gestionare a situațiilor de urgență la nivelul jud. Sălaj, aspect necontestat de către celelalte părți, este previzibilă și perturbarea gravă a funcționării unui serviciu public.
Astfel, fiind îndeplinite condițiile legale, instanța va admite cererea formulată și va dispune suspendarea executării Deciziei P. ui ministru nr. 299/_ privind eliberarea
reclamantului din funcția publică de inspector guvernamental în cadrul S. ui G. al
G., până la soluționarea fondului cauzei (dosar nr._ al Tribunalului Sălaj).
Văzând disp. art. 451-455 Cod procedură civilă, raportat la principiul disponibilității, va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția nulității acțiunii pentru lipsa timbrajului, excepția inadmisibilității cererii de suspendare a deciziei de eliberare din funcția publică, excepții invocate de pârâții
P. M. AL R., GUVERNUL ROMÂNIEI, S. G. AL G.
, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI, S.
G. AL G. .
Admite cererea formulată de reclamantul N. M. N. M., cu domiciliul în Z., str.Dumbrava, nr.35, bl.P39, sc.A, et.1, ap.6, județul Sălaj și cu domiciliul procesual ales la sediul S.C.A. "Iordăchescu și Asociații"; din C. -N., str.Mărului, nr.4, județul C. , în contradictoriu cu pârâții: P. M. AL R. , cu sediul în B., P. V., nr.1, sector 1, GUVERNUL ROMÂNIEI, prin primul - ministru, cu sediul în B., P. V., nr.1, sector 1 și S. G. AL G. - prin secretar general I. M., cu sediul în B., P. V.
, nr.1, sector 1, în consecință:
Suspendă executarea Deciziei P. ui ministru nr. 299/_ privind eliberarea reclamantului din funcția publică de inspector guvernamental în cadrul S. ui G. al
G., până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ al Tribunalului Sălaj. Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare, la Tribunalul Sălaj. Pronunțată în ședința publică azi, 28 noiembrie 2013.
JUDECĂTOR, | GREFIER, | |
D. C. | C. | C. |
DC/DC/_ /6 ex.
