Sentința civilă nr. 2261/2013. Contencios. Litigiu Curtea de Conturi
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. 3195._
SENTINȚA C I V I L Ă Nr. 2261/2013
Ședința publică din data de 29 noiembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE A. P. M. GREFIER ANA-C. A.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanții Curtea de Conturi a României - C. de C. - J. B. -N., Curtea de Conturi a României împotriva pârâților S. O. A., S. N., C. A., S. D., F. S., B. M. ,
M. C., P. M. B.
, având ca obiect litigii C. de C. (Legea Nr.94/1992).
Prezenta cauză s-a dezbătut în ședința publică din 15 noiembrie 2013, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea din aceeași ședință, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Pronunțarea hotărârii a fost amânată inițial la data de_, pentru depunerea de concluzii scrise, iar ulterior, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată la data de_ .
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată:
Prin încheierea nr.29/3 decembrie 2008, înregistrată la această instanță inițial sub nr. _
, C. de C. a J. ui B. -N. a sesizat Tribunalul B. -N., pentru:
1).obligarea Primăriei municipiului B. la plata către bugetul de stat a impozitului pe venit aferent indemnizațiilor de hrană acordate salariaților în sumă de 155.488 lei și a majorărilor de întârziere calculate însumă de 65.874 lei.
2).obligarea Primăriei municipiului B. la plata către bugetul asigurărilor de sănătate a contribuției datorate de asigurați în sumă de 67.555 lei și a majorărilor de întârziere de 29.802 lei.
3).obligarea Primăriei municipiului B. la plata către bugetul asigurărilor sociale de sănătate a contribuției de asigurări datorată de angajator în sumă de 62.361l lei și a majorărilor de întârziere de 27.508 lei.
4).stabilirea răspunderii juridice pentru paguba în sumă de 123.184 lei (65.874+29.802+27.508) produsă bugetului local prin plata majorărilor de întârziere în sarcina persoanelor răspunzătoare astfel:numita S. O. A. pentru suma de 123.184 lei în solidar cu S.
N. pentru suma de 40.890 lei, C. A. pentru suma de 8.493 lei, S. D. pentru suma de
54.551 lei, F. S. pentru suma de 7.826 lei, B. M. pentru suma de 3.166 lei și M. C. pentru suma de 8.258 lei.
În motivarea sesizării se arată că urmare a verificării corpurilor de execuție, a bilanțului contabil încheiat pe anul 2007 al Primăriei municipiului B. se constată neîntrunirea condițiilor prev.de L.94/1992 de obținere a descărcării de gestiune a ordonatorilor de credite, pentru exercițiul bugetar supus verificării.
În anul 2007, P. municipiului B., în baza contractului/acordului colectiv de muncă a acordat lunar personalului contractual și funcționarilor publici o indemnizație de hrană în cuantum de 7 lei/salariat /zi. Din verificările efectuate s-a constat că din sumele asimilate salariilor reprezentând indemnizație de hrană, unitatea controlată nu a calculat, reținut și virat la bugetul public impozitul pe venit și contribuția la asigurările sociale de sănătate datorate de asigurați. Indemnizațiile de hrană acordate salariaților în baza contractului colectiv nu se încadrează la excepțiile prev.de art.55 alin.4 lit.b din Codul fiscal, - tichetele de masă și drepturi de hrană acordate de angajator salariaților, în conformitate cu legislația în vigoare.
Prin acordarea indemnizațiilor și neimpozitarea lor au fost încălcate prev.art.58 din L.571/2003 cu modificările și completările ulterioare și astfel în timpul controlului s-a calculat impozit pe venit datorat bugetului de stat în sumă de 155.488 lei iar pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare au fost calculate majorări de întârziere în sumă de 65.874 lei în baza
prev.art.116 din OG.92/2003. S-a mai constatat că pentru indemnizațiile de hrană nu s-a calculat și nu s-a virat contribuția pentru asigurările sociale de sănătate datorate de asigurați încălcându-se prevederile art.257 alin.2 lit.a din L.95/2006.
În timpul controlului s-a stabilit că obligațiile suplimentare față de bugetul fondului național unic de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2007 sunt în sumă de 67.555 lei.
De asemenea, instituția verificată nu a calculat, înregistrat în contabilitate și nu a virat contribuția datorată de angajator la bugetul asigurărilor sociale de sănătate astfel că în timpul controlului s-a calculat această sumă, de 62.361 lei, iar pentru neplata la termen acestor obligații s-a calculat majorări de întârziere până la 31 octombrie 2008 în sumă de 27.508 lei.
Răspunderea pentru necalcularea, neevidențierea în contabilitate și neplata la bugetele publice a impozitului pe venit și a contribuțiilor pentru asigurări sociale de sănătate datorate de asigurați și de angajator revine persoanelor care au avut atribuții cu privire la salarizarea personalului, respectiv pârâților precizați în actul de sesizare și în sarcina cărora s-a solicitat stabilirea răspunderii juridice pentru paguba în sumă de 123.184 lei respectiv pârâții S. O. A. în solidar cu S. N., C. A., S. D., F. S., B. M. și M. C. .
Pârâta P. municipiului B. a formulat întâmpinare solicitând respingerea încheierii de sesizare pe considerentul că indemnizația de hrană a fost acordată în baza contractului colectiv de muncă (CCM) și a Acordului colectiv de muncă (ACM) privind raporturile de serviciu care reprezintă un drept de personal. Aceste drepturi de hrană nu fac parte din categoria veniturilor de natură salarială supuse impozitării în temeiul art.58 din L.51/2003 (Codul fiscal). Potrivit prev.art.55 alin.4 din același act normativ, dreptul de hrană acordată de angajator angajaților în conformitate cu legislația în vigoare "nu sunt venituri salariale și nu sunt impozabile"; în înțelesul impozitului pe venit. Mai mult CCM și ACM au fost negociate între părți în baza prevederilor art.10 și 11 din L.130/1996 iar după negociere ACM și CCM au fost aprobate prin HCL nr. 151 și respectiv 152 ambele din 2005, acestea devenind legi pe plan local, fiind asimilat actelor normative specifice unității.
Pârâții S. O. A., S. N., C. A., S. D., F. S., B. M. și M. C.
prin mandatar au formulat și depus note de ședință prin care invocă excepția inadmisibilității actului de sesizare a instanței - încheierea nr.29/3 decembrie 2008 a Camerei de C. a J. ui B. -N. și urmare se solicită respingerea acestui act de sesizare în baza acestor excepții.
Prin încheierea de sesizare s-a solicitat obligarea Primăriei municipiului B. la plata unor sume cu titlu de impozit pe venit și contribuții la asigurările sociale de sănătate precum și stabilirea răspunderii juridice a pârâților persoane fizice.
Se precizează că anterior emiterii acestei încheieri L.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de C. a fost modificată prin L.217/24 octombrie 2008 iar conform art.12 alin.2 din această lege în forma modificată, precizează că "organizarea și desfășurarea activităților specifice curții de conturi precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități se efectuează potrivit regulamentului aprobat de plenul curții de conturi, în temeiul prezentei legi. Potrivit art.31 alin.3 din lege în forma modificată, "în situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii unității publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate";.
Pe de altă parte prin Hotărârea nr.1/4 februarie 2009 a Curții de C. s-a aprobat regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități.
Conform acestui regulament procedura de valorificare a actelor de control și de sesizare a instanțelor de judecată este total diferită decât cea urmată în prezenta cauză, în sensul că în baza proceselor verbale de constatare se va emite o decizie care poate fi atacată cu contestație la structura Curții de C. care a emis decizia și care o va soluționa printr-o încheiere împotriva căreia se poate face acțiune în contencios administrativ.
Chiar dacă acest regulament a fost adoptat după emiterea încheierii de sesizare a instanței, hotărârea prin care a fost adoptat (nr.1/2009), prevede la art.3 că regulamentul va intra în vigoare la data publicării în MO, astfel că în prezent acesta este în vigoare și deci trebuie aplicat fiind în normă de procedură de aplicare imediată.
Prin sentința civilă nr. 321/CA/2009, Tribunalul B. -N. a admis excepția inadmisibilității actului de sesizare al instanței, cu consecința respingerii, ca inadmisibilă, a încheierii de sesizare nr. 29/_ a Camerei de C. a J. ui B. -N. .
Prin decizia civilă nr. 390/2010, C. de Apel C. a admis recursul declarat de Curtea de Conturi a României împotriva sentinței civile sus menționate, pe care a casat-o și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, reținând, în baza principiului aplicării în timp a legii, admisibilitatea încheierii de sesizare.
Cauza a fost reînregistrată la Tribunalul B. -N. | sub nr. 3195._ . | |||
Pârâții S. O. A., S. N., C. A., S. | D., F. S., B. M. | și M. | C. | au |
depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat, pe cale de excepție să se constate lipsa calității procesuale active a reclamantei, precum și lipsa calității procesuale pasive a pârâtei P. municipiului B., în principal, pe cale de excepție să se constate nelegalitatea actului de sesizare al instanței - încheierea nr. 29/_ a Completului Camerei de C. a J. ui B. -N., precum și a Hotărârii plenului Curții de C. a R. nr. 22/_ și pe cale de consecință să se respingă ca inadmisibilă sesizarea formulată în cauză, iar în subsidiar, respingerea ca neîntemeiată a sesizării reclamantei, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că prin decizia de casare a Curții de Apel C. s-a trimis cauza spre rejudecare apreciindu-se că în mod nelegal Tribunalul B. -N. prin sentința nr. 321/CA/2009 a respins încheierea de sesizare a instanței nr. 29/_ a Camerei de C. a J. ui B. -N. ca inadmisibilă.
Pentru a ajunge la o asemenea concluzie după o trecere în revistă a evoluției actelor normative care au reglementat activitatea Curții de C. a R. după anul 1989, începând cu Legea nr. 94/1992 de organizare și funcționare a Curții de C. a R., potrivit căreia C. de C. avea activitate jurisdicțională, continuând cu O.U.G. nr. 117/2003, prin care a fost preluată această activitate jurisdicțională și a personalului Curții de C. de către instanțele judecătorești (urmare modificării Constituției prin Legea 429/2003, art. 140) instanța de recurs a apreciat că prin Legea 217/2008 nu s-au abrogat expres prevederile art. 1 și 4 din O.U.G. 117/2003, cu privire la sesizarea instanțelor judecătorești și anume în ce privește sintagma "prin alte modalități prevăzute de lege".
Și aceasta în condițiile în care la data sesizării instanței prin încheierea nr. 29/_ a Camerei de C. B. -N., Legea nr. 217/2008 intrase în vigoare la_ și stabilea expres noi prevederi de sesizare a instanței judecătorești chiar dacă prin intrarea în vigoare a unor modificări importante ale legii, aduse de către legiuitor prin Legea nr. 217/2008, nu s-au abrogat expres prevederile art. 1 și art. 4 din O.U.G. nr. 117/2003, acestea sunt abrogate implicit prin abrogarea dispozițiilor art. 40 -88 din Legea nr. 94/1992, acest fapt fiind evident printr-o simplă lecturare a conținutului art. 4 din O.U.G. nr._, referitor la procedura de sesizare a instanțelor judecătorești competente, care s-ar realiza "prin actul de sesizare al procurorului financiar, prin încheierea completelor din cadrul Curții de C., precum și prin alte modalități prevăzute de lege".
Ori, chiar simplist analizând textul în discuție, lesne se poate observa că, ulterior modificărilor intervenite, respectiv cu data intrării în vigoare a Legii nr. 217/2008, respectiv cu data de_, instituțiile procurorului financiar dar și a completelor Curții, avute în vedere de prevederile legii în forma nemodificată nu mai existau.
Chiar dacă s-ar accepta că textul art. 4 din O.U.G. nr. 117/2003 ar mai fi rămas, totuși, în vigoare în privința sintagmei "prin alte modalități prevăzute de lege", tot la dispozițiile legii în forma modificată s-ar raporta procedurile de sesizare a instanțelor de judecată, cu trimitere la dispozițiile art. 12 alin.(2) și alin.(3) și, respectiv, art. 31 din Legea modificată prin Legea nr. 217/2008, cu trimitere implicită și obligatorie și la calitatea procesuală activă a entității juridice care poate să sesizeze instanța de judecată.
Legea nr. 217/2008 nu a exclus competența materială a instanțelor judecătorești referitor la soluționarea litigiilor rezultate din activitatea Curții de C. (care a rămas, astfel, subscrisă normelor constituționale rezultate urmare a revizuirii Constituției din anul 2003), însă a schimbat substanțial și de esență normele de procedură, atât în privința căilor de atac împotriva deciziilor Curții de C., a modalităților de sesizare a instanței, cât și esențial, referitor la entitatea care are posibilitatea sesizării instanței, respectiv calitatea procesuală activă.
Astfel, modificarea esențială adusă prin Legea nr. 217/2008 este schimbarea entității îndrituite să sesizeze instanța de judecată: dacă anterior modificării legii calitatea procesuală activă
o avea C. de C., urmare a modificărilor aduse de Legea nr. 94/1992, prin Legea nr. 217/2008, calitatea procesuală activă, de a sesiza instanța de judecată, a fost transferată entității controlate (prin contestație împotriva încheierii pronunțată de Curte).
Art. 12 și art. 31 din Legea nr. 94/1992 modificată prin Legea nr. 217/2008 (în forma actuală, după republicare, art. 11 și respectiv art. 33), modificare intrată în vigoare la data de _
,_deci cu mult anterior sesizării instanței de judecată în prezenta cauză, conțin norme de procedură, ori normele de procedură sunt de imediată aplicare.
Este bine cunoscut că legea civilă este guvernată de principiul neretroactivității și principiul aplicării imediate a legii noi. Situațiile de ultraactivitate, adică de continuare de aplicare a dispozițiilor legii vechi unor situații juridice, sunt doar niște situații de excepție, care sunt de strictă aplicare și interpretare și care în mod evident trebuie să fie prevăzute expres în legea nouă, respectiv în sensul că anumite dispoziții din Legea veche ar continua să se aplice, dispoziții care pot să fie cu caracter de continuitate ori cu caracter tranzitoriu.
Ori, Legea nr. 217/2008 nu conține nicio prevedere în sensul vreunor dispoziții tranzitorii sau care ar ultraactiva până la adoptarea vreunui regulament sau instrucțiune de aplicare a legii.
O altă abordare a interpretării legii s-ar situa, în mod evident, înafara ei.
Așa fiind, se solicită a se constata lipsa calității procesuale active a reclamantei și, în consecință, să se respingă acțiunea acesteia ca fiind formulată de către o persoană fără calitate procesuală activă.
Pe de altă parte, se susține că reclamanta nu are nici capacitatea juridică în raport de
"titularul cererii de chemare în judecată", actul de sesizare al instanței, respectiv cererea de chemare în judecată formulată de către persoana juridică Curtea de Conturi a României, prin C. de C. a județului B. -N., ci doar de "completul" din cadrul Camerei de C. a județului B. -N., care a semnat actul de sesizare și care poate fi confundat (chiar dacă s-ar admite că mai exista, din punct de vedere procesual, la data sesizării instanței - ceea ce nu este cazul) cu entitatea juridică C. de C. a județului B. -N., nepurtând, de altfel, nici parafa acestei entități.
În ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a "pârâtei P. municipiului B. ", prin lipsa capacității procesuale civile, respectiv a lipsei capacității juridice a acesteia:
În cauză, actul de sesizare al instanței, respectiv încheierea nr. 29/_ a Camerei de C.
B. -N. (fila 3-dosar de fond) vizează calitatea de pârâtă a Primăriei municipiului B., a cărei obligare la plată se solicită prin conținutul pct. 1-3 din dispozitivul încheierii.
Art. 91 din Legea nr. 215/2001 definește primăria ca fiind o structură funcțională cu activitate permanentă, care aduce la îndeplinire hotărârile Consiliului
Local și dispozițiile Primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale. Conform art. 19 din Legea nr. 215/2001, comunele, orașele și județele sunt persoane juridice de drept public și au capacitate juridică deplină.
Ori, în condițiile în care reclamanta nu a înțeles să cheme în judecată prin actul de sesizare o persoană cu capacitate juridică, fapt care reiese fără niciun dubiu și din notele scrise depuse la dosar, dar și din recursul format în cauză, ambele ale Curții de C. a R., solicităm să respingeți acțiunea reclamantei pentru lipsa calității procesuale pasive a "pârâtei P. municipiului B. " prin prisma lipsei capacității juridice a acestei, entitate fără personalitate juridică și capacitate procesuală civilă.
Totodată, pârâții au înțeles a invoca în cauză și excepția de nelegalitate actului de sesizare al instanței încheierea nr. 29 din 3 decembrie 2008 a Completului Camerei de C. a județului B. -
N. și respectiv a Hotărârii Plenului Curții de C. a R. nr. 22/_ .
P. M. B.
a depus la dosar "note de ședință";,
prin care a invocat excepția lipsei de interes a cererii de sesizare al instanței respectiv încheierea nr.29/3 decembrie 2008 a Curții de
a R. - C. de C. a J. ui B. -N., pentru următoarele motive:
Prin încheierea nr.29/_ s-a dispus sesizarea Tribunalului BN pentru obligarea Primăriei municipiului B. la plata unor sume cu titlu de Y impozit pe venit și contribuții la asigurările sociale de sănătate, aferente indemnizației de hrană acordată personalului contractual/funcționarilor publici din cadrul Primăriei municipiului B., precum și stabilirea răspunderii juridice a subsemnaților pârâți, persoane fizice apreciindu-se că prin neplata acestora s-ar fi cauzat o pagubă bugetului de stat.
Atât prin actul de sesizare cât și prin Raportul de control intermediar s-a considerat că indemnizația de hrană ar reprezenta o sumă de natură salariată sau asimilată salariilor, invocându-se prevederile art.55 (2) lit.k și (3) lit.b din Codul Fiscal și pct.68 lit.o, Titlul III din H.G. nr.44/2004 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal.
În fapt, indemnizația de hrană a fost acordată în baza Contractului Colectiv de muncă/Acordului colectiv privind raporturile de serviciu, aprobat prin Hotărârea Consiliului local al municipiului B. nr. 151/2005, respectiv nr. 152/2005, fiind prevăzute la cap. "Cheltuieli de personal".
Prin Legea nr. 84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice legiuitorul național a dispus ca aplicarea să se facă personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului ale cărui venituri de natură salarială au fost stabilite până la intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, în baza:
contractelor sau acordurilor colective de muncă încheiate, înregistrate la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale sau, după caz, la inspectoratele teritoriale de muncă și necontestate la instanțele judecătorești competente;
hotărârilor consiliilor locale și județene;
Această lege a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 401 din 15 iunie 2012 și a intrat în vigoare la data de 18 iunie 2012 astfel că, raportat la perioada de timp în discuție și actul în baza căruia aceste drepturi au fost acordate, analiza speței trebuie să se circumscrie acestui act normativ.
Prin art. 2 din Legea nr. 84/2012 s-a aprobat exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art.1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către C. de C. a unor prejudicii.
În raport de aceste prevederi legale, reclamanta nu mai justifică un interes în susținerea acțiunii introductive. Pe lângă calitatea și capacitatea procesuală, dreptul actual, reclamanta trebuie să justifice și interesul legitim în promovarea unei acțiuni în justiție. Acest interes trebuie să subziste pe tot parcursul procesual, oh, după intrarea în vigoare a legii de amnistie fiscală interesul legitim al reclamantei a dispărut. Deoarece, potrivit Legii nr. 84/2012 însăși sumele acordate cu titlu de indemnizație de hrană în baza contractului/acordului colectiv de muncă nu mai pot fi recuperate, în mod evident, nu se mai poate pune problema recuperării contribuțiilor, impozitului ori a majorărilor de întârziere la acestea, accesoriul urmând soarta principalului.
Drept urmare, având în vedere cele de mai sus, faptul că plata acestor sume s-a dispus în baza contractului/acordului colectiv de muncă și incidența Legii de amnistie fiscală, se solicită admiterea excepției lipsei de interes a reclamantei in a promova prezenta acțiune.
Reclamanta Curtea de Conturi a României
a depus la dosar "note de ședință";,
prin care a susținut că excepțiile invocate în cauză sunt nefondate și solicită a fi respinse.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a Curții de C., cât și excepția lipsei calității procesuale pasive Primăriei municipiului B., apreciem că acestea sunt neîntemeiate, nu pot fi primite și înțelegem să le combatem deopotrivă, folosindu-ne de următoarele considerente:
Activitatea de control a Camerei de C. B. -N. s-a desfășurat în cursul anului 2008, în temeiul reglementărilor legale și de organizare internă privind valorificarea actelor de control, în vigoare până la data de 27 octombrie 2008, data de la care au început să se aplice dispozițiile Legii nr. 217/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de C. . într-o astfel de situație, C. de C. a suplinit lipsa dispozițiilor tranzitorii din actul normativ anterior menționat.
În conformitate cu prevederile art. 12 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de C., republicată, cu modificările și completările ulterioare, ce au fost aduse prin Legea nr. 217/2008. valorificarea actelor de control se face potrivit Regulamentului aprobat prin hotărârea a plenului Curții de C. .
Faptul că încheierea de sesizare a instanței de contencios administrativ a fost emisă la data de 03 decembrie 2008 și înregistrată ulterior pe rolul instanței de judecată, nu constituie temei fundamental și suficient pentru ca instanța de judecată să constate că excepțiile ridicate de pârâți sunt întemeiate, ținând cont de faptul că până la intrarea în vigoare a Legii nr. 217/2008, actul de
control a fost efectuat în baza reglementărilor interne și a textelor de lege în vigoare la data respectivă. în condițiile în care activitatea de control financiar a fost efectuată în tot cursul anului 2008, conform planului anual de control aprobat la începutul anului 2008, în baza reglementărilor legale și de organizare internă, privind valorificarea actelor de control, în vigoare până la data de 27 octombrie 2008, arătăm că în mod corect și legal, C. de C. a finalizat demersul juridic prin sesizarea instanței de judecată prin încheierea nr. 29/03 decembrie 2008.
Totodată, se arată faptul că abrogarea de către Legea nr. 217/2008 a dispozițiilor art. 40 - 88 din Legea nr. 94/1992, competența materială prevăzută de art. 44, raportat la dispozițiile O.U.G. nr. 117/2006 ce fusese atribuită instanțelor de judecată ordinare a fost înlăturată de către legiuitor.
Potrivit art. 4 din O.U.G. nr. 117/2003 privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de C. de instanțele judecătorești, s-a prevăzut ca după intrarea în vigoare a acestei ordonanțe de urgență, investirea instanțelor judecătorești să se realizeze prin actul de sesizare al procurorului financiar, prin încheierea completelor din cadrul Curții de C., precum și prin alte modalități prevăzute de lege.
De altfel, dispozițiile art.l și art. 4 din O.U.G. nr. 117/2003 nu au fost abrogate expres prin Legea nr. 217/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de C., astfel că acestea constituie fundamentul legal al investirii instanțelor de judecată de către completul constituit în cadrul Camerei de C. B. -N. . pentru stabilirea răspunderii, în condițiile legii.
În temeiul dispozițiilor art. 140 din Constituția R., republicată în anul 2003. coroborate cu cele ale art. 1 din O.U.G. nr. 117/2003, până la înființarea instanțelor judecătorești specializate, litigiile născute din activitatea Curții de C. au fost preluate spre competentă soluționare de instanțele judecătorești ordinare.
Potrivit art. 2 din aceeași ordonanță de urgență, aceste instanțe ordinare sunt tribunalele pentru litigiile de competența colegiilor jurisdicționale județene.
De asemenea, se arată faptul că potrivit dispozițiilor art. 63 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, condițiile de formă și de fond ale abrogării sunt următoarele:
abrogarea poate fi dispusă, de regulă, printr-o dispoziție distinctă în finalul unui act normativ care reglementează o anumită problematică, dacă aceasta afectează dispoziții normative anterioare conexe cu ultima reglementare;
În vederea abrogării, dispozițiile normative vizate trebuie determinate expres, începând cu legile și apoi cu celelalte acte normative, prin menționarea tuturor datelor de identificare ale acestora.
Trebuie avut în vedere faptul că sesizarea instanței de contencios administrativ s-a făcut într- o perioadă de tranziție legislativă. în condițiile în care. prin Legea nr. 217/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de C., nu au fost aprobate și soluții pentru situațiile tranzitorii, conform dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, prin noua reglementare au fost afectate raporturi și situații juridice născute sub vechea reglementare, care nu și-au produs în întregime efectele până la data intrării în vigoare a noii reglementări.
În condițiile în care activitatea de control s-a efectuat în cursul anului 2008, conform Planului anual de control pe anul 2008, aprobat la începutul aceluiași an. în baza reglementărilor legale și de organizarea internă privind verificarea actelor de control, în vigoare până la data de 27 octombrie 2008, dată de la care se aplică dispozițiile Legii nr. 217/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de C., instituția noastră prin organul său de conducere a fost nevoită să suplinească lipsa soluțiilor tranzitorii din actul normativ aici indicat, privind modificarea Legii nr. 94/1992.
Însă procesul necesar elaborării unui astfel de regulament, a fost anevoios și de durată, până la aprobarea și publicarea acestuia în Monitorul Oficial al R., drept pentru care plenul Curții de
C. a R. a aprobat Hotărârea nr. 22/19 noiembrie 2008, care este depusă la dosarul cauzei, prin care s-au stabilit ca soluție tranzitorie, instrucțiuni privind valorificarea actelor de control finalizate în trimestrul IV al anului 2008, instrucțiuni ce au fost comunicate tuturor camerelor de conturi din
țară și în temeiul cărora a fost efectuat controlul și a fost emisă încheierea de sesizare a instanței de contencios administrativ.
Plenul Curții de C. era singurul organ abilitat să hotărască asupra modului de valorificare a actelor de control, ceea ce a și făcut cu respectarea dispozițiilor legale.
Totodată, se argumentează și faptul că prin abrogarea de către Legea nr. 217/2008 a dispozițiilor art. 40 - 88 din Legea nr. 94/1992. deci și a dispozițiilor art. 44. competența materială prevăzute de acest articol, raportat la prevederile O.U.G. nr. 117/2003 privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de C. de către instanțele judecătorești, competență care fusese atribuită instanțelor judecătorești ordinare, a fost înlăturată de către legiuitor.
Prin art. 4 din O.U.G nr. 117/2003 s-a prevăzut ca: "După intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, investirea instanțelor judecătorești, competente potrivit art. 2 alin. 1, se realizează prin actul de sesizare al procurorului financiar, prin încheierea completelor din cadrul Curții de C., precum și prin alte modalități prevăzute de lege.""
Dispozițiile art. 1 și art. 4 din O.U.G. nr. 117/2003 nu au fost abrogate expres prin Legea nr. 217/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de C. și constituie fundamentul juridic al investirii instanțelor de judecată către completul constituit la nivelul Camerei de C. a județului B. -N., pentru stabilirea răspunderii juridice, în condițiile legii.
De altfel, Secția de contencios administrativ și fiscal a înaltei Curți de Casație și Justiție, când a dezlegat dosarul disjuns din acesta (nr. 3195._ /al) a hotărât irevocabil că încheierea nr. 29/03 decembrie 2008 pentru sesizarea instanței de contencios administrativ, ce a fost emisă de C. de C. - C. de C. B. -N., astfel că, la acest moment avem autoritate de lucru judecat cu privire la acest aspect, ce constituie încă un argument temeinic pentru ca excepțiile ridicate de pârâți să nu poată fi primite.
Se apreciază că pentru soluționarea temeinică și corectă a litigiului, trebuie ținut cont de dispozițiile Legii nr. 94/7992 privind organizarea și funcționare Curții de C. . Instituția noastră avea, la data emiterii încheierii nr. 29/03 decembrie 2008, competența de a sesizare instanțele de contencios administrativ pentru stabilirea răspunderii juridice a persoanelor ce se fac vinovate de prejudiciul constatat de organul de control financiar din cadrul Curții de C. . Abia ulterior, odată cu intrarea în vigoare a prevederilor Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, ce a fost publicat în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 78/09 februarie 2009, ce a fost aprobat de Plenului Curții de C. în temeiul dispozițiilor Legii nr. 217/2008, instituția noastră nu mai avea competența sesizării instanțelor de contencios administrativ. Prin urmare, având în vedere principiul de drept tempus regit actum, actul de sesizare a fost emis în conformitate cu legea în vigoare la acel moment, iar instanța de judecată este ținută să soluționeze speța în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii încheierii de sesizare.
Legea nouă se aplică actelor emise începând cu momentul intrării în vigoare, nu și anterior. în speța de față nu poate fi vorba despre ultraactivitatea legii vechi, întrucât actul de sesizare a instanței de contencios administrativ a fost emis în conformitate cu prevederile legale în vigoare la momentul încheierii lui. La data emiterii încheierii de sesizare a instanței de contencios, C. de C. avea nu doar dreptul, ci obligația de a sesizare instanța de judecată, pentru a valorifica conform legii în vigoare atunci constatările consemnate în actele de control, în conformitate cu dispozițiile art. 30 și 31 din Legea nr. 94/1992 în forma și în numerotarea articolelor în vigoare la data sesizării.
De altfel, art. 725 alin. 4 din vechiul Cod de procedură civilă dispune că actul de procedură îndeplinit înainte de intrarea în vigoare a legii noi rămâne suspus dispozițiilor legii vechi.
Prin urmare, se apreciază că instanța de contencios administrativ, investită în dezlegarea prezentei pricini, urmează să aibă în vedere faptul că încheierea nr. 29/03 decembrie 2008 pentru sesizarea instanței de contencios administrativ, ce a fost emisă de C. de C. - C. de C. B.
-N. este legală, astfel că nu sunt fondate susținerile pârâților cu privire la cele două excepții ridicate de aceștia.
Este vădit neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive, ridicată de pârâta P. municipiului B., de vreme ce această autoritate publică locală este organizată și funcționează în temeiul Legii nr. 215/2001 a administrației publice locale, cu modificările și completările ulterioare,
iar potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 2 lit. c) din această lege, consiliul local exercitând atribuții privind administrarea domeniului public și privat al comunei, orașului sau municipiului.
Mai mult decât atât. potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 pct. 5 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare: "autorități ale administrației publice locale - consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor, sectoarelor municipiului B.
, consiliile județene și Consiliul general al municipiului B., ca autorități deliberative, primarii, primarii de sectoare și primarul general al municipiului B., ca autorități executive""".
De altfel, așa cum rezultă cu prisosință din actul de sesizare al instanței de contencios administrativ, este dincolo de orice echivoc că prin abaterile de la legalitate și regularitate, constatate de misiunea de control financiar a Curții de C. - C. de C. B. -N., aceștia au produs entității verificate - P. municipiului B. - un prejudiciul patrimonial, astfel că pârâții persoane fizice sunt ținuți de dispozițiile legii sa-1 repare. Drept consecință, având în vedere faptul că instituția noastră a acționat în limitele competențelor date prin lege, atunci când a efectuat atât misiunea de control financiar, cât și în etapa ulterioară, de valorificare a acestor constatări, când a sesizat instanța de contencios administrativ, este neîndoielnic că avem calitate procesuală activă, iar pârâta P. municipiului B. are calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește "excepția lipsei de interes a Actului de sesizare a instanței - încheierea nr. 29/03 decembrie 2008 a Curții de C. - C. de C. B. -N., aceasta nu este întemeiată și nu poate fi primită, având în vedere considerentele următoare:
Prezentul litigiu nu se circumscrie dispozițiilor Legii nr. 84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice. întrucât acest act normativ nu vizează legalitatea măsurilor dispuse de C. de C. pentru recuperarea prejudiciilor constatate, așa încât apariția acestei legi afectează numai executarea măsurilor, care privesc veniturile de natură salarială, stabilite până la intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010, adică data de 01 ianuarie 2011 conform art. 46 al acesteia. Această concluzie este dovedită și de dispozițiile art. 2 alin. 2 din Legea 84/2012. potrivit cărora, dacă sumele reprezentând venituri de natură salarială vizate de actul normativ menționat au fost achitate, acestea nu se restituie.
De altfel, este neechivoc faptul că această lege, a fost edictată numai din considerente de ordin social și umanitar și se aplică numai în situațiile, în care angajații unităților administrativ- teritoriale sunt ținuți de ordonatorii de credit să restituie sumele primite cu titlul de drepturi salariale, izvorâte în baza contractului individual de muncă, pentru personalul contractual, ori în baza actului de numire în funcția publică, în cazul funcționarilor publici.
Prin încheierea nr. 29/03 decembrie 2008 a Curții de C. - C. de C. B. -N., a fost sesizată instanța de contencios administrativ pentru:
a), obligarea Primăriei municipiului B. la plata către bugetul de stat a impozitului pe venit, aferent indemnizațiilor de hrană, ce au fost acordate angajaților, în sumă de 155.488 de lei și a majorărilor de întârziere, calculate în cuantum de 65.874 de lei;
b). obligarea primăriei municipiului B. la plata către bugetul asigurărilor de sănătate a contribuției datorate de asigurați, în sumă de 67.555 de lei, precum și a majorărilor de întârziere, în cuantum de 29.802 lei;
c). obligarea pârâtei municipiului B. la plata către bugetul asigurărilor sociale de sănătate a contribuției de asigurări datorată de angajator, în sumă de 623.611 lei. precum și a majorărilor de întârziere în cuantum de 27.508 lei;
d). stabilirea răspunderii juridice pentru paguba, în sumă de 123.184 de lei, produsă bugetului local, prin plata majorărilor de întârziere, în sarcina persoanelor răspunzătoare, pârâții persoane fizice din acest litigiu.
Or, ipoteza avute în vedere de legiuitor, atunci când a edictat Legea nr. 84/2012, este diferită de speța dedusă judecății în prezenta cauză. Practic, puterea legiuitoare, edictând această lege, a întărit atât ideea de legalitate a constatărilor privind abaterile de la legalitate și regularitatea sesizate de instituția noastră, cât și a întărit ideea de legalitate a măsurilor dispuse de noi pentru remedierea acestora și pentru recuperarea prejudiciilor constatate. însă, considerente de ordin social și umanitar, au fost avute în vedere la adoptarea acestei legi de iertare de datori a angajaților unităților administrativ-teritoriale, atât funcționari publici, cât și personal contractual, aceștia fiind astfel, odată cu intrarea în vigoarea a acesteia, iertați de la plata către bugetul local a sumelor primite cu
titlul de sporuri salariale, ce au fost constatate drept pagubă de misiunile de audit financiar, desfășurate de C. de C. .
În aceste sens, se mai arată faptul că încheierea nr. 29/03 decembrie 2008, de sesizarea a instanței de contencios administrativ, vizează valorificarea constatărilor ce privesc abateri de la legalitate și regularitate, ce constituie prejudiciu, ca urmare a finalizării misiunii de control financiar, derulată în toamna anului 2008, misiune ce a vizat exercițiul bugetar 2007 al pârâtei P. municipiului B., ocazie cu care s-a constatat neîntrunirea condițiilor, prevăzute de Legea nr. 94/1992, în forma în vigoare la acea dată. pentru obținerea descărcării de gestiune a ordonatorului de credite, pentru exercițiul financiar supus controlului.
Totodată în întâmpinările depuse la dosarul de instanță, la începutul anului 2009, toți pârâții, fără excepție, au arătat că, prejudiciul constatat de misiunea de control financiar a Curții de C., nu reprezintă un drepturi de natură salariată, ci reprezintă un drept de personal, nefiind, în opinia pârâților, nici supuse impozitării și nici plății contribuțiilor către bugetul asigurărilor de sănătate de către angajator și asigurați.
Or, incidența dispozițiilor Legii nr. 84/2012 survine numai în cazul veniturilor de natură salariată, așa cum rezultă fără echivoc din prevederile art. 1 și art. 2 ale acestei legi. ceea ce nu este cazul în prezentul litigiu.
Pentru aceste motive, se solicită respingerea ca neîntemeiate atât excepția lipsei calității procesuale active a Curții de C., cât și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei P. municipiul B., precum și excepția lipsei de interes a Actului de sesizare a instanței - încheierea nr. 29/03 decembrie 2008 a Curții de C. - C. de C. B. -N. .
In drept, s-au invocat prevederile art. 115 din Codul de procedură civilă, pe dispozițiile art. 140 din Constituția R., revizuită în anul 2003, pe cele ale art. 1 -4 din O.U.G. nr. 117/2003 privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de C. de către instanțele judecătorești, cu modificările și completările ulterioare, pe prevederile art. 12, art. 31 raportate la cele ale art. 71 alin. 2 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de C., cu modificările și completările ulterioare, pe cele ale art. 25 și art. 63 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pe cele ale Legii nr. 217/2008.
În privința excepției de nelegalitate invocate de reclamanți cu privire la Hotărârea nr. Plenului Curții de C. nr. 22 din_
, tribunalul a sesizat prin încheierea din_ C. de Apel C. ca instanță competentă a se pronunța asupra acesteia, astfel încât, prin sentința civilă nr. 685 din_ a fost respinsă excepția de nelegalitate cu care a fost sesizată.
Prin decizia nr. 2626 din_, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de C. de Apel C., dispunând modificarea acesteia în sesnul admiterii excepției de nelegalitate, cu consecința constatării nelegalității Hotărârea nr. Plenului Curții de C. nr. 22 din_ .
Analizând actele și lucrările dosarulu i in stanța reține urm ătoarele:
Urmare a controlului conturilor de execuție și a bilanțului contabil pe anul 2007 al Primăriei municipiului B., C. de C. B. -N. din cadrul Curții de C. a R. a constatat săvârșirea unor fapte cauzatoare de prejudicii consemnate în Raportul de control intermediar înregistrat la instituția verificată sub nr. 72573/_ și la C. de C. B. -N. sub nr. 600/_, anexă la Raportul de control nr. 601/_ .
În atare condiții, invocându-se prevederile art. 31 alin. 1 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de C., modificată și completată prin Legea nr. 217/2008, în forma în vigoare la data sesizării instanței -_ ("Activitatea de valorificare a rapoartelor de audit se face potrivit regulamentului aprobat conform prevederilor art. 12 alin. (2)";), s-a constatat neîntrunirea condițiilor prevăzute de lege pentru obținerea descărcării de gestiune a ordonatorului de credite pentru exercițiul bugetar supus verificării și s-a dispus, prin Încheierea nr. 29 din_ emisă de C. de C. B. -N., sesizarea Tribunalului B. -N. în vederea obligării Primăriei B. la plata către bugetul de stat a impozitului pe venit aferent indemnizațiilor de hrană acordate salariaților și a majorărilor de întârziere și la plata către bugetul asigurărilor sociale de sănătatea contribuției datorate de asigurați și angajator cu majorări de întârziere, solicitându-se totodată și stabilirea răspunderii juridice în sarcina persoanelor fizice pârâte răspunzătoare pentru paguba produsă bugetului local constând în majorările de întârziere anterior menționate, ca efect al
necalculării, neevidențierii în contabilitate și al neplății la bugetele publice a impozitului pe venit și a contribuțiilor pentru asigurările sociale de sănătate.
Analizând cu prioritate, conform prevederilor art. 137 C.pr.civ., excepțiile peremptorii invocate în cauză de către pârâți
, în ordinea impusă de efectele pe care acestea sunt apte a le produce, tribunalul, luând în discuție excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Curtea de Conturi a României - C. de C. B. -N.
, constată că aceasta se fondează pentru următoarele argumente:
Așa cum s-a relevat în cele ce precedă, valorificarea rezultatelor controlului efectuat la entitatea audiată în toamna anului 2008, misiune ce a vizat exercițiul bugetar 2007 al pârâtei P. municipiului B. urma a se realiza, conform art. 31 alin. 1 din Legea nr. 94/1992 în forma în vigoare la acea dată, "potrivit regulamentului aprobat conform prevederilor art. 12 alin. 2";.
În decizia de casare cu trimitere spre rejudecare pronunțată în prezenta cauză, C. de Apel
C. a reținut, cu referire la prevederile art. 12 din Legea nr. 94/1992 că, în condițiile în care prin Legea nr.217/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de C. nu s-au aprobat și soluții pentru situațiile tranzitorii, conform art.25 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, procesul necesar elaborării regulamentului la care face trimitere art. 12 alin. 1 din Legea nr. 94/1992 așa cum a fost modificată prin Legea nr. 217/2008 a fost anevoios și de durată, drept pentru care Plenul Curții de C. a R. a adoptat Hotărârea nr.22/_ prin care s-au stabilit, ca soluție tranzitorie, instrucțiuni privind valorificarea actelor de control finalizate în trimestrul IV al anului 2008, instrucțiuni comunicate în țară tuturor Camerelor de C. teritoriale și în temeiul căreia s-a efectuat și încheierea de sesizare ce face obiectul prezentei cauze, cu menționarea faptului că plenul Curții de C. a R. era singurul organ abilitat să hotărască asupra modului de valorificare a actelor de control.
Astfel, tribunalul reține că în cadrul dispozițiilor art. I din Instrucțiunile aprobate prin Hotărârea Plenului nr.22/_ (f. 71 și urm. dosar), adoptată după intrarea în vigoare a Legii nr. 217/2008, se prevedea că actele de control întocmite în urma acțiunilor de verificare derulate în trimestrul IV conform Programului de control financiar pe anul 2008 urmează procedurile de valorificare în vigoare la data aprobării programului de control.
Or, anterior modificărilor aduse legii Curții de C. prin Legea nr.217/2008, instanțele de judecată puteau fi sesizate potrivit art.4 din O.U.G. nr.117/2003 privind modificarea Legii nr.94/1992 prin actul de sesizare al procurorului financiar, prin încheierea completelor din cadrul Curții de C., precum și prin alte modalități prevăzute de lege.
Însă, prin Legea nr.217/2008 au fost abrogate dispozițiile art.40-88 din Legea nr.94/1992 ce reglementau atribuțiile jurisdicționale ale Curții de C. și căile de atac la instanțelor judecătorești. În analiza excepției de nelegalitate a Hotărârii nr. 22/2008 invocată în cadrul soluționării prezentului dosar, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că prin aceste norme s-a reglementat posibilitatea investirii instanțelor de judecată prin încheierea dată de C. de C., Hotărârea nr.22/2008 fiind dată după abrogarea art.40-88 din Legea nr.94/1992 prin Legea nr.217/2008, iar în Legea nr.217/2008 nu s-a prevăzut expres cum vor fi soluționate situațiile actelor de control efectuate anterior intrării în vigoare dar care nu s-au aflat pe rolul organelor jurisdicționale sau
judecătorești până la modificarea legii.
Instanța supremă mai reține că prin aceste instrucțiuni (în lipsa publicării în Monitorul Oficial al R. ) nu se putea prevede un caz de ultraactivitate a legii în lipsa unor norme tranzitorii în lege, deși ultraactivitatea legii noi fiind o excepție de la principiul aplicării imediate a legii civile, trebuie consacrată expres de lege.
Conținutul acestui principiu comportă nuanțări, în sensul că dacă în raporturile de drept material, regula tempus regit actum face ca un act juridic să producă acele efecte prevăzute de legea în vigoare la data emiterii sau încheierii lui, normele de procedură sunt, în lipsa unei derogări exprese, de imediată aplicare.
Or, dispozițiile art.31 din Legea nr.94/1993, modificată, sunt norme de procedură, de imediată aplicabilitate și nu sunt prevăzute în lege excepții de la această regulă.
Trebuie subliniat că instanța supremă s-a pronunțat constant în sensul admiterii excepției de nelegalitate a Hotărârii nr.22 din_ a Plenului Curții de C., în acest sens fiind Deciziile nr.5191 din_, nr.5270 din_, nr.5325 din_, nr.5326 din_ și nr.5450 din _
, toate pronunțate de înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, ca urmare a constatării faptului că prin această hotărâre s-au emis dispoziții cu caracter normativ, nefiind un act administrativ cu caracter interpretativ, astfel încât se impunea publicarea Hotărârii nr. 22/2008 în Monitorul Oficial, ceea ce nu s-a realizat.
Or, în atare condiții, prin efectul admiterii excepției de nelegalitate a Hotărârii nr. 22/2008, aceasta nu poate fi apreciată în cauză ca producând efecte valide în ordinea juridică.
Este real că Hotărârea nr. 1/2009 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități a fost publicată în M.O. abia la data de_, deci ulterior întocmirii raportului de control pe care s-a întemeiat încheierea de sesizare a instanței, însă această împrejurare nu înlătură aplicabilitatea prevederilor art. 31 alin. 3 din Legea nr. 94/1992 modificată, în forma în vigoare la data sesizării instanței, potrivit cu care "În situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității au ditate ";.
Așadar, în contextul normativ prezentat, tribunalul apreciază ca fiind întemeiată excepția lipsei calității procesuale active a entității reclamante Curții de C. a R. - C. de C. B.
-N. de a solicita recuperarea prejudiciului constatat în cadrul misiunii de audit ca fiind adus bugetului de stat și respectiv bugetului asigurărilor sociale de sănătate, această calitate neputând reveni, conform dispozițiilor legale în vigoare la momentul sesizării instanței, decât conducerii entității auditate, sens în care, prin efectul admiterii acestei excepții, tribunalul urmează să respingă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Curtea de Conturi a României - C. de C. B. -N. ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, efect ce face de prisos analiza celorlalte excepții invocate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale active a Curții de C. a R. - C. de C.
B. -N.
, cu sediul în B., str. G. Ș., nr. 22, jud. B. -N., invocată de pârâții P.
M. B.
, cu sediul în B., P. C., nr. 6, jud. B. -N., S. O. A.,
domiciliată în
B., str. N., nr.1, ap. 86, jud. B. -N., S. N., domiciliat în B., P. C., nr. 12, jud. B. -N., C. A., domiciliat în B., str. M., nr. 9, jud. B. -N., S. D., domiciliată în B., cartier V., nr. 296, jud. B. -N., F. S., domiciliată în B., cartier U., nr. 55, jud. B. -N., B. M., domiciliată în B., bvd-ul I., nr. 56, sc.A, ap. 31, jud. B. -N., M. C. , domiciliată în B., str. C., bl. 2, ap. 5, jud. B. -
și, în consecință:
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Curtea de Conturi a României - C. de C. B. -N. ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. M. Ana-C. A.
Red/dact:
MAP/HVA
_ /2 ex
