Decizia civilă nr. 581/2013. Contencios administrativ. Contestație la executare
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184 Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA Nr. 581/2013
Ședința publică de la 26 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE A. R.
Judecător L. -A. C. Judecător R. M. Grefier Ani-L. C.
Pe rol fiind judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de recurenta A. F. P. A M. C. N. împotriva Sentinței civile nr.11175/23 mai 2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. privind și pe intimata C.
I. G., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier .
Dezbaterea pe recurs a avut loc în ședința publica din 10 aprilie 2013, când părțile prezente au pus concluzii pe recurs, care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea data și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de_ ,_ și respectiv pentru data de azi, încheieri care fac parte integranta din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. nr.11175/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. s-a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea A. F. P. A M. C. -N. în contradictoriu cu intimata C. I.
-G. .
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, instanța de fond a reținut că în baza titlului executoriu Decizia civilă nr.1915/2011 pronunțată de Curtea de Apel C., contestatoarea a fost obligată să achite creditorului C. I. -G. suma de 339,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată parțiale la fond.
Prin nota de restituire/rambursare nr.20303/_ emisă de A. F. P. a M.
C. -N. - Biroul Evidența Plăților Persoane Fizice - în baza cererii nr.20303/_ și a sentinței civile nr.4331/_ pronunțată de Tribunalul Cluj, definitivă prin Decizia civilă nr.1915/_, creditorului i s-a restituit suma totală de 3792 lei din care 3415 lei taxă de poluare asupra autovehiculelor + 377 lei dobânda calculată aferentă perioadei_ -_ .
Prima instanța a mai reținut că apărarea contestatoarei în sensul că și-ar fi îndeplinit toate obligațiile dispuse de instanță pe baza unei simple cereri făcute de creditor nu poate fi primită, deoarece cererea există, dar acesteia nu i s-a dat curs, propria culpă neputând fi invocată în apărare.
De asemenea, contrar celor susținute de contestatoare, procesul verbal de stabilire a cheltuielilor efectuate în faza executării silite este legal și temeinic, întrucât onorariul executorului judecătoresc a fost stabilit de acesta cu respectarea Ordinului M.J.nr.2550/2006.
S-a mai reținut că împrejurarea conform căreia pentru executarea unui debit de 339, 30 lei s-au ocazionat cheltuieli de executare de 142,30 lei aproximativ jumătate din debitul pretins, executare care s-a rezumat la o somație tipizată care conține aproximativ 13 rânduri se datorează exclusiv culpei petentei care nu și-a îndeplinit benevol obligațiile stabilite în sarcina sa la 11 mai 2011 și că în speță nu poate fi vorba de faptul că creditorul a dat dovada de rea-credință prin
aceea că în loc să depună la sediul organului fiscal o cerere în care să indice contul bancar în care urmează să-i fie virat debitul, s-a adresat executorului judecătoresc care la rândul lui a stabilit onorariul executorului cu încălcarea dispozițiilor, prin urmare în mod abuziv.
Prima instanța a apreciat că, cheltuielile efectuate în faza executării silite se justifică pe deplin, fiind irelevant că instituția și-ar fi îndeplinit cu siguranță toate obligațiile dispuse de instanță dacă creditorul ar fi solicitat și cheltuielile de judecată, câtă vreme nu a făcut-o.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs A. F. P. A M. C. -N.
, solicitând admiterea recursului și modificarea in totul a sentinței atacate cu consecința admiterii contestației la executare.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că prima instanța a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale la situația de fapt și că potrivit prevederilor Cap.I pct.1 și 3 (2) din Procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor aprobată prin Ordinul M.F.P. nr.1899/2004, pentru restituirea taxei de poluare și a dobânzilor aferent4e, creditorul urmăritor trebuia să se adreseze recurentei cu o cerere la care să anexeze copii legalizate de pe hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a stabilit dreptul la restituirea sumelor respective.
Recurenta a mai arătat că pentru ca poată transmite M. ului F. P. documentația necesară pentru ca ministrul să aprobe efectuarea plății cheltuielilor de judecată, era absolut necesar ca intimata să fi depus la recurentă cerere de plată a cheltuielilor de judecată, contul bancar în care să se vireze suma, copia cărții de identitate a creditorului, precum și hotărârea judecătorească în original investită cu formulă executorie.
De asemenea, a susținut că intimatei i s-a restituit contravaloarea taxei de poluare cu dobânda legală aferentă în temeiul Ordinului nr.1899/2004, iar în ceea ce privește cheltuielile de judecată, acestea i-au fost restituite intimatei conform Deciziei de restituire nr.13233/_ emisă de A.F.P. C. -N., ca urmare a Ordinului nr._, care permite restituirea fără avizul M. ului F. P., nemaifiind necesară parcurgerea procedurii care presupunea transmiterea actelor solicitate de recurentă creditoarei, astfel că întocmirea procesului verbal de cheltuieli execuționale și plata executorului judecătoresc nu este legală atâta vreme cât nu s-a respectat principiul executării voluntare la care s-a recurs conform Ordinului nr.1899/2004 și a OG 22/2002.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul va admite recursul pentru următoarele motive:
In baza titlului executoriu Decizia civilă nr.1915/2011 pronunțată de Curtea de Apel C., contestatoarea a fost obligată să achite creditorului C. I. -G. suma de 339,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată parțiale la fond.
Ordinul MF nr. 1899/2004 are scopul de a reglementa o procedura specială, obligatoriu de urmat în situațiile în care statul datorează contribuabililor sume de bani din bugetul de stat.
Împrejurarea că reclamantul nu a urmat aceasta procedură și a ales sa formuleze cererea prin intermediul executorului judecătoresc nu îl îndreptățește la restituirea cheltuielile de executare.
Executarea silită, în general, înseamnă procedura prin mijlocirea căreia creditorul, titular al dreptului recunoscut printr-o hotărâre judecătorească sau printr-un alt titlu executoriu, constrânge, cu concursul organelor competente, pe debitorul său, care nu-și execută de bună voie obligațiile decurgând dintr-un asemenea titlu, de a și le aduce la îndeplinire, în mod silit.
Ori, intimatul, solicitând executarea silita în absența unei cereri pe care să o adreseze organului fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, potrivit prevederilor art. 33 din O rdonanța Guvernului nr. 92/2003
, nu a facut dovada că aceaste costuri (onorariul executorului judecătoresc și taxele specifice procedurii de executare silită) erau necesare în vederea obținerii sumelor datorate conform titlului executoriu.
In concret, organul fiscal nu putea să procedeze la efectuarea unei plați voluntare în absența cererii de restituire, însoțită de copia legalizată de pe hotărârea judecătorească -Decizia civilă nr.1915/2011 peonunțată de Curea de Apel C. - pentru sumele stabilite prin aceasta, deci nu poate fi reținută o culpă care să justifice acordarea cheltuielilor de executare în favoarea intimatului.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de A. F. P. A M. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 11175 din_ pronunțată in dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. pe care o modifica in sensul ca admite contestația la executare.
Decizia este irevocabilă .
Pronunțată în ședința publică din 26 Aprilie 2013.
Președinte, A. R. | Judecător, L. -A. C. | Judecător, R. M. |
Grefier, Ani-L. C. |
Red.AR/tehn.MG 2 ex. 10.05.13
Jud. fond S. Iuga
