Decizia civilă nr. 5897/2013. Contencios. Litigiu privind funcționarii publici statutari
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 5897/2013
Ședința publică din data de 22 Mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T.
JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții C. S. I., M. M. -C., N. I., D. A. -R., R. M., U. O. N. și M. A.
împotriva sentinței civile nr. 462 din data de_ pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții I. PENTRU S. DE U. AL J. C. și I. Ș. AL I. PENTRU S. DE U. AL
J. C., având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici statutari anulare ordin trecere în rezervă.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de_ intimatul-pârât I. PENTRU S. DE U. AL J. C. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.
Se constată că intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004, art. 3 pct. 3 C.pr.civ. și art.105, 106, 109 din Legea nr. 188/1999, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 462 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. s-a admis excepția tardivității plângerii prealabile, invocată de pârâtul I. pentru S. de U. "Avram Iancu"; al județului C. .
S-a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții C. S. -I., M. M. -C., N. I., D. A. -R., R. M.
, U. O. N. și M. A. în contradictoriu cu pârâții I. pentru S. de U. "Avram Iancu"; al județului C. și I. Ș. al I. pentru S. de U. "Avram Iancu"; al județului C. având ca obiect suspendarea executării și respectiv anularea Ordinelor de trecere în rezervă a reclamanților nr. 12359/I/_ .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția tardivității plângerii prealabile
, invocată de pârâtul I. pentru S. de U. "Avram Iancu"; al județului C., care s-a impus a fi analizată cu prioritate conform dispozițiilor art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 137 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța a admis-o pentru următoarele considerente:
Cu titlu preliminar, trebuie menționat faptul că în ședința publică din data de_, instanța a pus în discuție și s-a pronunțat asupra celorlalte excepții invocate de pârât prin întâmpinare, nu și asupra acestei excepții.
Potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2001, "Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia
";.
Astfel, legea impune respectarea procedurii prealabile atacării în instanță a unui act administrativ pentru a da autorității publice emitente sau superioare ierarhic posibilitatea de a reveni asupra actului administrativ, după luarea în considerare a argumentelor persoanei vătămate.
În speță, Ordinele de trecere în rezervă a reclamanților C. S. -I., M. M. -C., N. I., D. A. -R., R. M., U. O. N. și M. A. nr.
12359/1/_ (filele 8-14) au fost în mod legal comunicate acestora în cursul lunilor octombrie-noiembrie 2011, conform propriilor mențiuni și semnăturilor aplicate pe dovada depusă de pârâtul I. pentru S. de U. "Avram Iancu"; al județului C. (fila 162).
Cu toate acestea, reclamanții au formulat plângerea prealabilă doar la datele de_, respectiv_ (filele 111, 128), cu evidenta depășire a termenului legal de 30 de zile.
De altfel, reclamanții nici nu contestă nerespectarea termenului menționat, dar pretind că ordinele atacate reprezintă acte administrative irevocabile și de aceea nu se mai impunea urmarea procedurii prealabile.
Or, nu există nicio dispoziție legală specială și derogatorie de la procedura generală de atacare a actelor administrative care să justifice acest punct de vedere al reclamanților. De asemenea, orice act administrativ se bucură de prezumția de legalitate, bazată pe prezumția de autenticitate și veridicitate, și este executoriu de drept, neputându-se distinge o subcategorie de acte administrative definitive, pentru care să se admită o derogare de la obligativitatea etapei procedurii prealabile.
Mai mult chiar, reclamanții înșiși au apreciat drept necesară înregistrarea plângerii prealabile și nu s-au îndreptat direct în instanță cu solicitarea de anulare a actelor administrative.
Reclamanții se mai prevalează de dispozițiile art. 7 alin. 7 din Legea nr. 554/2004 și susțin că au formulat plângerea prealabilă cu respectarea termenului de prescripție de 6 luni de la data emiterii actului.
Drept motiv temeinic pentru nerespectarea termenului de 30 de zile, reclamanții arată că au respectat prevederile pct. 8.8 din Anexa la Metodologia privind organizarea și desfășurarea selecției personalului în vederea numirii în funcție ca urmare a măsurilor de reorganizare instituțională în I. General pentru S. de U., care statuează în mod expres că "Punctajul obținut în urma examenului nu poate fi contestat";.
Sub acest aspect, tribunalul a notat că prin cererea introductivă și motivele dezvoltate ulterior, reclamanții au înțeles să conteste modalitatea de examinare sub mai multe aspecte, menționând în mod expres nelegalitatea regulamentului
de organizare a concursului, astfel că puteau să conteste inclusiv punctul de lege menționat.
Apoi, argumentele reclamanților nu au vizat nota obținută, ci modalitatea de organizare și de desfășurare a examenului, sens în care textul indicat nici nu era aplicabil.
În fine, chiar reprezentantul reclamanților a învederat instanței faptul că aceștia au decis să promoveze cererea de chemare în judecată deoarece și doar după ce au aflat că alți colegi au avut câștig de cauză în instanță, obținând suspendarea ordinelor de trecere în rezervă. Acesta este, în realitate, motivul nerespectării termenului legal de 30 zile, care, în mod evident, nu poate fi încadrat în categoria motivelor temeinice impuse de art. 7 alin. 7.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul a admis excepția tardivității plângerii prealabile invocată în cauză, cu consecința respingerii cererii ca inadmisibilă.
Întrucât nu se abordează fondul cauzei, excepția de nelegalitate a Ordinului I. ui Ș. al I. pentru S. de U. "Avram Iancu"; al județului C. nr. S/12010/1/_ invocată de reclamanți nu mai este luată în discuție, reprezentând o apărare de fond.
În temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții C. S. I.
, M. M. -C., N. I., D. A. -R., R. M., U. O. N. și M.
solicitând, în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, admiterea acestuia și modificare în totalitate a sentinței pronunțate, cu consecința admiterii acțiunii introductive de instanță, cu cheltuieli de judecată.
În sentința recurată, instanța admite excepția tardivității plângerii prealabile invocată de pârâtul I. pentru S. de urgență "Avram Iancu" al județului C., considerând că s-a depășit termenul de 30 de zile impus de art. 7 al Legii nr. 554/2004 al Legii contenciosului administrativ. Motivarea s-a bazat pe faptul că s-a realizat comunicarea ordinelor de trecere în rezervă în lunile octombrie-noiembrie 2011, iar plângerea prealabilă s-a introdus doar în_, respectiv_, cu depășirea termenului de 30 de zile.
De asemenea, instanța mai reține faptul că nu există nicio procedură legală specială și derogatorie de la procedura generală de atacare a actelor administrative care să justifice acest punct de vedere, invocând prezumția de autenticitate și veridicitate, precum și caracterul executoriu al actului administrativ, considerând că nu se poate distinge o subcategorie de acte administrative definitive, pentru care să se admită o derogare de la obligativitatea etapei procedurii prealabile. Un argument suplimentar al instanței a fost chiar faptul că am înregistrat plângerile prealabile, de aici deducându-se că au considerat că trebuie introdusă.
Cu privire la excepția tardivității plângerii prealabile
Reclamanții consideră că în mod nelegal instanța de fond a admis excepția tardivității plângerii prealabile.
Actele de trecere în rezervă fac parte din categoria, actelor irevocabile în cazul cărora nu mai este necesară parcurgerea procedurii prealabile
Cu toate că principiul este revocabilitatea actelor administrative individuale ilegale defavorabile particularului, în acest caz este vorba despre o situație în care efectele actului s-au consumat în mod irevocabil, menținerea lui fiind în consonanță cu protecția imediată a interesului public (nu a încrederii legitime a administrației).
Reclamanții s-au văzut în situația în care au fost trecuți în rezervă, iar ordinul superiorului a fost în sensul interzicerii atacării concursului. Or, statutul
reclamanților de militari impune faptul că trebuie să respecte fără excepții ordinul superiorului. într-adevăr, în momentul în care au aflat că pot să conteste ilegalitatea procedurilor și au consultat un avocat în acest sens, au hotărât să parcurgă procedura administrativă prevăzută în acest sens.
Relevant este nu momentul în care s-a cunoscut de existența abstractă a actului, ci momentul în care s-a luat la cunoștință de prevederile (conținutul) acestuia. Astfel, un act administrativ nu se poate ataca numai în ipoteza în care reclamantul are cunoștință în mod necesar de existența actului. A afla despre simpla existență a unui act administrativ fără a-i cunoaște conținutul reprezintă o premisă echivocă pentru cenzurarea legalității acestuia în fața instanței.
Persoana prejudiciată va putea să atace actul numai în momentul în care a luat cunoștință despre existența actului și a prejudiciului cauzat, nu din momentul emiterii actului. Dacă nu se cunoaște conținutul actului, nu se vor putea formula motivele pentru care se solicită anularea actului. Declanșarea unei proceduri prealabile și ulterior judiciare implică un risc pentru reclamant, acesta văzându-se expus cel puțin la suportarea unor cheltuieli. Prin urmare, pentru a îi fi respectat dreptul la apărare și pentru egalitate de arme, potențialul reclamant trebuie să cunoască actul în amănunt. Dacă se atacă un act al cărui cuprins nu îl cunoaște și emitentul nu răspunde plângerii prealabile, reclamantul nu va putea să indice instanței de contencios administrativ motivele de nelegalitate pe care le solicită analizate, fiind pus astfel în imposibilitatea de a înlătura un act administrativ prejudiciabil.
La fel a fost și situația reclamanților. Atât în cazul actelor de punere la dispoziție, cât și în cazul actelor de punere în rezervă, actele au fost comunicate doar la insistența reclamanților și a instanței de judecată. De asemenea, această
"comunicare" nu a fost suficientă întrucât pe această cale nu au putut să ajungem efectiv la a cunoaște actul în sine, pentru a-1 putea ataca.
Aceasta este și practica constantă la nivelul instanțelor de judecată: în cazul actelor administrative irevocabile nu este necesară parcurgerea procedurii prealabile. în acest sens, amintesc Decizia civilă nr. 1960 din 02 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosar nr._ .
În considerentele hotărârii menționate, instanța a reținut că demersul prin care se urmărește ca administrația să-și revoce ea însăși actul prejudiciabil față de particular este absolut inutil în situația în care nu se mai poate dispune revocarea actului.
În speță era vorba despre o autoritație de construire care, odată comunicată beneficiarului, nu mai poate fi revocată, cel prejudiciat neavând decât posibilitatea de a se adresa instanței de judecată. Ținând cont că, în fapt, administrația nu mai revine niciodată asupra autorizației emise după momentul comunicării acesteia beneficiarului, rezultă că, cel puțin în viziunea administrației, acest moment al comunicării reprezintă momentul intrării actului în circuitul civil. Autorizația devine irevocabilă și orice demers în vederea revocării reprezintă astfel o pierdere de vreme, concluzia practică fiind faptul că nu mai este necesară efectuarea procedurii prealabile.
Curtea a mai arătat că practica instanțelor este constantă în sensul caracterului inutil al procedurii prealabile în cazul actelor administrative irevocabile.
2. Cu privire la necontestarea rezultatelor concursului
Cu toate că nu au considerat că trebuie să fie introdusă plângere prealabilă în acest caz, motivul pentru care au solicitat administrației să-și revoce actul a fost o măsură suplimentară de siguranță subsidiară în cazul în care instanța va decide să pună în discuție o eventuală tardivitate a introducerii acesteia.
Conform art. 7 alin. (7) al Legii nr. 554/2004 plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului.
Art. 8.8 din Anexa la Metodologia privind organizarea și desfășurarea selecției personalului în vederea numirii în funcție ca urmare a măsurilor de reorganizare instituțională în I. General pentru situații de urgență, care statuează în mod expres că punctajul obținut în urma examenului nu poate fi contestat.
Punctajul este consecința imediată a desfășurării examenului. Așadar, un examen care comportă mai multe vicii de nelegalitate duce la un rezultat care nu este valid. Modalitatea în care se desfășoară un examen are implicații directe asupra punctajului obținut, punctaj care justifică rezultatele concursului. O nelegalitate a concursului implică și o nelegalitate a rezultatului final.
De asemenea, superiorii reclamanților le-a precizat în mod expres că nu pot să conteste în nici un mod rezultatul examenului, prin urmare reclamanții nu au făcut decât să urmărească un ordin, așa cum au făcut și până acum. Or, această atitudine de rea-credință a administrației care interzice în mod abuziv contestarea examenului, încălcând drepturile reclamanților de a se putea împotrivi unei proceduri al cărei rezultat i-a vătămat, este un motiv temeinic care să justifice neintroducerea cererii de revocare a actelor administrative în termenul de drept comun de 30 de zile. Faptul că reclamanții nu au atacat aceste rezultate a fost considerat de către reclamanți singura soluție legală și care respectă și regulile impuse de structura ierarhică. Neavând cunoștințe juridice, nu au cunoscut faptul că pot să acționeze în justiție prin are să reclame toate aceste ilegalități. Imediat ce au aflat că acest lucru este posibil, au acționat astfel.
Susținerile instanței cum că motivul real pentru care au introdus plângerea prealabilă peste termenul de 30 de zile datorită faptului că au aflat că alți colegi ai reclamanților au introdus cereri și au câștigat sunt simple presupuneri ale instanței neprobate și nefundamentate de nici un aspect relevat în dosar.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea prezentului recurs și modificarea în totalitate a sentinței pronunțate, cu consecința admiterii acțiunii introductive de instanță.
Pârâtul intimat I. pentru S. de U. " Avram Iancu"" al J.
C. a formulat întâmpinare
solicitând respingerea ca nefondat a recursului și menținerea, ca temeinică și legală a sentinței civile recurate
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea constată următoarele:
Procedura prealabilă este o condiție prealabilă și obligatorie atât în cazul cererilor de suspendare a unor acte administrative cât și în cazul celor de anulare a acestora.
Este bine cunoscut faptul că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumția de autenticitate și veridicitate și că acest act administrativ constituie el însuși titlu executoriu.
A nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea, ceea ce este de neconceput într-o ordine juridică, într-un stat de drept și o democrație constituțională.
Tocmai de aceea suspendarea / anularea actelor administrative, ca operație juridică de întrerupere vremelnică/ definitivă a efectelor acestora, ne apare ca o situație de excepție, care poate fi de drept, când legea o prevede (exemplu art. 123 alin. final din Constituție) sau judecătorească, dar în limitele și condițiile prevăzute de lege.
Potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2001, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Așa cum în mod corect a sesizat intimatul ISU,, Avram Iancu,, o dată stabilită aplicabilitatea Legii 554/2001, este evidentă incidența în cauză a dispozițiilor art.7 alin.l din Legea 554/2001 și ale art.109 alin.2 Cod de procedură civilă care reglementează procedura prealabilă ca fiind o condiție de admisibilitate a acțiunii care, în caz de neîndeplinire, atrage consecința respingerii acțiunii ca inadmisibilă, fără analizarea pe fond a apărărilor părților.
Îndeplinirea acestei condiții obligatorii de a formula plângere prealabilă nu este de natura a încălca liberul acces la justiție ci reprezintă o condiție pentru exercitarea dreptului la acțiune în contenciosul administrativ.
In speță, Ordinele de trecere în rezervă a reclamanților au fost în mod legal comunicate acestora în cursul lunilor octombrie-noiembrie 2011, conform propriilor mențiuni și semnăturilor aplicate pe dovada depusă de pârâtul I. pentru S. de U. "Avram Iancu" al județului C. .
Cu toate acestea, reclamanții au formulat plângerea prealabilă doar la datele de_, respectiv_ fiind astfel depășit termenul legal de 30 de zile.
Susținerile reclamanților referitoare la faptul că, fiind vorba despre acte administrative irevocabile nu se mai impunea urmarea procedurii prealabile nu pot fi primite, neexistând vreo dispoziție legală specială și derogatorie de la procedura generală de atacare a actelor administrative.
În ceea ce privește invocarea art. 7 alin. 7 din Legea nr. 554/cu privire la termenul de prescripție de 6 luni de la data emiterii actului, reclamanții arată că au respectat prevederile pct. 8.8 din Anexa la Metodologia privind organizarea și desfășurarea selecției personalului în vederea numirii în funcție ca urmare a măsurilor de reorganizare instituțională în I. General pentru S. de U.
, care statuează în mod expres că ,,punctajul obținut în urma examenului nu poate fi contestat".
În mod corect a reținut tribunalul faptul că reclamanții au înțeles să conteste modalitatea de examinare sub mai multe aspecte, menționând în mod expres nelegalitatea regulamentului de organizare a concursului astfel încât motivul nerespectării termenului legal de 30 zile nu poate fi încadrat în categoria motivelor temeinice impuse de art. 7 alin. 7.
R. nea legiferării obligativității formulării plângerii prealabile, anterior sesizării instanței rezidă din împrejurarea că emitentul actului are posibilitatea revocării acestuia, situație în care o acțiune în justiție ar apărea ca lipsită de interes.
Întrucât emitentului actului nu i s-a dat posibilitatea, urmare a lipsei plângerii prealabile, de a-și reanaliza actul și eventual de a-l revoca în termenul legal, excepția inadmisibilității acțiunii a fost în mod corect admisă.
În baza art. 312 Cod proced. civilă, Curtea va respinge recursul declarat de
C. S. -I., M. M. -C. ș.a. împotriva sentinței civile nr. 462 din _
, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C. S. -I., M. M. -C. ș.a. împotriva sentinței civile nr. 462 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 mai 2013.
Președinte, F. T. | Judecător, D. M. | Judecător, M. H. |
Grefier, D. C. |
Red.M.H./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: A. G. C.
