Sentința civilă nr. 7010/2013. Contencios. Litigiu privind funcționarii publici statutari
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
cod operator 4204
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7010
Ședința publică din_ Completul constituit din :
PREȘEDINTE: M. H. - judecător
G. ier: D. H.
S-a luat spre examinare cererea formulată de către reclamanții L. I.
G.
, cu domiciliul în Sighetu M., str. N. Bălcescu nr. 23, M. V. I.
, cu domiciliul în Sighetu M., str. B. Vodă bl. 4 ap. 66, F. I. I. V.
, cu domiciliul în Sighetu M., str. Tisa nr. 26/A, P. G. I.
, cu domiciliul în Sighetu M., str. Unirii bl. 5 ap. 40, L. V.,
cu domiciliul în Sighetu M.
, str. L. Blaga nr. 104A și cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat V.
J. în B. M., str. G. Bilașcu bl. 7 ap.1, în contradictoriu cu pârâții I. DE P. AL J. M., cu sediul în B. M., str. 22 D. nr. 37, județul
M., M. A. SI I., cu sediul în B., piața R. nr. 1, sector 1, M. F. P., cu sediul în B., str. A. nr. 17, sector 5,
C. N. PENTRU C. D.,
cu sediul în B., p-ța V. M. nr. 1-3, sector 1, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședința publică, pentru toți reclamanții, lipsă de la dezbateri, se prezintă avocat V. J., lipsă fiind restul pârâților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
T. aduce la cunoștința părții prezente la dezbateri faptul că repunerea pe rol a cauzei a fost determinată de chestiunea îndeplinirii condițiilor pentru exercitarea dreptului la acțiune, instanța înțelegând să invoce din oficiu excepția prematurității dreptului și pune în discuție atât această excepție cât excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C.
N. pentru C. D., care nu a fost invocată la termenul de dezbatere a cauzei.
Reprezentantul reclamanților, avocat V. J. solicită unirea celor două excepții cu fondul cauzei și acordarea cuvântului atât pe excepții cât și pe fond.
Instanța unește cu fondul atât excepția prematurității dreptului cât și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. N. pentru C. D. și acordă cuvântul atât pe excepții cât și pe fond.
Reprezentantul reclamanților, avocat V. J. cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. N. pentru C. D. solicită admiterea acesteia, pârâtul neavând calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Referitor la excepția prematurității dreptului, deși oarecum vine în contradicție cu o practică ce se încetățenește deja, solicită respingerea acesteia raportat la faptul, și este opinia sa, ci este o opinie care începe să se contureze în doctrină, în sensul că amânările succesive a unor dispoziții legale o perioadă de timp trebuie interpretate ca o intenție a legiuitorului fie de abrogare, fie de menținere, pentru că așa cum s-a statuat, legalitatea suspendărilor aplicării unei dispoziții legale ar trebui să constituie un obiect de preocupare a instanței care are de judecat o cerere de natura celei formulate în cauza de față.
T. solicită reprezentantului reclamanților să precizeze prin ce mijloace procesuale ar trebui să cenzureze instanța legalitatea, pentru să se invocă înlăturarea unor dispoziții legale de către instanță și există mijloace procesuale stricte reglementate de legislația internă, iar judecătorul nu poate înlătura "de plano"; și să spună că nu se aplică, fie neconstituționalitatea, fie excepția de nelegalitate în cazul în care este incidentă.
Reprezentantul reclamanților, avocat V. J. plecând de la principiul denegării de dreptate aceasta ar fi justificarea reclamanților și solicitarea de a cenzura această repetabilitate a suspendărilor, în condițiile în care există deja o dispoziție nouă de suspendare și pentru anul 2014. Astfel, sunt patru ani consecutivi -_ și 2014, când Guvernul suspendă aplicarea unor dispoziții legale. Spune că pe principiul denegării de dreptate și pe principiul constituțional al valorificării drepturilor cetățenești, tocmai a libertății drepturilor și a Convenției Europene a Drepturilor Omului privind accesul la justiție, aceste suspendări succesive impun concluzia că instanța nu are temei legal pentru a le cenzura, decât ca un observator pasiv a unei atitudini de conduită pasivă a Guvernului, instanța trebuind neapărat să facă, să spunem, politica Guvernului în ceea ce privește suspendarea unor dispoziții legale, mai mult este o chestiune de legalitate constituțională decât de drept material. Menționează că nu invocă excepția de necostituționale, cel puțin nu la acest moment.
T., trecând peste excepții acordă cuvântul pe fondul cauză.
Reprezentantul reclamanților, avocat V. J., pe fond, solicită admiterea acțiunii cu precizarea că pleacă de la premisa că aceste suspendări succesive prin formulări nejuridice "nu se aplică, nu se acordă, nu se aplică"; nu fac altceva decât să constituie un incident în cursul executării silite și nu fac inaplicabilă dispozițiile legale în ceea ce privește obținerea dreptului, pentru că creanța reclamanților rezultă din lege. Solicită obligarea pârâților la plata
cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 lei reprezentând onorariu avocațial conform actelor justificative depuse la dosar.
Potrivit art. 150 Cod procedură civilă apreciindu-se că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, tribunalul declară închise dezbaterile în fond și reține cauza în pronunțare atât pe excepții cât și pe fond.
T.
Deliberând asupra acțiunii în contencios de față, reține următoarele :
Prin cererea înregistrată pe rolul T. ui M. la data de_, sub nr._, reclamanții L. I. G., M. V. I., F. I. I. V., P. G. I. ,
V. și D. D. V., în contradictoriu cu pârâții I. de P. al J.
, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Administrației și Internelor și
C. N. pentru C. D. au solicitat ca prin hotărârea pe care instanța o va pronunța să dispună obligarea pârâților I. de P. al J.
M. și Ministerul Administrației și Internelor să calculeze și să achite reclamanților ajutoarele de care beneficiază, astfel cum sunt prevăzute în Anexa VII, Cap. II, Secțiunea a 3-a, art. 20, alin. (1) și (2) din Legea-cadru nr. 284/2010, la valoarea actualizată în funcție de rata inflației, cu dobândă legală, calculată începând cu data pensionării fiecăruia dintre reclamanți și până la plata efectivă a sumelor datorate și obligarea pârâtului de rândul 3, Ministerul Finanțelor Publice, să rectifice bugetul de anul 2012 și să aloce sumele datorate reclamanților cu titlu de ajutoare, de care beneficiază, astfel cum sunt prevăzute în Anexa VII, Cap. II, secțiunea a 3-a, art. 20, alin. 1 (1) și (2) din Legea-cadru nr. 284/2010, la valoarea actualizată în funcție de rata inflației, cu dobândă legală calculată începând cu data pensionării fiecăruia dintre reclamanți și până la plata efectivă a sumei datorate.
În motivarea cererii se susține că reclamanții îndeplinit funcția de Agent șef principal de poliție.
Conform deciziilor emise sub nr. 1. din_, nr. 1. din_, nr. 1. din_, nr. 1. din_, nr. 1. din_, nr. 1. din_, toți reclamanții au fost trecuți în rezervă, încetându-le raporturile de serviciu cu pârâta, fiind pensionați. În condițiile date, pentru reclamantul de rândul 1, drepturile de pensie au fost stabilite începând cu_, pentru reclamantul de rândul 2, începând cu data de_, pentru reclamanții de rândul 3 și 5, începând cu data de_ și pentru reclamantul de rândul 6, începând cu data de_ .
Prin art. 3, alin. (1) din Legea nr. 263/2010, privind sistemul unitar de pensii, legea statuează, (printr-o interpretare legală!), înțelesul unor termeni și expresii, iar prin art. 3, lit. q, pct. 5 se statuează și asupra înțelesului sintagmei
"stagiul de cotizare în specialitate";, reclamanții încadrându-se, toți, la art. 3,
lit. q, pct. 5 din lege, toți fiind funcționari publici cu statut special în instituțiile de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Prin art. 52 și urm. din lege, se statuează asupra pensiei pentru limita de vârstă, iar prin art. 65 și urm. din lege, se statuează asupra pensiei anticipate parțiale.
Ajutoarele solicitate de reclamanți nu reprezintă un privilegiu, ci o compensație parțială a privațiunilor și incompatibilităților specifice serviciului exercitat de reclamanți pe toată perioada cât au fost în activitate, iar dreptul reclamanților trebuie pus în relație directă cu prevederile art. 10 din declarația Universală a Drepturilor Omului și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, dar și cu principiile și măsurile cu privire la statutul și drepturile polițiștilor.
Deosebit de cele de mai sus, solicită a se observa că, deși prin art. 13 din Legea nr. 285/2010 (privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice) se statuează că în anul 2011 dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori trecerea în rezervă nu se aplică, această dispoziție legală nu abrogă, nici expres și nici tacit, dispozițiile art. 20, alin. (1) și (2) din Legea cadru nr. 284/2010, care îndrituiesc reclamanții la obținerea acestor drepturi, consfințite legal.
Pe de altă parte, nici dispozițiile art. 9 din Legea nr. 283/2011, privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea articolului 11 din OUG nr. 37/2008, privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, nu abrogă, nici expres și nici tacit, dreptul reclamanților, din moment ce prevăd că, în anul 2012 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori trecerea în rezervă. Și aceste dispoziții legale doar suspendă plata (ceea ce vizează o eventuală executare silită!) și nu înlătură dreptul la acțiune al reclamanților și la obținerea drepturilor cuvenite pe calea acțiunii în justiție, în cazul refuzului nejustificat al plății.
Deosebit de cele de preced, în cazul reclamanților se creează și o situație discriminatorie, dacă se raportează situația lor juridică la situația polițiștilor pensionați anterior datei pensionării reclamanților, întrucât polițiștii pensionați anterior au beneficiat de toate aceste drepturi bănești.
De asemenea, astfel cum rezultă din redactarea dispoziției legale prev. în art. 20 alin. 1 și 2 din Legea nr. 284/2010, dreptul reclamanților este actual, dispozițiile art. 9 și art. 13 amânând doar plata sumelor datorate, fără a afecta în vreun fel dreptul reclamanților.
În altă ordine de idei, deși prin art. 13 din legea nr. 285/2010 se statuează că dispozițiile privind acordarea indemnizațiilor la ieșirea la pensie "…nu aplică…";prin decizia nr. 1655 din_, Curtea Constituțională a României a respins excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 385/2010.
Reclamanții susțin că, într-o interpretare logică și sistematică a dispozițiilor legale, atât prevederile art. 13 din Legea nr. 285/2010 cât și prevederile art. 9 din Legea nr. 283/2011, suspendă plata sumelor cuvenită, pentru o perioadă determinată, dar nu înlătură dreptul reclamanților la plata acestor drepturi, iar suspendarea plăților are relevanță exclusiv în faza de executare (silită) a unei eventuale hotărâri judecătorești.
În condițiile date, se solicită a se observa că dreptul reclamanților la ajutoarele prevăzute de lege este actual, întrucât dispozițiile legale enunțate reglementează neplata ajutoarelor la ieșirea la pensie doar pentru o perioadă determinată, dar nu înlătură dreptul reclamanților la plata acestor ajutoare. Astfel, se impune admiterea cererii de chemare în judecată, conform capetelor de cerere formulate și pe cale de consecință, obligarea pârâtelor de rangul 1 și 2 să calculeze și să achite sumele datorate, iar pe pârâta de rangul 3 să aloce fondurile necesare, prin rectificare bugetară, reclamanții întrunind toate cerințele legii, în acest sens.
Reclamanții se prevalează în drept de dispozițiile legislației speciale invocate în cuprinsul cererii.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice,
reprezentant de Direcția Generală a F. P. M. a formulat la data de_ (f. 28 - 30) întâmpinare
prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive iar pe fond a solicitat respingerea cererii.
În motivarea excepției și pe fond, pârâtul susține că nu are raporturi juridice cu reclamanții. Obligarea sa la rectificarea bugetului pe anul 2012 și alocarea sumelor datorate reclamanților cu titlu de ajutoare este inadmisibilă atât timp cât rolul esențial în procesul bugetar și în execuția bugetară revine Guvernului respectiv Parlamentului potrivit art. 17, alin. 1 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice. Parlamentul fiind acela care adoptă legile bugetare anuale și legile de rectificare elaborate de Guvern.
Reglementând rolul Guvernului la art. 18 din aceeași lege, stabilește că, acesta asigură însăși elaborarea proiectelor legilor bugetare anulare și transmiterea acestora spre adoptare Parlamentului, precum și supunerea spre adoptare Parlamentului a proiectelor legilor de rectificare bugetară și a contului general anual de execuție.
În asemenea condiții, admiterea cererii formulate împotriva M. ui F.
ar echivala cu obligarea acestuia la plata din bugetul propriu a unor sume reprezentând drepturi salariale acordate unor persoane și care nu se numără printre angajații M. ui F. P., încălcându-se astfel prevederile art. 14 din Legea nr. 500/2002 privind finanțelor publice, respectiv :
"(1) Cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitată și sunt determinate de autorizările conținute în legi specifice și în legile bugetare anuale.
nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art. 1, alin. (2) și nici angajată și efectuată din aceste bugete, dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială.
Nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanța și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare
";.
Obligarea M. ui F. P. la alocarea sumelor solicitate de reclamanți este lipsită de suport legal și în același timp imposibilă deoarece, aceste sume trebuie propuse de către ordonatorii principali de credite conform art. 34, alin. 1 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice iar Ministerul Finanțelor Publice să fie autorizat în acest sens de către legiuitor.
Prin întâmpinarea depusă la data de_ (f. 39-42) pârâtul M. Afacerilor Interne a solicitat la rândul său respingerea cererii, poziție procesuală întemeiată pe excepția lipsei calității procesuale pasive.
Se susține că raportat la obiectul acțiunii, M. Afacerilor Interne nu deține calitatea de subiect pasiv al dreptului dedus judecății.
Mai mult decât atât, calitatea acestuia de ordonator principal de credit nu constituie un temei suficient pentru atragerea acestuia în litigiu.
Chiar reclamanții ar arătat în cuprinsul acțiunii că și-au desfășurat activitatea în cadrul I. ui de P. i al județului M., raporturile lor de serviciu derulându-se cu această unitate.
Se învederează faptul că potrivit prevederilor art. 12, alin. 2 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea P. i Române, cu modificările și completările ulterioare, "…în județe se organizează și funcționează, ca unități cu personalitate juridică, inspectoratele de poliție…";.
Prin urmare, în speța de față, cel care poate fi obligat în raportul juridic dedus judecății este I. de P. al J. M., unitate cu personalitate juridică, în cadrul căreia și-au desfășurat activitatea reclamanții până la încetarea raporturilor de serviciu.
De asemenea, potrivit art. 7, alin. 2 din OUG nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea M. ui Afacerilor Interne, cu modificările și completările ulterioare, "ministrul afacerilor interne are calitatea de ordinator principal de credite";.
Art. 12, alin. 5 din același act normativ prevede că ministrul afacerilor interne stabilește, prin ordin, conducătorii unităților și subunităților care au a calitatea de ordonatori de credite.
Astfel, potrivit tabelului cuprinzând unitățile din subordinea I. ui General al P. i Române ai căror șefi au calitatea de ordonatori terțiari de credite din Anexa nr. 7 la Ordinul M.A.I. nr. S/173/2012 privind împuternicirea ordonatorilor de credite din unitățile M.A.I., șeful I. ui de P. al județului M. are calitatea de ordonator terțiar de credite.
De asemenea, conform regulii instituite de prevederile art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, ministerul afacerilor interne, în calitatea sa de ordonator principal de credite repartizează creditele bugetare probate, pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic superioare, ai căror conducători sun ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
Ordonatorii terțiari de credite au dreptul de a angaja, lichida și ordonanța cheltuieli în limita alocațiilor bugetare aprobate, cu condiția ca respectiva cheltuială să fie prevăzută în mod expres într-un act normativ și să fie vizată pentru controlul financiar preventiv propriu de contabilul șef.
Raportat la obiectul prezentei cauze, se arată că stabilirea și acordarea diferitelor drepturi bănești, aferente unui raport de serviciu, constituie un atribut exclusiv ce aparține angajatorului, subiect pasiv al raportului obligațional dedus judecății, care are obligația verificării condițiilor de acordare și de stabilire a drepturilor bănești solicitate.
Așadar, stabilirea și plata drepturilor bănești de care beneficiază fiecare lucrător în parte, din cadrul inspectoratelor pentru situații de urgență județene sunt de competența exclusivă a șefului inspectoratului, care este ordonator terțiar de credite.
În acest context se arată că "în litigiul având ca obiect solicitarea unor drepturi de natură salarială, calitatea procesuală pasivă este deținută exclusiv de către instituția cu care funcționarul public are stabilit raportul de serviciu. Faptul că ministerul în interiorul căruia instituția publică este organizată și funcționează, în calitate acestuia de ordonator principal de credite repartizează instituțiilor subordonate creditele bugetare aprobate, nu constituie temei suficient pentru atragerea acestuia în litigiu, motivația invocată de reclamant privind garanția că obligația bănească a instituției publice va fi astfel executată, neavând suport în dispozițiile procedurale privitoare la condițiile de exercițiu ale acțiunii civile (decizia civilă nr. 3522/_ a Înaltei Curți de Casație și Justiție).
În speța de față, cel care poate fi obligat în raportul juridic dedus judecății este I. de P. al județului M., unitate cu personalitate juridică, în cadrul căreia și-au desfășurat activitatea reclamanții până la trecerea în rezervă, ordonatorul principal de credite având doar obligația legală de a repartiza creditele bugetare alocate cu o astfel de destinație către ordonatorul secundar de credite.
Prin urmare, apreciază că nu se poate reține că atât instituția centrală, cât și structurile sale subordonate au calitatea procesuală pasivă, deoarece, într-o atare interpretare, s-ar ajunge la concluzia că pot avea calitatea procesuală pasivă toate unitățile dintr-o instituție între care se stabilesc raporturi de subordonare ierarhică.
Pârâtul I. de P. al J. M. a formulat întâmpinare
la data de_ prin care a solicitat de asemenea respingerea cererii (f. 31-34) invocând următoarele :
Conform art. 13, alin. (1) din Legea nr. 285/2010, în anul 2011, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică.
Conform art. 20, alin. 1 din Anexa VII din Legea nr. 284/2010, (1) La trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, pentru activitatea depusă, în funcție de vechimea efectivă ca militar, polițist, funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personalul civil în instituțiile publice apărare, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda funcției de bază, respectiv salariul funcției de bază avută/avut în luna schimbării poziției de activitate.
Se precizează și faptul că în anul 2010, salarizarea polițiștilor s-a realizat conform prevederilor Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, ale Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice care la art. 48 stabilea actele normative ce se abrogă odată cu intrarea ei în vigoare, inclusiv OG nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor (alin. 9).
Conform prevederilor art. 9 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar "Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi nu se mai acordă ajutoare sau, după caz, indemnizații la ieșirea la pensie, retragere sau la trecerea în rezervă";, motiv pentru care tuturor polițiștilor care au încetat raporturile de serviciu începând cu data de_, data intrării în vigoare a Legii nr. 118/2010, nu le-au fost calculate, nu au fost solicitate fonduri și nu au fost achitate ajutoarele prevăzute de pct. 2, alin. 1 și 2 din Anexa IV/2 la Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Potrivit prevederilor art. 14, alin. (1) din legea nr. 550/2002, cu modificările și completările ulterioare, cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitată și sunt determinate de autorizările conținute în legi specifice și în legile bugetare anuale, de prevederile art. 14, alin. 3 din legea menționată, astfel încât nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare.
Prin intrarea în vigoare a Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice nu s-au adus modificări care să permită acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Instanța a invocat din oficiu excepția prematurității dreptului ,ca și condiție pentru exercitarea dreptului la acțiune, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. N. pentru C. D. cu
privire la care reclamanții au solicitat a fi respinsă cu motivarea că faptele de discriminare invocate constituie contravenții potrivit OG nr. 137/2000.
Toate excepțiile invocate în cauză au fost soluționate odată cu fondul.
Inițial, din cadrul procesual stabilit prin cererea introductivă a făcut parte și reclamantul D. V. cu domiciliul în Sighetu M., str.1Mai, bl. nr.8, ap.10 care ,însă, prin cererea înregistrată la data de_ (f.35) a renunțat la judecată, renunțare de care instanța luat act prin încheierea din data de_ , comunicată reclamantului și care nu atacat-o cu recurs.
Analizând actele și lucrările de la dosar instanța constată următoarele :
Prin deciziile nr. 1. din_, nr. 1. din_, nr. 1. din_ ,
nr. 1. din_, nr. 1. din_, nr. 1. din_ emise de către Casa de Pensii Sectorială din cadrul pârâtului Ministerul Administrației și Internelor s-a dispus trecerea în rezervă și încetarea raporturilor de serviciu ale reclamanților la date calendaristice diferite cuprinse în intervalul de timp august 2011 - ianuarie 2012.
Față de obiectul litigiului instanța apreciază că relevanță în cauză are data încetării raporturilor de serviciu stabilite prin aceste decizii iar nu data plății drepturilor bănești.
Toți reclamanții au exercitat funcții specifice de lucrători de poliție conform Legii nr. 360/2002.
Examinând cu precădere, conform art. 137 Cod procedură civilă, excepția lipsei calității procesuale pasive față de pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Administrației și Internelor, C. N. pentru C. D. instanța reține următoarele :
Întrucât drepturile bănești sunt solicitate de către reclamanți cu titlu de ajutoare acordate pentru pensionarea dispusă prin deciziile emise de către Casa de Pensii Sectorială, instituție care funcționează în cadrul pârâtului Ministerul Administrației și Internelor, instanța apreciază că este justificată participarea procesuală a acestuia.
Pe de altă parte, instanța apreciază că este justificată în cauză calitatea procesuală pasivă a acestui pârât și în temeiul art. 14 și art. 34 din Legea nr. 500/2002 coroborat cu art. 7, alin. 2 din OUG nr. 30/2007. Prin aceste dispoziții legale se stabilește calitatea acestui pârât de ordonator principal de credite căruia legea îi conferă ca atribuție exclusivă propunerea proiectului de buget în care s-ar impune a fi incluse sumele solicitate de către reclamanți iar ulterior repartizarea în bugetul pârâtului I. de P. al J. M. .
Instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtul Ministerul Finanțelor Publice față de care va respinge cererea întrucât raporturile de serviciu ale reclamanților au fost stabilite cu pârâții I. de P. al J. M. și Ministerul Administrației și Internelor în subordonarea cărora au funcționat.
Conform art. 14 și art. 34 din Legea nr. 500/2002 Ministerul Finanțelor Publice nu are calitatea de ordonator principal de credite, cu atribuții legale de
a redacta proiectul de buget și de a dispune repartizarea fondurilor bugetare aprobate și care ar fi necesare pentru plata sumelor pe care reclamanții le solicită cu titlu de ajutor la trecerea în rezervă.
Aceeași este și situația pârâtului C. N. pentru C. D., față de care cererea va fi respinsă ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Invocarea în motivarea cererii a situației de discriminare în care s-ar afla reclamanții în raport de persoanele cu aceeași funcție publică care au beneficiat de plata sumelor în litigiu și premisele angajării răspunderii contravenționale a celorlalți pârâți conform OG nr. 137/2000 nu este de natură să justifice legitimarea procesuală a acestui pârât, calitate care potrivit normelor de procedură se stabilește numai în funcție de obiectul și cauza litigiului. Or, pârâtul C. N. pentru C. D. nu este titularul niciunuia dintre drepturile sau obligațiile legale puse în discuție prin cererea de chemare în judecată.
Pe fondul cauzei instanța reține următoarele :
Conform art. 20 alin. 1 din Anexa nr. VII a Legii nr. 284/2010 " La trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, pentru activitatea depusă, în funcție de vechimea efectivă ca militar, polițist, funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personal civil în instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda funcției de bază, respectiv salariul funcției de bază avută/avut în luna schimbării poziției de activitate";, fiind enumerate în continuare modalitatea de determinare a cuantumului ajutorului în funcție de tranșele de vechime efectivă.
În alin. 2 al aceluiași text de lege se prevede: Personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, trecuți în rezervă sau direct în retragere, respectiv ale căror raporturi de serviciu au încetat, cu drept la pensie de serviciu, înainte de împlinirea limitei de vârstă de pensionare prevăzute de lege, mai beneficiază, pentru fiecare an întreg rămas până la limita de vârstă de pensionare sau, în situația în care pot desfășura activitate peste această limită, până la limitele de vârstă în grad la care pot fi menținute în activitate categoriile respective de personal, de un ajutor egal cu două solde ale funcției de bază, respectiv cu două salarii ale funcției de bază."
Pe de altă parte instanța mai reține că prin Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011 Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul că indemnizațiile acordate cu prilejul ieșirii la pensie, retragerii, încetării raporturilor de serviciu ori trecerii în rezervă "reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale în virtutea statutului special al acestora, fără a avea însă un temei constituțional". Decizia legiuitorului de a suprima aceste drepturi speciale nu poate contestă din rațiuni de discriminare câtă vreme se acceptă caracterul lor special, deci de excepție, pe care același legiuitor îl poate înlătura.
Raporturile de serviciu ale reclamanților au încetat în 2011, așa cum instanța a reținut anterior, interesând deci numai dispozițiile legale aplicabile
începând cu anul 2011 cu privire la salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice .
Conform art. 13, alin. 1 din Legea nr. 285/2010 "(1) În anul 2011, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică.";
Textul de lege este clar.
S-a invocat de către reclamanți semnificația acestor dispoziții în sensul nu pot fi asimilate unei abrogări a art. 20 din Anexa nr. VII a Legii nr. 284/2010, ci doar cu o suspendare a plății acestor drepturi și că ar fi aplicabile doar în faza executării silite a hotărârii.
Instanța nu achiesează la această interpretare întrucât opțiunea legiuitorului de suprima acordarea drepturilor în litigiu este clar exprimată pe un interval de timp determinat, printr-un act normativ de aceeași forță juridică cu Legea-cadru nr. 284/2010.
Instanța reține că nu suntem în prezența unei abrogări a dispozițiilor legale de care se prevalează reclamanții, ci a suspendării aplicării acestora, dispusă în condiții legale, așa cum prevede art. 66 din Legea nr. 24/2000.
Art. 66, alin. 2 din Legea nr. 24/2000 stabilește că numai la încetarea suspendării reintră în vigoare dispozițiile suspendate.
Nici discriminarea pe care reclamanții o invocă, cu trimitere și la art. 16 din Constituția României, art. 14 din CEDO și art. 1 din Protocolul nr. 12 la CEDO nu pot fundamenta admiterea acțiunii. În acest sens s-a pronunțat Curtea Constituțională constant în jurisprudența sa (decizia nr. 861/2006, decizia nr. 1576/2011).
Aceleași argumente susțin concluzia instanței cu privire la dispozițiile art.
9 din Legea nr. 283/2011, privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea articolului 11 din OUG nr. 37/2008, privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar prin care se prevede că în anul 2012 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori trecerea în rezervă.
Instanța nu își însușește susținerile reclamanților în sensul că această suspendare contravine dispozițiilor constituționale și Codului muncii, întrucât în speță nu se poate reține că legiuitorul ar fi nesocotit cerințele proporționalității și asigurării unui just echilibru între interesul general și cel privat, invocat de către recurenți, dat fiind și contextul economic care a generat necesitatea adoptării unor măsuri de reducere a cheltuielilor publice.
Mai mult, instanțele judecătorești nu au competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, întrucât recunoașterea unei atare prerogative ar încălca principiul separației puterilor, consacrat în art. 1
alin. (4) din Constituție și prevederile art. 61 alin. (1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Pentru aceleași considerente nu poate fi reținută nici apărarea conform căreia instanțele au competența de a anula ori refuza aplicarea dispozițiilor de suspendare.
Pentru toate aceste considerente instanța va respinge cererea ca prematur introdusă, raportat la împrejurarea că ea a fost formulată la un moment la care aplicarea textului legal invocat în susținerea pretențiilor invocate era suspendată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE :
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B. str. A., nr. 17, sectorul 5, față de care respinge cererea.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. N. pentru C. D., cu sediul în B., P. V. M., nr. 1-3, sectorul 1, invocată din oficiu de către instanță, față de care respinge cererea.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, cu sediul în B., P. revoluției, nr. 1A, sectorul 1.
Admite excepția prematurității dreptului invocată din oficiu de către instanță.
Respinge cererea formulată de către reclamanții L. I. G. , cu domiciliul în Sighetu M., str. N. Bălcescu nr. 23, M. V. I. , cu domiciliul în Sighetu M., str. B. Vodă bl. 4 ap. 66, F. I. I. V. , cu domiciliul în Sighetu M., str. Tisa nr. 26/A, P. G. I. , cu domiciliul în Sighetu M., str. Unirii bl. 5 ap. 40, L. V., cu domiciliul în Sighetu M.
, str. L. Blaga nr. 104A și cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat V.
J. în B. M., str. G. Bilașcu bl. 7 ap.1, în contradictoriu cu pârâții I. DE P. AL J. M., cu sediul în B. M., str. 22 D. nr. 37, județul
M., M. A. SI I., cu sediul în B., piața R. nr. 1, sector 1, M. F. P., cu sediul în B., str. A. nr. 17, sector 5,
C. N. PENTRU C. D.,
cu sediul în B., p-ța V. M. nr. 1-3, sector 1.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
Președinte G. ier
M. H. D. H.
Red. M. H. - _
T. red. D.H. - _
11ex.
