Decizia civilă nr. 5920/2013. Suspendare executare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr._ /a1
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 5920/2013
Ședința publică de la 23 Mai 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. D.
Judecător R. -R. D. Judecător L. U. Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamahta IF M., PRIN M.
D., împotriva încheierii civile din data de_, pronunțată în dosarul nr. _
/a1 al Tribunalului B. -Năsăud, în contradictoriu cu pârâtul C. LOCAL AL
M. B. PRIN M. B. PRIN P., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezointă pentru recurentă, avocat Kocsis Tibor Jeno, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prezentul recurs se află la primul termen de judecată, pentru când părțile sunt legal citate, iar instanța de judecată este legal sesizată sub aspectul timbrajului.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate și rejudecând, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin încheierea civilă din data de_, pronunțată în dosarul nr. _
/a1 al Tribunalului B. -Năsăud, a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul C. Local al M. B. prin P. .
A fost respinsă, ca nefondată, cererea de suspendare a executării art.4 din HCL nr.83/2011, întemeiată pe art. 15 din Lg.554/2004 formulată de reclamanta IF M. în contradictoriu cu pârâții C. LOCAL AL M. B. prin P. ,
M. B. prin P. .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Examinând cu prioritate, conform prevederilor art. 137 alin. 1 C.pr.civ., excepția autorității de lucru judecat invocată în cauză, instanța a constatat următoarele:
Prin Hotărârea nr. 83/_ adoptată de pârâtul Consiliu local al municipiului B., s-a aprobat prelungirea duratei contractelor de închiriere pentru terenurile proprietate publică a mun. B. pe care sunt amplasate construcții provizorii cu destinație de chioșcuri, menționate în anexele nr.1 și 2 (art.1 și art.2) cu posibilitatea prelungirii termenului de închiriere la cererea
chiriașilor și cu acordul consiliului local și, respectiv, cu obligația ca la data expirării contractelor de închiriere, chiriașii să-și ridice construcțiile și să predea terenul liber de sarcini.
La art.4 al hotărârii menționate, s-a stabilit că pentru terenurile aparținând domeniului public pe care sunt amplasate construcțiile provizorii cuprinse în anexa nr.3, contractele de închiriere nu se prelungesc, stabilindu-se că până la data de_ acestea să fie ridicate de către chiriași, în caz contrar construcțiile urmând a fi ridicate de către Primăria mun. B., depozitate în baza de producție de pe strada Simpozionului, iar cheltuielile de transport și depozitare suportate de către chiriași.
La poziția nr. 4 din anexa nr.3 se regăsește reclamanta, cu mențiunea amplasamentului chioșcului în mun. B., str. A. M. u - stația de autobuz, pentru care s-a hotărât neprelungirea contractului de închiriere ce expira la data de_, cererea prin care s-a solicitat reînnoirea contractului de închiriere neprimind un răspuns favorabil.
Anterior, o cerere de suspendare formulată de reclamantă cu privire la executarea aceluiași act administrativ, însă întemeiată pe prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 - respectiv până la pronunțarea instanței de fond, în acel moment plângerea prealabilă exercitată de reclamantă nefiind soluționată - a făcut obiectul dosarului nr._ al Tribunalului B. -Năsăud (a cărui atașare s-a dispus în prezenta cauză), dosar în care, prin sentința civilă nr. 156/2012 s-a respins cererea reclamantei, sentință irevocabilă ca urmare a respingerii recursului declarat recurenta IF M. prin Decizia civilă nr. 3554/2012 pronunțată de Curtea de Apel C. .
Potrivit prevederilor art. 14 alin. 6 din Legea nr. 554/2004, nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleași motive, text de lege ce reprezintă, într-adevăr, consacrarea principiului autorității de lucru judecat în materia cererilor de suspendare a executării actului administrativ.
Totodată, este real că suspendarea executării actului administrativ este o măsură vremelnică, luată în cadrul unei proceduri în care nu se prejudecă fondul cauzei, astfel încât, hotărârea pronunțată în temeiul art. 14, respectiv 15 din Legea nr. 554/2004 se bucură de o autoritate de lucru judecat provizorie, care dăinuie atâta timp cât se mențin împrejurările avute în vedere la pronunțarea ei.
Acesta este și motivul pentru care textul art. 14 alin. 6 reclamă în mod expres identitatea de motive pe care se fundamentează cererea de suspendare ca o condiție necesară pentru a opera autoritatea de lucru judecat, norma legală având ca scop sancționarea exercitării abuzive a drepturilor procedurale ale reclamantului.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, instanța a reținut însă că aceasta nu este dată în cauză, nefiind întrunită identitatea de cauză reclamată de prevederile art. 1201 C.civ., față de împrejurarea că cererea de suspendare ce a făcut obiectul dosarului nr._ s-a întemeiat pe prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, ce poate fi exercitată în cadrul derulării procedurii prealabile, iar în prezenta cauză cererea de suspendare este formulată în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004, prevederi care, reglementând o procedură distinctă de suspendare, oferă o cauză juridică nouă, chiar dacă finalitatea urmărită este aceeași.
Scopul instituirii unor proceduri distincte este acela al conferirii posibilității ca, în funcție de argumentele prezentate de autoritatea administrativă emitentă în cadrul soluționării plângerii prealabile, persoana care se consideră vătămată prin actul administrativ atacat, să invoce motive noi, apte de a fundamenta măsura suspendării.
Așadar, instanța a apreciat că în speță nu operează tripla identitate de elemente ce determină incidența dispozițiilor art. 166 C. proc. civ., pentru a opri o a
doua judecată, sens în care s-a respins, ca nefondată, excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârât.
Ceea ce este de subliniat însă în privința statuărilor asupra întrunirii condițiilor de admisibilitate a cererii de suspendare a executării actului administrativ, respectiv cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube, noțiuni definite de art. 2 alin. 1 lit. "t"; și respectiv "ș";, la care face trimitere art. 15 din Legea nr. 554/2004, este că autoritatea de lucru judecat nu se manifestă doar sub forma excepției procesuale (non bis în idem), pe care instanța a respins-o pentru considerentele privind lipsa identității de cauză (expuse în cele ce preced), ci și sub forma prezumției de lucru judecat, altfel spus, a efectului pozitiv al lucrului judecat care presupune ca ceea ce a stabilit o instanță să nu fie contrazis de cea ulterioară, această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției venind să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești, interpretare confirmată de jurisprudența Înaltei Curți de C. și Justiție (în acest sens decizia nr. 5834/_
).
După cum a statuat instanța supremă și în decizia civilă nr. 995/_ ,
"dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 C.civ. (obiect, părți, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Cum, potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin.(2) C.civ., în relația dintre părți, această prezumție are caracter absolut, înseamnă că nu se poate introduce o nouă acțiune în cadrul căreia să pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătorește anterior.
Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii";.
Din această perspectivă, s-a constatat că cererea de suspendare a executării actului administrativ atacat întemeiată pe prevederile art. 15 din Legea nr. 554/2004 (formulată în cadrul prezentului dosar) se fundamentează pe motive identice cu cele care au stat la baza cererii de suspendare întemeiată pe prevederile art. 14 din același act normativ, cerere soluționată în mod irevocabil în dosarul nr._ al Tribunalului B. -Năsăud, reclamanta neaducând în discuție argumente suplimentare cară să facă obiectul analizei instanței.
Or, statuarea instanței intrată în puterea lucrului judecat în sensul că motivele invocate de reclamantă (aceleași cu cele invocate și în cadrul prezentului dosar) nu se circumscriu condițiilor de excepție care permit înfrângerea principiului potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu, nu poate fi spusă unei reevaluări ulterioare, fără încălcarea puterii de lucru judecat, întrucât ea este rezultatul dezbaterilor judiciare și verificării jurisdicționale a instanței, sens în care cererea de suspendare formulată de reclamantă în cadrul prezentului dosar a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta IF M.
, solicitând admiterea recursului formulat în termen, casarea în parte a încheierii atacate (menținând respingerea excepției) și rejudecând după reevaluarea tuturor probelor administrate la fond: —să se dispună suspendarea provizorie a punerii în aplicare a art. 4 din hotărârea C. ui Local, nr. 83/2011 din data de_, pana la
soluționarea irevocabila a dosarului nr._ raportat și la disp. Art. 15 din legea 554 a contenciosului administrativ; cu cheltuieli de judecata în fond și recurs.
În motivare susține că aceasta sentința este una netemeinica și nelegala, motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pune. 8 și 9 cod de proc civ. Instant interpretând greșit actul dedus judecații și pronunțând o sentința lipsita de temei legal prin greșita interpretare a actului dedus judecații și a textelor legale incidente în cauza fără a motiva încheierea pronunțata.
Solicită aceasta pentru următoarele considerente:
În fapt, recurenta în cursul anului 2006 a încheiat un contract de închiriere teren în suprafața de 16 mp prin contractul nr. 479/2006 cu C. loca B. prin primar, pe o perioada de 5 ani pentru amplasare chioșc nealimentar și alimentar. în cursul anului curent, mai exact în cursul lunii februarie prin adresa înregistrata sub. nr. 14377/20111a Primăria M. B., petentul a solicitat prelungirea contractului de închiriere. Nu s-a dat răspuns la aceasta solicitare în termenul prevăzut de lege, astfel ca în data de_, consilierii municipali au decis aprobarea în unanimitate a HCL nr. 83/2011, prin care la art. 4 au decis neprelungirea contractelor de închiriere cu firmele din anexa nr. 3, având în vedere, ca în zona se dorește reamenajarea spațiului verde.
Forma în care a fost aprobata aceasta hotărâre, precum și planul urbanistic de detaliu zonal, anexat se poate lesne observa, ca și în viitorul plan sunt amplasate chioșcuri chiar pe același aliniament și amplasament actual. Este un non sens, prin care se dispune ca pana în data de_ sa se ridice acest chioșc al reclamantei, pentru simplul motiv ca urmează a se efectua lucrări de modernizare în zona, fără a se preciza când. Modalitatea de amplasare a chioșcului nu împiedica și nu modifica aspectul zonal, mai ales ca în noul plan este prevăzut în același loc și întindere.
Consideram ca prin aceasta, sunt grav încălcate drepturile petentei, interesele acesteia, nu-si mai poate desfășura activitatea pentru care a investit în acel chioșc modern, care azi încă nu este amortizat, iar menținerea lui în acea zona nu aduce atingere nici unui plan urbanistic zonal sau de detaliu.
Din conținutul art. 15 al legii 554/2004 rezulta ca pentru soluționarea favorabila a cererii de suspendare trebuie îndeplinite în mod cumulative doua condiții: cazul sa fie bine justificat și paguba sa fie iminenta.
Consideram ca prezenta cerere de suspendare este justificat prin simplul motiv, ca odată închisa activitatea petentei în acel chioșc, persoanele care lucrează si-ar pierde locul de munca, activitatea petentei ar conduce la faliment și implicit ar fi în dezacord cu principiile și scopurile actualului Guvern de a menține locurile de munca și de colecta la bugetul local și de stat cat mai multe fonduri. Următorul pas ar fi cererea de ajutor social adresat primăriei B., pentru inexistenta veniturilor, sens în care ar fi împovărător pentru municipalitate. Sunt încălcate și disp. Codului comercial cu privire la liberalizarea comerțului cu amănuntul, precum și libertatea de a desfășura în limitele premise de lege a actelor și faptelor de comerț producătoare de venituri în vederea satisfacerii nevoilor personale și cele existențial ( menționam ca petenta nu este societate care-si permite achiziționarea unor spatii pentru desfășurarea activității, ci este o asociație familiara, care în limitele legalului dorește sa câștige pâinea de zi cu zi).
Paguba iminenta, se materializează prin aceea ca, odată închisa activitatea în acest chioșc, toți lucrătorii si-ar pierde locul de munca și cum astăzi șomajul este foarte mare ar înmulți numărul acestora în loc sa achite taxe și impozite pe veniturile realizate. Suntem în situația de a solicita ajutorul social garantat de stat pentru lipsa venituri și imposibilitatea de a trai decent. Incidente sunt principiile dispuse și de CEDO privind libertatea de munca, dreptul de a trai decent și ocrotirea tuturor libertăților cetățenești.
Prezumția de legalitate și de veridicitate de care se bucura actul
administrative, determina principiul executării acestuia din oficiu, actul administrative unilateral fiind el însuși titlu executoriu. A nu executa actele administrative care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea, ceea ce intr-un drept de stat este de neconceput.
Suspendarea executării actelor administrative constituie prin urmare o situație de excepție, care intervine când legea o prevede, în limitele și condițiile anume reglementate.
În privința definițiilor legale ale pagubei iminente și cazurilor bine justificate, instanța constata ca, potrivit art. 2, al. 1, lit. s) și t) din legea contenciosului administrative nr. 554/2004, acestea sunt astfel definite:
"s) paguba iminenta - prejudicial material viitor și previzibil sau după caz, perturbarea previzibila grava a funcționarii unei autorități publica sau a unui serviciu public;
t) cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natura sa creeze o îndoiala serioasa în privința legalității actului administrative;" ( neprejudicierea în nici o modalitate a noului plan, acesta prevăzând acel chioșc, pe același amplasament.)
Cat privește condiția existentei unui caz bine justificat, instanța trebuie sa justifice faptul ca examinarea acestei condiții impune însăși examinarea legalității actului administrative atacat, de vreme ce instanța trebuie sa constate - pentru a solution cererea de suspendare a executării actului administrative - existent împrejurărilor care creează îndoieli serioase "în privința legalității actului administrativ";.
Pentru a putea face dovada și a îndeplinirii procedurii prealabile în prezentul dosar, va depunem alăturat copia cererii adresate organului emitent, astfel ca prin aceasta a solicitat revocarea parțiala, în sensul modificării art. nr. 4 din HCL nr. 83/2011 în sensul prelungirii contractului de închiriere.
După aceasta scurta radiografiere a stării de fapt, înțelege sa criticam sentința atacata sub aspectul netemeinicie și nelegalaitatii având în vedere ca din motivarea sentinței, astfel cum aceasta a fost comunicata, reiese clar ca instanța de fond a interpretat greșit textele legale invocate în cauza, nu s-a aplecat îndeajuns asupra stării de fapt deduse judecații, a achiesat în totalitate la apărările formulate de către administrația locala și chiar daca a fost indusa în eroare, Consideram ca instanța a nesocotit și aspectele cumulativ îndeplinite cu privire la paguba iminenta și caz bine justificat și a motivat sentința pe niște principii de drept, prin care a înlăturat, fără a explicita concret de ce toate criticile aduse în susținerea cererii de suspendare nu subzista. Motivarea lapidara a acestei încheieri rezulta din modalitatea în care a înțeles instanța actul dedus judecații și s-a rezumat în a aprecia ca prezenta cauza ar fi inadmisibila și ar exista o autoritate d e lucru judecat sub aspectul motivelor invocate și a cercetărilor judecătorești anterioare și nu a observat ca a fost invocate un alt temei juridic în susținerea acestei cereri.
Instanța de fond a nesocotit toate probele și principiile d e drept invocate și a înțeles sa arate ca nu sunt motive temeinice în susținere a acestei cereri d e suspendare și ca aceste motive invocate sunt inexistente, fără a analiza îndeaproape art. 1200, 1202 cod civil și legea speciala a contenciosului administrativ.
Sub aspectul nelegalitatii încheierii, mai invocă un aspect foarte clar care conduce în opinia noastră la paralizarea intenției municipalității, și anume amplasamentul noului complex de construcții nedefinitive, care în viitoarea prezentare s-ar muta efectiv cu câțiva metri ( 1-2), aspectul actual fiind identic cu cel viitor și încadrându-se perfect în peisajul noului parc. Interpretarea greșita a textelor legale sub aspectul încadrării prezentei cereri, consideram de asemenea un motiv temeinic de recurare a sentinței atacate și pe cale de consecința motivarea hotărârii pe hotărâri pronunțate de I., care nu sunt izvor de drept, este oarecum
hilar sa putem accepta sentința pronunțata ca fiind una conforma cu legea contenciosului administrative și a noului cod civil prin care instant arata cu degetul către petenta ca aceasta este în culpa exclusiva ca s-a ajuns în aceasta stare de fapt, fara a analiza și aspectul Busines planul fiecărui comerciant.
În concluzie consideră, ca sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate a recursului formulat și pe cale de consecința solicită să se dea curs acesteia, neprejudiciind nicidecum interesele municipalității.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Cu referire la motivul de recurs axat pe prevederile art. 304 pct. o din codul de procedură civilă de la 1865 aplicabil în cauză prin prisma art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, Curtea reține că acesta se circumscrie atunci când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Or, din economia considerentelor încheierii atacate, rezultă fără echivoc că instanța de fond nu a interferat cu motivul de recurs dedus judecății, instanța stabilind corect natura actului supus examenului cererii de suspendare. De altfel, părțile nu au contestat natura actului dedus judecății aceea de act administrativ prin urmare, nu s-a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, nu s-a schimbat natura acestuia și nici nu s-a ajuns ca prin interpretare să se distorsioneze înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Instanța de fond, de fapt a analizat dacă este incidentă în cauză excepția autorității de lucru judecat față de o hotărâre anterioară prin care s-a respins cererea de suspendare cu un obiect similar ajungând la concluzia că nu este întrunită identitatea de cauză în cele două litigii, sens în care a respins excepția.
A reținut însă că excepția autorității de lucru judecat deși nu este prezentă sub forma excepției procesuale non bis in idem, este prezentă sub forma prezumției de lucru judecat prin efectul pozitiv prin aceea că ceea ce a stabilit o instanță să nu fie contrazis de cea ulterioară.
Or, din această perspectivă este evident că substanța considerentelor și dezlegările instanței de fond nu se circumscriu pe ipoteza art. 304 pct. 8 C.pr.civ. acesta având exclusiv în vedere greșeli de interpretare a actului juridic dedus judecății.
Așa fiind, acest motiv nu poate conduce la admiterea recursului și desființarea hotărârii atacate.
Din perspectiva art. 304 pct. 9 C.pr.civ. ce constituie cel de-al doilea motiv de recurs, Curtea are în vedere că acesta autorizează o verificare a actului jurisdicțional atacat din perspectiva lipsei de temei legal sau a încălcării ori aplicării greșite a legii.
Trebuie notat că lipsa de temei legal a încheierii atacate nu a fost în nici un fel antamată de recurent și nici nu au fost oferite criterii ori elemente certe față de care instanța de recurs să statueze că hotărârea atacată este lipsită de orice temei legal. Dimpotrivă, Curtea observă că încheierea supusă controlului judiciar este întemeiată în drept, are un raționament juridic și legal bine precizat, la adăpost de critică sub acest aspect. Și aceasta cu atât mai mult cu cât instanța de fond a
analizat incidența art. 1201și art. 1200 pct. 4 și respectiv art. 1202 alin. 2 din Codul civil de la 1864 și art. 166 din Codul de procedură civilă de la 1865 reținând ca și concluzie că cererea de suspendare a executării actului administrativ atacat
întemeiată pe art. 15 din Legea nr. 554/2004 antamată în speță se fundamentează pe motive identice cu cele care au stat la baza cererii de suspendare întemeiată pe prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, cerere soluționată definitiv și irevocabil în dos. nr._ al Tribunalului B. -Năsăud.
Din această perspectivă apare evident că încheierea atacată este înconjurată
de temeiuri legale pe baza cărora instanța de fond și-a fundamentat soluția.
Cu referire la cealaltă ipoteză a textului art. 304 pct. 9 C.pr.civ. Curtea observă că în recurs recurentul reia practic aceleași solicitări și argumente ca în cererea dedusă judecății în fața instanței de fond, respectiv arată din nou că cele două condiții speciale privind suspendarea unui act administrativ unilateral sunt îndeplinite în speță, ignorând faptul că instanța de fond nu a analizat niciuna din aceste condiții fiindcă a reținut efectul pozitiv al puterii de lucru judecat față de hotărârea irevocabilă pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. - Năsăud.
Astfel fiind, criticile recurentului privind incidența art. 304 pct. 9 C.pr.civ. trebuiau să se axeze în perimetrul analizei definit de instanța de fond și nu sub aspectul unor elemente pe care aceasta nu le-a antamat.
Față de cele ce precedă, Curtea reține că instanța de fond a interpretat corect și aplicat legal dispozițiile legale reținute în speță și pe care în mod pertinent și-a fundamentat soluția.
Din această perspectivă, recursul reclamantului se vădește a fi nefondat sens în care în temeiul art. 15 alin. 2 rap. la art. 14 alin. 4 și art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 312 din Codul de procedură civilă de la 1865, Curtea îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de reclamanta IF M. împotriva încheierii civile din data de_, pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului B. - Năsăud, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 mai 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. D. R. -R. D. L. U.
GREFIER,
M. T.
Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_
Jud.fond. A. P. M.
