Decizia civilă nr. 60/2013. Contencios. Refugiați
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVILĂ NR.60/R
Ședința publică din 18 Ianuarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE N. B. - judecător
J. ecător V. F.
J. ecător V. P.
G. ier M. H.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de recurentul-petent
A. M., cu reședința temporară în Ș. M., str. C., nr. 1A, jud. M. și domiciliul procesual ales la Cabinet Av. D. u I. - Baia M., Bd. republicii, nr.1/36, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 7401 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în contradictoriu cu intimatul O. R. DE I. -
D. A. ȘI I. - C. M., având ca obiect refugiați.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc la data de_, când s-a dispus amânarea cauzei în pronunțare la data de azi, după deliberare pronunțându-se hotărârea de mai jos.
T.
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele,
Prin sentința civilă nr. 7401/2012 pronunțată în dosarul_ al Judecătoriei Baia M. s-a dispus respingerea plângerii formulată de petentul A.
cu reședința temporară în Ș. M., str. C., nr. 1A, județul M. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul General pentru I. ( fostul Oficiu R. pentru I. )- D. A. și I. - C. Regional M., cu sediul în Ș. M.
, str. C., nr. 1A, județul M., s-a menținut hotărârea nr. 2436835/h/VG din dosar nr. 20615/2012 a Inspectoratul General pentru I. D. A. și I.
- C. Regional M. și s-a dispus efectuarea plății onorariului de interpret, în sumă de 23,15 lei pentru d-nul traducător Farran Ali Ahmed, CNP 7., carte de rezidență permanentă Seria RPR, nr. 06523.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de_, petentul A. M. - cetățean marocan a intrat în mod ilegal în R. ia din Serbia.
Petentul a solicitat azil în R. ia pentru motive socio - economice (f.5).
În cadrul interviului în procedura analizării cererii de azil, petentul a arătat că în Maroc nu a avut probleme cu autoritățile, nu face din vreun partid politic, nu a desfășurat activități politice, nu a avut nici un fel de probleme din cauza religiei, face parte din grupul etnic sahraoui, fără însă a avea probleme datorită apartenenței la acest grup și nu a fost condamnat, reținut sau arestat.
De asemenea, petentul a arătat că a plecat din Maroc datorită faptului că nu câștiga suficient, a nivelului de trai scăzut și datorită faptului că viața este scumpă în Maroc.
La interviu, solicitantul a mai arătat că nu a avut alte motive de a părăsi Marocul, decât cele indicate.
Prin precizarea plângerii petentul a învederat faptul că Marocul nu este inclusă în lista țărilor terțe sigure. A arătat, de asemenea, că, în Maroc, fiind barman la un local unde se serveau băuturi alcoolice a fost amenințat de nenumărate ori de reprezentanți ai grupărilor teroriste islamiste, întrucât religia musulmană interzice consumul de băuturi alcoolice, aceștia cerându-i să nu mai servească băutură oamenilor și să-și abandoneze munca. A existat chiar un caz în care a fost urmărit, agresat și i s-a luat banii și motoscuterul de către aceste persoane. A învederat, de asemenea, că familia sa și el au fost agresați fizic și verbal datorită apartenenței la creștinism.
În declarația dată în fața instanței petentul a arătat că a plecat din Maroc, deoarece a fost amenințat cu moartea de o grupare islamică deoarece în calitate de barman a servit băuturi alcoolice, iar religia musulmană interzice consumul de băuturi alcoolice. Acest incident s-a petrecut la începutul lunii ianuarie 2012. A mai fost agresat o singură dată, ocazie cu care i-a fost furată și motocicleta de către persoane pe care nu le cunoaște, dar știe că fac parte din grupări islamice și a făcut plângere la poliție fără însă a primi răspuns. Este de religie musulmană.
Potrivit informațiilor din țara de origine, în Maroc nu există conflict armat intern sau internațional, respectiv violențe generalizate.
Prin Hotărârea nr. 2436835/h/VG dată în dosar 20615/2012 de către intimatul Inspectoratul General pentru I. - D. pentru A. și I. - C. Regional M., cererea petentului a fost respinsă ca fiind evident nefondată.
Astfel, prezenta cerere a fost soluționată în cadrul procedurii accelerate reglementată de art. 75-81 din Legea 122/2006.
Cererile de azil sunt considerate vădit nefondate când se constată lipsa de fundament al invocării unei temeri de persecuție sau a expunerii la un risc serios în țara de origine, în condițiile art. 23 alin. (1) sau ale art. 26 din legea 122/2006, sau atunci când se încearcă inducerea în eroare, în mod deliberat, a
organelor cu competențe în materie de refugiați ori recurgerea, în mod abuziv, cu rea-credință, la procedura de azil.
Potrivit art. 76 alin. 2 din textul legal arătat mai sus, lipsa de fundament al invocării unei temeri de persecuție sau a expunerii la un risc serios în țara de origine există în următoarele cazuri: "a) solicitantul nu invocă nici o temere de persecuție în sensul art. 23 alin. (1) sau o expunere la un risc serios în sensul art. 26; b) solicitantul nu oferă date sau informații în sensul că ar fi expus unei temeri de persecuție sau unui risc serios ori relatările sale nu conțin detalii circumstanțiale sau personale; c) cererea de azil este evident lipsită de credibilitate, în sensul că relatarea solicitantului este incoerentă, contradictorie sau flagrant neadevărată față de situația din țara sa de origine; d) solicitantul avea posibilitatea refugiului intern, recunoscută și de Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR).";
Reținând cele de mai sus, se consideră că cererea formulată de petent nu este întemeiată, deoarece în mod corect Inspectoratul General pentru I. a respins ca vădit nefondată cererea de azil formulată. Astfel, nici în fața funcționarului Inspectoratului General pentru I., nici în fața instanței petentul nu a învederat existența unui motiv care să poată fi analizat de instanță ca fiind un element care să poată duce măcar la reținerea cererii în procedura ordinară.
Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei și a celor declarate de către petent, nu rezultă că petentul ar fi persecutat pe motive de rasă, religie, naționalitate, opinii politice, apartenență la un anumit grup social sau că ar risca vreo pedeapsă cu moartea, vreo amenințare serioasă individuală în situație de violență generalizată ori ar avea parte de tortură, tratamente inumane sau degradante în măsura în care cererea acestuia privind azilul a fost respinsă si s-a pus în aplicare decizia de returnare.
S-a constatat astfel că petentul nu se încadrează în nici una dintre situațiile pentru a beneficia de azil.
Pe de altă parte, cele afirmate în fața instanței nu se coroborează cu cele arătate la interviu, existând contradicții și între cele arătate în precizarea plângerii și cele declarate de petent în fața instanței.
Astfel, în cererea de azil și cu ocazia interviului efectuat de intimată petentul a arătat că motivele care l-au determinat să părăsească Marocul au fost de natură socio - economică, fără a avea probleme de altă natură în țara de origine. Ulterior prin precizarea plângerii și prin declarația dată în fața instanței a fost învederat un alt aspect l-ar fi determinat să părăsească Marocul, respectiv faptul că a fost amenințat cu moartea de grupări islamiste deoarece având calitatea de barman a servit băuturi alcoolice, lucru interzis de religia musulmană.
Prin precizarea plângerii a arătat că a fost amenințat de nenumărate ori, iar în fața instanței a declarat că a existat doar un incident izolat.
De asemenea, prin precizarea plângerii s-a arătat că atât petentul, cât și familia lui au fost amenințați datorită apartenenței la creștinism, or în fața instanței petentul a arătat că este de origine musulmană.
În aceste condiții relatările petentului apar și ca fiind contradictorii și incoerente, ceea ce ridică puternice semne de întrebare față de sinceritatea și credibilitatea petentului.
Un alt aspect care se impune a fi reținut este faptul că petentul a lăsat călăuzei, în Turcia, documentul de călătorie pentru a nu fi returnat, încercându- se astfel inducerea în eroare a organelor competente în materie de refugiați.
Având în vedere cele de mai sus, instanța a considerat cererea neîntemeiată, astfel că plângerea formulată de petent împotriva Hotărârii nr. 2436835/h/VG din dosarul nr. 20615/2012 al Inspectoratului General pentru I.
- D. A. și I. - C. Regional M., a fost respinsă, hotărârea atacată fiind legală și temeinică, fiind menținută.
Împotriva sentinței a declarat recurs petentul, fără însă a-l motiva.
La data de_ intimata a formulat întâmpinare prin care invocă excepția inadmisibilității recursului.
Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, T. reține următoarele:
Cererea de azil a petentului a fost analizată de către instanță în procedură accelerată conform prevederilor art. 75 și următoarele din Legea nr. 122/2006.
Plângerea petentului împotriva acestuia a fost respinsă de către instanță, menținându-se astfel hotărârea intimatei conform art. 81 alin. 1 lit. b din Legea nr. 122/2006.
În acest sens, reținând prevederile art. 81 alin. 2 din Legea nr. 122/2006 potrivit cărora hotărârea instanței prevăzută la art. 81 alin. 1 lit. b din Legea nr. 122/2006 este irevocabilă, T. urmează să admită excepția invocată, respingând recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite excepția inadmisibilității recursului invocată de intimata Inspectoratul General pentru I. .
Respinge
ca inadmisibil recursul declarat de A. M. cu domiciliul ales în Baia M., Bd. Republicii, nr. 1/36, jud. M. împotriva sentinței civile nr. 7401/2012 pronunțată de Judecătoria Baia Mare.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi 18 Ianuarie 2013. Președinte J. ecător J. ecător
N. F. V. P. V.
ier
M.
detașată la Secția I-a civilă semnează grefier șef secție
Red. / F.V.-_
Tred. C.C.-_ /2 ex.
J. ecător la fond: D. E. S.
