Decizia civilă nr. 1223/2013. Contencios. Refugiați

Decizii și sentințe contencios/fiscal - CA Cluj (2013)

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

cod operator 4204

Dosar nr. _

SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1223/R

Ședința Camerei de Consiliu din 29 Noiembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE N. B.

J. ecător V. F.

J. ecător V. P.

G. ier T. H.

Pe rol fiind pronunțarea recursului formulat de recurentul-petent A. R.

, cu reședința temporară în Ș. M., str. C., nr. 1A, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 1563 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, jud.

M., având ca obiect refugiați, în contradictoriu intimatul I. G. PENTRU I. - D. A. ȘI I. - C. M. .

Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în data de 01 noiembrie 2013 și la data de 08 noiembrie 2013, 15 noiembrie 2013 și 21 noiembrie 2013 când s-a dispus amânarea cauzei în pronunțare la data de azi, după deliberare pronunțându-se hotărârea de mai jos.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1563/2013 a Judecătoriei Baia M. s-a respins ca neîntemeiată plângerea având ca obiect refugiați - procedura a doua, introdusă de petentul A. R., născut la data de_, în Nigeria, cu reședința temporară în Ș. M., str. C., nr. 1A, județul M., introdusă împotriva Hotărârii nr. 2437783/h/MM din_, luată în Dosarul O.R.I. 21600/2012 și în contradictoriu cu intimatul I. G. pentru I. - D. A. și I. -

M., cu sediul în Ș. M., str. C., nr. 1A, județul M. . S-a menținut Hotărârea nr. 2437783/h/MM din_ .
Examinând sursa pretinsului conflict dintre petent și membrii Cultului Pegans, instanța reține că acesta nu are natură religioasă, ci pur civilă, fiind evident că se reduce la disputarea drepturilor asupra unui teren, folosit de membrii acestui cult pentru practicarea unei credințe religioase, al cărei adept este chiar unchiul petentului, frate al tatălui său, acest unchi fiind cel care îndeplinea funcția de ministru al credinței divine și de șef al preoților și care a răspuns solicitării familiei petentului de a distruge obiectele de cult ale membrilor Pegans.
Însuși petentul a răspuns, cu prilejul interviului din procedura administrativă, în sensul că nu a mai avut probleme religioase în țara de origine, altele decât "acel conflict care a intervenit din cauza pământului"; (f. 23 - penultima întrebare).
Tot petentul a răspuns cu privire la motivul pentru care a venit în România, în sensul că vroia să acumuleze cunoștințe, astfel încât este evidentă lipsa temerii petentului la momentul plecării sale din țara de origine, deși în același timp se desfășura un proces între familia petentului și membrii Cultului Pegans, care au formulat plângere penală împotriva celor ce le-au distrus templul și obiectele de cult.
Afirmă petentul că temerea sa a survenit ulterior plecării din țara de origine, și anume după ce a fost ucis tatăl său, la data de_ și un văr al său, la data de_ .
Instanța nu poate trece peste lipsa dovezilor cu privire la cauza decesului persoanelor evocate, declarația fratelui petentului în acest sens neavând o astfel de forță probantă (f. 42), astfel încât instanța nu va primi susținerile petentului în sensul că aceste persoane au fost ucise de membri ai Cultului Pegans, o astfel de susținere întemeindu-se pe o simplă prezumție a petentului, ce nu își găsește suport în faptele descrise de el.
Din cuprinsul acestor fapte instanța a reținut că familia petentului are posibilitatea să beneficieze de serviciile unui avocat și chiar au beneficiat de astfel de servicii, cu prilejul reținerii petentului și a altor membrii ai familiei sale, în data de_ .
Despre fapta de a distruge templul și obiectele religioase ale Cultului Pegans, însuși petentul susține că "nu a fost o acțiune legală"; (f. 21 - antepenultima întrebare), astfel încât, cu privire la amenințarea exercitată de
cultul Pegans, instanța a reținut că amenințarea s-a exercitat numai asupra tatălui petentului, fiind una în sensul că va fi nevoit să-și vândă casa și tot pământul pentru a câștiga procesul ce l-au intentat împotriva lui, pentru această amenințare tatăl petentului depunând plângere penală la poliție.
Revenind la teama de persecuție invocată de petent, instanța apreciază că nu este întemeiată nici dacă se ia în considerare survenirea ei după pretinsa ucidere a celor două rude ale petentului, instanța observând că petentul a formulat cererea de azil la data de_ (f. 5), deci la mai mult de un an de la data decesului tatălui și la șase luni după pretinsul deces al vărului petentului, precum se observă și că, potrivit răspunsului petentului la același interviu, alte rude ale sale locuiesc în continuare în țara de origine, chiar un frate al petentului fiind cel care îl informează că "încă nu au terminat cu amenințările";, cu referire la conflictul dintre familia petentului și Cultul Pegans (f. 23 - prima și a doua întrebare).
Astfel, devine greu de conceput teama invocată de petent, în contextul faptelor redate în cele ce precedă, neputând fi primită susținerea sa în sensul în care a răspuns la interogatoriul administrat în cauză, și anume a fost derutat după decesul tatălui său și nu a avut cu cine să se sfătuiască, petentul ținând permanent legătura cu fratele său, rămas în tara de origine.
În fața instanței, întrebat fiind, prin interpret, petentul a arătat aceleași împrejurări de fapt ce au fost relatate și în procedura administrativă.
Raportat la considerentele expuse, Hotărârea nr. 2437783/h/MM dată în Dosarul O.R.I. nr. 21600/2012, este apreciată legală și temeinică, nefiind întrunite condițiile legale precitate de acordare a statutului de refugiat.
Astfel, după cum s-a argumentat în cele ce precedă, în mod corect s-a reținut lipsa elementului subiectiv și a celui obiectiv, ce alcătuiesc noțiunea de temere bine întemeiată de a fi persecutat, întrucât familia petentului a fost cea care, în încercarea de a-și recupera un teren, a săvârșit o acțiune calificată de însuși petentul a nu fi legală, iar motivul ce a determinat pe petent să plece din Nigeria, a fost acela de a acumula noi cunoștințe.
La fel cum a stabilit și instanța, momentul formulării cererii de azil nu relevă temerea invocată de petent, ci lipsa resurselor financiare pentru a îndeplini formalitățile necesare prelungirii dreptului de ședere în România, după cum însuși petentul afirmă, atunci când arată motivul pentru care a abandonat studiile începute în România și nu a neprelungit dreptul de ședere (f. 21 - întrebarea a doua).
Astfel, a fost exclusă credibilitatea declarațiilor petentului în sensul existenței unei temeri bine întemeiate de a fi persecutat, observându-se că o astfel de temere nu este cauzată de o acțiune de persecuție ce are la bază un motiv religios, precum s-a reținut și lipsa oricărui agent de persecuție, prezent sau viitor, în înțelesul prevederilor legale privind acordarea statutului de refugiat.
Sub aspectul cererii petentului de acordare a protecției subsidiare, instanța reține că este neîntemeiată, petentul nefăcând dovada existenței unui risc de vătămare a atributelor sale esențiale, astfel cum prevăd dispozițiile art. 26 alin 1 din Legea nr. 122/2006.
Petentul nu a relevat că ar fi săvârșit fapte sancționate cu pedeapsa capitală de către stat sau de către un agent nestatal, instanța reamintind că petentul nu a dovedit o minimă împrejurare conexă, din care să rezulte cauza pretinsă a decesului rudelor evocate în plângerea motivată (tată și văr), cu consecința că nu s-ar putea reține prezumția petentului, potrivit căreia ar fi fost ucise aceste rude de către membrii Cultului Pegans.
De asemenea, nu s-au invocat nici cel puțin împrejurările din care ar rezulta riscul serios de tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante, în cazul întoarcerii petentului în țara de origine, simpla existență a unor practici religioase ce presupun sacrificii umane nefiind suficientă, prin ea însăși, în sensul cerut de lege, chiar petentul afirmând că nu a avut probleme religioase, până la conflictul început în anul 2008 cu privire la terenul revendicat de familia sa, a cărui natură este una civilă.
De asemenea, din cuprinsul informațiilor din țara de origine, depuse la termenul când s-a dezbătut cauza, instanța a observat că nu a putut fi identificat Cultul Pegans pe teritoriul Nigeriei, astfel că nu s-ar putea reține un risc serios de tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante, în cazul întoarcerii petentului în țara de origine.
În același sens s-a reținut și în motivarea hotărârii împotriva căreia s-a formulat plângerea aici examinată, astfel că instanța a apreciat hotărârea împotriva căreia s-a formulat plângerea ca fiind legală și temeinică și sub acest aspect, urmând a fi respinsă cererea petentului cu obiect acordarea protecției subsidiare.
Concluzionând, amenințarea la care pretinde că este supus petentul, fără a fi negată de instanță, a rămas nedovedită conform legislației interne și nu provine de la statul sau țara de origine a petentului și nici de la un agent nestatal, cu consecința că cererea formulată de petent nu este întemeiată, iar intimatul, în mod corect, a respins ca neîntemeiată cererea de azil formulată, petentul neînvederând, nici în fața funcționarului ORI, nici în cadrul procedurii din fața instanței, existența unui motiv care să poată fi analizat de instanță ca fiind un element care să poată determina admiterea cererii și acordarea statutului de refugiat sau, eventual, acordarea protecției subsidiare.
Astfel fiind, reținând că petentul nu se încadrează în niciuna dintre situațiile care să-l îndreptățească a beneficia de azil pe teritoriul României sau de o alta forma de protecție, plângerea petentului împotriva Hotărârii nr. 2437783/h/MM din_, luată de către intimat în Dosarul O.R.I. 21600/2012, a fost respinsă, iar hotărârea atacată fiind legală și temeinică, a fost menținută.
Observând că petentul a beneficiat de asistență juridică din partea avocaților angajați de o organizație neguvernamentală, s-a dispus numai cu
privire la onorariul de interpret, urmând ca, în baza Legii nr. 178/1997 și Ordinului comun al MFP și MJ nr. 772/C-414 din 2009, să se dispună efectuarea, din fondurile Ministerului Justiției, a plății onorariului de interpret, în sumă de 92,60 lei (4 ore, la două termene de judecată), pentru traducătorul Chiorean A. (Vale), și în sumă de 46,30 lei (2 ore, la un termen de judecată), pentru traducătorul Veronescu R. .
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul A. R. solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii plângerii formulate împotriva Hotărârii nr. 2437783/h/MM din_ emisă de I. G. pentru I. ,
A. și I. - C. M., prin care acesta a solicitat acordarea statutului de refugiat sau a unei forme de protecție subsidiare.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că prin sentința civilă nr. 1563 din data de_, pronunțată în dosar nr. 3._, instanța de fond a respins plângerea formulată de recurentul A. R. împotriva hotărârii nr. 2437783/h/MM emisă de I. G. pentru I. - D. de A. - C. M.
.
Hotărârea primei instanțe de judecată este netemeinică și nelegală din următoarele considerente:
1. Sub primul aspect, prima instanță a reținut "pretinsul conflict dintre petent și membrii Cultului Pegans nu are natură religioasă, ci pur civilă ...că petentul a venit in România întrucât voia să acumuleze cunoștințe, astfel încât este evidentă lipsa temerii petentului la momentul plecării sale din tara de origine ".
  Instanța de fond a încălcat prin soluția pronunțată prevederile art. 23 alin. 1 din Legea nr. 122/2006, precum și cele ale art. 26 alin. 1 din același act normativ.
  1. Sub un prim aspect, face trimitere la prevederile art. 23 alin. 1 din Legea 122/2006 care stabilesc condițiile necesare pentru acordarea statutului de refugiat: "Statutul de refugiat se recunoaște, la cerere, cetățeanului străin care, în urma unei temeri bine întemeiate de a fi persecutat pe motive de rasă. religie, naționalitate, opinii politice sau apartenența la un anumit grup social, se află in afara țării de origine și care nu poate sau, datorită acestei temeri, nu dorește protecția acestei tari".
    Din perspectiva textului de lege invocat, trebuie îndeplinite trei condiții cumulative pentru ca o cerere de azil să fie admisibilă:
    1. existența unei acțiuni de persecuție în țara de origine a persoanei solicitante;
    2. acțiunea de persecuție să fi insuflat solicitantului o temere bine întemeiată cu privire la viața, sănătatea, integritatea sa corporală sau libertatea sa;
    3. acțiunea de persecuție să aibă la bază unul din cele cinci motive enumerate în mod expres și limitativ de textul de lege.
    1. Cu privire la acțiunea de persecuție, aceasta este definită pe larg în cuprinsul Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 122/2006, unde se arată că persecuția reprezintă acea "acțiune care este suficient de gravă prin ea însăși ori prin repetarea faptelor pentru a expune solicitantul unor pericole de natură să îi aducă atingere vieții, integrității corporale ori libertății sau pentru a-l "împiedica in mod evident să trăiască în țara lui de origine, având la bază unul dintre motivele următoare: rasă, naționalitate, apartenența la un grup social sau opinie politică, indiferent dacă motivele sunt reale sau atribuite persoanei în cauză de agentul care exercită persecuția ".
      În cazul din speță, trebuie subliniate câteva aspecte legat de acțiunea de persecuție:
      Actul de persecuție trebuie analizat nu doar din perspectiva faptelor petrecute în Nigeria anterior momentului în care solicitantul a plecat din țara de origine, ci și raportat la ceea ce ar urma să se întâmple în cazul reîntoarcerii acestuia acolo.
      Așa cum s-a arătat și în literatura de specialitate, nu este neapărat necesar ca acțiunile de persecuție să se bazeze pe experiența personală a solicitantului. Chiar dacă actul de persecuție nu a fost exercitat de membrii cultului până la momentul la care petentul a părăsit Nigeria, evenimentele petrecute, faptul că solicitantul primește în continuare amenințări în Nigeria (aspecte pe care le cunoaște de la fratele său) sunt în măsură să susțină temerea acestuia de a deveni victimă a persecuției. Teama petentului de a se întoarce în țara de origine are ca motiv principal amenințarea sa de către gruparea
      "Pegans", prin raportare la uciderea tatălui și a vărului său de membrii aceleiași grupări.
      Aceeași soluție se impune și dacă analizăm sintagma "temere" care vizează nu doar persoanele supuse unui act de persecuție, ci și cele care doresc să evite o situație ce ar atrage riscul persecuției.
      Agenții de persecuție nu sunt statali ci au fost agenți non-statali, mai exact membrii cultului păgân "Pegans".
      Art. 11 din H.G. nr. 1251/2006 prevede ca la aprecierea persecuției să se ia în considerare agentul de la care provine acesta, respectiv dacă este un agent statal sau nestatal, iar în acest din urmă caz dacă agenții statali sunt în măsură sau doresc să asigure protecție împotriva persecuției.
      In cazul din speță agenții de la care provin actele de agresiune au fost nestatali. Dat fiind faptul că familia petentului a formulat plângere cu privire la amenințările făcute de membrii cultului, care nu a primit o soluționare favorabilă până în prezent, raportat și la plângerile făcute privind uciderea tatălui și a vărului petentului, care nu au primit nici acestea un răspuns favorabil, tinde să creadă că autoritățile nigeriene nu sunt în măsură să ia măsuri față de cei vinovați pentru a stopa acțiunile acestora. În aceste condiții, singura soluție pentru persoanele care au de suferit de pe urma actelor nelegale
      comise de membrii cultului religios este părăsirea țării de origine și alegerea unor țări de destinație care pot fi considerate drept sigure.
      La aprecierea acțiunii de persecuție solicită ca instanța să aibă în vedere că toate susținerile petentului se coroborează pe deplin cu informațiile din țara de origine depuse alăturat.
    2. Sub un alt aspect se cere condiția ca temerea să fie bine întemeiată. Elementului temere - care este o stare de spirit și o condiție subiectivă,
      textul de lege îi adaugă calificativul "bine întemeiată", fapt ce dovedește că analiza declarațiilor solicitantului nu trebuie tăcută în abstract, ci luând în considerare și condițiile din țara de origine.
      Din interpretarea textului de lege se poate trage concluzia că statutul de refugiat nu este determinat doar de simpla existență a unei stări de spirit a celui în cauză, ci și de situația obiectivă pe care se bazează aceasta. Sub acest aspect, arată faptul că declarațiile petentului se coroborează pe deplin cu informațiile din țara de origine, că temerea sa nu este una tendențioasă, ci se bazează pe elemente obiective din viața de zi cu zi a Nigeriei. Astfel, în comunicatul ITO, la care va face trimitere detaliată mai jos, se face referire cu privire la credința nigerienilor în existența unor ființe supranaturale, cu privire la uciderile rituale practicate de o bună parte dintre nigerieni. Totodată, aceste informații confirmă, într-o măsură rezonabilă, că reîntoarcerea petentului în țara de origine ar deveni intolerabilă.
      Analizând toate aspectele indicate mai sus, se poate desprinde faptul că situația personală a petentului va fi analizată în contextul realității obiective din țara de origine, urmând ca ambele considerente să fie avute în vedere la soluționarea cererii de azil și, inclusiv la soluționarea plângerii formulate împotriva hotărârii de respingere a cererii de azil.
    3. Sub un ultim aspect, art. 23 alin. 1 din Legea nr. 122/2006 prevede ca acțiunea de persecuție să aibă la bază cel puțin unul din cele cinci motive enumerate în mod expres și limitativ de textul de lege.
    În cazul petentului A. R. suntem în prezența unei acțiuni de persecuție ce are la bază unul din motivele limitativ prevăzute de lege: motive religioase.
    Face trimitere în acest sens la Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 122/2006, unde se arată că persecuția reprezintă acea "acțiune care este suficient de gravă prin ea însăși ori prin repetarea faptelor pentru a expune solicitantul unor pericole de natură să îi aducă atingere vieții, integrității corporale ori libertății sau pentru a-l împiedica în mod evident să trăiască în țara lui de origine, având la bază unul dintre motivele următoare: rasă, naționalitate, apartenența la un grup social sau opinie politică, indiferent dacă motivele sunt reale sau atribuite persoanei în cauză de agentul care exercită persecuția ".
    În cauză sunt îndeplinite condițiile cumulative cerute de lege, soluția dată de instanță în sens contrar fiind cu totul nefondată.
  2. În al doilea rând face trimitere la prevederile art. 26 al Legii nr. 122/2006 care dispun că protecția subsidiară se poate acorda cetățeanului străin sau apatridului care nu îndeplinește condițiile pentru recunoașterea statutului de refugiat și cu privire la care există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în țara de origine, respectiv în țara în care își avea reședința obișnuită, va fi expus unui risc serios, și care nu poate sau, datorită acestui risc, nu dorește protecția acelei țări.

Prin risc serios, legea are în vedere:

condamnarea la pedeapsa cu moartea ori executarea unei astfel de pedepse;
tortura, tratamente sau pedepse inumane ori degradante;
o amenințare serioasă, individuală, la adresa vieții sau integrității, ca urmare a violenței generalizate în situații de conflict armat intern ori internațional, dacă solicitantul face parte din populația civilă.

Instanța a respins solicitarea subsidiară a petentului de acordare a unei forme de protecție subsidiare motivat de următoarele considerente: "nu s-au invocat împrejurările din care ar rezulta riscul serios de tortură, tratamente sau pedepse inumane ... din cuprinsul informațiilor din țara de origine nu a putut fi identificat Cultul Pegans pe teritoriul Nigeriei".

Soluția dată de instanță cu privire la această solicitare este contrară întregului probatoriu administrat în cauză. Petentul a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri care vin să confirme susținerile acestuia și să infirme soluția primei instanțe:

-actul medical care atestă decesul tatălui său, în care se arată cauza decesului ca fiind șoc hemoragie,

-determinat de leziuni multiple la organele vitale ;

-declarațiile date în cadrul procesului care a fost pe rolul instanței din Enugu:

-adresa emisă de Corpul judecătoresc al Statului Enugu, în care se face referire la sesizarea făcută de petentul A. R. privind uciderea tatălui și vărului său și la amenințările tăcute petentului din partea organizației vrăjitorilor, privind uciderea acestuia.

Soluția primei instanțe contravine inclusiv informațiilor din țara de origine.

Existența motivelor temeinice care evidențiază riscul serios ca petentul să fie supus torturii, tratamentelor inumane sau degradante, în condițiile repatrierii acestuia în țara de origine.

In ceea ce privește petitul subsidiar trebuia ca prima instanță să aibă în vedere prezumția instituită de dispozițiile art. 16 din H.G. nr. 1251/2006, potrivit cărora existența unei temeri bine întemeiate de expunere la un risc serios este prezumată de lege în cazul în care solicitantul a fost subiectul unei persecuții sau unui risc serios, cum este cazul în speță.

Face trimitere sub acest aspect la prevederile art. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ("Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante"), care interzic de manieră absolută orice formă de tortură sau tratamente inumane sau degradante. Prevederile convenției trebuie să primească deplină aplicabilitate din partea statelor contractante.

Aceleași obligații sunt impuse și de prevederile art. 33 par. 1 ale Convenției de la Geneva privitoare la statutul refugiaților din anul 1951, care reglementează principiul fundamental și nederogabil al nereturnării. statuând în termeni absoluți că nici un stat contractant nu va expulza sau returna, în nici un fel, un refugiat, spre frontierele unui stat unde viața ori libertatea sa ar fi amenințate din motive de rasă, religie, naționalitate, apartenență la un anumit grup social sau opinie politică.

2. Sub un al doilea aspect, prima instanță a reținut: "pretinsul conflict dintre petent și membrii Cultului Pegans nu are natură religioasă ci pur civilă, precum și faptul că ... "din cuprinsul informațiilor din țara de origine nu a putut fi identificat Cultul Pegans pe teritoriul Nigeriei".

Deosebită relevanță sub acest aspect prezintă situația personală a petentului, care trebuia analizată de instanța de fond în contextul general din Nigeria.

Cu privire la situația personală a petentului, acesta a indicat în Nota de interviu întocmită la sediul I.G.I., faptul că motivele pentru care a părăsit țara de origine și pentru care nu se poate întoarce în această țară au fost de natură religioasă.

Solicitantul a arătat că este originar din Nigeria, țară unde s-a născut și unde a locuit până în data de_ . Problemele sale au început în cursul anului 2008, când familia sa a revendicat un teren aflat în proprietatea acesteia de la un cult religios numit Pegans. Acest teren era folosit de cei din cultul religios de mulți ani, încă de pe vremea bunicului petentului, însă în anul 2008 toți membrii familiei, exceptându-1 pe fratele mai mare al tatălui, au devenit creștini, motiv pentru care au hotărât preluarea terenului și folosirea acestuia de familie.

Pe acest teren membrii cultului aveau ridicat un templu, cu sculpturi de lemn numite "Alusi", copaci de jur împrejurul sculpturilor, iar în acest templu membrii cultului practicau vrăjitoria, cultul zeilor și ritualuri păgâne prin care sacrificau oameni.

In cursul lunii aprilie 2008 familia petentului a trimis o notificare președintelui Organizației vrăjitorilor și păgânilor (Pegans), în care li s-a cerut eliberarea terenului în cel mult 6 luni de la primirea notificării. întrucât la expirarea acestui termen membrii cultului "Pegans" nu au dat curs solicitărilor familiei petentului, aceasta a apelat la ministrul credinței divine din cadrul bisericii catolice pentru a rezolva conflictul dintre familia petentului și membrii

cultului Pegans. Ministrul a venit în orașul de domiciliu al petentului, fiind însoțit de încă 10 persoane creștine din orașul Abakpa, a mers în incinta templului celor din Pegans, unde s-au rugat timp de șapte ore, iar apoi au distrus templul, sculpturile Alusi, și toate obiectele de cult care erau acolo. Următoarea zi de la distrugere au venit în orașul Oghe, unde s-a aflat templul, și alți membri ai cultului Pegans, pentru a vedea ceea ce s-a întâmplat, iar tatăl petentului a fost avertizat de vecinii săi creștini că cei din Pegans l-ar fi amenințat pe el și pe familia sa că-i vor omorî pe toți. Petentul l-a sfătuit pe tatăl său să raporteze poliției despre amenințări, însă acesta a refuzat, considerând că nu i se poate întâmpla nimic rău întrucât toată lumea știa că pământul respectiv aparține familiei A. .

În data de 09 ianuarie 2009 tatăl său a fost arestat și ținut închis pentru 3 zile, fiind eliberat ca urmare a intervențiilor făcute de avocatul familiei, care a plătit cauțiunea pentru eliberare. În ziua eliberării din arest, tatăl său a fost căutat acasă de membrii cultului Pegans, care l-au amenințat din nou că va trebui să-și vândă casa și tot pământul ca să câștige procesul intentat de ei. În aceste condiții, tatăl petentului a făcut o plângere penală pentru amenințare împotriva celor din Pegans, cercetarea în acest dosar fiind efectuată de poliția din orașul Abakpa. Au fost aduși de poliție la audieri președintele, secretarul și contabilul Organizației vrăjitorilor și păgânilor. Aceștia au început să-l amenințe pe șeful poliției din Abakpa că nu va mai practica meseria, motiv pentru care cei trei au fost arestați timp de 3 ore, iar apoi au fost eliberați.

Ulterior membrii cultului Pegans au formulat o plângere penală împotriva familiei petentului ca urmare a distrugerii templului și obiectelor de cult, plângere în urma căreia petentul a fost arestat în data de_, ora 9,00 și dus la sediul poliției. Aici nu a mai fost interogat, a fost doar dezbrăcat și pus într-o celulă, unde a stat până în data de_, ora 18,00. Același lucru s-a întâmplat și cu vărul petentului și sora petentului, care era cu copilul de 9 luni. În data de_ au fost aduși la sediul poliției și arestați și tatăl, mama, sora mai mare, unchiul, mătușa, cei trei copii ai lor, cei trei verișori, soția verișorului cu care era închis petentul și fratele lui. Toți au fost eliberați ca urmare a intervențiilor și presiunilor făcute de avocatul familiei, care după expirarea celor 24 de ore, văzând că nu au fost eliberați sau prezentați în fața judecătorului, s-a adresat comisiei poliției, care a stabilit eliberarea prizonierilor în data de 11 martie 2009. Tot cu acel prilej la sediul poliției au fost aduși și șeful preoților și președintele vrăjitorilor pentru a rezolva legal situația, însă aceștia nu au acceptat nici o propunere, au devenit violenți și au început să amenințe familia petentului că vor ajunge la închisoare și că se vor răzbuna. Aceștia au formulat pretenții civile împotriva familiei petentului la nivelul sumei de 25.000 Euro, dosarul fiind calificat în acest caz de natură civilă și trimis la o instanță civilă.

În cursul lunii octombrie 2010 petentul a venit în România, procesul fiind la acel moment în curs de derulare. După venirea sa în România, mai exact în

luna septembrie 2011 tatăl său a fost ucis de membrii grupării "Pegans", în timp ce se deplasa din Emene, adresa de domiciliu spre localitatea Oghe, unde era situat terenul și unde familia petentului mai deținea o locuință. Fapta s-a întâmplat în cursul nopții, când un grup de persoane ce făceau parte din

"Pegans" au început să cânte melodii pe care le intonau în timpul sacrificiilor, l-au atacat și l-au omorât. Familia a fost sunată a doua zi de persoanele care au găsit corpul tatălui, plin de răni. În cursul lunii iunie 2012, pe data de 14, a fost omorât și vărul petentului, acesta fiind lovit de o mașină. Cele două acte sunt puse pe seama membrilor cultului "Pegans" întrucât aceștia se laudă cu uciderea celor doi, amenințând că petentul este cel care va urma. Cei trei au fost vizați îndeosebi (tatăl, vărul și petentul) întrucât aceștia s-au ocupat de problema preluării terenului mai mult decât ceilalți membri ai familiei. Tatăl său a formulat plângerea penală împotriva membrilor cultului păgân, petentul a fost cel care a insistat să formuleze această plângere, iar cu privire la teren a făcut multiple demersuri pentru preluarea acestuia. În ce-1 privește pe vărul petentului, acesta a făcut presiuni la poliție, după moartea tatălui petentului, din cauza faptului că nu a fost arestată nici o persoană după moartea acestuia.

Cu privire la evenimentele petrecute în țara de origine, mai exact, realitatea obiectivă în contextul căreia trebuie apreciată cererea petentului de acordare a dreptului de azil, relatările acestuia făcute în cuprinsul Notei de interviu sunt susținute de Informațiile din Țara de Origine (IȚO), depuse alăturat la dosar, care conturează frecvența uciderilor rituale și teama nigerienilor de persecuția din partea unor persoane sau grupuri care amenință să-și folosească puterile oculte:

"In general, uciderile rituale sunt practici comune în Nigeria. In fiecare an, sute de nigerieni își pierd viețile datorită ucigașilor, denumiți și vânători de capete. Aceștia se duc în căutare de părți de corp omenesc - cap, sân, limbă, organe sexuale - la cererea vrăjitorilor, preoților juju și vracilor tradiționale care le folosesc pentru sacrificii sau pentru pregătirea de poțiuni magice. Recent, au fost raportate cazuri de indivizi răpiți, uciși sau care au fost mutilați de ritualiști din Nigeria ... iar acum, întrebarea este de ce nigerienii încă se ocupă cu astfel de acte sângeroase, brutale și barbarice, in secolul 21? Sunt trei motive.

religia: Nigeria este o societate adânc religioasă. Majoritatea nigerienilor cred în existența unor ființe supranaturale, și că aceste entități pot fi influențate prin ritualuri și sacrificii. Ritualurile constituie parte din practicile tradiționale și religioase ale oamenilor. Nigerienii practică ritualuri pentru a mulțumi zeilor, în căutarea favorurilor supranaturale sau pentru a alunga ghinionul. Mulți fac acest lucru de frica consecințelor spirituale rele. Deci la rădăcina uciderilor spirituale în Nigeria sunt religia, teismul, supranaturalismul și ocultul.
Superstiția: Nigeria este o societate unde majoritatea credințelor sunt încă informate de dogmă, mituri, gândire magică și absurd. In Nigeria, credința în stafii, juju, farmece și vrăjitorii sunt prevalente și extinse. Nigerienii cred că poțiunile magice preparate din capete de om, sâni, limbi, ochi și organe sexuale pot îmbunătăți starea financiară și politică; că juju, farmecele și amuletele pot proteja indivizii împotriva eșecurilor în afaceri, bolilor și accidentelor și atacurilor spirituale. Practic, ritualurile sunt văzute ca fiind un act de fortificare spirituală.
Sărăcia: Adeseori, nigerienii se implică in ucideri pentru a câștiga bani. In rândul nigerienilor, există credința populară într-un ritual special, efectuat cu părți omenești care pot aduce bogății sau bani, chiar dacă o astfel de credință nu se bazează pe argumente, știință sau realitate. "

"C. Norvegian de Cercetare a Informațiilor din Țara de Origine, Landinfo nota în cadrul raportului misiunii la fața locului din 2006 următoarele:

"Solicitările de azil prezentate de nigerieni conțin adeseori declarații prin care solicitantul are o frică de persecuție cauzată de persoanele sau grupurile care amenință cu folosirea puterilor oculte, sau juju. Acesta este termenul comun în engleza nigeriana pentru practicile religioase ce au la bază religia animistă tradițională. Astfel de practici sunt comune în rândul comunității minoritare de nigerieni care nu sunt nici creștini și nici musulmani, dar influențează de asemenea și viața religioasă a multor nigerieni creștini sau musulmani ale căror practici religioase trebuie categorisite ca fiind sincretiste. Chiar mai important, mulți creștini și musulmani nigerieni care nu se implică în ritualuri și obiceiuri asociate cu religia tradițională, pot considera forțele oculte ca fiind foarte reale și influente în viețile lor. Astfel, frica de a cădea victimă manipulării sau încercărilor de manipulare din partea forțelor supranaturale este des întâlnită _" (United Kingdom: Home Office, Country of Origin Information Report - Nigeria, 15 January 2010) [accesat 28 octombrie 201OJ.

În cazul din speță și petentul în cadrul interogatoriilor luate, amenințările primite din partea membrilor grupării Pegans, arestările nelegale la care a fost supus pe teritoriul Nigeriei, ar putea atrage împotriva lui un tratament abuziv din partea agenților de persecuție - membrii grupării religioase.

Cu privire la imposibilitatea de identificare a unui cult religios denumit

"Pegans", din acest aspect nu se poate trage concluzia că un astfel de cult nu ar exista. Situația petentului trebuia analizată în contextul general din Nigeria, prin raportare la practicile religioase tradiționale, la credința nigerienilor în existența unor ființe supranaturale care pot fi influențate prin ritualuri și sacrificii. De altfel, în cuprinsul informațiilor comunicate de ROCCORD nu se face referire la inexistența unui astfel de cult. ci se arată doar că în timpul pe care l-au avut la dispoziție cercetătorii nu s-au găsit informații cu privire la acest cult. Pentru a se furniza astfel de date, este necesară publicarea la nivel

internațional a unor informații provenind din trei surse obiective. în condițiile în care cultul în cauză activează în anumite regiuni ale Nigeriei, și nu s-au publicat date cu privire la acesta, astfel de informații nu pot fi furnizate, aspect care însă nu poate conduce la concluzia inexistenței acestui cult.

Sub un al treilea aspect, prima instanță a reținut că petentul a venit în România întrucât vroia să acumuleze cunoștințe, astfel încât este evidentă lipsa temerii petentului la momentul plecării sale din țara de origine.
Nu a invocat nici un moment existența unei temeri la momentul părăsirii de către petent a țării de origine. Temerea petentului a apărut după uciderea tatălui petentului de către membrii cultului păgân, urmată de uciderea vărului acestuia de aceiași membrii. Petentul a realizat riscul la care ar fi supus în cazul reîntoarcerii în țara de origine doar după uciderea tatălui și a vărului, și ca urmare a amenințărilor primite în continuare din partea membrilor cultului.
Cu privire la momentul depunerii cererii de azil face trimitere la dispozițiile art. 15 din Legea nr. 122/2006 care reglementează condițiile în vederea aplicării prezumției de bună-credință:
1. solicitantul a depus toate eforturile pentru a-și susține cererea de
  azil:
2. toate elementele relevante aflate la dispoziția solicitantului au fost
  prezentate, iar lipsa unor astfel de elemente a fost justificată în mod rezonabil;
3. declarațiile solicitantului sunt considerate coerente și plauzibile și nu sunt contrazise de informațiile din țara de origine, relevante pentru cazul acestuia;
4. solicitantul a depus cererea de azil cât mai curând posibil, iar eventuala întârziere este justificată prin motive întemeiate;
5. credibilitatea generală a solicitantului a fost stabilită.
Textul legal nu condiționează acordarea statutului de refugiat de faptul depunerii cererii la momentul la care solicitantul a ajuns pe teritoriul statului unde se derulează procedura de azil, stabilind că pot exista cazuri bine întemeiate, care să justifice întârzierea în depunerea acestei cereri. Or, din acest punct de vedere susținerile IGI apar ca nefondate și peste dispozițiile legale în domeniu.
Nedepunerea cererii de azil la momentul la care petentul a venit în România s-a făcut datorită faptului că atunci familia sa era încă în proces, iar tatăl și vărul lui nu fuseseră încă uciși, astfel încât amenințările venite din partea cultului religios nu erau încă materializate.
De asemenea, în cadrul interviului pe care 1-a dat în fața instanței de judecată, petentul a arătat că nu a avut cunoștință de faptul că poate solicita azil în România, aflând despre această posibilitate cu puțin timp înainte de a depune cererea de azil. În condițiile în care domeniul azilului este puțin cunoscut de cei care fug de acțiuni de persecuție exercitate în țara de origine.
Sub un alt aspect prima instanță a reținut că "a fost exclusă credibilitatea declarațiilor petentului în sensul existenței unei temeri bine

întemeiate de a fi persecutat, observându-se că o astfel de temere nu este cauzată de o acțiune de persecuție ce are la bază un motiv religios și lipsa oricărui agent de persecuție prezent sau viitor".

Lipsa de credibilitate a declarațiilor petentului putea fi reținută doar în cazul în care acesta prezenta aspecte incoerente, neplauzibile, sau contradictorii.

În primul rând instanța trebuia să aibă în vedere faptul că petentul a depus în probațiune înscrisuri, mai exact mai exact copie a pașaportului, a citației primită din partea organelor de poliție, a sentinței judecătorești (filele 36 - 39 dosar).

Prin acest demers, petentul a înțeles să arate de la bun început buna sa intenție de a-și dovedi identitatea, făcând prin aceasta un prim pas în susținerea relatărilor sale, în încercarea de a convinge autoritățile române cu privire la veridicitatea susținerilor sale. Analiza documentelor deținute și prezentate de solicitant nu putea duce decât la soluția de admitere a cererii sale.

Din acest punct de vedere au fost respectate întru totul dispozițiile art. 50 din Legea nr. 122/2006, care stabilesc în mod expres:

"Cererea de azil este soluționată pe baza documentelor existente la dosarul solicitantului și a motivelor invocate de solicitant, care sunt analizate în raport cu situația concretă din țara de origine și cu credibilitatea solicitantului".

Or, sub acest aspect instanța de fond trebuia să analizeze în primul rând probele aduse de petent în susținerea cererii sale, și să verifice dacă susținerile petentului sunt confirmate de înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Totodată, în reținerea credibilității unui solicitant trebuiau avute în vedere informațiile din țara de origine. în integralitatea lor. în cuprinsul cărora se face referire la practica cu ritualuri oculte din Nigeria și credința nigerienilor în forțe supranaturale.

Credibilitatea solicitantului, pe care instanța de judecată trebuie să o stabilească, cunoaște două aspecte esențiale: credibilitatea declarațiilor făcute de acesta și credibilitatea cererii, a temerii bine întemeiate. Așa cum s-a arătat și în literatura de specialitate, în analiza acestui element trebuie să se pornească de la prezumția că solicitantul spune adevărul, pe baza acestei prezumții putând opera mai ușor beneficiul dubiului și putând fi înlăturate anumite probleme, lipsuri sau neconcordanțe generate de comunicarea improprie.

Analizând declarațiile petentului. se poate constata faptul că acestea se bucură de coerență și consecvență, fiind totodată plauzibile, în condițiile în care nu contrazic faptele general cunoscute cu privire la situația din Nigeria. Totodată, susținerile petentului se bucură de consistență internă, declarațiile sale fiind convingătoare, precum și de consistență externă, acestea fiind în concordanță cu faptele notorii din țara sa de origine.

Cu privire la credibilitatea cererii de azil, a temerii bine întemeiate, aceasta trebuie raportată la informațiile din țara de origine. înscrisurile depuse la dosar și informațiile ITO susțin cererea petentului și confirmă, o dată în plus, solicitările acestuia.

Aplicarea art. 15 din Legea nr. 122/2006 a fost impusă de dispozițiile Legii nr. 122/2006 având în vedere faptul că este aproape imposibil ca un refugiat să dovedească fiecare componentă a cazului său. Astfel cum s-a reținut și în literatura de specialitate, dacă cerința dovedirii cu strictețe a cazului său ar fi o cerință imperativă, majoritatea refugiaților nu ar mai putea fi recunoscuți ca atare. De aceea este necesar, adesea, ca solicitantului să i se acorde beneficiul dubiului .

În drept s-au invocat prevederile art. 304 pct. 9, 304¹, 312 Cod procedură civilă, art. 13, art. 16 din HG nr. 1251 din 2006, art. 23 alin. 1 și art. 26 din Legătura nr. 122/2006.

Prin întâmpinarea depusă la filele 16-19 intimatul I. G. pentru

I. - D. A. și I. - C. M. a solicitat respingerea recursului, ca fiind nefondat, subliniind în esență aceleași motive pe care le-a invocat în cuprinsul hotărârii nr. 2437783/h/MM din_ cât și în cuprinsul întâmpinării formulate la instanța de fond.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs, dar și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 304¹Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:

Prima instanță a apreciat în mod corect că cererea petentului nu îndeplilnește condițiile prevăzute de art. 23 alin. 1 din Legea nr. 122/2006, pentru acordarea statutului de refugiat.

T. apreciază însă că recurentul petent este îndreptățit la protecție subsidiară în condițiile dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 122/2009.

Astfel, protecția subsidiară se poate acorda cetățeanului străin sau apatridului care nu îndeplinește condițiile pentru recunoașterea statutului de refugiat și, cu privire la care există motive temeince să se creadă că în cazul returnării în țara de origine, respectiv în țara în care își avea reședința obișnuită, va fi expus unui risc serios și care nu poate sau, datorită acestui risc, nu dorește protecția acelei țări.

Prin risc serios, legea are în vedere:

condamnarea la pedeapsa cu moartea ori executarea unei astfel de pedepse;
tortura, tratamente sau pedepse inumane ori degradante;

3.o amenințare serioasă, individuală, la adresa vieții sau integrității, ca urmare a violenței generalizate în situații de conflict armat intern ori internațional, dacă solicitantul face parte din populația civilă.

Instanța de fond a respins solicitarea subsidiară a petentului de acordare a unei forme de protecție subsidiară întrucât nu s-au invocat împrejurările din care ar rezulta riscul serios de tortură, tratamente sau pedepse inumane, iar din

cuprinsul informațiilor din țara de origine nu a putut fi identificat Cultul Pegans pe teritoriul Nigeriei.

T. apreciază că cererea petentului trebuie analizată și în contextul realității obiective din țara de origine.

Astfel relatările acestuia făcute în cuprinsul notei de interviu sunt susținute de informațiile din țara de origine (IPO/depuse la dosar, care conturează frecvența uciderii rituale și teama nigerienilor de persecuție din partea unor persoane sau grupuri care amenință să își folosească puterile oculte.

Împrejurarea că nu a fost identificat în Nigeria un cult religios denumit

"Pegans"; nu înseamnă că în condițiile în care cultul activează în anumite regiuni ale Nigeriei și nu s-au publicat date cu privire la acesta, acest cult nu există și nu constituie o amenințare pentru comunitate și risc pentru petent.

În considerarea celor mai sus expuse, tribunalul apreciind ca fiind fondat recursul petentului, urmează a-l admite, cu consecința modificării sentinței atacate și a admterii în parte a plângerii petentului, în sensul anulării hotărârii nr. 2437783/h/MM din_ și al acordării protecției subsidiare, petentului.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE

În baza art. 304 indice 1 Cod procedură civilă

ADMITE recursul

declarat de petentul A. R., cu ultima reședință în

C. Regional M. din Ș. M., str. C. nr. 1A împotriva sentinței civile nr. 1563/_ a Judecătoriei Baia M., pe care o modifică în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, în sensul că: Admite în parte plângerea formulată de petentul A. R. născut la data de_ în Nigeria, cu reședința temporară în Ș. M., str. C. nr. 1A în contradictoriu cu intimatul I. G. pentru

I. - D. A. și I. - C. M., cu sediul în Ș. M., str. C. nr. 1A, județul M. și în consecință;

Anulează hotărârea nr. 2437783/h/MM din_ emisă de I. G.

pentru I., D. A. și I. - C. M.		și acordă petentului protecția
subsidiară.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, _	.

Președinte,

N. B.

J. ecător,

V. F.

J. ecător,

V. P.

G. ier,

T. H.

Red.N.B. / _

Tred. M.N.D. /_ - 2 ex

J. ecător la fond: E. M. S.

Decizia civilă nr. 1223/2013. Contencios. Refugiați

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 1223/2013. Contencios. Refugiați