Decizia civilă nr. 850/2013. Contencios. Refugiați
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 850/R
Ședința Camerei de Consiliu din 20 Septembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE V. F.
J. ecător N. B.
J. ecător V. P.
G. ier A. H.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul I. G. PENTRU I. - D. A. ȘI I. - C. M. împotriva Sentinței Civile nr. 3340 din_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în contradictoriu cu intimatul A. N., având ca obiect refugiați.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc la data de_, pronunțarea în cauză s-a amânat pentru data de_, în urma deliberării s-a pronunțat decizia de mai jos.
T.
Prin sentința civilă nr. 3340 din_ Judecătoria Baia Mare a admis în parte plângerea formulată de petentul A. NASSER, cu reședința în loc. Ș. M.
, str. C. nr. 1A, împotriva hotărârii nr. 2437447/h/MM, pronunțată de intimatul I. G. PENTRU I. - D. A. ȘI I. - C. M. ,
cu sediul în Ș. M., str. C. nr. 1A, jud. M. a desființat hotărârea mai sus menționată și a dispus acordarea protecției subsidiare.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că în speță, se încearcă a se acredita ideea că petentul a fost persecutat pe considerente de rasă, din cauza apartenenței la tribul african Miserie.
Atât din interogatoriul luat în fața instanței cât și din interviul acordat intimatului, a reieșit că petentul face parte din tribul african Miserie, din regiunea Darfurului de Vest, într-o zonă controlată de arabi, motiv pentru care a fost persecutat în repetate rânduri și care, în final l-au determinat să părăsească zona.
Însă nu s-a dovedit că între tratamentul de care a avut parte petentul și tribul din care face parte există legătură de cauzalitate, dovezile constând doar în informații de presă, chiar din răspunsul C. ui Român de Cercetare și Documentare pentru Informații din Țara de Origine, depus la dosar rezultând că toate informațiile oferite sunt selectate și traduse în urma căutării pe internet, nu rezultă din actele și evidențele CNRR.
Așa fiind, instanța a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea statutului de refugiat.
Cu privire la petitul subsidiar, de acordare a protecției subsidiare, instanța a apreciat însă ca fiind îndeplinite dispozițiile prevăzute de art. 26 din Legea 122/2006 care prevâd că "(1)Protecția subsidiară se poate acorda cetățeanului străin sau apatridului care nu îndeplinește condițiile pentru recunoașterea statutului de refugiat și cu privire la care există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în țara de origine, respectiv în țara în care își avea reședința obișnuită, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), și care nu poate sau, datorită acestui risc, nu dorește protecția acelei țări. (2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înțelege: 1. condamnarea la pedeapsa cu moartea ori executarea unei astfel de pedepse; sau 2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante; sau 3. o amenințare serioasă, individuală, la adresa vieții sau integrității, ca urmare a violenței generalizate în situații de conflict armat intern ori internațional, dacă solicitantul face parte din populația civilă", raportat la toate înscrisurile depuse la dosar, la situația generală din zona Darfurului de Vest astfel cum este reflectată în presa internațională, care vorbește chiar despre un adevărat genocid și de crime împotriva umanității, la răspunsul C. ui Român de Cercetare și Documentare pentru Informații din Țara de Origine unde se arată că gruparea Janjaweed și guvernul din Sudan au fost acuzați de comiterea genocidului împotriva civililor din Darfur și de crime împotriva umanității, membrii grupării Janjaweed țintind în principal civilii și terorizând populația civilă, arătându-se, de asemenea că printre principalele abuzuri împotriva drepturilor omului se numărau comiterea de către forțele guvernamentale a unor ucideri extrajudiciare și nelegitime, forțele de securitate comițând acte de tortură, aplicând bătăi, fiind reclamate violuri și alte tratamente și pedepse crude și inumane, închisorile și centrele de detenție puneau în pericol viața deținuților. În același raport al C. ui Român de Cercetare și Documentare pentru Informații din Țara de Origine se arată că alte abuzuri săvârșite împotriva populației civile constau în arestări arbitrare, secret și prelungite, amestecul executivului în actul de justiție și neacordarea unui proces cuvenit, discriminare împotriva femeilor incluzând mutilarea organelor genitale; abuzul copiilor, incluzând acte de violență sexuală împotriva acestora, trafic de persoane, etc. De asemenea, într-un alt raport al aceluiași Centru Român de Cercetare și Documentare pentru Informații din Țara de Origine care citează un raport al Waging Peace, datat 4 august 2011, se arată că "solicitanții de azil care se întorc din M. a Britanie în Sudan constituie în sine o amenințare semnificativă la adresa siguranței lor din cauza Serviciului de Informații național din Sudan (NISS) și în cele mai rele cazuri poate avea ca rezultat moartea solicitantului în cauză, având în vedere că solicitarea de azil în afara țării este considerat un act de sfidare a regimului",
Având în vedere considerentele mai sus expuse, instanța a reținut că în privința petentului, condițiile impuse de legislația în vigoare pentru acordarea protecției subsidiare, apar ca fiind îndeplinite, prin ansamblul materialului probator administrat în cauză rezultând fără putință de tăgadă că petentul solicitant al protecției subsidiare, în ipoteza în care s-ar dispune repatrierea ar fi expus în mod efectiv unor riscuri în sensul dispozițiilor art. 26 din Legea 122/2006, riscuri care se pot concretiza prin conturarea unor stări de pericol pentru persoane care solicită protecției subsidiară de natură a-i pune în pericol
viața sau de a-l expune la tortură, la tratamente sau pedepse inumane sau degradante, sau unei amenință serioase, individuale la adresa vieții sau integrității, ca urmare a violenței generalizate pe fondul unor situații de conflict armat dacă solicitantul face parte din populația civilă, în speță făcând și dovada faptului că în zona Darfurului de Vest există conflict armat, se săvârșesc acte de violență care implică cruzimi și tratamente inumane sau degradante, solicitantul făcând parte din populația civilă, motiv pentru care instanța va admite în parte plângerea formulată de petent în sensul acordării pretenției subsidiare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termenul legal prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă intimatul I. G. PENTRU I. - D.
ȘI I. - C. M. susținând în esență că nu cuprinde motivele pe care se sprijină și că este lipsită de temei legal.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-au arătat următoarele:
Instanța a apreciat că solicitantul ar îndeplini condițiile prevăzute de art. 26 din Legea 122/2006, fără a preciza însă o încadrare concretă, la vreunul din punctele de la paragraful 2. Având în vedere analiza separată și condițiile diferite pentru încadrarea în fiecare dintre cele 3 variante ce pot justifica acordarea protecției subsidiare, hotărârea atacată apare ca nemotivată corespunzător, lipsind o încadrare corectă în prevederile legale.. Motivarea pentru care s-a acordat această formă de protecție este extrem de sumară și face referire doar la o situație generală din țara de origine a petentului.
Instanța de fond a ignorat complet una din condițiile esențiale pentru acordarea unei forme de protecție, existența unei amenințări individuale.
Hotărârea privind soluționarea cererii de azil este luată după o examinare corespunzătoare a situației solicitantului de către funcționarii anume desemnați, calificați în problematica azilului. Aceasta presupune:
examinarea individuală a fiecărei cereri de azil și luarea unei hotărâri în mod obiectiv si imparțial;
si
consultarea informațiilor din țara de origine, obținute din surse diferite, necesare pentru evaluarea situației personale a solicitantului de azil.
(2) Orice cerere de azil este analizata individual și succesiv din perspectiva statutului de refugiat și a protecției subsidiare, în condițiile prevăzute de prezenta lege, cu excepția situației de declanșare a procedurii de acordare a protecției umanitare temporare."
Orice cerere de azil trebuie analizată individual și trebuie stabilit dacă pentru solicitantul în cauză există riscuri specifice, raportate la situația din țara de origine.
Directiva 2004/83/CE a Consiliului Uniunii Europene, privind standardele minime referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească Resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecție internațională și referitoare la conținutul protecției acordate, statuează următoarele:
"(26) Riscurile la care populația unei țări sau o parte din populație este în general expusă nu constituie în sine amenințări individuale care să poată fi calificate drept vătămări grave."
Declarațiile solicitantului nu sunt coerente și plauzibile, există contradicții importante atât între ele, cât și cu documentația depusă iar acesta nu a putut oferi o explicație plauzibilă. în aceste condiții, solicitantul nu a convins în ceea ce privește o amenințare individuală de persecuții la adresa sa. Instanța de fond, în motivarea hotărârii, a concluzionat, în mod corect, faptul că susținerile sale privitoare la temerea de persecuție, nu corespund realității.
Ceea ce a avut în vedere instanța de fond la acordarea protecției subsidiare a fost simpla sa apartenență la tribul Zakhowa, în condițiile în care, aceeași instanță a apreciat anterior că declarațiile conform cărora ar fost supus vreunei persecuții din acest motiv sunt neplauzibile și respectiv nu riscă persecuții viitoare în cazul returnării în țară.
Este de remarcat șî faptul că, dacă instanța de fond ar fi constatat existența unor amenințări individuale, ar fi acordat acestuia statutul de refugiat. Cum acordarea unei forme de protecție subsidiară s-a bazat, în exclusivitate, pe o situație generală din țara de origine, printr-o greșită aplicare
a legii s-a considerat că și petentul intimat ar îndeplini aceste condiții.
Instanța de fond a aplicat în mod greșit prevederile legale privind protecția subsidiară, a generalizat în mod nepermis o situație din țara de origine, ajungând la concluzia că orice membru al tribului african Zakhova s-ar califica pentru obținerea unei forme de protecție. Un astfel de raționament este în mod evident greșit, așa cum am arătat mai sus, analiza trebuind să fie în mod obligatoriu una individuală, cu referire la problemele personale ale solicitantului.
în ceea ce privește riscurile la care ar putea fi supus solicitantul, în cazul întoarcerii în țara de origine, în lipsa unei încadrări juridice corespunzătoare a formei de protecție acordate de instanța de fond,*vom face o analiză a tuturor celor 3 variante ale art. 26 din Legea 122/2006:
Condamnarea la pedeapsa cu moartea sau executarea unei astfel de pedepse, nu există elemente care să ducă la concluzia că solicitantul ar fi fost condamnat la pedeapsa cu moartea și respectiv că ar risca executarea unei astfel de pedepse. Deși solicitantul invocă o temere pentru viața sa, aceasta este una exagerată, nici în contextul în care ar fi fost "sechestrat" de acele persoane, nu au existat elemente care să îi pună viața în pericol. Evenimentele relatate sunt vechi, In conformitate cu art.33 alin.2 din OUG nr.80/2013 în termen de5 zile de la primirea prezentei comunicări aveți posibilitatea de a formula în condițiile legii cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru.
Acțiunile îndreptate împotriva satului său au avut un caracter contextual, nu s-au mai repetat ulterior și nu l-au vizat personal pe solicitant. Nu există un risc previzibil ca astfel de evenimente să se repete și să pună viața solicitantului în pericol.
tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante în ceea ce privește analiza îndeplinirii acestor condiții, trebuie plecat de la definiția acestor termeni.
Convenția împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, adoptată la New York la 10 decembrie 1984, la care România a aderat prin Legea nr. 19 /1990, definește tortura astfel:
"ART. 1
1. in sensul prezentei convenții, termenul tortura înseamnă orice act prin care $e provoacă unei persoane, cu intenție, o durere sau suferințe puternice, fizice oh psihice, mai ales cu scopul de a obține de la această persoană sau de la o persoană terță informații sau mărturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terță persoana l-a comis ori este bănuită că l-a comis, de a o intimida sau de a face presiuni asupra ei oh de a intimida sau a face presiuni asupra unei terțe persoane, sau pentru oricare alt motiv bazat pe o forma de discriminare oricare ar fi ea, atunci când o asemenea durere sau astfel de suferințe sînt aplicate de către un agent al autorității publice sau de orice alta persoana care acționează cu titlu oficial sau la instigarea oh cu consimțământul expres sau tacit al unor asemenea persoane. Acest termen nu se referă la durerea ori suferințele rezultând exclusiv din sancțiuni legale, inerente acestor sancțiuni sau ocazionate de ele."
Din definiția torturii reiese în mod clar că, pentru a putea vorbi de tortură, trebuie îndeplinite mai multe condiții în ceea ce privește:
un nivel ridicat de severitate, durere sau suferințe puternice
latură subiectivă - o Intenție calificată prin scop
calitatea agentului de tortură - acesta trebuie să fie un agent ai autorității publice sau de orice altă persoană care acționează cu titlu oficial sau fa instigarea ori cu consimțământul expres sau tacit al unor asemenea persoane
să nu fie rezultatul inerent al unor sancțiuni legale.
În jurisprudența CEDO s-a reținut faptul că între tortură, tratamente sau pedepse inumane și respectiv degradante există o diferență de grad de intensitate, traume provocate, ordinea enunțată fiind descrescătoare.
Ceea ce este important în cazul fiecăreia din ele este calitatea specială a agentului de persecuție, care este fie statul, fie în numele sau cu consimțământul acestuia. Orice alte astfel de acte de persecuție, făptuite de persoane care nu au această calitate specială, nu pot fi încadrate în aceste definiții și constituind alte infracțiuni, sancționate de legea penală a statului național, solicitantul putându- se adresa autorităților pentru tragerea la răspundere a celor vinovați.
În cazul de față, apreciază că lipsește acea calitate specială a agentului de persecuție, care să permită încadrarea în prevederile legale invocate.
În altă ordine de idei, având în vedere faptul că episodul invocat nu a avut o gravitate suficientă pentru a putea fi încadrat în categoria torturii, solicitantul nu a fost vizat personal, nu au mai existat amenințări ulterioare iar vechimea evenimentului este considerabilă (peste 5 ani), apreciem că nu există un risc serios ca astfel de evenimente să se repete, în cazul returnării solicitantului în țara de origine. 3. o amenințare serioasă, individuală, la adresa vieții sau integrității, urmare a violenței generalizate în situații de conflict armat intern sau internațional, dacă solicitantul face parte din populația civilă.
Pentru a putea fi aplicabile prevederile aliniatului 3, trebuie identificate, în mod cumulativ, mai multe condiții, prezentate în ordinea din redactarea textului de lege
existența unei amenințări la adresa vieții sau integrității corporale;
această amenințare trebuie să fie serioasă și individuală;
amenințarea trebuie să fie rezultatul unei situații de violență generalizată;
existența unei situații de conflict armat intern sau internațional;
solicitantul să facă parte din populația civilă.
Din examinarea celor 5 cerințe se observă faptul că, din rațiuni logice, se impune analizarea acestora într-o altă ordine, decât aceea normativă, întrucât acestea se întrunesc printr-un efect de cascadă, și nu prin simpla reunire a acestora indiferent de momentul producerii lor.
Astfel, un prim aspect care trebuie verificat este existența, în țara de origine, a unei situații de conflict armat intern sau internațional. în acest sens, în ceea ce privește existența unui conflict armat intern sau internațional, trebuie făcute următoarele precizări de ordin terminologic:
conflict armat internațional - acest tip de conflict, potrivit sistemului Convențiilor de la Geneva din 1949, are loc între subiecte de drept
internațional, respectiv între două sau mai multe state și privește integritatea și independența politică a acestora.
conflict armat intern - Protocolul Adițional li la Convențiile de la Geneva din 12 august 1949 definește această categorie de conflict ca fiind acel conflict care se desfășoară pe teritoriul unui stat, între forțele sale armate și forțele armate disidente sau grupuri înarmate organizate care, sub conducerea unui comandament responsabil, exercită un asemenea control asupra unei părți a teritoriului său, astfel încât să-i permită să desfășoare operațiuni militare susținute și coordonate și să aplice prevederile protocolului.
Deși în Sudan au fost raportate ciocniri între triburile existente, acestea au un caracter sporadic și izolat, neîntrunind condițiile pentru a putea considera că au dus la declanșarea unui conflict armat intern. Situația din țara de origine a cunoscut îmbunătățiri semnificative de la plecarea solicitantului. în anul 2005, a fost semnat acordul de pace între Sudanul de Nord și cel de Sud. Este de reținut și faptul că în această țară există trupe ale Forțelor Națiunilor Unite de Menținere a Păcii, din anul 2011, care asigură securitatea în zonă. Prin rezoluția ONU 2047 din 17 mai 2012, s-a extins pentru o perioadă de 6 luni mandatul Forței de Securitate Interimară a Organizației Națiunilor Unite pentru Abyei.
În consecință a solicitat respingerea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii plângerii.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Examinând sentința atacată prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 7 și art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că este legală și temeinică pentru următoarele considerente:
Instanța de fond și-a fundamentat soluția pe baza documentelor existente la dosarul cauzei și a unei examinări ample și corespunzătoare a situației din țara de origine a petentului și cu ocazia interviului luat acestuia.
Pe de altă parte, din coroborarea situației personale a petentului cu informațiile din țara de origine, tribunalul apreciază că instanța de fond a
reținut în mod corect îndeplinirea condițiilor pentru acordarea protecției subsidiare, din actele și lucrările dosarului nerelevându-se aspecte care să determine modificarea sau casarea sentinței, în aceste condiții recursul va fi respins, conform art. 312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimatul I. G. PENTRU I. - D. A. ȘI I. BUCUREȘTI, cu sediul în București, str. Lt. Col. Consstantin Marinescu, nr. 15A, sector 5, cu sediul procesual ales în Ș.
, împotriva sentinței civile nr. 3340 din_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi,_ .
Președinte,
J. ecător,
J. ecător,
V. F.
V.
P.
N. B.
G. ier,
H.
Red. B.N./Tred. A.H.
_ / 2 ex.
J. ECĂTOR LA FOND C. C. P.
