Decizia civilă nr. 63/2013. Contencios. Refugiați

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

cod operator 4204

Dosar nr. _

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 63/R

Ședința Camerei de Consiliu din 18 Ianuarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE A. S.

J. ecător M. H.

J. ecător M. P.

G. ier A. H.

Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de recurentul H.

A., cu domiciliul procesual ales în B. M., str. Ana Ipătescu, nr. 3/1, jud. M. împotriva sentinței civile nr. 7276/_ în contradictoriu cu intimatul O.

R. DE I. - D. A. ȘI I. - C. M., având ca obiect refugiați. La apelul nominal făcut în ședința de azi se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: Instanța invocă din oficiu excepția nulității recursului și în temeiul art.

316 coroborat cu art. 296 și art. 133 al. 1 Cod procedură civilă reține cauza în pronunțare asupra excepției

T.

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele,

Prin sentința civilă nr. 7276/_ pronunțată în Dosarul nr._ al

Judecătoriei B. M. a fost respinsă plângerea formulată de petentul H. A., cu reședința temporară în Ș. M., str. C. nr. 1A, județul M. și în Timișoara, str. Armoniei, nr. 33, J. . Timiș, în contradictoriu cu intimatul O.

R. pentru I. și I. - C. Regional M. cu sediul în Ș. M., str.

  1. nr.1A, județul M. și a fost menținută Hotărârea nr. 2436658/h/VG dată la_ în dosar 20433/2012 de către intimatul O. R. pentru I. -

  2. pentru A. și I. - C. Regional M. .

În considerentele sentinței se reține că la data de 13 mai 2012, solicitantul de azil, H. A. - cetățean algerian a intrat în mod ilegal în R. ia din Serbia, prezentându-se la C. Regional de Cazare și Proceduri pentru Solicitanții de A. Timișoara, solicitând azil în R. ia.

În urma verificărilor efectuate de autoritățile române s-a constatat că petentul din prezenta cauză se numește H. A. - cetățean algerian, este de naționalitate algeriană. În cadrul interviului în procedura analizării cererii de azil, petentul a arătat că nu a avut probleme în Algeria, țara sa de origine, nu a fost persecutat din punct de vedere religios, nu a fost condamnat în Algeria, însă

nu dorește să se întoarcă în Algeria pentru condițiile grele de trai. A lucrat ocazional, în Algeria, la restaurante, fără contract. Nu a mai lucrat întrucât era plătit puțin și nu renta să lucreze pe banii respectivi. Mai mult lucra fără contract de muncă și lucra doar atunci când își găsea de lucru. A plecat din Algeria cu pașaportul legal, în_, în Turcia, iar de acolo a mers ilegal în Grecia. Pașaportul l-a pierdut în Turcia. A mai arătat în acest interviu, faptul că nu are probleme cu nimeni în țara de origine, însă condițiile economico- sociale l-au determinat să plece din Algeria.

Prin precizarea la plângere formulată, petentul a arătat că a fost agresat fizic și verbal, împreună cu familia sa, datorită apartenenței la creștinism și datorită faptului că, împreună cu familia sa, se întâlnea periodic cu alți membri care de asemenea au trecut și ei la creștinism. A fost angajat împreună cu frații săi în cadrul armatei motiv pentru care a suferit agresiuni fizice și amenințări grave din partea unor grupări islamice teroriste. Agenții de persecuție provin din rândul reprezentanților statului, atâta timp cât ei nu reușesc să controleze grupările islamice care îi asupresc pe cetățeni, într-o țară preponderent musulmană.

Petentul s-a prezentat în fața instanței și a fost ascultat. Acesta a arătat faptul că a lucrat în Algeria în armată. Nu a plecat din armată datorită amenințărilor primite de la organizațiile teroriste. Se știe în Algeria faptul că orice persoană lucrează în armată poate fi ucisă de organizațiile teroriste. Nu face parte din niciun clan sau grupare sau dintr-un partid politic, nici el, nici membrii familiei sale. Nu a suferit nicio condamnare în țara de origine. Cei de la organizația teroristă AL QUEDA i-au cerut să facă parte din această organizație. A părăsit Algeria dintr-un motiv dublu, dacă rămânea în Armată putea fi ucis de organizațiile teroriste, dacă face parte din aceste organizații, putea fi ucis de cei din armată. În fața celor de la ORI a arătat că a lucrat ocazional în restaurante, întrucât i-a fost teamă să nu afle autoritățile din țara sa faptul că solicită azil politic.

Prin Hotărârea nr. 2436658/h/VG dată la_ în dosar 20433/2012 de către intimatul O. R. pentru I. - D. pentru A. și I. - C. Regional M., cererea petentului a fost respinsă ca fiind vădit nefondată.

Astfel, prezenta cerere a fost soluționată în cadrul procedurii accelerate reglementată de art. 75-81 din Legea 122/2006.

Potrivit art. 76 alin.2 din textul legal arătat mai sus, lipsa de fundament al invocării unei temeri de persecuție sau a expunerii la un risc serios în țara de origine există în următoarele cazuri: "a) solicitantul nu invocă nici o temere de persecuție în sensul art. 23 alin. (1) sau o expunere la un risc serios în sensul art. 26; b) solicitantul nu oferă date sau informații în sensul că ar fi expus unei temeri de persecuție sau unui risc serios ori relatările sale nu conțin detalii circumstanțiale sau personale; c) cererea de azil este evident lipsită de credibilitate, în sensul că relatarea solicitantului este incoerentă, contradictorie sau flagrant neadevărată față de situația din țara sa de origine; d) solicitantul avea posibilitatea refugiului intern, recunoscută și de Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR).";

Reținând cele de mai sus, s-a considerat că cererea formulată de petent nu este întemeiată, deoarece în mod corect ORI a respins ca vădit nefondată cererea de azil formulată. Astfel, nici în fața funcționarului ORI, nici în cadrul procedurii din fața instanței, petentul nu a învederat existența unui motiv care să poată fi analizat de instanță ca fiind un element care să poată duce măcar la reținerea cererii în procedura obișnuită

Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, nu rezultă că petentul ar fi persecutat sau viața sa ar fi pusă în pericol, astfel că relatarea solicitantului când a invocat o amenințare teroristă, apare ca fiind contradictorie și incoerentă, dar și neadevărată raportat și la faptul că în Algeria nu există conflicte armate. Declarația petentului dată în fața celor de la ORI se contrazice cu motivarea plângerii prezente și cu declarația dată în fața instanței de judecată. Simpla temere a petentului că poate fi ucis, fie de armată, fie de membrii organizațiilor teroriste nu poate fi avută în vedere la soluționarea prezentei cereri. Acesta nu a primit o amenințare serioasă, individuală, la adresa vieții sau integrității, urmare a violenței generalizate în situații de conflict armat intern sau internațional, dacă solicitantul face parte din populația civilă.

Având în vedere cele de mai sus, instanța, în baza art. 81 alin. 1 lit. b din Legea 122/2006, a considerat cererea neîntemeiată, astfel că a respins plângerea formulată de petentul H. A. și a menținut Hotărârea nr. 2436658/h/VG dată la_ în dosar 20433/2012 de către intimatul O. R. pentru I. - D. pentru A. și I. - C. Regional M. .

Împotriva sentinței a declarat recurs petentul H. A. .Motivele de recurs nu au fost invocate în cuprinsul cererii de recurs, nefiind susținute nici verbal în fața instanței.

La termenul de judecată din data de_ fixat pentru dezbaterea recursului T. a invocat excepția nulității recursului pe care analizat-o cu prioritate conform art. 137alin.1 coroborat cu art.298 și art.316 Cod procedură civilă și a constatat următoarele:

Prima instanță a calificat în mod eronat plângerea dedusă judecății ca fiind formulată în procedura accelerată reglementată de art. 75-81 din Legea 122/2006. Chiar dacă prin Hotărârea nr. 2436658/h/VG dată la_ în dosar 20433/2012 O. R. pentru I. - D. pentru A. și I. - C. Regional M. a respins cererea ca fiind vădit nefondată din întregul conținut al acesteia rezultă că a fost soluționată în procedura ordinară cererea recurentului de acordare a statutului de refugiat sau a uneia dintre formulele de protecție subsidiară.

De altfel, în art.78-80 din Legea 122/2006 se prevede în mod expres că procedura accelerată poate fi declanșată în cursul procedurii ordinare numai de către funcționarul anume desemnat care constată existența uneia dintre situațiile prevăzute la art. 75.

Prin urmare, instanța nu poate din oficiu să modifice natura procedurii în calea de atac a plângerii prin care se atacă hotărârea de respingere a cererii de azil, acesta fiind atributul exclusiv al autorității administrative cu atribuții în această materie O. R. pentru I. .

T. a constatat, prin prisma acestor considerente, că recursul are ca obiect o hotărâre pronunțată în primă instanță în cadrul procedurii ordinare reglementată de artr.34-70 din Legea 122/2006 și a dispus îndeplinirea procedurii de comunicare a sentinței recurate, de către prima instanță. Recurentului i s-a comunicat sentința atât la domiciliul procesual ales prin cererea de recurs, cât și la sediul C. ui M. al O. ui R. pentru I., fără ca acesta să depună în scris motivele de recurs.

În conformitate cu art.66 alin.1 și 5 din Legea 122/2006 împotriva hotărârii instanței se poate declara recurs în termen de 5 zile de la pronunțare iar termenul de motivare a recursului este de 10 zile de la data comunicării sentinței.

Potrivit art.3021alin.(1) lit. c C.proc.civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate și netemeinicie (fiind incident

art. 304 indice 1 Cod procedură civilă) pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.

Întrucât nu s-a identificat nici un motiv de ordine publică care să fie pus în discuția părților din oficiu în temeiul art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă T. va constata recursul nul ca nemotivat.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

Constată nul ca nemotivat recursul formulat de către recurentul-petent H.

  1. , împotriva sentinței civile nr. 7276 din_ a Judecătoriei B. M., jud. M.

    .

    IREVOCABILĂ.

    Pronunțată în ședința publică, azi,_ .

    Președinte, J. ecător, J. ecător,

    1. A. M. H. M. P.

      G. ier,

      1. H.

Red. M.H./T.red. A.H.

_ /2 ex.

J. ECĂTOR LA FOND M. E. M.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 63/2013. Contencios. Refugiați