Decizia civilă nr. 6321/2013. Contencios. Litigiu privind funcționarii publici
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR._ *
DECIZIA CIVILĂ NR. 6321/2013
Ședința publică din data de 03 iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR: A. M. C. JUDECĂTOR: M. S. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul P. A., împotriva sentinței civile nr. 3520 din_ pronunțată în dosarul nr._ * al Tribunalului C., cauza privind și pe intimata A. DE P. SI I. PENTRU A. - A. C., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr. 188/1999).
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurentul P. A., asistat de avocat Capătă A. Domițian Mihai.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de_, s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatei prin care s-a solicitat respingerea recursului, din care un exemplar s-a comunicat cu reprezentantul recurentului.
Curtea în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin.
4 C.pr.civ., constată că fundamentat pe dispozițiile art. 8 și 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs.
Reprezentantul recurentului depune la dosarul cauzei copia sentinței civile nr. 786 din_ pronunțată în dosarul nr._ * al Tribunalului C., prin care s-a anulat o decizie emisă de către intimată pe seama recurentului pentru aceleași considerente și copia deciziei anulate, respectiv Decizia nr. 340 din_ și arată că, nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Curtea, în urma deliberării, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantului recurentului în dezbateri judiciare pe fondul cauzei.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului și rejudecând cauza, admiterea acțiunii formulate de reclamant, anularea Deciziei nr. 270 din_ și a Deciziei nr. 274 din_ emise de intimată, prin care s-a dispus sancționarea disciplinară a recurentului cu mustrare scrisă, cele două sancțiunii fiind dintr-un număr de cinci sancțiunii care au culminat cu desfacerea contractului de muncă. Anularea Deciziei nr. 270 din_, întrucât nu este descrisă în concret fapta comisă de recurent, în cest sens fiind depusă sentinței civile nr. 786 din_ pronunțată în dosarul nr._ * al Tribunalului C. și decizia nr. 637 a Curții de Apel Timișoara.
În ceea ce privește Deciziei nr. 270 din_, nu se descriu în mod concret faptele de care a fost învinuit recurentul, instanța neputând stabili dacă faptele au fost comise de recurent.
Referitor la fondul cauzei arată că, dispoziția dată recurentului în data de_ cât și în data de_ de către șeful de serviciu din cadrul A.P.I.A. C. să se deplaseze la Centrul Local Apahida în vederea instruirii personalului centrului local cu privire la întocmirea notelor de fundamentare și a proceselor verbale de constatate plății necuvenite 2007 trebuie să fie încadrate la categoria ordinelor vădit nelegale, neregăsindu-se în fișa postului recurentului de la aceea vreme, neputând reprezenta instituția, recurentul nefiind instruit în sensul celor arătate. Nu solicită cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Deliberând reține că,
Prin nr. 3520 din_ pronunțată în dosarul nr._ * al Tribunalului C. s-a respins acțiunea formulată de reclamantul P. A. în contradictoriu cu pârâta A. DE P. SI I. PENTRU A. - A. C. .
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin Decizia 270/2010 și 274/2010 emisă de intimată s-a dispus sancționarea reclamantului disciplinar cu "mustrare scrisă"; pentru întârziere sistematică în efectuarea lucrărilor și refuzul de a îndeplini atribuțiile de serviciu.
Verificând Decizia nr. 270/_ constatăm că aceasta nu a fost emisă în temeiul prevederilor H.G. nr. 1344/2007 privind normele de organizare si funcționare a comisiilor de disciplina, cu modificările și completările ulterioare, așa cum invocă reclamantul, sancțiunea disciplinară de mustrare scrisă fiind aplicată direct de către conducătorul instituției, în temeiul prevederilor art. 78, alin. (1) din Legea nr. 188/1999, nu la propunerea Comisiei de Disciplină, nefiind una dintre sancțiunile disciplinare prevăzute la art. 77, alin. (3), lit. b) * e), care se pot aplica de persoana care are competența legală de numire în funcția publică doar la propunerea comisiei de disciplină .
Prin urmare, motivarea în drept invocată de reclamant a prevederilor art. 50, alin. (3) din H.G. nr. 1344/2007 privind normele de organizare si funcționare a comisiilor de disciplina, cu modificările și completările ulterioare, pe care și-a întemeiat excepția nulității absolute a Deciziei nr. 270/_, este eronată.
Verificând pe fond Decizia nr. 270/_ și Decizia 274/_, reținem că acestea conțin clar fapta săvârșită de către reclamant ce constituie abatere disciplinară, respectiv: "întârziere sistematică în efectuarea lucrărilor"și "refuzul de a îndeplini atribuțiile de serviciu "nelăsând loc de interpretare în ceea ce privește acest aspect.
Prin urmare, solicitarea reclamantului referitoare la descrierea pe larg a faptei săvârșite, nu subzistă și nu poate atrage nulitatea actului atacat, deoarece reclamantul nu a suferit vreo vătămare care să nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.
Legat de Decizia 274/2010 emisă de Directorul A. -Centrul Județean C., reținem că reclamantul a fost sancționat cu mustrare scrisă pentru faptul că în data de_ i-a fost întocmită reclamantului de către Șefa Serviciului Masuri de Sprijin IT, serviciu în care își desfășura activitatea, o notă de serviciu prin care i s-a solicitat deplasarea la Centrul Local Apahida, în vederea instruirii personalului centrului local cu privire la întocmirea notelor de fundamentare și a proceselor verbale de constatare ale plăților necuvenite. În urma acestei note de serviciu, reclamantului i s-a întocmit Ordinul de Deplasare nr. 21/_ .
Atât în data de_ cât și în data de_, reclamantul a refuzat deplasarea la Centrul Local Apahida, în vederea îndeplinirii atribuțiilor de serviciu.
Aceste aspecte rezultă din procesul verbal de audiere a d-nei Ciucă M. - șefa serviciului Masuri de Sprijin IT, procesul verbal de audiere a reclamantului, adresa 164/_ a Comisiei de Disciplină, Fila Registrului de Evidență a Ordinelor de Deplasare.(f13-23- dosar_ conexat ).
Conform ART. 45 din Legea 188/199 privind Statutul funcționarilor P. i "
Funcționarii publici răspund, potrivit legii, de îndeplinirea atribuțiilor ce le revin din funcția publică pe care o dețin, precum și a atribuțiilor ce le sunt delegate.
Funcționarul public este obligat să se conformeze dispozițiilor primite de la superiorii ierarhici.
Funcționarul public are dreptul să refuze, în scris și motivat, îndeplinirea dispozițiilor primite de la superiorul ierarhic, dacă le consideră ilegale. Dacă cel care a emis dispoziția o formulează în scris, funcționarul public este obligat să o execute, cu excepția cazului în care aceasta este vădit ilegală. Funcționarul public are îndatorirea să aducă la cunoștință superiorului ierarhic al persoanei care a emis dispoziția astfel de situații. »
Apoi, art. 48 al. 1 prevede " (1) Funcționarii publici au obligația de a rezolva, în termenele stabilite de către superiorii ierarhici, lucrările repartizate. »
În raport de cele de mai sus s-a apreciat că reclamantul a încălcat prin faptele săvârșite unul dintre principiile fundamentale care stau la baza exercitării funcției publice - subordonarea ierarhică.
Așa fiind, în considerarea aspectelor de mai sus, instanța a respins acțiunea reclamantului atât din punctul de vedere al excepțiilor invocate cât și al fondului cauzei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul P. A., solicitând ca în baza dispozițiilor art. 312 C.procciv. din 1865 coroborate cu dispozițiile art. 3041C.procciv. din 1865, art. 106 alin 1 din Legea nr. 188/1999 - legea privind Statutul funcționarilor publici si art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 - legea contenciosului administrativ, admiterea recursului si, rejudecând cauza, admiterea acțiunii așa cum a fost ea formulata si precizata.
În motivele de recurs se arată, în ceea ce privește anularea deciziei nr. 270 din_ emisa de către Directorul Executiv al A.P.I.A. - Centrul Județean C., obiect al dosarului nr._ că, dispoziția amintita încalcă prevederile art. 50 alin. 3 lit. a) din H.G. nr. 1344/2007 privind normele de organizare si funcționare a comisiilor de disciplina pentru ca nu descrie in concret fapta care a fost săvârșita, iar textul de lege prevede expres sub sancțiunea nulității absolute ca actul administrativ de sancționare va cuprinde in mod obligatoriu descrierea faptei care constituie abatere disciplinara.
Consemnarea din decizia atacata "întârzierea sistematica in efectuarea lucrărilor", de către emitentul deciziei de sancționare nu a făcut decât să enumere fapta ce constituie abatere disciplinara așa cum este ea enumerata la art. 77 alin. 2 lit. a) din Legea nr. 188/1999 republicata, legea privind Statutul funcționarilor publici.
In orice caz, fapta care a fost reținuta ca abatere disciplinara si a fost sancționată trebuia descrisa cu necesitate in cuprinsul ordinului de sancționare disciplinara.
In aceeași ordine de idei, in lipsa descrierii faptei, se susține că nu puteți verifica dacă fapta, în conținutul ei concret și prin modul de săvârșire reprezintă sau nu abatere disciplinara, întrucât nu se arată în cuprinsul deciziei contestate apare doar sintagma "întârziere sistematica in efectuarea lucrărilor".
Decizia de sancționare disciplinara nu poate fi completa în ceea ce privește descrierea faptei cu conținutul unor acte exterioare, față de condiția impusa de lege ca aceasta descriere sa se regăsească in cuprinsul deciziei de sancționare.
Chiar daca aceasta dispoziție este cuprinsa in H.G. nr. 1344/2007 care vizează organizarea si funcționarea comisiilor de disciplina, iar in speța pentru aplicarea sancțiunii nu a fost necesara cercetarea faptei de către o asemenea comisie de disciplina, apreciem ca dispozițiile art. 50 din H.G. nr. 1344/2007 vizează orice act administrativ de sancționare a funcționarului public si deci si acesta prin care s-a aplicat sancțiunea mustrării scrise. In acest sens a se vedea si Decizia Civila nr. 637 din_ pronunțata de Curtea de Apel Timișoara, decizie anexata prezentului script.
In ceea ce privește anularea deciziei nr. 274 din_ emisa de către Directorul Executiv al A.P.I.A. - Centrul Județean C., obiect al dosarului nr._ reiterează următoarele:
Si dispoziția amintita încalcă prevederile art. 50 alin. 3 lit. a) din H.G. nr. 1344/2007 privind normele de organizare si funcționare a comisiilor de disciplina pentru ca nu descrie in concret fapta care a fost săvârșita si totodată nu este descrisa data/datele si locul/locurile comiterii acesteia, iar textul de lege prevede expres sub sancțiunea nulității absolute ca actul administrativ de sancționare va cuprinde in mod obligatoriu descrierea faptei care constituie abatere disciplinara.
Din interpretarea logico-gramaticala a prevederilor art. 50 alin. 3 lit. a) din
H.G. nr. 1344/2007 privind normele de organizare si funcționare a comisiilor de disciplina, cu modificările si completările ulterioare rezulta cerința ca Directorul Executiv al A.P.I.A. - Centrul Județean C. trebuia sa precizeze foarte bine fapta care a fost considerata abatere disciplinara, nu sa indice generic "refuzul de a îndeplini atribuțiile de serviciu". Emitentul deciziei de sancționare nu a făcut prin aceasta decât sa enumere fapta ce constituie abatere disciplinara asa cum este ea enumerata la art. 77 alin. 2 lit. i) din Legea nr. 188/1999 republicata, legea privind Statutul funcționarilor publici.
Mai mult, Decizia nr. 274 din_ emisa de către Directorul Executiv al
A.P.I.A. - Centrul Județean C. trebuia sa precizeze foarte clar care prevederi din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil au fost încălcate.
In orice caz, fapta care a fost reținuta ca abatere disciplinara si a fost sancționată trebuia descrisa cu necesitate in cuprinsul ordinului de sancționare disciplinara.
In aceeași ordine de idei, in lipsa descrierii faptei, a arătat ca nu se poate verifica daca fapta, in conținutul ei concret si prin modul de săvârșire reprezintă sau nu abatere disciplinara, respectiv încălcare ale atribuțiilor de serviciu ale funcționarului public, ale normelor legale sau ale Contractului colectiv de munca aplicabil, întrucât nu se arata in cuprinsul deciziei contestate care sunt acele atribuții concrete si care ar fi fost faptele concrete prin care acestea au fost încălcate.
Menționează că Decizia de sancționare disciplinara nu poate fi completa in ceea ce privește descrierea faptei cu conținutul unor acte exterioare, fata de condiția impusa de lege ca aceasta descriere sa se regăsească in cuprinsul deciziei de sancționare.
Pe fond, învederează instanței faptul ca dispoziția data in data de_ cat si în data de_ de către numita U. D. - sef serviciu MS - IT în cadrul
A.P.I.A. - Centrul Județean C. trebuie sa fie încadrata in categoria ordinelor vădit nelegale întrucât:
nu exista la dosarul cauzei niciun ordin de deplasare în care să se consemneze faptul ca trebuia sa se deplaseze in data de_ la Centrul Local Apahida deși a solicitat si i s-a încuviințat ca parata sa depună ordinul de deplasare întocmit în data de_ ;
ordinul de deplasare prin care trebuia sa se deplaseze în data de_ Ia Centrul Local Apahida este nelegal întocmit întrucât nu poarta niciun număr de înregistrare si nici nu este trecut pe el unitatea emitenta.
scopul pentru care a fost trimis la Centrul Local Apahida si anume "instruirea personalului centrului local cu privire la întocmirea notelor de fundamentare si a proceselor verbale de constatare - plați necuvenite" nu se regăsește in fisa postului de la acea vreme, întrucât nu putea reprezenta direcția sau serviciu in relațiile cu centrele locale;
recurentul nu a fost niciodată instruit pe plați necuvenite si debite, persoanele care erau îndreptățite să realizeze aceste activități erau numitele Zegrean A. si Crăciun G. ;
conform reglementarilor comunitare privind gestionarea banilor comunitari
- principiul celor 4 ochi - reclamantul nu avea dreptul sa verifice sub forma controlului administrativ si sa instruiască colegii din centrele locale atâta timp cat făcea parte din comisia de actualizare si întreținere blocuri fizice ( a se vedea fila 41 din dosarul nr._ ).
Totodată dispozițiile date funcționarilor publici de către superiorii ierarhici pot fi formulate nu numai in scris ci in egala măsura in forma verbala, o asemenea concluzie rezultând in mod evident din dispozițiile art. 45 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
Intr-adevar, potrivit prevederilor art. 45 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, funcționarul public este obligat sa se conformeze dispozițiilor primite de la superiorii ierarhici, iar potrivit dispozițiilor art. 45 alin. 3 teza 1 din același act normativ, funcționarul public are dreptul sa refuze, in scris si motivat, îndeplinirea dispozițiilor primite de la superiorul ierarhic, daca le considera ilegale. Mai mult, conform prevederilor art. 45 alin. 3 teza 2 din Legea nr. 188/1999, funcționarul public este obligat sa execute o dispoziție a superiorului ierarhic daca aceasta este formulata in scris, cu excepția cazului in care aceasta este vădit ilegala. Funcționarul public are îndatorirea sa aducă la cunoștința superiorului ierarhic al persoanei care a emis dispoziția, astfel, de situații.
Raportat la aceste considerente arată că aceste aspecte le-a adus la cunoștința directorului executiv al A.P.I.A. - Centrul Județean C., domnul Serban G. prin doua e-mailuri trimise la data de_ si la data de_ anexate prezentului script.
Reclamantul-recurent, arată totodată faptul ca, potrivit art. 148 alin. 2 si 4 din Constituția României, urmare a aderării României la Uniunea Europeana, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, Parlamentul, Președintele României, Guvernul si Autoritatea Judecătoreasca, garantând aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alin. 2.
De asemenea, prin art. 11 alin. 1 si 2 din Constituție, Statul roman se obliga sa îndeplinească întocmai si cu buna credința obligațiile ce-i revin, tratatele la care este parte si care fac parte din dreptul intern.
Cum România este stat membru al Uniunii Europene începând cu data de
1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitara cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigente.
Prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeana, statul nostru si-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Pentru toate cele învederate apreciază că se impune admiterea recursului formulat si, rejudecând cauza, modificarea în totalitate hotărârea atacata în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulata si precizata.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, A. de P. și I. pentru A. (
) - Centrul Județean C., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea în întregime a sentinței atacate.
Analizând recursul declarat de pârâtul P. A. prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041C.pr.civ., Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr.270 din data de_, emisă de către directorul executiv G. Șerban, reclamantul a fost sancționat disciplinar cu sancțiunea
"mustrare scrisă
"; întrucât se face vinovat de întârziere sistematică în efectuarea lucrărilor
; sancțiunea disciplinară a fost aplicată în considerarea dispozițiilor art.78 alin.1 și 3 din Legea nr.188/1999 raportat la art.77 alin.1, 2 lit.a și alin.3 din același act normativ.
După cum rezultă din conținutul actului administrativ contestat, la baza aplicării sancțiunii disciplinare amintite anterior au stat adresa nr.21354/_ a șefului serviciului MS-IT, programul de lucru săptămânal al reclamantului cu nr.20646/_ precum și procesul verbal de audiere al reclamantului.
Înscrisurile amintite anterior și care au stat la baza aplicării sancțiunii disciplinare evidențiază împrejurarea că reclamantul nu și-a respectat programul de lucru stabilit săptămânal și nu și-a îndeplinit sarcinile de serviciu care i-au fost încredințate pentru perioada în litigiu respectiv nu a întocmit, sub semnătură, notele de fundamentare și debitele pentru anul 2007, 2008 deși aceste lucrări trebuiau efectuate în perioada 14-_ conform programului de lucru ce i-a fost comunicat.
Probele administrate în cauză au evidențiat faptul că la data de_ (f.14 dosar fond), reclamantul a fost convocat de către directorul executiv în vederea audierii sale cu privire la modul de îndeplinire a programului de lucru și implicit a sarcinilor de serviciu stabilite pentru perioada 14-_, însă, acesta nu a avut nimic de declarat după cum rezultă din procesul verbal încheiat la aceeași dată.
Coroborând probele administrate în cauză, Curtea constată că în perioada 14-_, reclamantul nu și-a îndeplinit în termen obligațiile de serviciu care îi reveneau potrivit fișei postului respectiv nu a întocmit în termen, sub semnătură, notele de fundamentare și debitele pentru anul 2007, 2008 deși aceste lucrări trebuiau efectuate în perioada 14-_ conform programului de lucru ce i-a fost comunicat.
Aceste abateri de la conduita obligatorie a funcționarului public au fost cunoscute de către reclamant și i-au fost aduse la cunoștință anterior momentului la care s-a procedat la aplicarea sancțiunii disciplinare astfel că nu se poate susține cu temei că persoana sancționată nu a cunoscut faptele pentru care este cercetat și ulterior sancționat fiind împiedicat astfel în a-și formula apărarea.
Ca atare, Curtea constată că actul de sancționare contestat respectiv decizia nr. nr.270 din data de_, emisă de către directorul executiv G. Șerban, corespunde întru totul prevederilor art.78 și următoarele din Legea nr.188/1999.
Curtea va achiesa statuărilor instanței de fond conform cărora în speță nu sunt incidente prevederile HG nr.1344/2007 întrucât sancțiunea disciplinară
mustrare scrisă
a fost aplicată de conducătorul instituției publice în temeiul prevederilor art. 78, alin. (1) din Legea nr. 188/1999, iar nu la propunerea comisiei de disciplină. Prin urmare, în mod corect a reținut instanța de fond că motivarea în drept invocată de reclamant respectiv prevederile art. 50. alin. (3) din H.G. nr. 1344/2007 este eronată.
Nu în ultimul rând, Curtea constată că mențiunea cu privire la fapta ce constituie abatere disciplinară respectiv întârziere sistematică în efectuarea lucrărilor coroborată cu cele existente în înscrisurile la care se face referire în cuprinsul deciziei contestate oferă un tablou complet al faptei săvârșite în concret de către reclamant și implicit cu privire la abaterea disciplinară săvârșită, susținerile contrare fiind nefondate.
Întrucât nu ne aflăm în prezența unei nulități absolute care să afecteze actul contestat iar reclamantul nu face dovada unei vătămări suferite și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului, Curtea apreciază că cererea reclamantului de anulare a deciziei nr.270 din data de_, emisă de către directorul executiv G. Șerban este nefondată și urmează a fi respinsă.
Prin decizia nr.274 emisă la data de_, reclamantul a fost sancționat disciplinar cu sancțiunea mustrare scrisă reținându-se că faptele săvârșite constituie abaterea disciplinară prev de art.77 alin.1 și 2 lit.i din Legea nr.188/1999 respectiv refuzul de a îndeplini atribuțiile de serviciu.
După cum reiese din cuprinsul actului contestat, decizia de sancționare disciplinară are la bază raportul nr. 187/_ al Comisiei de disciplină privind faptele săvârșite de reclamant, raport întocmit la data finalizării procedurii cercetării administrative în dosarul nr. 3/2010 și care face parte din decizie.
Cercetând actele depuse cu prilejul cercetării disciplinare, Curtea constată că la data de_, i-a fost întocmită reclamantului de către superiorul său ierarhic, șefa Serviciului măsuri de sprijin-IT, serviciu în care acesta și-a desfășurat activitatea, o notă de serviciu prin care i s-a solicitat deplasarea la Centrul Local Apahida, în vederea instruirii personalului centrului local cu privire la întocmirea notelor de fundamentare și a proceselor-verbale de constatare ale plăților necuvenite; în baza acestei note de serviciu i s-a întocmit reclamantului ordinul de deplasare nr. 21/_ .
Probele administrate în cauză evidențiază împrejurarea că reclamantul atât în data de_ cât și în data de_ a refuzat deplasarea la Centrul Local Apahida, în vederea îndeplinirii acestor atribuții fără a justifica în nici un fel acest refuz.
Ulterior, la data de_, Comisia de Disciplină a pârâtei a fost sesizată de doamna Ciucă M., având, la acea dată, funcția de Director Coordonator Adjunct al A.P.I.A. - Centrul Județean C., cu privire la faptele săvârșite de reclamant.
Comisia de disciplină, urmare a cercetării administrative efectuate, a procedat la audierea reclamantului, întrebările și răspunsurile fiind consemnate în procesul verbal de audiere întocmit la data de_ ; din cuprinsul acestui înscris reiese că reclamantul cunoștea faptele care îi sunt imputate în cadrul cercetării disciplinare derulate iar cu privire la acestea a recunoscut că se încadrează între atribuțiile sale de serviciu și pentru care a primit ordinul de serviciu.
Curtea reamintește că potrivit art. 45 alin.2 din Legea nr. 188/1999, funcționarul public este obligat să se conformeze dispozițiilor primite de la superiorii ierarhici iar conform alin.1 din același articol, funcționarii publici răspund, potrivit legii, de îndeplinirea atribuțiilor ce le revin din funcția publică pe care o dețin, precum și a atribuțiilor ce le sunt delegate.
În speță Curtea constată că reclamantul a refuzat nejustificat îndeplinirea atribuțiilor sale de serviciu astfel că în mod corect s-a procedat la antrenarea răspunderii sale disciplinare.
Cât privește refuzul de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu, Curtea constată că apărarea acestuia (exprimată pentru întâia dată în etapa cercetării disciplinare, deci după momentul neîndeplinirii atribuțiilor), conform căreia nu a respectat ordinul primit din partea superiorului său întrucât a apreciat ordinul ca nelegal nu pot fi primite.
Astfel, conform art.45 alin. 3 din Legea nr.188/1999, funcționarul public are dreptul să refuze, în scris și motivat, îndeplinirea dispozițiilor primite de la superiorul ierarhic, dacă le consideră ilegale. Dacă cel care a emis dispoziția o formulează în scris, funcționarul public este obligat să o execute, cu excepția cazului în care aceasta este vădit ilegală. Funcționarul public are îndatorirea să aducă la cunoștință superiorului ierarhic al persoanei care a emis dispoziția astfel de situații.
În speță, probele administrate evidențiază împrejurarea că reclamantul nu a formulat un refuz scris și motivat pentru refuzul de a îndeplini ordinul primit din partea superiorului său ierarhic iar această situație nu a fost adusă la cunoștința superiorului ierarhic al persoanei care a emis dispoziția.
Prin urmare, la data la care reclamantul în calitate de funcționar public a refuzat deplasarea sa la Centrul Local Apahida, în vederea instruirii personalului centrului local cu privire la întocmirea notelor de fundamentare și a proceselor- verbale de constatare a plăților necuvenite fără a respecta procedura instituită prin art.45 din Legea nr.188/1999 s-a făcut vinovat de săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 77 alin.2 lit.i din Legea nr.188/1999, susținerile contrare fiind nefondate. În aceste condiții de derulare a faptelor, analizarea conformității ordinului de deplasare contestat nu prezintă relevanță juridică, sarcinile de serviciu încredințate spre îndeplinire nefiind vădit ilegale.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că reclamantul, prin apărările formulate atât în fața primei instanțe cât și a celei de recurs, induce ideea nelegalității sancționării sale disciplinare pornind de la o premisă greșită potrivit căreia neîndeplinirea atribuțiilor sale de serviciu se datorează nelegalității ordinului său de deplasare întocmit în data de_ și care, susține reclamantul, nu poartă un număr de înregistrare.
Curtea reamintește că la baza aplicării sancțiunii disciplinare pe seama reclamantului s-a aflat refuzul acestuia de a îndeplini una din atribuțiile sale de serviciu care derivă din fișa postului său și care, pentru fapta concretă reținută în sarcina reclamantului a fost înscrisă în nota de serviciu întocmită la data de_ de către superiorul său ierarhic, șefa Serviciului măsuri de sprijin-IT, serviciu în care acesta și-a desfășurat activitatea, notă de serviciu prin care i s-a solicitat deplasarea la Centrul Local Apahida, în vederea instruirii personalului centrului local cu privire la întocmirea notelor de fundamentare și a proceselor- verbale de constatare ale plăților necuvenite.
Ca atare, eventualele neconformități ale actelor ulterior întocmite nu prezintă relevanță juridică deoarece reclamantul a refuzat deplasarea la Centrul local Apahida, indiferent de conținutul ordinului său de deplasare.
Prin urmare, Curtea constată că și cazul acestei decizii mențiunea cu privire la fapta ce constituie abatere disciplinară coroborată cu cele existente în înscrisurile la care se face referire în cuprinsul deciziei contestate oferă un tablou complet al faptei săvârșite în concret de către reclamant și implicit cu privire la abaterea disciplinară săvârșită, susținerile contrare fiind nefondate.
Întrucât nu ne aflăm în prezența unei nulități absolute care să afecteze actul contestat iar reclamantul nu face dovada unei vătămări suferite și care să
nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, Curtea apreciază că cererea reclamantului de anulare a deciziei nr. 274 din data de_ este nefondată și urmează a fi respinsă.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de reclamant ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.1 CPC îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată.
La adoptarea acestei soluții, Curtea a avut în vedere și jurisprudența CEDO care asigură și garantează părților dreptul la un proces echitabil. Este de principiu că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt într-adevăr "auzite", adică examinate conform normelor de procedură de către tribunalul sesizat (Cauza Van de Hurk împotriva Olandei, Hotărârea din 19 aprilie 1994, seria A nr. 288, p. 19, paragraful 59, și Cauza Dulaurans împotriva Franței, Hotărârea din 21 martie 2000, Cererea nr._, paragraful 33), procedură care în speță a fost respectată.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul P. A. V. împotriva sentinței civile nr. 3520 din_ pronunțată în dosarul nr._ * al Tribunalului C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 iunie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
C. P. A. | M. | C. | M. | S. | V. D. |
red.M.S./A.C.
2 ex. - _
jud.fond.B. A.
