Decizia civilă nr. 2686/2013. Contencios. Litigiu privind funcționarii publici
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2686/2013
Ședința publică de la 28 Februarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE R. -R. D.
Judecător L. U.
Judecător M. D. Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul P. P. -L., împotriva sentinței civile nr. 8547/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu pârâtul P. C. C. J. D. -F., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul P. P.
L. personal, identificat cu CI, seria KX, nr. 4., CNP 1., domiciliat în Mun. Câmpia Turzii, P-ța Mihai Viteazu, nr. 11, Ap. 30.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursurile sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Recurentul solicită admiterea recursului propriu așa cum a fost formulat și respingerea recursului pârâtului, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 8547 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., a fost admisă în parte acțiunea formulata de reclamantul P. P.
-L. în contradictoriu cu paratul P. C. C. și a fost obligat pârâtul sa plătească reclamantului: contravaloarea a 7 zile din concediul de odihna aferent anului 2011; contravaloarea abonamentelor de călătorie pe ruta C. -N. - C. aferente perioadei mai 2011-februarie 2012 inclusiv; contravaloarea a 8 deconturi de transport cu mijloacele de transport în comun, anume: nr. 320/_, 310/_, 216/_, 249/_ . Fără cheltuieli de judecata.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Reclamantul a fost numit în funcția de secretar al comunei C. prin Dispoziția nr. 11 din_ deținând aceasta funcție în perioada_ -_ .
In perioada în care reclamantul a deținut funcția de secretar al comunei C. acesta a beneficiat de prevederile art. 35 din Legea nr. 188/1999 republicata, potrivit cărora " Funcționarii publici au dreptul, în condițiile legii, la concediu de odihnă, la concedii medicale și la alte concedii.";
In acest context instanța a reținut și prevederile art. 117 din același act normativ potrivit cărora "Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative
sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.";
Conform prevederilor art. 146 alin 4 din Codul muncii compensarea în bani a concediului de odihna neefectuat este permisa numai în cazul încetării contractului individual de munca.
Coroborând dispozițiile legale mai sus citate rezulta ca reclamantul are dreptul la compensarea în bani a concediului de odihna neefectuat în perioada în care a deținut funcția de secretar la C. C., fara a prezenta relevanta daca neefectuarea concediului se datorează lipsei unei cereri în acest sens din partea reclamantului.
În privința capătului de cerere având ca obiect decontarea abonamentului lunar de transport instanța a reținut ca prin Hotărârea Consiliului Local la C. C. nr 15 din_ (f.23) s-a decis decontarea abonamentului lunar de transport, în procent de 50%, pentru angajații Primăriei C. care nu au domiciliul pe raza
localității C., nu au locuința de serviciu și nu le sunt decontate chiriile. Ulterior, prin HCL C. nr. 28 din_ s-a stabilit decontarea abonamentului de transport în procent de 100% pentru cadrele didactice și funcționarii de pe raza C.
pentru ca prin HCL nr. 35 din_ sa se dispună revocarea HCL nr. 15/2011.
Analizând hotărârile de consiliu local mai sus menționate rezulta ca reclamantul îndeplinea condițiile necesare pentru a beneficia de decontarea lunara a transportului pe ruta dintre localitatea de domiciliu (Campia Turzii) și locul de munca (comuna C. ) în perioada mai 2011-februarie 2012.
Asupra cererii privind obligarea paratului la efectuarea deconturilor aferente unui număr de 12 deplasări în interesul serviciului în afara localității C., instanța a reținut ca paratul a dovedit achitarea a patru dintre aceste deconturi, conform înscrisurilor de la dosar. Pe de alta parte, nu poate fi validata susținerea paratului conform căreia restul de 8 deconturi nu au fost aprobate spre decontare întrucât au fost întocmite cu nerespectarea prevederilor a HG nr. 543/1995 privind drepturile bănești ale salariaților instituțiilor publice și regiilor autonome cu specific deosebit pe perioada delegări și serviciului. Instanța a reținut, în principal, faptul ca HG nr. 543/1995 a fost abrogata prin HG nr. 1860/2006, aceasta din urma hotărâre de guvern intrând în vigoare la data de 1 ianuarie 2007.
Astfel, conform prevederilor art. 13 din cap III al HG nr. 1860/2006, aplicabil situației de fata, " Personalul autorităților și instituțiilor publice, delegat sau detașat de conducerea acestora să îndeplinească anumite sarcini de serviciu în localități situate la distanțe mai mari de 5 km de localitatea în care își are locul permanent de muncă, are dreptul la decontarea cheltuielilor de transport dus-întors, după cum urmează:
cu avionul, pe orice distanță, clasa economică;
cu orice fel de tren, după tariful clasei a II-a, pe distanțe de până la 300 km, și după tariful clasei I, pe distanțe mai mari de 300 km;
cu navele de călători, după tariful clasei I;
cu mijloace de transport auto și transport în comun, după tarifele stabilite pentru aceste mijloace;
cu mijloace de transport auto ale unităților, dacă acestea au asemenea posibilități, cu încadrarea în consumurile lunare de combustibil, stabilite potrivit legii;
cu autoturismul proprietate personală.
De asemenea, potrivit art. 20 din același act normativ :";Se decontează drept cheltuieli de transport și:
cheltuielile pentru transportul efectuat cu mijloacele de transport în comun la și de la aeroport, gară, autogară sau port, în cazul în care acestea sunt situate în altă localitate;
cheltuielile de transport efectuate în localitatea unde se execută delegarea sau detașarea, cu mijloacele de transport în comun, dus-întors, pe distanța dintre gară
,
aerogară, autogară sau port și locul delegării sau detașării ori locul de cazare;(…)";
iar potrivit art. 24
cheltuielile de transport se decontează pe bază de documente justificative.
Astfel cum rezulta din cuprinsul ordinelor de serviciu depuse spre decontare de către reclamant acestea cuprind ștampila instituțiilor menționate ca destinație a delegatului precum și documentele justificative prevăzute de HG nr. 1860/2006.De asemenea, delegațiile au vizat destinații aflate la mai mult de 5 km de localitatea locului de munca. Astfel fiind, rezulta ca în mod nejustificat paratul nu a procedat la decontarea transportului aferent deplasărilor efectuate de reclamant în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Pentru considerentele ce preced instanța a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul sa plătească reclamantului: contravaloarea a 7 zile din concediul de odihna aferent anului 2011; contravaloarea abonamentelor de călătorie pe ruta C. -
N. - C. aferente perioadei mai 2011-februarie 2012 inclusiv; contravaloarea a 8 deconturi de transport cu mijloacele de transport în comun, anume: nr. 320/_
, 310/_, 216/_, 249/_ .
În privința capătului de cerere având ca obiect restituirea sumelor de 260 lei și respectiv 945 lei instanța l-a respins, reținând ca sumele menționate au fost reținute de către parat cu titlu de pensie de întreținere, în favoarea copilului P.
R. Mihai și în baza Ordonanței de poprire emisa la data de_ în dosarul civil nr._ de Judecătoria Turda (f.71).
Este real ca, potrivit Ordonanței de poprire sus menționate plata terțul poprit era ținut la efectuarea plății pensiei de întreținere stabilite de instanța "pana la majoratul minorilor"; iar în ce privește pe copilul P. R. Mihai acesta a împlinit vârsta de 18 ani la data de 1 octombrie 2011, insa instanța nu a dispus ridicarea popririi. Or, strict procedural, poprirea reprezintă un act de executare efectuat în cadrul procedurii executării silite, act de executare care poate fi desființat doar de instanța prin contestație la executare.
Pe de alta parte, potrivit prevederilor art. 534 din Codul civil :";Daca, din orice motiv,se dovedește ca întreținerea prestata, de bunăvoie sau ca urmare a unei hotărâri judecătorești, nu era datorata, cel care a executat obligația poate sa ceara restituirea de la cel care a primit-o sau de la cel care avea, în realitate, obligația sa o presteze, în acest din urma caz, pe temeiul îmbogățirii fără justa cauza.";
Stabilind, așadar, ca paratul era ținut la a respecta dispozițiile Ordonanței de poprire pana la ridicarea măsurii de către instanța, petitul având ca obiect obligarea la restituirea sumelor reținute cu titlu de pensie de întreținere apare ca neîntemeiat și prin urmare a fost respins.
În temeiul art. 274 Cod procedura civila instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs P. P. -L. și pârâtul P. C.
J. D. -F.
.
Prin recursul declarat de P. C. C. J. D. -F.
s-a solicitat în temeiul art. 304 pct. 9 admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii petitului cu privire la decontarea abonamentelor de transport pe ruta C.
-N. - C. aferente perioadei mai 2011-februarie 2012 inclusiv, respectiv efectuarea a 8 deconturi de transport cu mijloacele de transport În comun ca nelegale.
În motivarea recursului pârâtul a arătat că prin Sentința civila nr. 8547/2012, comunicată la data de_, a fost admisă în parte acțiunea promovată de către reclamantul P. P. L. împotriva pârâtului P. C. Comești și în consecință instanța de fond a dispus, obligarea acesteia la plata contravalorii a 7 zile din Concediu de odihnă aferent anului 2011; obligarea la plata contravalorii abonamentelor de transport pe ruta C. -N. - C. aferente
perioadei mai 2011-februarie 2012 inclusiv. Efectuarea a 8 deconturi de transport cu mijloacele de transport în comun.
Criticile pe care înțelege să le aducă hotărârii recurate, privesc, încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv de casare a hotărârii prevăzut de art. 304 pct.9 astfel:
Analizând actele de la dosarul cauzei, instanța de fond, reține în mod corect că prin HCL nr.15/2011, Consiliul Local Comești a hotărât decontarea abonamentului lunar de transport în procentaj de 50% la angajații Primăriei Comești, care nu au domiciliul pe raza localității Comești, nu au locuință de serviciu și nu le sunt decontați banii de chirie și că această hotărâre a fost revocată prin HCL Comești NR.35/_ .
Ce nu a avut în vedere onorata instanță este că:
În conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice,
"(1) Prezenta lege are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului.
Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt și rămân În mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege."
Astfel, drepturile bănești acordate prin sentința recurată, respectiv decontarea abonamentelor lunare, nu se regăsesc printre drepturile reglementate de dispozițiile normative mai sus arătate, motiv pentru care nu pot fi acordate personalului plătit din fonduri publice, funcționari publici și personal contractual și nu face obiectul contractului de munca.
Mai mult, potrivit prevederilor art. 38 din același act normativ, "încălcarea dispozițiilor prezentei legi privind stabilirea salariului de bază individual, după caz, a soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor la încadrarea, promovarea și avansarea personalului, a celorlalte drepturi, precum și acordarea de drepturi fără respectarea prevederilor acesteia atrag, după caz, răspunderea disciplinară, materială sau penală a persoanelor vinovate, potrivit legii."
Potrivit prevederilor art.14 din Legea nr.273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare,
"(2) Cheltuielile buget are au destinație precisă și limitată și sunt determinate de autorizările conținute în legi speciale și în legile bugetare anuale.
Nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) și nici nu poate fi angajată și efectuată din aceste bugete, dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială. "
Aspectele mai sus semnalate au determinat revocarea HCL nr.15/2011- în urma procedurii prealabile înaintată de către Instituția Prefectului Județului C. deoarece încalcă prevederile Legii nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Prin urmare, apreciază că în lipsa unei prevederi legale exprese care să reglementeze dreptul personalului plătit din fonduri publice la decontarea abonamentului lunar de transport, chiar în situația în care nu au domiciliul pe raza localității Comești, hotărârea judecătorească prin care se dispune angajarea unor astfel de cheltuieli de către instituția publică, încalcă prevederile legale .
Referitor l-a cele 8 deconturi cu mijloacele de transport în comun și anume;
Ordinul de deplasare nr.320/2011; nu are aprobarea conducătorului unității și a controlului financiar.
Ordinul de deplasare nr.296/2011; nu are aprobarea conducătorului unității și a controlului financiar.
Ordinul de deplasare nr.310/2011; nu are aprobarea conducătorului unității și a controlului financiar.
Ordinul de deplasare nr.326/2011; nu are aprobarea conducătorului unității și a controlului financiar.
Ordinul de deplasare nr.216/2011; nu are aprobarea conducătorului unității și a controlului financiar.
Ordinul de deplasare nr.277/2011; nu are aprobarea controlului financiar.
Ordinul de deplasare nr.249/2011; nu are aprobarea conducătorului unității și a controlului financiar.
Ordinul de deplasare nr.276/2011; nu face dovada ca s-a deplasat sa ridice documentația pentru care s-a întocmit delegația, lipsind în acest sens inclusiv ștampila unității și semnătura, mai mult nu are aprobarea conducătorului unității și a controlului financiar.
Precizează faptul că, condițiile legale pentru acordarea decontării au fost aduse la cunoștința D-lui P. prin adresa nr.357112011. Aceste deconturi au fost întocmite cu încălcarea prevederilor HG nr. 543/1995-privind drepturile salariaților instituțiilor publice și regiilor autonome cu specific deosebit pe perioada delegării în alta localitate, precum și în cazul deplasarii în cadrul localității în interesul serviciului.
Referitor la aceste decontări, după cum știe și reclamantul acestea au fost întocmite ca și cum, reclamantul ar fi venit la serviciu l-a ora 8, iar l-a ora 8.15 ar fi plecat din nou la C. -N., întorcându-se l-a ora 14 la primăria Comesti din delegație, iar l-a ora 14.15 ar fi plecat din nou la C. -N. .
Aceste lucruri nu se întâmplau niciodată, reclamantul făcându-și delegația cu o zi înainte nu mai venea la sediul Primăriei Comesti și totodată nu a avut aprobarea conducătorului unității și a controlului financiar.
Față de cele mai sus amintite solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii petitelor cu privire la decontarea abonamentelor de transport pe ruta C. -N. - C. aferente perioadei mai 2011- februarie 2012 inclusiv, respectiva celor 8..-deconturi cu mijloacele de transport în comun.
Prin recursul declarat de reclamantul P. P. -L.
, precum și prin completările la recurs s-a solicitat modificarea Hotărârii cu Nr. 8547/2012 a Tribunalului C. și pronunțarea unei noi hotărâri în sensul admiterii cererii de chemare în judecata așa cum a fost formulata pe fond și în plus să se dispună obligarea P. ui C. C. - J. D. -F. - la plata următoarelor sume reținute ilegal:
260 lei pe luna octombrie;
945 lei pe luna ianuarie;
Un decont cu mașina proprietate personala Cj-81-FIL, reprezentând contravaloarea sumei de 20,60 lei, adică ½ din 41,10 lei;
4 deconturi cu mijloacele de transport în comun;
Decontarea a 50% din abonamentele de transport în comun pe ruta C. - C. -N. în perioada_ -_ ;
Cheltuieli de judecata;
În motivarea recursului reclamantul a arătat că în urma examenului susținut și luat de mine în data de_ la Agenția Naționala a Funcționarilor P. i, prin propunerea de numire a Președintelui ANFP cu Nr.870921/_ a fost numit în funcția publica de conducere, Secretar a unității administrativ - teritoriale Comesti, Jud. C., prin Dispoziția cu Nr.11 din 0_, începând cu data de 0_ pana la data de 0_ ;
Cu toate ca a solicitat expres prin adresele cu Nr.505/_ și 877/_, la data de 0_, când i-a încetat raportul de serviciu, P. C. Comesti - J.
-F., a refuzat să-i achite drepturi restante.
Prin Sentinței Civile Nr. 8547/2012, pronunțata de Tribunalul Cluj, Sectia Mixta de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de munca și asigurări
sociale, i s-a admis în parte drepturile restante, iar instanța, sus menționata, a reținut eronat faptul ca i-au fost achitate 4 deconturi pe mijloacele de transport în comun pe ruta Comesti - C. -N., aceste deconturi într-adevăr au fost achitate, dar parțial, numai pe jumate din fiecare decont.
Menționează faptul ca P. ui C. Comesti - J. D. - F. - deși a solicitat expres în scris(adresa este la dosar) să-i oprească poprirea, i-a reținut ilegal suma de 260 lei pe luna octombrie și 945 lei pe luna ianuarie, cu titlu de pensie de întreținere în favoarea lui P. R. Mihai, Ordonanța de poprire încetându-și efectul de drept, fiind specificat expres ca se retine pana la împlinirea vârstei de 18 ani a lui P. R. Mihai, nu mai era obligatorie ridicarea popririi de către instanța, având și răspunsul de la Instituția Prefectului C., prin care s-a specificat ca trebuie încetata poprirea (adresa depusa la dosar), în conformitate cu art.534 C.civ. fiind o îmbogățire fără justa cauza, neexistând un temei legal pentru continuarea popririi.
Învederează faptul ca HCL Nr.15 din_ (f.23) a C. C. a fost în vigoare în perioada_ -_, ea încetându-și efectele doar din data de_ prin HCL nr.35, după ce a intrat în vigoare HCL nr.28 din_ cu stabilirea procentajului de 100 %.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Cât privește recursul reclamantului, Curtea reține că se contestă soluția de respingere a acțiunii introductive vizând plata a sumei de 260 lei pretins nelegal reținută de pârât pe luna octombrie, suma de 945 lei aferentă lunii ianuarie, mai apoi a reținerilor în ceea ce privește costurile din decontul cheltuielilor cu mașina proprietate personală a acestuia în valoare de 20,60 lei și a patru deconturi reprezentând cheltuieli de transport cu mijloacele de transport în comun și respectiv decontarea abonamentelor de transport în perioada_ -_ .
Cu referire la reținerea pretins ilegală a sumelor de 260 lei respectiv 945 lei cu titlu de pensie de întreținere în favoarea terțului beneficiar P. R. Mihai instanța de fond a reținut corect că deși efectele Ordonanței de poprire (f. 71 dos. fond) erau limitate în timp până la majoratul minorilor, instanța de executare nu a dispus ridicarea popririi, prezumându-se astfel că minorul se află în continuarea studiilor până la vârsta de 26 de ani.
Mai mult, din punct de vedere procedural, poprirea este ca natură juridică o formă de executare silită, ordonanța de poprire fiind un act de executare efectuat în cadrul procedurii de executare silită, or actul de executare nu poate fi cenzurat de instanța de contencios administrativ ci exclusiv de instanța de executare pe calea contestației la executare.
Mai mult, instanța de fond a reținut corect că potrivit dispozițiilor art. 534 din Codul civil persoana ce se pretinde păgubită prin aceea că întreținerea prestată, benevol sau în temeiul unei hotărâri judecătorești, nu era datorată, solvens-ul are dreptul să ceară de la accipiens restituirea obligației, pe temeiul îmbogățirii fără justă cauză.
Or, nu pârâtul are calitatea de accipiens în cadrul raportului juridic de obligație privind restituirea plății nedatorate.
Din această perspectivă, motivele de recurs circumscrise acestei aserțiuni sunt nefondate.
Cât privește decontarea contravalorii costurilor de transport în perioada ianuarie - mai 2011 această cerere a fost corect respinsă de instanța de fond deoarece raportat la hotărârile deliberativului local dreptul la decontare a fost recunoscut efectiv în perioada mai 2011-februarie 2011.
Și este așa, deoarece abia la data de_ prin HCL C. nr. 28 s-a stabilit decontarea abonamentului de transport în procent de 100 % pentru cadrele didactice și funcționarii de pe raza comunei C., iar prin HCL nr. 35 din 27 mai
2011 s-a dispus revocarea HCL nr. 15 din_, care inițial a prevăzut decontarea abonamentului lunar de transport în procent de 50%.
Pe cale de consecință, reclamantul nu poate benefica de decontarea în procent de 100 % a contravalorii abonamentului de transport în perioada solicitată, în primul rând pentru că pentru perioada cuprinsă între_ -_, data adoptării și prezumativ a publicării acesteia, nu a existat nici un act normativ care să prevadă un atare drept iar mai apoi pentru restul perioadei nu a existat un act administrativ la nivelul unității administrativ teritoriale care să reglementeze acordarea decontării integrale a contravalorii abonamentului de transport, această decontare integrală fiind operabilă exclusiv de la data de_ când prin HCL nr. 28 s-a decis în acest sens, act normativ care nu poate produce efecte retroactive, având în vedere dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituția României.
Cererea de decontare în contravaloare de 50 % a abonamentului pe perioada de referință formulată prin memoriul de completare a motivelor de recurs (f. 24) nu poate fi acceptată, deoarece în recurs nu se pot face cereri noi, incidente fiind dispozițiile art. 294 alin. 1 prin prisma art. 316 C.pr.civ.
Așa fiind, aceste motive nu pot conduce la desființarea sentinței în sensul solicitat de reclamant.
În fine, cu referire la cererea de decontare a sumei de 20,60 lei și a 4 deconturi cu mijloacele de transport în comun, se reține că în ceea ce privește prima solicitare nu se evidențiază în ce constă eroarea instanței de fond, mai precis memoriul de recurs nu cuprinde nicio critică în acest sens.
În ceea ce privește cele 4 deconturi cu mijloacele de transport în comun pe ruta C. - C. -N. efectuate în interes de serviciu, se reține că instanța de fond a reținut corect că în speță s-a dovedit plata acestora fiind în realitate în debit din totalul celor 12 deconturi înregistrate, doar 8 asupra căreia instanța de fond s-a pronunțat în mod expres în dispozitiv.
Nu este mai puțin adevărat că reclamantul recurent nu a contestat adresa nr. 877 din_ a P. ui C. C. referitoare la mențiunile cu privire la plata contravalorii deconturilor cheltuielilor efectuate în baza ordinelor de deplasare nr. 304/_, nr. 5/2011 și nr. 160/2011, plată efectuată la data de_ . Mia mult, tot în combaterea susținerilor pârâtului, reclamantul nu a dovedit că decontarea s-a realizat doar la jumătatea contravalorii acestor deconturi așa cum susține, pentru prima dată, în memoriul de recurs.
Față de cele ce precedă, Curtea reține că recursul reclamantului este nefondat și astfel în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 312 și art. 304 ind. 1 C.pr.civ. se va respinge ca atare.
Cât privește recursul declarat de pârât, Curtea reține că instanța de fond, în limitele criticilor formulate de acesta, a aplicat și interpretat corect dreptul pertinent aplicabil în cauză, nefiind date astfel motivele de recurs grefate pe dispozițiile art. 304 pct. 9C.pr.civ. invocate de recurent.
Drepturile la decontare recunoscute reclamantului s-au efectuat în baza actelor normative adoptate de autoritatea deliberativă locală, a căror legalitate nu a fost contestată în cauză nici pe calea mecanismului excepției de nelegalitate prevăzut la art. 4 din Legea nr. 554/2004 și nici pe calea acțiunii directe la care era îndrituit și chiar obligat pârâtul, dacă o atare situația s-ar ivi așa cum se prevede expres în ipoteza de reglementare la art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004.
Adiacent și suplimentar Curtea reține că instanța de fond a aplicat și interpretat corect dispozițiile art. 13 din cap. III al HG nr. 1860/2007 aplicabil în speța de față.
Reiterarea apărării conform căreia deconturile nu au îndeplinit exigențele prevăzute de HG nr. 543/1995 în pofida faptului că instanța de fond a stabilit extrem de clar că acest act normativ a fost abrogat expres direct prin art. 7 din HG
nr. 1860/2006 aplicabilă de la 1 ianuarie 2007 ignoră realitatea actelor normative și principiul activității legislative.
Față de cele ce precedă, soluția referitoare la recunoașterea decontării abonamentelor de transport pe perioada mai 2011 - februarie 2012 este corectă și legală aceasta având la bază tocmai HCL nr. 28 din_ act normativ care nu a fost revocat pe cale administrativă ori anulat pe cale judecătorească.
Mai mult, soluția cu referire la cele 8 deconturi al căror drept la decontare a fost recunoscut de instanța de fond în beneficiul reclamantului este la rândul ei corectă și legală aceasta stând la baza aplicării altor dispoziții legale decât cele eronat invocat de recurent.
Față de cele ce precedă, Curtea urmează să rețină că și recursul pârâtului este nefondat și astfel, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 312 și art. 304 ind. 1 C.pr.civ., se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge recursurile declarate de reclamantul P. P. -L. și pârâtul P.
C. C. J. D. -F. împotriva sentinței civile nr. 8547 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 februarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||
R. -R. D. | L. | U. | M. | D. |
GREFIER,
M. T.
Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_
Jud.fond. M. -F. B.
