Decizia civilă nr. 9616/2013. Contencios. Litigiu privind funcționarii publici
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 9616/2013
Ședința publică din data de 11 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. -I. I. JUDECĂTOR: S. AL H. JUDECĂTOR: M. B. GREFIER: D. B.
S-a luat spre examinare recursul promovat de recurenta C. J. DE P.
S., S. împotriva sentinței civile nr.2970 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. privind și pe intimata T. E. -D. având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) și cerere de suspendare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, ocazie cu care se învederează instanței că prezentul recurs se află la primul termen de judecată, pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă în temeiul dispozițiilor art. 242 (2) C.pr.civ.
Se mai menționează că în dat de_ intimata a înregistrat la dosar întâmpinare în recurs(f.5-10) la care a atașat copii conforme cu originalul decizii ale Curți de A. C., reprezentând practică judiciară.
Curtea constată că recursul este declarat în termen, motivat, comunicat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
Verificând din oficiu competența, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina și apreciind că la dosar sunt suficiente acte pentru justa soluționare a cauzei va reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2970 din 0_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. s-a admis în parte acțiunea precizată a reclamantei T. E.
D. în contradictoriu cu C. J. de P. S. și s-a dispus anularea Deciziei nr.76 din_ - revizuită în_ și a Deciziei de debit nr. 11/_ emise de pârâta C. J. de P. S. .
A fost obligată pârâta la acordarea, către reclamantă, a tuturor drepturilor - inclusiv a celor de natură salarială - cuvenite acesteia conform Deciziilor nr. 76/_ și nr. 96/_, la aplicarea majorărilor salariale acordate prin OUG nr.19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, la calcularea tuturor sporurilor în raport de salariul stabilit prin Deciziile nr. 76/_ și nr. 96/_ și la plata retroactivă a diferențelor cuvenite începând cu data de_ și până la data plății efective.
S-a respins cererea de constatare a legalității Deciziei nr. 76/_ și de obligare a pârâtei la restituirea sumei de 2346 lei reținută reclamantei în baza Deciziei de debit nr. 11/_ .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin încheierea civilă din data de_, Tribunalul Sălaj a respins ca nefondată cererea reclamantei privind suspendarea executării Deciziei de debit nr.11/_ emisă de C. J. de P. S., iar în temeiul 10 al. 1 teza a II -a rap. la art. 4 alin. 1 din Legea 554/2004 modificată, a sesizat Curtea de A. C. - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal cu excepția invocată de reclamanta
T. E. D., privind nelegalitatea Ordinului nr.77/_ emis de M. Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Ministerul Finanțelor Publice, în raport cu dispozițiile Legii nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale Legii nr.285/2010 privind salarizarea, în anul 2011, a personalului plătit din fonduri publice. Totodată, a fost suspendată judecarea cauzei pe perioada soluționării excepției(f.43-47).
Prin sentința civilă nr.471/_ ,rămasă irevocabilă prin nerecurare, Curtea de A. C. a respins excepția de nelegalitate precizată formulată de reclamanta T. E. D. (f.114-118).
Prin cererea de repunere pe rol, reclamanta a solicitat anularea Deciziei nr. 76/_ revizuită și a Deciziei de debit nr.11/_ - accesorie primei decizii, ambele emise de către conducerea Casei Județene de P. S. ; a se constata că Decizia nr. 76/_ este emisă legal, cu respectarea prevederilor art.2 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice; plata retroactivă a tuturor drepturilor, inclusiv a celor de natură salarială, stabilite prin Decizia nr. 76/_ emisă de conducerea Casei Județene de P. S., aplicarea majorărilor salariale acordate prin OUG nr.19/2010 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, la salariul stabilit prin Decizia nr. 76/_ și plata retroactivă a diferențelor cuvenite, recalcularea tuturor sporurilor la salariul corect, restituirea sumei de 2346 lei reținută de pârâtă în mod ilegal, așa cum este menționată în decizia de debit(f.75-76).
Prin întâmpinarea depusă la precizarea de acțiune, pârâta a solicitat respingerea cererii.
Asupra cauzei de față, instanța a reținut următoarele:
În luna mai 2011, reclamanta a participat la examenul de promovare în grad profesional, organizat în cadrul Casei Județene de P. S., ocazie cu care a promovat din funcția publică de execuție, de consilier - grad profesional principal, în funcția publică de execuție de consilier - grad profesional superior,clasa de salarizare 58, gradația 4 .
Prin Decizia nr. 76/_ ,reclamantei i s-a stabilit,începând cu data de_, un salariu de bază în cuantum de 2967 lei (f. 8).
Prin Decizia nr. 96/_, reclamanta a trecut în gradația 5 clasa de salarizare 59,cu un salariu de 3050 lei.
În data de_, C. J. de P. S. a revizuit Decizia nr. Decizia nr. 76/_, fiind diminuate, începând cu data de_, drepturile salariale ale reclamantei, prin modificarea salariului de bază, de la 3050 lei la 2659 lei(f.10). Pentru diferența de 2346 lei s-a emis Decizia de debit nr. 11/_, reprezentând drepturi salariale necuvenite(f.11).
Pârâta a motivat revizuirea acestei decizii cu faptul că, la stabilirea salariului în urma promovării, s-au avut în vedere doar prevederile art.2 din Legea nr. 285/2010, privind salarizarea pe anul 2011 a personalului plătit din fondurile publice ("În anul 2011, pentru personalul nou-încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum și pentru personal promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivel de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat";), fără să se coroboreze cu dispozițiile Ordinului nr.77/2011 privind aprobarea Normelor metodologice
pentru aplicarea prevederilor Legii nr.285/2010 ("În cazul funcționarilor publici nou-încadrați sau promovați, nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010";).
Potrivit art.2 din Legea 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, în anul 2011, pentru personalul nou- încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat.
Din interpretarea textului de lege menționat, rezultă în mod cert, că pentru personalul promovat în cursul anului 2011 în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face începând cu data promovării la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat.
Cum reclamanta T. E. D. a fost promovată în cursul anului 2011 din funcția publică de execuție, de inspector clasa I, grad profesional principal, în funcția publică de execuție de consilier - grad profesional superior, aceasta trebuia să beneficieze, din momentul promovării, de nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din cadrul instituției publice în care este încadrată .
Este adevărat că prin pct. III lit. B, teza penultimă din Anexa la Ordinul nr. 77/2011 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, a fost definit nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare, în cazul funcționarilor publici nou-încadrați sau promovați, ca fiind cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010, însă tribunalul a apreciat că aceste dispoziții contravin spiritului Legii 285/2011, care prevede că în orice moment dat toți funcționarii publici care ocupă funcții publice similare din cadrul aceleiași instituții publice au dreptul să beneficieze de același nivel de salarizare.
Prin stabilirea nivelului de salarizare pentru funcții similare ca fiind cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010 numai pentru funcționarii nou încadrați sau promovați în cursul anului 2011, nu și pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, se ajunge la crearea unei discriminări nejustificate pe criteriul modalității de încadrare.
Într-adevăr, pct. III lit. B, teza penultimă din anexa din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, detaliază articolul 2 din lege, dar în niciun caz nu poate să o modifice.
Din această perspectivă, se poate spune că dispoziția respectivă din Ordinul Comun al Ministrului Muncii și Solidarității Sociale și Ministrului Finanțelor P. e nr. 77/2011 a fost concepută într-o manieră care nu respectă spiritul legii în aplicarea căruia a fost edictat acesta.
Aplicarea cu prioritate a dispozițiilor art. 2 din Legea 285/2010 se impune și din considerente de ordin general, care privesc posibilitatea instanțelor învestite cu soluționarea oricărei cauze să facă aplicarea principiului ierarhiei forței juridice a actelor normative.
Astfel, tribunalul a apreciat că trebuie să se țină cont de actul normativ cu forță juridică superioară, respectiv Legea nr. 285/20100 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, și nu ordinul emis în aplicarea legii.
Prin urmare, Ordinul nr. 77/20011 are natura juridică a unui act normativ adoptat în executarea prevederilor Legii nr. 285/2010, astfel încât trebuia aplicat numai în limitele actului normativ cu forță juridică superioară.
Această soluție decurge și din interpretarea dispozițiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, conform cărora "Actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă";.
S-a mai constatat că, după data emiterii Deciziei nr. Decizia nr. 76/_ revizuite, prin OUG nr.19/_ privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, personalul plătit din fonduri publice a beneficiat, în două etape, de majorări salariale la nivelul acordat funcțiilor actuale similare de la noile locuri de muncă, iar reclamanta era firesc să beneficieze, din momentul promovării, și de aceste drepturi.
Astfel fiind, reținând nelegalitatea Deciziei nr. Decizia nr. 76/_ revizuită în data de_ ,tribunalul a dispus anularea acesteia și a Deciziei de debit nr. 11/_ emise de C. J. de P. S., pârâta fiind obligată la acordarea, către reclamantă, a tuturor drepturilor - inclusiv a celor de natură salarială - cuvenite acesteia conform Deciziilor nr. 76/_ și nr. 96/_, la aplicarea majorărilor salariale acordate prin OUG nr.19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, la calcularea tuturor sporurilor în raport de salariul stabilit prin Deciziile nr. 76/_ și nr. 96/_ și la plata retroactivă a diferențelor cuvenite, începând cu data de_ și până
la data plății efective.
Admițându-se cererea reclamantei privind anularea Deciziei nr. 76/_ revizuită, ca efect al constatării nelegalității acesteia, este logic ca deciziile anterioare revizuirii să-și producă efectele. Prin urmare, cererea reclamantei de constatare a legalității Deciziei nr. 76/_ s-a impus a fi respinsă.
De asemeni, în ceea ce privește solicitarea de restituire a sumei de 2346 lei reținută în baza Deciziei de debit nr. 11/_, din moment ce s-a dispus acordarea tuturor drepturilor începând cu data de_, instanța a apreciat că o astfel de cerere nu poate fi admisă, întrucât s-ar impune pârâtei o dublă obligație de restituire a aceleiași sume.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. J. DE P.
S.
solicitând admiterea recursului potrivit dispozițiilor art. 304 lit. 9 cod procedură civilă, casarea sentinței atacate, în sensul respingerii în totalitate a contestației reclamatei.
În motivare s-a arătat pe fond, că reclamanta este incadrata in funcția de consilier, grad profesional superior in cadrul Casei Județene de P. S. .
In cursul lunii mai 2011, a avut loc la C. J. de P. S., examenul de promovare in grad profesional, organizat in baza dispozițiilor art. 63, 64 si 65 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici 2r, cu modificările si completările ulterioare si Legea nr. 285/2010, privind salarizarea pentru anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, la care a participat si reclamanta.
In urma participării la examen, petenta a promovat din funcția publica de execuție de consilier, grad profesional principal, in functia publica de consilier grad profesional superior, dupa cum se poate observa din Decizia nr. 76/_ .
Prin Decizia nr. 76/_ s-a acordat un salariu de baza in cuantum de 3050 lei, salariu stabilit in baza art. 2 din Legea nr. 285/2010, privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice pe anul 2011.
In cursul lunii decembrie 2011, conducerea instituției s-a autosesizat ca, la întocmirea deciziei nr. 76/_ s-a avut in vedere doar prevederile art. 2 din Legea nr. 285/2010, privind salarizarea pe anul 2011 a personalului plătit din
fondurile publice, fara sa se coroboreze cu dispozițiile Ordinului nr. 77/20011 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 "în cazul funcționarilor publici nou-încadrați sau promovați, nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010".
Din coroborarea celor doua acte normative reiese ca, pentru funcționarii publici promovați in grad profesional in anul 2011, nivelul de salarizare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate in anul 2010 si nu treptei 1 de salarizare, asa cum eronat s-a stabilit prin decizia nr. 76/_ .
Drept urmare celor spuse mai sus, solicită admiterea recursului si casarea sentinței civile atacate.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele:
Singura critică adusă de către pârâtă soluției date la fond constă în aceea că actul, ce se contestă respectiv decizia revizuită, a fost emis cu respectarea prevederilor Legii nr.285/2010 coroborat cu dispozițiile Ordinului 77/2011.
Actul normativ invocat de părți Legea nr.285/2010, prin dispozițiile art.2 a prevăzut că; "în anul 2011 pentru personalul nou încadrat pe funcții pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel precum și pentru personalul promovat în funcții sau grade, trepte salarizare se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția autoritatea publică în acrea acesta este încadrat.";
Reiese din normele enunțate că nivelul de salarizare al funcționarului ce a promovat în funcții sau grade/trepte este același cu al funcționarului aflat în funcția similară în cadrul aceleiași instituții.
Cu alte cuvinte criteriu de salarizare al funcționarului ce a promovat este funcția similară - nivel salarizare în plata. S. ul de salarizare astfel reglementat de norma enunțată este unul unitar ce reglementează salarizarea tuturor persoanelor cu funcții similare, diferențierea negăsindu-și suport. Și este așa întrucât, dacă se dorea diferențierea, nu se stabilea un astfel de criteriu. Legiuitorul când a dorit să exprime o regulă de principiu, de determinare a nivelului de salarizare a făcut-o în maniera expresă, neechivocă, evitând un tratament diferențiat în situații identice. Prin reglementarea dată, legiuitorul a urmărit ca pe anul 2011 salarizarea personalului nou încadrat, dar și a celui ce a promovat în funcție grade sau trepte să se facă la un singur nivel de salarizare in plata - funcții similare.
În cauză actele atestă că intimata a participat la concurs și a promovat iar în condițiile normei menționate este îndreptățită la salarizarea corespunzătoare nivelului pentru funcții similare iar din această perspectivă soluția instanței nu este greșită.
Recurenta a relevat că soluția de revizuire a fost impusă de constatarea celor stabilite prin Ordin. Deși este real că și acest ordin a fost cenzurii instanței de contencios administrativ pe calea excepției de nelegalitate, nu este mai puțin adevărat că, atât la nivelul Curții de A. C., cât și la acela al ÎCCJ, problema legalității lui nu a primit o soluționare unitară.
Astfel, deși nelegalitatea dispozițiilor ordinului a fost confirmată în mai multe cauze prin decizii de Înalta Curte de Casație și Justiție fiind declarate nelegale dispozițiile pct.III lit.b din ordin spre ex. dosar nr._ /a1, dosar nr._ /a1, nr._ /a1 s.a., au fost pronunțate de către instanța supremă și soluții contrare, în sensul respingerii excepțiilor de nelegalitate, spre ex. în dosarele nr._ /a1, nr._ /a1 s.a.
Or, raportat la această incertitudine care este creată chiar prin practica ÎCCJ, al cărei rol în unificarea practicii judiciare a fost subliniat chiar de către
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care a statuat în sensul în care: "în cazul apariției unei practici divergente în cadrul celei mai înalte autorități
judecătorești din țară, aceasta din urmă devine ea însăși sursă de insecuritate juridică, aducând astfel atingere principiului securității juridice și reducând încrederea publicului în sistemul judiciar [Beian împotriva României (nr. 1), nr. 30658/05, § 39, CEDO 2007... (extrase)]";, instanța de recurs constată că singura soluție posibilă care respectă aceste deziderate este aceea a îndepărtării din economia cauzei a prevederilor Ordinului 77/2011, așa cum a procedat, de altfel, și prima instanță.
În caz contrar, s-ar da valențe unei incertitudini jurisprudențiale care a determinat soluții contrare, în absența unui mecanism capabil să asigure coerența de practică chiar în cadrul celei mai înalte instanțe naționale, cu efect direct asupra intimatei, în sensul privării acesteia de anumite drepturi salariale, în timp ce altor persoane, care se află într-o situație similară, li s-au recunoscut aceste drepturi.
În acest context, trebuie amintit că, potrivit principiului comunitar al certitudinii juridice si conform jurisprudenței constante a CEDO, o solutie dispusa printr-o lege sau prin alt act normativ trebuie implementată cu o claritate și o coerență rezonabilă pentru a evita pe cât posibil insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiecții de drept la care se referă măsurile de aplicare a acestei soluții. Pe de alta parte, principiul securității juridice presupune ca dreptul să fie previzibil și ca soluțiile juridice să rămână relativ stabile.
O altă soluție ar fi lipsită de justificare obiectivă și rezonabilă, fiind astfel discriminatorie în sensul art. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și al art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece nu se poate demonstra existența unui raport acceptabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat, cu toate particularitățile lui specifice.
Respectarea dreptului fiecărui cetățean la egalitate de tratament remuneratoriu pentru aceeași muncă, în condiții de responsabilitate identică, implică obligația firească a autorităților care au generat această practică, de a repara prejudiciul cauzat categoriei ce a fost lipsită de anumite drepturi.
Aplicarea actului în privința intimatei ar duce la un tratament diferențiat în situații identice. Caracterul discriminatoriu poate fi prezent în situația în care persoanele se află în situații identice și nu aceasta a fost voința legiuitorului când a statuat nivelul de salarizare prin art.2 enunțat. În acest context, al practicii administrative, dar și judiciare, diferențiate, nu se poate valida decât singurul criteriu al salarizării, cel stabilit de lege.
În plus, Curtea ia act de justețea argumentelor primei instanțe, în sensul în care raportarea la lege, ca act normativ cu putere superioară, este nu numai necesară, dar și suficientă, având în vedere că aplicarea prev. art. 2 din Legea nr. 285/2010 se impune și din considerente de ordin general, care privesc posibilitatea instanțelor învestite cu soluționarea oricărei cauze de a face aplicarea principiului ierarhiei forței juridice a actelor normative.
Așadar constatând că nu sunt motivele de recurs nu sunt întemeiate și că încadrarea trebuia realizată în baza dispozițiilor Legii nr.285/2010, art.2, Curtea va da o soluție de respingere a recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta C. J. DE P. S. împotriva sentinței civile nr.2970 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, M. -I. I. | JUDECĂTOR, S. AL H. | JUDECĂTOR, M. B. |
GREFIER, D. B. |
Red.M.B./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: Ț. D. B.
