Decizia civilă nr. 650/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIV ILĂ NR. 650/R/2013
Ședința publică din data de 22 Mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. T.
Judecător: I. -M. L.
Judecător: L. -A. C. Grefier: R. B. M.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de recurenta S. D. C.
P. I. S. împotriva Sentinței civile nr. 3116/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei T., privind și pe intimatul S. P.
- P. L. T., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul recurentei, av. Cantor Claudiu în substituirea av. Cojan Sonia, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință constatându-se că la data de_ prin serviciul de registratură al instanței intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.
Instanța, verificându-și din oficiu competența, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cale de atac, conform dispozițiilor art.159¹ alin. 4 Cod proc. civ. raportat la art. 2 pct.3 Cod proc. civ.
Reprezentantul recurentei depune la dosarul cauzei delegație de substituire.
Instanța înmânează reprezentantului recurentei un exemplar de pe întâmpinarea formulată de intimat.
Reprezentantul recurentei arată că nu mai are alte cereri de formulat sau înscrisuri de depus, împrejurare față de care instanța declară închisă faza de cercetare judecătorească și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentantul recurentei solicită instanței admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, susținând oral motivele de recurs, fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza spre soluționare pe baza actelor de la dosar.
INSTANȚA
Prin Sentința civilă nr.3126/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei T.
, s-a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul SC D. C. P. I. SRL, în contradictoriu cu intimatul S. P. -P. L. T. și în consecință, a fost menținut procesul verbal nr. 163 încheiat la data de_ de organul constatator S.
P. -P. L. T. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Procesul verbal nr. 163 încheiat la data de_ de intimatul S.
P. -P. L. T., petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 2000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 1 lit. d din Legea 12/1990 cu modificările ulterioare, reținându-se în sarcina acestuia că a expus la comercializare produse cu termenul de valabilitate expirat (cremwursti ALDIS 2 kg).
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 163 incheiat la data de_ de către intimat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Astfel, instanța de fond a arătat că, situațiile în care lipsa anumitor mențiuni din procesul verbal atrag nulitatea absolută a acestuia sunt expres și limitativ determinate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. De aceea, în celelalte cazuri, în care nu sunt îndeplinite anumite cerințe privind întocmirea procesului verbal, nulitatea procesului verbal nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului. În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia R.I.L. nr. XXII/_ .
In privinta sustinerii petentului ca intimatul nu avea caliatea de a-l sanctiona, instanta retine ca petentul isi motiveaza aceasta sustinere pe prev. art. 54 raportat la prev. art. 50 si 5 din OG 21/1992, insa petentul a fost sanctionat pentru savarsirea contraventiei prev. de art. 1 lit. din Legea 12/1990 republicata, care se refera la expunerea la vanzare a produselor cu termenul de valabilitate expirat. Astfel, in niciun moment nu s-a facut trimitere la prev. OG 21/1992, chiar daca si aceasta cuprinde contraventii asemanatoare cu cea prev. de art. 1 lit. d din Legea 12/1990.
Potrivit art. 2 alin. 3 din acest act normativ se prevede ca:
"Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de cãtre funcționarii din aparatul de specialitate al primarului, organele Gãrzii Financiare, organele controlului financiar și de personalul Poliției Române, Jandarmeriei Române și Poliției de Frontierã Române.";
La art. 10 lit. a-l din Legea 155/2010 Legea politiei locale se prevad expres atributiile Politiei locale in domeniul activitatii comerciale, iar la lit. l se prevede ca "constatã contravenții și aplicã sancțiuni pentru încãlcarea normelor legale specifice realizãrii atribuțiilor prevãzute la lit. a)-j), stabilite în sarcina autoritãților administrației publice locale.";
Astfel, instanta de fond a reținut ca intimatul S. P. -P. L.
T. avea calitatea de a-l sanctiona pe petent conform art. 1 lit. d din Legea 12/1990 republicata.
Referitor la sustinerea ca fapta savarsita nu este individualizata si descrisa in mod corespunzator, lipsind aspecte importante care sa duca la aprecierea si stabilirea gravitatii faptei, instanta retine ca in procesul verbal este descrisa fapta, iar petenta nu a indicat ce anume trebuia agentul sa mai mentioneze. Oricum, mentiunile referitoare la imprejurarile ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, sunt prevazute de art. 16 din OG 2/2001 si pot atrage anularea procesului verbal numai in conditia dovedirii unei vatamari care nu poate fi inlaturata altfel decat prin anularea procesului verbal, dovada care nu a fost facuta de petenta, care avea sarcina acestei probe.
Intrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din
O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza Anghel v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Potrivit art. 1 lit. d din Legea 12/1990 republicata privind protejarea populatiei impotriva unor activitati comerciale ilicite: ";Constituie activitãți comerciale ilicite și atrag rãspunderea contravenționalã sau penalã, dupã caz, fațã de cei care le-au sãvârșit, urmãtoarele fapte: expunerea spre vânzare sau vânzarea de mãrfuri sau orice alte produse fãrã specificarea termenului de valabilitate ori cu termenul de valabilitate expirat.";, iar sanctiunea este prevazuta de art. 2 lit. d din acest act normativ cu amenda de la 2000 la 15000 lei.
Petentul a fost sanctionat pentru faptul ca a expus la comercializare 2 kg de cremwursti ALDIS, cu mentionat pe eticheta termenul de expirare la data de_ .
Raspunsul primit din partea Aldis (f.29) care arata ca data inscrisa pe eticheta ca teremen al expirarii reprezinta termenul limita pana la care poate fi comercializat produsul lasa loc de interpretare atat in favoarea petentului, in sensul ca si in data de_ putea sa comercializeze cremwurstii in speta, cat si in defavoarea acestuia, in sensul ca in aceasta zi nu-i mai putea comercializa.
Dupa cum rezulta si din mentiunea "expira la data de_ ";, petentul nu mai putea, in mod legal, sa expuna la comercializare in data de_, produse care expira la aceasta data. Pentru a fi valabil si la data de
_, produsul trebuia sa aiba inscrisa mentiunea "valabil pana la data de_ ";.
Referitor la afirmatia petentei ca un produs care expira in ziua cumpararii nu prezinta niciun risc pentru consumator, fiind notorie practica societatilor care respecta standarde de calitate, precum Aldis, prin care se declara intotdeauna un termen de garantie mai mic decat cel real, in vederea asigurarii unui produs de o calitate ireprosabila, instanta retine ca acestea sunt simple sustineri care nu au fost dovedite in niciun mod, desi petenta avea sarcina probei de a dovedi aceasta notorietate.
Astfel, instanta de fond a reținut ca petentul nu a reusit sa rastoarne prezumtia de temeinicie a procesului verbal desi la radul sau s-a bucurat de prezumtia de nevionovatie.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petiționarului, instanța reține că potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și faptul că, potrivit art. 21 alin. 3 din același act normativ, la stabilirea acesteia trebuie să se țină seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea propusă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, respectiv 2000 lei, instanța apreciază că aceasta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, cu respectarea dispozițiilor legale anterior menționate sancțiunea fiind proporțională faptei săvârșite și gradului de pericol social, tinand cont de faptul ca este minimul de amenda prevazut de lege.
In cauza nu s-ar impune aplicarea unui avertisment avand in vedere gradul ridicat de pericol social al faptei de a expune la vanzare un produs expirat, produs care poate afecta sanatatea cumparatorilor.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs petenta,
arătând că sentința pronunțată este nelegală si netemeinică solicitând admiterea recursului si modificarea sentinței în sensul admiterii plângerii contravenționale si al anulării procesului-verbal de contravenție.
În motivarea recursului
, s-a arătat că organul constatator nu avea dreptul de a constata contravenția reținută în sarcina petentei, prin urmare, nu avea competența de a aplica o sancțiunea contravențională.
Instanța de fond a reținut în mod greșit competența agentului constatator.
Cât privește starea de fapt reținută, instanța de judecată a dat o interpretare proprie sintagmei "data expirării produselor alimentare";.
Produsele comercializate de către petentă au respectat data limită de consum, astfel încât acestea au fost comercializate în mod legal, neputându- i-se imputa petentei săvârșirea unei contravenții.
În drept recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 299 si urm. Cod Procedură Civilă.
Prin întâmpinarea formulată în recurs, agentul constatator a solicitat respingerea recursului.
S-a arătat că, în mod corect, instanța de fond a reținut competența agentului constatator în ceea ce privește constatarea si sancționarea contravențională a petentei.
Cât privește data expirări produselor alimentare, si sub acest aspect soluția este legală si temeinică, produsele comercializate de către petentă fiind în afara termenului legal de consum.
Analizând recursul formulat în raport cu dispozițiile art. 299 si urm. Cod Procedură Civilă, instanța apreciază că acesta este fondat.
Astfel, instanța nu împărtășește punctul de vedere al petentei recurente în sensul că agentul constatator S. P. P. L. T. nu are competență în constatarea și sancționarea contravențională a petentei.
Petenta a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 2 lit.d din Legea nr. 12/1990.
Potrivit art. 2 alin. 3 din același text legal, se prevede că au competență în constatarea contravențiilor si aplicarea sancțiunilor funcționarii din aparatul de specialitate al primarului, organele gărzii financiare, organele controlului financiar, personalul Poliției Române, al Jandarmeriei Române si Politiei de Frontieră Române.
S. public P. L. T. este o structură care face parte din aparatul de specialitate al primarului, astfel încât există competență în acest sens.
Mai mult decât atât, potrivit Legii nr. 155/2010, politia locală are atribuții si în domeniul activității comerciale.
În consecință, fapta contravențională a fost constatată și sancționată de un organ competent cu atribuții legale în domeniul activității comerciale.
Plângerea contravențională este întemeiată însă sub aspectul termenului de valabilitate.
Petenta a fost sancționată pentru faptul că a expus la comercializare două kilograme de cremwursti Aldis, mențiunea de pe etichetă referitoare la durata de valabilitate a produsului fiind în sensul că termenul de expirare este la data de_ .
Răspunsul primit din partea producătorului, la solicitarea instanței de fond, arată că data înscrisă pe etichetă ca termen al expirării reprezintă termenul limită până la care poate fi comercializat produsul.
Prin urmare, având în vedere că până la data de_ inclusiv, produsul putea fi consumat în condiții de siguranță, rezultă că până în această zi produsul putea fi comercializat, astfel încât constatarea contravenției în ultima zi de valabilitate a produsului este nelegală.
Pentru motivele arătate, în baza art. 304 pct.9 si art. 312 alin.3 Cod Procedură Civilă, tribunalul va admite recursul declarat si va modifica sentința atacată în sensul admiterii plângerii contravenționale si al anulării procesului-verbal atacat.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta-petentă S. D. C. P. SRL împotriva Sentinței civile nr.3126/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei T. pe care o modifică în sensul admiterii plângerii contravenționale formulate si al anulării Procesului-verbal de contravenție nr. 163/_ întocmit de S. P. - P. L. T. .
Fără cheltuieli de judecată. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Mai 2013.
Președinte, M. T. | Judecător, I. -M. L. | Judecător, L. -A. C. |
Grefier, R. B. M. |
Red.MT Tehnored.VAM 2 ex./_
