Decizia civilă nr. 7108/2013. Contestație act administrativ fiscal

Decizii și sentințe contencios/fiscal - CA Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._ *

DECIZIA CIVILĂ NR. 7108/2013

Ședința publică din data de 17 iunie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: V.	G.
JUDECĂTORI: A.		A.	M.
S.	L.	R.

GREFIER: M. V. -G.

	S-au luat în	examinare	recursurile	declarate de recurentele-pârâte D.
G.	a F. P.	C. și A.	F.	P. C. -N. împotriva sentinței

civile nr.357 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu intimatul- reclamant B. A. M., având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.

La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă reprezentantul intimatului- reclamant B. A. M., avocat Vladu D., lipsă fiind recurentele-pârâte D.

G. a F. P. C. și A. F. P. C. -N. .

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:

Cauza se află la al doilea termen de judecată în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Oficiul Poștal nr. 5 C. -N. a comunicat răspunsul la adresa înaintată de către instanță.

Reprezentantul intimatului- reclamant B. A. M., avocat Vladu D., întrebat fiind de către instanță dacă înțelege să se înscrie în fals, arată că încă din anul 2007 a precizat că se înscrie în fals, având în vedere că Dispoziția nr.895/2006 nu a fost comunicată.

Curtea, având în vedere poziția procesuală a intimatului-reclamant prin apărătorul său, pune în discuție ca motiv de ordine publică nerespectarea de către instanța de fond a dispozițiilor art.315 Cod pr.civ. raportat la faptul că nu a respectat dispozițiile instanței de control judiciar și acordă cuvântul reprezentantului intimatului-reclamant pe această excepție și pe fondul cauzei.

Reprezentantul intimatului- reclamant B. A. M., avocat Vladu D. solicită respingerea excepției ca motiv de ordine publică a nerespectării de către instanța de fond a dispozițiilor art. 315 Cod pr.civ., având în vedere că în rejudecarea cauzei instanța a procedat la verificarea de scripte și a constat că semnătura reclamantului B. A. M. de pe confirmarea de primire a Dispoziției nr.895/2006 din data de_ cât și semnătura de primire a aceleiași dispoziții din data de_ și din data de_, nu este identică și nici asemănătoare cu semnătura orginală a reclamantului dată în fața instanței și într-o declarație dată în fața notarului public și intr-un contract de comodat.

Pe fondul recursurilor, solicită respingerea recursurilor ca nefondate pentru considerentele expuse în întâmpinare. Fără cheltuieli de judecată.

C U R T E A:

Prin sentința civilă nr. 357 din 11 ianuarie 2013 pronunțată în dosarul nr._ * a Tribunalului C. SECȚIA MIXTĂ DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV

ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE -s-a admis

acțiunea formulată de reclamantul B. A. M. în contradictoriu cu pârâtele

D. G. A F. P. A J. C.

și A. F. P. A M.

C. -N. .

S-a dispus anularea Deciziei nr. 64/2010 emisă de D.G.F.P. C. .

S-a dispus anularea Dispoziției nr. 895/2006 precum si a Deciziei nr.

31016096/2010 referitoare la obligațiile fiscale emise de AFP C. .

Au fost obligate pârâtele la 39,3 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul B. A. M. în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. P. A J. C. și A. F. P. A M.

-N. a solicitat pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună anularea Deciziei nr. 64/_ emisă de intimată cu consecința anulării în totalitate a dispoziției nr. 825/_ si a deciziei subsecvente nr.31016096/_ si exonerării de la plata sumelor stabilite în cuprinsul acestora.
In motivarea acțiunii s-a arătat că în mod greșit organul de soluționare a contestației a respins-o ca nedepusă în termen în ceea ce privește dispoziția nr. 895/_ deoarece prin probațiunea administrată a făcut dovada că semnătura de pe confirmarea de primire nu îi aparține, circumstanțe în care susține excepția invocată în cadrul soluționări proceduri contestației.
De asemenea, în mod neîntemeiat s-a respins contestația împotriva deciziei nr.31016096/_ pentru suma de 9754 lei reprezentând majorări de întârziere deoarece fiind un accesoriu urmează principalul si făcând dovada depunerii în termen calcularea acestora este neîntemeiată.
Pârâta prin întâmpinarea depusă al dosar solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată si întrucât reclamanta nu invocă aspecte suplimentare față de cele menționate în cuprinsul contestației, solicită respingerea acesteia în baza considerentelor expuse în cuprinsul deciziei nr. 64/_ .
Analizând actele dosarului, instanța a reținut următoarele:
1. F. P. a M. C. -N. a emis Decizia de impunere nr. 895/_ prin care s-au stabilit în sarcina reclamantului B. A. M. obligații fiscale suplimentare în sumă de 8302 lei si majorări de întârziere în sumă de 11.784 lei ca urmare a transmiterii universale a patrimoniului S.C. TORMVAS SRL asociatului unic si majorări de întârziere în sumă de 9754 lei aferente obligațiilor fiscale în sumă de 8142 lei parțial din suma 8302 lei stabilită de același organ fiscal prin Decizia nr. 31016096/_ .

Reclamantul a contestat aceste decizii la data de_ iar prin Decizia nr. 64/2010 emisă de D.G.F.P. a J. C., contestația împotriva Dispoziției nr.895/_ a fost respinsă ca nedepusă în termen, iar contestația împotriva Deciziei nr. 31031696/_ a fost respinsă ca neîntemeiată.

Organul fiscal a apreciat că din confirmarea de primire prin poștă a documentelor anexate dosarului cauzei rezultă că actele privind Dispoziția nr. 895/2006 au fost primite de petent la data de_ si având în vedere că de la această dată petentul era obligat să plătească sumele stabilite, în mod întemeiat au fost calculate majorări de întârziere conform prevederilor art. 119 si urm. Cod Procedură Fiscală.

Într-un prim ciclu procesual acțiunea reclamantului a fost respinsă prin Sentința civilă nr.1692/2011 a Tribunalului C., însă prin Decizia civilă nr. 5538/2011 a Curții de Apel C. a fost admis recursul declarat în această cauză, casată sentința în întregime si s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare în favoarea aceleiași instanțe.

În considerentele deciziei s-a arătat că trebuie introdus în cauză A.F.P. C. -

N. în conformitate cu art.16 ind.1 din Legea nr. 554/2004, avându-se în

vedere că dispoziția contestată si conformarea de primire au fost întocmite de această autoritate publică prin funcționarii săi.

De asemenea, s-a arătat că instanța nu a solicitat acestei autorități originalul confirmării de primire si astfel nu s-a pronunțat pe proba verificării de scripte.

În cadrul rejudecării, instanța de fond susține că, acele lipsuri au fost complinite iar în urma administrării probei cu verificarea de scripte, în ședința publică din_, s-a constatat că semnătura reclamantului B. A. M. de pe confirmarea de primire a Dispoziției nr. 895/2006 din data de_ (f.21) cât si semnătura de primire a aceleiași dispoziții din data de_ (f.29 dosar

inițial), nu este identică și nici măcar asemănătoare cu semnătura originală a reclamantului dată atât în fața instanței (f.26) cât si într-o declarație dată în fața notarului public Pădurean Ana V. precum și într-un contract de comodat încheiat între reclamant si Ghișa M. (f.24).

În aceste condiții, instanța de fond a apreciat că, argumentele reclamantului din acțiunea principală sunt fondate, practic inopozabilitatea actului administrativ fiscal contestat se verifică în raport de prevederile art. 44 raportat la art.43 din O.G. 92/2003. Astfel, dispoziția în cauză nu i-a fost comunicată conform normelor procedurale nici până în prezent, și în aceste condiții este evident că atât Decizia nr. 64/2010 prin care s-a respins contestația reclamantului ca fiind tardiv formulată nu subzistă si de asemenea, nu subzistă nici decizia nr. 31016096/2010 prin care au fost calculate majorările de întârziere pentru decizia principală.

În raport de argumentele anterior menționate si care fac de prisos cercetarea motivelor care au stat la baza emiterii Dispoziției nr. 895/2006, instanța în temeiul art. 8-18 din Legea nr. 554/2004 s-a admis acțiunea reclamantului.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. G. A F. P. A J. C. și A.

F. P. A M. C. -N.

, solicitând admiterea acestuia, modificarea în totalitate a hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună respingerea acțiunii în contencios fiscal formulată de către reclamant.

În dezvoltarea motivelor de recurs a DIRECȚIEI G. A F. P. A

J. C.,

se arată că instanța de fond a aplicat in mod eronat dispozițiile legale incidente in cauza, ca urmare a unei interpretări greșite in dezacord cu normele procedurale incidente in cauza.

Astfel, printr-o motivare extrem de simplista, care in opinia recurentei echivalează cu lipsa acesteia instanța de fond a reținut numai faptul ca argumentele invocate de reclamant sunt fondate, întrucât inopozabilitatea actului administrativ fiscal contestat se verifica in raport de prevederile art.44 raportat la art.43 din Codul de procedura fiscala.

Instanța de fond a procedat in mod greșit întrucât, in condițiile in care in urma verificării de scripte realizate in fata instanței de judecata s-a constatat ca semnătura reclamantului-intimat de pe confirmarea de primire a Dispoziției nr.895/2006 din data de_ nu este identica si nici măcar asemănătoare cu semnătura originala data in fata instanței, a considerat in mod automat ca acțiunea acestuia este întemeiata.

In opinia recurentei, instanța de fond a pronunțat o soluție greșita întrucât ca urmare a admiterii acțiunii a dispus anularea actelor administrative fiscale care fac obiectul acțiunii in contencios cu consecința înlăturării obligațiilor fiscale stabilite in sarcina acestuia deși, instituția noastră nu a pronunțat o decizie pe fondul contestației si in consecința, singura soluției in acord cu normele procedurale ar fi fost obligarea la soluționarea pe fond a acesteia .

Recurenta mai arată faptul că, din cuprinsul deciziei contestate rezulta ca instituția recurentă a procedat in mod corect in considerarea prevederilor art. 213 alin.5 si art.217 alin.1 din Codul de procedura fiscala care stipulează in mod corect faptul ca:

"Organul de soluționare competent se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedura si asupra celor de fond, iar când se constata ca acestea sunt întemeiate, nu se va mai proceda la analiza pe fond a cauzei." "Dacă organul de soluționare competent constată neîndeplinirea unei condiții procedurale, contestația va fi respinsă fără a se proceda la analiza pe fond a cauzei."

Recurenta A. F. P. A M. C. -N.

solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună respingerea contestației formulată de reclamant.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, prin sentința civila nr.357/2013 a fost admisa contestația formulata de reclamant si s-a dispus anularea Deciziei nr.64/2010 emisa de GFP C. respectiv Dispoziției nr.895/2006 si Deciziei nr.31016Q96/2010 referitoare la obligațiile fiscale accesorii emise de AFP C., motivat de împrejurarea ca urmare verificării de scripte s-a constatat ca semnătura de pe confirmarea de primire a Dispoziției nr.895/2006 din data de_ nu este identica cu semnătura originala a reclamantului.

In opinia acesteia instanța fondului a omis sa ia in considerare toate actele normative incidente in prezenta speța.

Astfel se învederează faptul ca Dispoziția AFP C. nr. 895/_ a fost comunicată numitului B. A. M. dar acesta nu a înțeles să formuleze contestația prevăzută de art. 205 și urm. din O.G. nr. 92/2003 republicată și modificată, împotriva acestei dispoziții.

S-a insistat asupra faptului că Dispoziția nr. 895/_ putea fi modificată sau desființată doar prin exercitarea căii administrative de atac a contestației prevăzută de art. 205 din O.G. nr. 92/2003, respectiv printr-o acțiune în contencios administrativ reglementată de Legea nr. 554/2004.

Recurenta arată că, în mod greșit prima instanță prin admiterea contestației împotriva Deciziei nr.64/_ emisa de către DGFP a dispus si anularea Dispoziției nr.895/2006 emisa de AFP C., permițând astfel încălcarea dispozițiilor art. 205 și urm. din O.G. nr. 92/2003 republicată și modificată respectiv încălcarea prevederilor Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ.

Recurenta susține că, dispoziția emisa de AFP C. nr. 895/_ a fost comunicată contestatorului de mai multe ori (la data de_ conform confirmării de primire, în dosarul Judecătoriei C. -N. nr._, odată cu Somația instituției noastre nr. 2622808/_ etc), astfel încât susținerea cum că nu i-ar fi fost comunicat titlul executoriu nu corespunde realității.

Termenul legal de depunere a contestației a fost cu mult depășit iar instanța fondului trebuia sa analizeze si sub aceste aspecte cererea reclamantului.

Astfel termenul pentru exercitarea caii administrative de atac prevăzut de art.207 din OG nr.92/2003 privind Codul de Procedura fiscala, are caracter imperativ iar nerespectarea acestuia este sancționată cu decăderea .

Intimatul reclamant B. A. M. prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei

, solicită respingerea recursurilor declarate în cauză, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.

În dezvoltarea motivelor întâmpinării se arată de către intimat că în ceea ce privește motivele invocate de către recurenta-parata D.G.F.P. a Jud. C., apreciază ca nu pot fi primite, necomunicarea Dispoziției nr.895/_ NICI

PANA IN PREZENT !! conduce in mod automat la inopozabilitatea acesteia in conformitate cu dispozițiile Art.44 raportat la Art.43 din O.G. nr.92/2003, o eventuala cercetare pe fond a temeiniciei si legalității emiterii acesteia (in urma cu 7 ani de zile !!!), atât in faza administrativa, cat si in cea judecătoreasca fiind complet de prisos.

In ceea ce privește motivele invocate de către recurenta-parata A.F.P. a mun. C. -N., in esența sunt aceleași si astfel apreciază ca la rândul lor nu pot fi primite, in considerarea acelorași argumente. Suplimentar insa, aceasta recurenta susține in continuare faptul ca Dispoziția nr.895/2006 mi-ar fi fost comunicata in repetate rânduri, înșirând diverse pretinse ocazii, omițând înadins sa precizeze si temeiul de drept al procedurii de comunicare in respectivele pretinse ocazii, dar si sa facă dovada in acest sens.

Analizând recursurile declarate în cauză, prin prisma motivelor invocate în cauză, Curtea de Apel constată că acestea sunt fondate, pentru următoarele considerente:

Din probatoriul administrat în cauză, rezultă că instanța de fond a reținut starea de fapt, respectiv că, A. F. P. a M. C. -N. a emis Decizia de impunere nr. 895/_ prin care s-au stabilit în sarcina reclamantului B. A. M. obligații fiscale suplimentare în sumă de 8302 lei si majorări de întârziere în sumă de 11.784 lei ca urmare a transmiterii universale a patrimoniului S.C. TORMVAS SRL asociatului unic si majorări de întârziere în sumă de 9754 lei aferente obligațiilor fiscale în sumă de 8142 lei parțial din suma 8302 lei stabilită de același organ fiscal prin Decizia nr. 31016096/_ .

În considerentele deciziei s-a arătat că trebuie introdus în cauză A.F.P. C. -

N. în conformitate cu art.16 ind.1 din Legea nr. 554/2004, avându-se în vedere că dispoziția contestată si conformarea de primire au fost întocmite de această autoritate publică prin funcționarii săi.

De asemenea, s-a arătat că instanța nu a solicitat acestei autorități originalul confirmării de primire si astfel nu s-a pronunțat pe proba verificării de scripte.

Totodată instanța de control judiciar a stabilit în sarcina instanței de rejudecare și obligația de a proceda la punerea în discuție părților a complinirii cadrului procesual, a administrării competente a probei ce se impune având în vedere și faptul că, comunicarea a fost făcută de persoane funcționari publici ai unei instituții, situație în care va aprecia dacă este incidentă procedura prevăzută de 177 C.proc.civ., respectiv verificarea de scripte sau procedura prevăzută de art.180 C.proc.civ., respectiv înscrierea în fals după efectuarea demersurilor

privind trimiterea originalului confirmării de primire a dispoziției 895 din_ emisă de A. F. P. C. -N. .

În cadrul rejudecării, instanța de fond în considerentele sentinței susține că, acele lipsuri au fost complinite iar în urma administrării probei cu verificarea de scripte, în ședința publică din_, s-a constatat că semnătura reclamantului B. A. M. de pe confirmarea de primire a Dispoziției nr. 895/2006 din data de_ (f.21) cât si semnătura de primire a aceleiași dispoziții din data de_ (f.29 dosar inițial), nu este identică și nici măcar asemănătoare cu semnătura originală a reclamantului dată atât în fața instanței (f.26) cât si într-o declarație dată în fața notarului public Pădurean Ana V. precum și într-un contract de comodat încheiat între reclamant si Ghișa M. (f.24).

Astfel s-a reținut că, dispoziția în cauză nu i-a fost comunicată conform normelor procedurale nici până în prezent, și în aceste condiții este evident că atât Decizia nr. 64/2010 prin care s-a respins contestația reclamantului ca fiind tardiv formulată nu subzistă si de asemenea, nu subzistă nici decizia nr. 31016096/2010 prin care au fost calculate majorările de întârziere pentru decizia principală.

Prin recursurile declarate se critică printre altele soluția instanței de fond sub aspectul acceptării susținerilor reclamantului că nu a semnat și primit confirmarea de primire a Dispoziției nr. 895/2006 din data de_ (f.21) cât și a aceleiași dispoziții din data de_, f.29 dosar inițial, neclarificării tuturor aspectelor legate de comunicarea și semnarea confirmării de primire, recurentele susținând că acele comunicări ar fi fost semnate de reclamant, instanța de fond apreciind eronat în urma verificării în scripte că actele respective nu poartă semnătura reclamantului contestator.

În fața Curții de Apel, în ședința publică din data de_, reprezentantul intimatului - reclamant B. A. M., avocat Vladu D., întrebat fiind de către instanță dacă înțelege să se înscrie în fals, acesta a arătat că încă din anul 2007 a precizat că se înscrie în fals, având în vedere că Dispoziția nr.895/2006 nu a fost comunicată.

Curtea, având în vedere poziția procesuală a intimatului-reclamant prin apărătorul său, a pus în discuție ca motiv de ordine publică nerespectarea de către instanța de fond a dispozițiilor art.315 Cod pr.civ. raportat la faptul că nu a respectat dispozițiile instanței de control judiciar, acordând cuvântul reprezentantului intimatului-reclamant pe această excepție și pe fondul cauzei.

Reprezentantul reclamantului a solicitat a se respinge excepției ca motiv de ordine publică a nerespectării de către instanța de fond a dispozițiilor art. 315 Cod pr.civ., având în vedere că în rejudecarea cauzei instanța a procedat la verificarea de scripte și a constat că semnătura reclamantului B. A. M. de pe confirmarea de primire a Dispoziției nr.895/2006 din data de_ cât și semnătura de primire a aceleiași dispoziții din data de_ și din data de _

, nu este identică și nici asemănătoare cu semnătura originală a reclamantului dată în fața instanței și într-o declarație dată în fața notarului public și intr-un contract de comodat.

Pe fondul recursurilor, solicită respingerea recursurilor ca nefondate pentru considerentele expuse în întâmpinare. Fără cheltuieli de judecată.

Curtea în urma deliberării sub aspectul excepției invocate, constată incidente prevederile art. 315 Cod pr.civ. raportat la faptul că instanța de fond cu ocazia rejudecării nu a respectat în totalitate dispozițiile instanței de control

judiciar, privind punerea în discuție părților a administrării competente a probei prevăzută de art.180 C.proc.civ., respectiv înscrierea în fals, motiv pentru care se impune casarea sentinței recurate cu consecința reținerii spre rejudecare a cauzei și complinirea probatoriului impus cu ocazia primei casări, astfel că în conformitate cu prevederile art. 312 Cod pr.civilă, va constata nelegală și netemeinică soluția instanței de fond și va admite recursurile declarate de D.

G. A F. P. A J. C. și A. F. P. C. -N. împotriva sentinței civile nr.357 din_, pronunțată în dosarul nr._ * al Tribunalului C. pe care o casează în întregime cu reținere și fixează termen pentru rejudecarea cauzei pentru data de_ cu citarea părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite recursurile declarate de D. G. a F. publice C. și A.

F. publice C. -N. împotriva sentinței civile nr.357 din_, pronunțată în dosarul nr._ * al Tribunalului C. pe care o casează în întregime cu reținere și fixează termen pentru rejudecarea cauzei pentru data de_ cu citarea părților.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE			JUDECĂTOR	JUDECĂTOR
V. G.	A.	A.	M. S. L. R.

fiind în CO cei doi magistrați, semnează pentru aceștia Președintele Curții de Apel

Judecător V. M.

GREFIER

M. V. G.

fiind în CO, semnează Grefier șef

M. LENA T.

Red.V.G./M.N.

2 ex./

Decizia civilă nr. 7108/2013. Contestație act administrativ fiscal

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 7108/2013. Contestație act administrativ fiscal