Decizia civilă nr. 727/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 727/2013
Ședința publică din data de 19 Decembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: A. P. M. JUDECĂTOR D. E. L. JUDECĂTOR L. T. B. GREFIER I. D. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta S.C. T. S. împotriva sentinței civile nr.436/2013 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar nr._, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care :
În procedura verificării competenței, Tribunalul apreciază că este competent din punct de vedere general, material și teritorial a judeca prezenta cauză, potrivit art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/200, raportat la art. 2 pct. 3 Cod procedură civilă.
Instanța constată recursul la prim termen de judecată, formulat în termen, motivat și comunicat. Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită. La dosar intimatul a formulat și depus întâmpinare, cu respectarea dispozițiilor art. 114 1 alin.2 Cod procedură civilă. Analizând actele dosarului, constată lipsa părților și faptul că prin cererea de recurs s-a solicitat în conformitate cu prev.art. 242 cod procedură civilă, judecarea cauzei și în lipsă, după care reține
recursul în pronunțare.
Deliberând, constată:
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 436/2013 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar nr._, a fost respinsă ca nefondată plângerea contravențională formulată de petenta SC T. S. împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției seria ISCTR nr. 63345 încheiat la data de_ de către I. de S. pentru C. în T. R. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 0_ agentul constatator din cadrul I.S.C.T.R. - I. Teritorial 4, a întocmit procesul-verbal seria ISCTR nr. 63345, prin care petenta a fost sancționată contravențional, în baza art. 6 alin. 1, 2 lit. "a"; din HG nr. 69/2012, cu amendă în cuantum de 14.000 lei, pentru comiterea în data de_, ora 9:25, pe DN 17, km 28+280, a contravenției prevăzută de art. 3 pct. 14 din HG 69/2012, respectiv fiind oprit pentru control, autotractorul cu nr. de înmatriculare_, care tracta semiremorca cu nr._, condus de Lăcătuș Gyula, s-a constatat utilizarea de către operatorul de transport a unui conducător auto al cărui certificat de competență profesională avea termenul de valabilitate expirat, întrucât conducătorul auto a prezentat la control certificatul de competență profesională seria CPCA nr. 0283837 valabil din data de_ până în data de_ . În urma verificării în baza de date ARR s-a constatat că acesta nu deține un alt atestat profesional sau certificat de competență profesională valabile.
Procesul verbal s-a întocmit la data de 0_, ora 10:00, în lipsa reprezentantului legal, care nu a fost de față, făcându-se mențiunea: "reprezentantul legal nefiind de față în momentul întocmirii procesului verbal, nu a putut formula obiecțiuni";.
În ceea ce privește nulitatea relativă a P.V. de contravenție invocată de către petentă, în baza art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001 (lipsa posibilității de a formula obiecțiuni), aceasta nu este întemeiată, având în vedere că la data controlului nu s-a aflat de față reprezentantul legal al societății, astfel că acesta nu avea cum să-și exprime efectiv obiecțiunile pe care le considera necesare la rubrica "Obiecțiuni";, în actul de constatare. Conducătorul auto nu avea calitatea de
reprezentant legal al petentei, și nu acesta era contravenient, astfel că nu avea nici o calitate să semneze procesul verbal sau să consemneze obiecțiuni. Astfel, nu au fost încălcate prevederile art.
16 alin. 7 din OG nr. 2/200, care prevăd nulitatea P.V. de contravenție în lipsa mențiunilor consemnate distinct la rubrica "Alte mențiuni";, întrucât agentul constatator nu a avut cum să-i aducă la cunoștință reprezentantului legal al contravenientei posibilitatea de a formula obiecțiuni, acesta nefiind prezent la data întocmirii actului constatator.
Criticile formulate de petentă în sensul inexistenței vreunui martor semnatar al procesului verbal, sunt neîntemeiate în condițiile în care agentul constatator s-a conformat dispozițiilor art. 19 alin. 3 din OG nr. 2/2001, menționând motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în lipsa vreunui martor (procesul verbal s-a întocmit în lipsa martorilor, întrucât la fața locului nu s-a putut identifica nicio persoană care să accepte calitatea de martor). Oricum, potrivit prevederilor art. 19 alin. 1 OG 2/2001, rolul martorului este acela de a confirma faptul că nu se află de față contravenientul, refuzul sau imposibilitatea acestuia de a semna procesul verbal, nicidecum acela de a confirma săvârșirea contravenției.
În consecință, instanța a apreciat că procesul-verbal de constatare a contravenției contestat, respectă condițiile de formă prev. de OG nr. 2/2001, acesta fiind legal întocmit, motivele de nulitate relativă invocate de petentă nefiind întemeiate, în cauză nefiind incidente motive de nulitate absolută care să poată fi invocate din oficiu.
Potrivit art. 3 pct. 14 din HG 69/2012 "următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr._, ale Regulamentului (CE) nr._, ale Regulamentului (CE) nr._ și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni: 14. utilizarea de către operatorul de transport rutier/întreprinderea de transport rutier în cont propriu a unor conducători auto fără atestat/certificat de competență profesională sau al căror atestat/certificat de competență profesională are termenul de valabilitate expirat";. De asemenea, cfm. art. 6 al. 1 și 2 lit. a din același act normativ, contravențiile prevăzute la art. 3, se sancționează cu amendă de la 14.000 lei la 18.000 lei, sancțiunea contravențională aplicându-se operatorului de transport rutier sau întreprinderii de transport rutier în cont propriu român/române ori străin/străine sau persoanei fizice/juridice, după caz, pentru faptele prevăzute la art. 3 pct. 1 - 9, 11, 14 și 18 - 32.
Întrucât contravenția se referă la "utilizarea de către operatorul de transport rutier/întreprinderea de transport rutier în cont propriu a unor conducători auto (…)";, este evident că subiectul activ este operatorul de transport, și nu conducătorul auto. Astfel susținerile petentei, în sensul că sancțiunea ar fi trebuit aplicată conducătorului auto, nu sunt întemeiate, raportat la prevederile legale sus menționate.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal de contravenție, întrucât petenta nu a dovedit o altă stare de fapt, instanța a reținut că în mod corect s-a constatat că a fost găsit în trafic ansamblul rutier aparținând petentei, condus de Lăcătuș Gyula, iar în urma verificării certificatului de competență profesională s-a constatat că acesta era expirat din data de_ (f.14), controlul fiind efectuat la_ . Raportat la conținutul constitutiv al contravenției reținute în sarcina acesteia, nu are relevanță împrejurarea că la data angajării șoferului Lăcătuș Gyula, acesta avea certificat de competență profesională valabil, cât timp la data controlului era expirat, astfel că în mod corect s-a reținut săvârșirea contravenției.
În consecință, analizând plângerea contravențională prin prisma dispozițiilor art. 3 din pct. 14 din HG 69/2012 și a motivelor invocate de petentă, instanța apreciază că petenta se face vinovată de comiterea contravenției reținute în sarcina sa, astfel că întocmirea actului sancționator s-a făcut cu reținerea în prealabil a unei temeinice stări de fapt, atâta timp cât la data controlului, conducătorul auto utilizat de petentă nu a fost în măsură să prezinte certificatul de competență profesională valabil.
Hotărând asupra sancțiunii stabilite, aceasta a fost corect individualizată raportat la pericolul social al faptei, urmările produse și atitudinea petentei care a recunoscut comiterea faptelor, acesteia aplicându-i-se sancțiunea minimă prevăzut de lege pentru fapta prevăzută de art. 3 pct. 14 din HG 69/2012 cfm art. 6 al. 1 și 2 lit. a din același act normativ, respectiv 14.000 lei.
Referitor la solicitarea subsidiară de înlocuire a amenzii cu avertisment, se reține că petentei i s-a aplicat sancțiunea minimă prevăzută de lege, iar raportat la împrejurarea că fapta reținută este
definită de art. 3 pct. 14 din HG 69/2012 ca o încălcare foarte gravă a prevederilor Regulamentelor CE, nu se justifică înlocuirea amenzii cu avertisment.
Având în vedere că petenta nu a făcut dovada unei stări de fapt contrară celor consemnate în procesul verbal, mai mult chiar a recunoscut săvârșirea contravenției, considerând că sancțiunea trebuia aplicată conducătorului auto, în baza considerentelor sus arătate și a dispozițiilor art. 21 al. 3, coroborate cu dispozițiile art. 5 pct. 5 din OG 2/2001 modificată, instanța a respins ca nefondată plângerea contravențională formulată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurenta SC T. S. solicitând admiterea recursului, în principal anularea procesului verbal contestat, în subsidiar transformarea amenzii contravenționale aplicate în avertisment, restituirea amenzii în cazul admiterii oricărui capăt de cerere din petit, precum și aplicarea art. 39 din OG 2/2001.
În motivare s-a arătat că prin sentința civila nr.436/_ instanța de judecată a respins ca nefondată plângerea formulată împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor seria ISCTR nr.63345/0_ .
Sub aspectul legalității procesului-verbal de contravenție, apreciem ca, in mod eronat, instanța de judecata a nesocotit dispozițiile art.16 alin.7 din O.G.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, in ceea ce privește dreptul de a formula obiecțiuni. In acest sens, instanța de fond a reținut din oficiu imposibilitatea conducătorului auto de a semna si/sau de a formula obiecțiuni cu privire la actul constatator. Ori, in cadrul plângerii formulate a supus atenției instanței de judecată încălcarea dreptului recurentei de a formula obiecțiuni si nu a conducătorului auto, acesta neavând dreptul de a reprezenta societatea.
De asemenea, se apreciază că, instanța de judecată a trecut cu ușurință peste încălcarea de către agentul constatator a dispozițiilor art.19 alin.3 din O.G.2/2001, deși este de notorietate faptul că, cele consemnate de către agentul constatator in acest sens, reprezintă o practică constantă în domeniu, iar pe de altă parte, consacrarea legislativa a unor asemenea dispoziții s-a făcut în vederea respectării acestora. In acest sens, instanțele de judecată au statuat în mod constant faptul că, condiția impusă de textul legal are rolul de a asigura o protecție efectivă a drepturilor contravenientului sancționat în lipsă, în vederea evitării arbitrariului.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, se apreciază că instanța de judecată a nesocotit dispozițiile art.21 alin.3 din O.G.2/2001.
Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ si trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Faptul că, instanța de fond a reținut/constatat faptul că, recurentei SC T. S. i s-a aplicat
"sancțiunea minimă" prevăzută de actul constatator precum și faptul că, același act normativ încadrează fapta contravențională ca fiind o "încălcare grava" a prevederilor .... se apreciază că nu constituie un motiv suficient de menținere a sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de
14.000 lei.
Se apreciază ca instanța de fond nu a putut justifica un grad de pericol social ridicat. Faptul ca in norma de sancționare a fost prevăzut un cuantum relativ ridicat al amenzii, nu reprezintă un argument suficient pentru a fundamenta o soluție de respingere a cererii de înlocuire a amenzii cu avertismentul, întrucât legiuitorul a avut în vedere pericolul abstract al faptelor reglementate ca si contravenții, ori la alegerea si individualizarea sancțiunii, trebuie să se țină seama de pericolul concret al faptei săvârșite, alături de celelalte criterii stabilite de art.21, alin.3 din O.G.2/2001".
S-a arătat in acest sens, prin actele depuse la dosarul cauzei faptul că, intimata nu a reușit să justifice aplicarea sancțiunii contravenționale in numele recurentei SC T. S., având in vedere faptul că in prezenta cauza, nu punem in discuție un conducător auto lipsit de experiența, conducătorul auto Lacatus Gyula având 41 de ani sau un conducător auto care nu a deținut niciun certificat de competenta sau aflat la cursul de calificare inițiala, etc;
Astfel la data angajării conducătorul auto Lacatus Gyula deținea un certificat de competență profesională valabil; în momentul în care s-a aflat de lipsa certificatului de competență profesională valabil al conducătorului auto Lacatus Gyula, acesta fiind expirat, s-au luat măsuri în sensul înscrierii acestuia la un curs de specialitate în vederea calificării. Se arată in acest sens, faptul că,
conducătorul auto Lacatus Gyula a promovat examenul fiindu-i eliberat în data de_, certificatul de pregătire profesională.
Intimata, deși a prezentat in cadrul întâmpinării formulate o serie de norme aplicabile transporturilor rutiere, cu precădere conducătorilor auto, făcând trimitere în acest sens la Ordinul M. ui T., Construcțiilor si Turismului nr.42/2006 privind condițiile de pregătire profesională inițială și continuă a anumitor categorii de conducători auto, aceasta a omis, probabil intenționat să arate instanței faptul că, pregătirea profesională continuă, respectiv examenul care se susține în acest sens urmărește dacă candidații: "si-au actualizat nivelul minim de cunoștințe".
Instanța de fond a nesocotit de asemenea faptul că, lipsa certificatului de competență profesională s-a datorat unei erori umane, unei omisiuni, existentei unui soi de culpă și nicidecum intenției. In acest sens, s-a ignorat total faptul că, la data controlului existau la bordul vehiculului toate licențele, copiile conforme la autorizațiilor de transport, autorizațiile, avizele taxele, aspecte ce incumbă recurentei și care ar putea fi considerate grave, având urmări grave de natură fiscală, penală sau cu potențiale implicații pecuniare.
In drept s-au invocat disp. art.34 și următoarele din O.G. 2 din 2001 modificată, art.304 punct 7 si 8 Cod procedura civilă.
Intimatul I. de S. pentru C. în T. R. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca netemeinic și nelegal și menținerea în totalitate a sentinței civile atacată.
În motivare s-a arătat că instanța de fond în urma analizării motivelor invocate de petenta - recurentă prin plângerea contravențională si a analizării întregului material probator depus la dosarul cauzei a apreciat că procesul verbal este legal și temeinic întocmit si ca atare se impune respingerea plângerii contravenționale. Precizăm onorată instanță, că pentru a ajunge la această soluție instanța de fond a respins motivat fiecare susținere invocată de petenta - recurentă în apărarea sa.
Susținerile recurentei ca procesul verbal a fost încheiat cu nerespectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001 sunt nefondate.
Procesul verbal a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 19 alin(3) menționând la punctul 10 din acesta motivul lipsei obiecțiunilor reprezentantului legal al contravenientului precum si cel al lipsei martorului.
În practica constantă a Curții Constituționale s-a statuat faptul ca art. 19 alin (1) si (3) nu- încalcă dreptul ia apărare statuat de art. 24 (1) din Constituție contravenientul beneficiind de toate beneficiile dreptului la apărare prin promovarea plângerii contravenționale, iar in cursul procesului își poate angaja avocat și poate face orice apărare pe care o consideră necesară.
Pe cale de consecință instanța de fond în mod temeinic și legal a respins acesta motivare a petentei -intimate raportat și la dispozițiile Deciziei I. nr. XXII/2007.
Jurisprudența și doctrina sunt constante când afirmă lipsa calității de reprezentant legal al societăților de către conducătorii auto. în speță numitul Pălărie Constantin nu dispunea de calitatea de reprezentant legal al societății, în lipsa unui mandat special în acest sens. Esté știut astfel din sursele menționate că în realitate conducătorul auto reprezintă societatea ( operatorul ) de transport sub aspectul prezentării către organele de control a documentelor justificative pentru desfășurarea activității de transport.
În cauză, contravenienta este o societate pe acțiuni, or, potrivit dispozițiilor art. 1432 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată și modificată, societatea comercială este reprezentantă în raporturile cu terții și în justiție de președintele consiliului de administrație. Astfel cum se arată și în plângere, și în cuprinsul procesului verbal de contravenție, la întocmirea acestuia era de fata doar conducătorul auto - angajat al societății contestatoare, și nu vre-o persoana care potrivit art. 1432 - ar avea drept de reprezentare.
Ținând cont de acestea, în mod legal s-a consemnat ca la întocmirea procesului verbal nu a fost de fața contravenientul, motiv pentru care lipsesc eventualele obiecțiuni; de asemenea, în conformitate cu prevederile art. 19 alin. (3) din OG 2/2001, s-a procedat la menționarea în procesul verbal a motivului pentru care procesul verbal a fost încheiat în lipsa martorului.
Pentru toate cele ce preced, se solicită respingerea motivele de nelegalitate invocate de recurentă ca nefondate și să se constate că procesul verbal a fost legal întocmit.
În ceea ce privește temeinicia sancțiunii aplicate arătăm că art. 3 pct. 14 din HG nr. ă69/2012 prevede ca și faptă contravențională, respectiv încălcare deosebit de gravă a normelor în materie, "utilizarea de către operatorul de transport rutier/întreprinderea de transport rutier în cont propriu a unor conducători auto fără atestat/certificat de competentă profesională sau al căror atestat/certificat de competentă profesională are termenul de valabilitate expira."
Conform art. 134 din Ordinul MTI nr. 980/2011 "Operatorii de transport care efectuează operațiuni de transport rutier contra cost au următoarele obligații:
a.) să se asigure că persoanele angajate în funcții care concură la siguranța1 rutieră sunt titulare ale unui certificat/atestat profesional valabil conform reglementărilor legale în vigoare;"
Art. 58 din OG 27/2011 definește persoanele cu funcții care concur la siguranța circulației astfel: "în sensul prezentei ordonanțe, persoanele cu funcții care concură la siguranța rutieră sunt: conducătorul auto, persoana desemnată să conducă permanent și efectiv activitatea de transport rutier a întreprinderii/operatorului de transport/operatorului pentru activități conexe transportului rutier, consilierul de siguranță pentru transportul rutier al mărfurilor periculoase și instructorul de conducere auto."
În consecință, având în vedere prevederile legale mai sus citate precum și actele de la dosar, rezultă fără urmă de tăgadă ca starea de fapt reținută în cadrul procesului verbal corespunde realității și ca fapta contravențională a fost în mod temeinic reținută așa cum în mod judicios a reținut și instanța de fond.
Demn de menționat este și faptul ca procedura de obținere a acestor certificate de competență profesională a fost prevăzuta prin Ordinul MTCT nr. 42/2006.
În consecința, putea efectua transport de marfă in condiții de legalitate conform OG nr. 27/2012, conducătorii auto trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe condiții printre care se enumera și deținerea unui certificat de calificare profesională care-i atestă dreptul său de a efectua acest timp de transport. Menționăm de asemenea că documentul certificat de calificare profesională este similar documentului numit permis de conducere auto, fapt care determină în mod imperativ legalitatea transportului și aptitudinea dispusă de lege pe care trebuie să o îndeplinească un conducător auto.
Prin urmare, fapta contravențională a fost delimitată corect, a existat, a fost constatată și sancționată, procesul verbal de contravenție reprezentând o stare de fapt la momentul controlului, deci petenta nu poate fi exonerată de răspundere deoarece fapta pentru care a fost sancționată petenta este individualizata în mod clar de art. 3 pct. 14 din HG nr. 69/2012.
Se solicită respingerea petitului referitor la transformarea sancțiunii amenzii în cea a avertismentului, ca nefondat.
Sancțiunea avertismentului nu se impune atâta vreme cât petenta a săvârșit o încălcare foarte gravă a prevederilor Regulamentului (CE) nr._, ale Regulamentului (CE) nr._, ale Regulamentului (CE) nr._ și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011.
Legiuitorul nu face distinctive între conducătorii auto care au deținut certificate de competență profesională dar le-a expirat și cei care nu au deținut acest document, în ceea ce privește gradul de pericol social al faptei.
Mai mult, în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. (3) din OG nr. 2/2001 " Sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal"
Susținerea recurentei conform căreia fapta a fost săvârșită s-a datorat "existenței unui soi de culpa" nu poate justifica reindividualizarea sancțiunii deoarece recurenta nu se poate prevala de propria culpa în susținerea neregularității propriului său fapt. Demn de subliniat este și faptul că legiuitorul nu a prevăzut că fapta contravențională reținută în sarcina recurentei trebuie săvârșită exclusiv cu intenție, și ca atare dacă legea nu distinge nici interpretul nu trebuie să o facă.
Pentru cele ce preced, se apreciază că instanța de fond în mod judicios a menținut sancțiunea contravențională stabilită în cadrul procesului verbal având în vedere că recurentei i s-a aplicat sancțiunea minimă prevăzută de lege iar raportat la împrejurarea că fapta reținută este definite de art. 3 pct. 14 din HG nr. 69/2012 ca o încălcare foarte gravă a prevederilor Regulamentelor CE.
În drept s-au invocat HG nr. 69/2012, OMTI nr. 980/2011, OUG 109/2005 cu modificările si completările ulterioare, OMTCT nr. 1892/2006, OG nr. 2/2001, art.304 și urm., art. 115, art. 242
C. pr. civ.
Tribunalul, examinând în baza prevederilor art.304 și art.304 ind. 1 Cod procedură civilă hotărârea atacată atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, constată că aceasta este temeinică și legală nefiind dat nici un motiv de casare sau modificare a sentinței.
Astfel, tribunalul constată că în mod judicios prima instanță a respins plângerea contravențională formulată de petenta recurentă SC T. S., reținând legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție seria ISCTR nr. 63345 încheiat la data de 0_ de I. de
S. pentru C. în transportul rutier.
În acest sens, corect a statuat instanța de fond asupra legalității actului constatator, acesta nefiind afectat de cauze de natură a atrage sancțiunea nulității absolute, hotărârea atacată cuprinzând motivele care au stat la baza pronunțării și care susțin dispozitivul acesteia.
Criticile de nelegalitate invocate de recurentă cu referire la încheierea procesului verbal fără a se pune în vedere presupusului contravenient dreptul de a formula obiecțiuni conform art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, respectiv cu încălcarea prevederilor art. 19 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, au fost temeinic înlăturate de către instanța fondului.
Astfel, procedând în prealabil la a distinge între nulitățile absolute și cele relative, pe de o parte, și nulități virtuale și exprese pe de altă parte, distincție care conduce la concluzia că, din punct de vedere al regimului juridic aplicabil, nu orice nulitate expresă reprezintă în același timp și o nulitate absolută, trebuie reținut că sus menționata omisiune invocată de recurentă nu se regăsește printre cauzele de nulitate absolută limitativ prevăzute de art. l7 din OG 2/200l. Prin urmare, singurul criteriu apt de a determina regimul juridic al unei eventuale nulități ce ar putea opera în temeiul textului de lege invocat de recurentă, este cel al determinării interesului social protejat de norma legală. Or, este evident că în speță acesta nu este unul de ordine publică, ci unul de ordin privat, ceea ce poate atrage doar sancțiunea nulității relative, sancțiune operabilă doar condiționat de invocarea și dovedirea de către petentul recurent a producerii unei vătămări ce nu s-ar putea înlătura în alt mod, consecință directă a consemnărilor deficitare ale agentului constatator.
În acest sens s-a pronunțat și instanța supremă, în soluționarea recursului în interesul legii, prin Decizia nr. XXII din_ .
Or, în cauză, o atare vătămare nu subzistă în condițiile în care recurenta a formulat toate obiecțiunile la care face trimitere în plângerea contravențională exercitată ulterior împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, aspecte pe care instanța de fond le-a analizat prin prisma probatoriului administrat în cauză.
Totodată, procesul-verbal întocmit în lipsa contravenientei și a martorului care să ateste această împrejurare conține mențiunea de natură a justifica această modalitate de încheiere, respectiv lipsa persoanelor care să poată întruni calitatea de martor asistent. În acest sens, în mod corect a reținut instanța de fond respectarea prevederilor art. 19 din OG nr. 2/2001, petenta recurentă neprobând, în ceea ce-l privește pe conducătorul auto Lacatus Gyula, calitatea acestuia de reprezentant legal ori convențional al societății comerciale sancționate, ori faptul că, neavând calitatea de reprezentant, acesta ar fi acceptat calitatea de martor, contrar celor menționate de agentul constatator.
Sub aspectul criticilor de netemeinicie, tribunalul reține că sarcina probei în procedura soluționării plângerii contravenționale revine contravenientului, iar nu organului constatator, prin exercitarea plângerii contravenționale cel dintâi supunând instanței legalitatea și temeinicia procesului-verbal, petentul având posibilitatea să administreze probe cu privire la temeinicia actului sancționator (situația de fapt expusă), mențiunile inserate sub acest aspect având valoarea unei dovezi depline până la proba contrară, prin prisma autorității cu care agentul constatator a fost investit de stat. Împrejurarea că sarcina îi incumbă acestuia nu încalcă dreptul la un proces echitabil și nici prezumția de nevinovăție asimilabilă dreptului penal, întrucât plângerea contravențională presupune o judecată contradictorie cu toate garanțiile procesuale care decurg din aceasta.
Or, starea de fapt menționată de agentul constatator nu a fost infirmată de probele administrate în cauză, dimpotrivă, obținerea certificatului de pregătire profesională a conducătorului auto cu valabilitate cuprinsă între data de_ și_ (perioadă ce se situează ulterior datei la care a avut loc controlul și a fost dresat procesul-verbal de contravenție contestat de petenta
recurentă) confirmând veridicitatea stării de fapt reținute de agentul constatator, respectiv faptul că, utilizând un conducător auto al cărui certificat de competență profesională era expirat, recurenta, în calitate de operator de transport rutier, a săvârșit contravenția prevăzută de art. 3 pct. 14 din HG 69/2012.
În privința individualizării sancțiunii, judicios a concluzionat prima instanță în sensul că sancțiunea aplicată petentei-recurente, în cuantumul minim prevăzut de lege, a corespuns gradului de pericol social al faptei comise, în cauză nefiind relevate împrejurări de natură a susține o gravitate redusă a faptei, aceasta în condițiile în care însuși legiuitorul a stabilit că fapta imputată petentei reprezintă o încălcare foarte gravă a prevederilor Regulamentelor (CE)_ ,_ și_ .
Așadar, pentru considerentele expuse, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la art. 34 din OG nr. 2/2001, tribunalul urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de petenta-recurentă SC T. S., în cauză nefiind incidente nici alte motive de nulitate absolută care să poată fi invocate și din oficiu de instanță conform art. 3041Cod procedură civilă, de natură a afecta valabilitatea sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta S.C. T. S., cu sediul în localitatea B.
, str. M., nr. 145, jud. Satu Mare, CUI 6., J_ împotriva sentinței civile nr.436/2013 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar nr._, în contradictoriu cu I. de S. pentru
C. în T. R.,
cu sediul în București, B-dul Dinicu Golescu, nr. 38, sector 1 și sediul procesual ales în C. -N., str. C. C., nr. 41, jud. C. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||||
A. P. M. D. | E. | L. | L. | T. B. I. D. | M. |
Red/dact: MAP/HVA
_ /2 ex Jud. fond: CKL
