Decizia civilă nr. 731/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA Nr. 731/R/2013
Ședința publică din data de 05 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. G. C. JUDECĂTOR: I. N. B. JUDECĂTOR: S. T. GREFIER: D. B.
S-a luat sper examinare recursul promovat de recurenții V. A., V. A. împotriva sentinței civile nr. 533/2012 pronunțată în data de_ în dosarul nr._ privind și pe intimații D. R. P. U A. ȘI O. V. C. ,
A. N. A V. -D. J. P. A. SI O. V. C., A.
N. A V., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru intimate, reprezentanta acestora, consilier juridic G. Dragotă, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, tribunalul constată că în data de_ intimatele au înregistrat la dosar întâmpinare în recurs (f.15,16).
Reprezentanta intimatelor arată că susține întâmpinarea astfel cum a fost formulată în scris și nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, tribunalul în conformitate cu dispozițiile art.150 C.pr.civ. declară încheiată faza probatorie și acordă cuvântul pe recurs.
Reprezentanta intimatelor consilier juridic G. Dragotă solicită instanței respingerea recursului pentru motivele invocate în întâmpinare pe care arată că o susține în integralitate, fără cheltuieli de judecată în recurs.
T. ul reține cauza spre soluționare.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 533/_ a Judecătoriei Dej a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de către petentul V. A., cu domiciliul în Comuna L. așu de Jos, nr. 172, jud. Bihor, prin avocat T. S.
M., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 39 seria ANV/200 nr. 0030030/_, în contradictoriu cu D. R. P. U A. ȘI O. V. C., cu sediul în Mun. O., str. A. R., nr. 4, jud. Bihor, în nume propriu precum și în numele și pentru A. N. A V., cu sediul în Mun. B., str. M. M., nr. 13, sector 1, precum și în numele și
pentru D. J. P. U A. ȘI O. V. C., cu sediul în Mun. C. -N., str. T. V., nr. 157, jud. C. .
P. u a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. -N. - Secția civilă, la data de_, sub numărul_, petentul V. A. în contradictoriu cu intimata D. R. P. u A. și O. V. C. în nume propriu precum și în numele și pentru A. N. a V., precum și în numele și pentru D.
J. P. u A. și O. V. C. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea parțială a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 39 seria ANV/200 nr. 0030030/_, în sensul înlăturării măsurii de confiscare a autoutilitarei marca Mercedes Benz, tipul Sprinter 311 CDI 4025 cu nr. de înmatriculare_, a cheii aferente acesteia și a certificatului de înmatriculare nr. B00277421H.
În motivarea plângerii contravenționale, petentul arată faptul că este proprietarul autoutilitarei marca Mercedes Benz, tipul Sprinter 311 CDI 4025 cu nr. de înmatriculare_ . Precizează faptul că în data de_ a încheiat un contract de închiriere al autoutilitarei pe perioada_ până la data de_ cu numitul Hajdu Otto, în scopul de a efectua transport de mobilă. La data de_ numitul Hajdu Otto a fost depistat de către organele de control transportând alcool etilic fără timbu, etichetă și fără a deține acte de proveniență.
În acest context, petentul învederează că măsura confiscării mijlocului de transport folosit la săvârșirea contravenției se poate dispune numai în situația în care acesta este proprietatea contravenientului, iar în caz contrar numai dacă proprietarul și-a dat acordul la folosirea acestuia, având cunoștință că se va săvârși o contravenție.
Susține că nici una dintre condițiile precizate nu sunt îndeplinite. Astfel, arată că nu a avut cunoștință cu privire la folosirea autoutilitarei de către contravenient în alt scop decât cel al transportului de mobilă.
Petentul V. A. consideră că prin faptul de a admite o interpretare a legii, în sensul că nu se impune condiția ca proprietarul bunului confiscat să-și fi dat acordul la folosirea acestuia cunoscând că ar urma să se săvârșească o infracțiune, contravine grav art. 41 din Constituția României și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Învederează faptul că răspunderea contravențională este personală, ceea ce presupune că sancțiunea contravențională poate fi aplicată numai celui care a comis fapta nu și unui terț. Față de terț nu există nici o justificare rațională pentru a se dispune confiscarea. Arătând că sancțiunea contravențională are un dublu rol
- punitiv și de mijloc de prevenire a comportamentului contravențional -, precizează că dacă o persoană nu a comis vreo contravenție, nici unul dintre scopurile de mai sus nu ar putea fi atins și de aceea este lipsită de justificare confiscarea bunului unui terț care nu are nici o legătură cu contravenția.
Plângerea contravențională nu a fost întemeiată în drept.
În probațiune, petentul a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri, depunând la dosar în copie: procesul-verbal atacat (f. 8), cartea de identitate a autovehiculului (f. 9), ordinul de control/misiune emis de A.N.A.F.-A.N.V.-
D.R.A.O.V. C. /D.J.A.O.V. C. (f. 11), nota explicativă dată de Hajdu Otto (f.
13), adresa intimatei către petent nr. 5455/_ (f. 15), adeverință de reținere a bunurilor nr. 2114/_ (f. 16).
Potrivit dispozițiilor art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art. 15 lit. i) din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 1 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, plângerea contravențională formulată de petent este scutită de plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Intimata a depus la dosar întâmpinare la data de_ prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale.
În motivarea întâmpinării, se arată că în data de_ a fost oprit în trafic contravenientul Hajdu Otto, conducând autoturismul cu nr. de înmatriculare _
. În urma efectuării controlului, în autoturism s-a găsit cantitatea de 1800 litri alcool etilic, menționată în procesul-verbal atacat. Contravenientul a fost sancționat în conformitate cu prevederile art. 220 pct. 2 din O.G. nr. 92/2003 pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 220 pct. 1 lit. k) din același act normativ. Totodată, s-a aplicat și măsura confiscării mijlocului de transport folosit la comiterea contravenției în conformitate cu art. 220 pct. 2 lit. b) din O.G. nr. 92/2003.
Intimata consideră că legiuitorul nu a lăsat la aprecierea agentului constatator sau a instanței de judecată aplicarea măsurii confiscării, având în vedere că aceasta este prevăzută de o normă imperativă. De asemenea, precizează că legea nu prevede obligativitatea ca autovehiculul să fie proprietatea contravenientului pentru a se putea dispune măsura confiscării.
Solicită judecarea cauzei în lipsa părților la dezbateri. În drept, intimata invocă dispozițiile O.G. nr. 92/2003.
În completarea la întâmpinare depusă la aceeași dată de către intimată (_
), aceasta învederează faptul că în data de_, în jurul orelor 18:00 a fost oprită în trafic autoutilitara marca Mercedes Benz, tip Sprinter 311 CDI 4025 cu nr. de înmatriculare_ aparținând numitului V. A., condusă de numitul Hajdu Otto. La controlul autovehiculului a fost descoperită cantitatea de 1800 litri alcool etilic ambalată în bidoane vrac de 0,5 litri și 2 litri, fără timbre, marcaje sau banderole fiscale, pentru această cantitate de alcool conducătorul nedeținând documente de însoțire a mărfii, e proveniență sau vreun înscris care să dovedească plata accizei. În aceste condiții autoritatea vamală a dispus sancționarea lui Hajdu Otto cu amendă contravențională în cuantum de 20000 lei aplicând, totodată, măsura complementară de confiscare a alcoolului etilic precum și a autoutilitarei.
În continuare, arată că argumentele aduse de către petent în susținerea plângerii contravenționale sunt neîntemeiate având în vedere că legiuitorul nu a condiționat ca persoana care săvârșește contravenția să fie și proprietarul autovehiculului folosit la comiterea faptei. În același sens, arată că legea nu impune condiția ca proprietarul autoturismului să-și fi dat acordul cu privire la folosirea mijlocului de transport sau să fi avut cunoștință de săvârșirea contravenției.
În final, învederează faptul că proprietarul, încredințând folosința bunului, și-a asumat riscul ca activitatea utilizatorului să genereze în fiecare situație un
pericol pentru societate, de natură să conducă la pierderea bunului, inclusiv prin confiscare.
Alăturat întâmpinării, intimata a depus, în probațiune, în copie: procesul- verbal de contravenție atacat, procesul-verbal din data de_ întocmit de organul de poliție care s-a deplasat la fața locului ca urmare a sesizării efectuate de către reprezentanții intimatei, nota explicativă dată de către numitul Hajdu Otto, adeverințele de reținere a bunurilor supuse măsurii confiscării, talon autovehicul, procesul-verbal de prelevare nr. 5404/_ întocmit de către intimată.
Prin sentința civilă nr. 9172/2011 pronunțată de către Judecătoria Cluj- Napoca - Secția civilă în dosarul nr._ s-a admis excepția de necompetență teritorială a acestei instanțe și s-a declinat competența de soluționare a cauzei către Judecătoria Dej, întrucât în circumscripția acestei instanțe a fost săvârșită contravenția.
La termenele de judecată, instanța a încuviințat și a administrat proba înscrisuri depuse la dosar și l-a audiat pe martorul Hajdu Otto.
Părțile au depus la dosar concluzii scrise prin care au detaliat argumentele ce stau la baza susținerilor pe care și-au întemeiat poziția procesuală.
Analizând materialul probator administrat în cauză precum și susținerile părților, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de constatarea și sancționare a contravențiilor nr. 39 seria ANV/200 nr. 0030030 încheiat la data de_ de către agenți constatatori din cadrul intimatei s-a reținut că la data de_, orele 18:00, în localitatea Căseiu, jud. C., în baza Ordinului O.M 133/_ a fost oprită în trafic autoutilitara cu nr. de înmatriculare_, marca Mercedes Sprinter, aparținând lui V. A., condusă de către numitul Hajdu Otto. La controlul mijlocului de transport s-a constatat cantitatea de 1800 litri de alcool etilic în recipiente de plastic de 0,5 litri și 2 litri, fără timbru, fără etichetă, marfă pentru care nu s-a prezentat nici un document de proveniență, de însoțire sau care să dovedească
plata accizelor. M. a nu era însoțită de DAI, încălcându-se prevederile art. 2067alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 republicată. Contravenientul Hajdu Otto a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 20.000 lei conform
art. 220 alin. (1) lit. k) și alin. (2) din O.G. nr. 92/2003. Totodată, în temeiul art.
220 alin. (2) lit. a) și b) O.G. nr. 92/2003 din a fost aplicată sancțiunea complementară a confiscării a următoarelor bunuri destinate, folosite sau rezultate din contravenție: 1800 litri de alcool etilic în recipiente din plastic de 0,5, respectiv 2 litri; autoutilitara Mercedes Sprinter, serie șasiu WDB9036631R530742, cu nr. de înmatriculare_ ; talon nr. B00277421H si cheia autoutilitarei.
Contravenientul Hajdu Otto a semnat procesul-verbal fără obiecțiuni. Instanța de fond a reținut că plângerea a fost depusă în termenul legal,
potrivit art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și că procesul-verbal respectă condițiile de formă impuse, sub sancțiunea nulității absolute ce se poate constata și din oficiu de către instanță, de art. 17 din același act normativ.
Din procesul-verbal întocmit de către organul de poliție prezent la fața locului, la data de_ semnat de către contravenientul Hajdu Otto (filele 25- 26 din dosar) reiese că, fiind întrebat de unde a achiziționat alcoolul etilic și dacă se pot prezenta documente justificative privind achiziționarea și transportul acestuia, contravenientul a declarat că în data de_ a fost contactat de către numitul Sorin, zis "Madaianu";, pentru a transporta cantitatea de 1800 litri de alcool etilic în localitatea Dej, jud. C., serviciu pentru care a primit de la acesta suma de 500 lei. Se mai precizează că H. Otto ar fi declarat faptul că autoutilitara încărcată cu cantitatea de 1800 litri de alcool trebuia să fie abandonată pe raza mun. Dej, în parcarea de la intersecția cu drumul European E 576, vizavi de Rompetrol.
Din nota explicativă dată de către contravenient în fața agenților constatatori ai A.N.V. reiese că știa doar faptul că transporta flacoane din plastic cu un lichid incolor fără a cunoaște detalii legate de conținutul flacoanelor, că a preluat autoutilitara din parcare din Baia Mare, iar cantitatea de alcool trebuia lăsată în localitatea Dej, la izvorul de apă.
Din declarația dată în ședința de judecată din data de_ reiese că dinainte de a efectua transportul în cauză contravenientul Hajdu Otto ar fi încheiat cu petentul V. A., proprietarul autoutilitarei confiscate, un contract de închiriere pe o durată de minim o săptămână având ca obiect autovehiculul confiscat, martorul intenționând să efectueze transport de mobilă. În continuare, Hajdu Otto susține faptul că la acel moment el cunoștea că efectuează un transport de mobilă, fără a ști alte detalii. Totodată, declară că proprietarul autoutilitarei V. A. nu cunoștea că transportul o să privească alte bunuri decât mobilă.
Dincolo de celelalte contradicții vădite care reies din cele trei declarații date de către contravenientul (martor în actualul proces) Hajdu Otto în fața celor trei autorități de stat (poliție, autoritatea vamală și instanță), se constată contradicții chiar și între depoziția martorului și contractul de închiriere al autoutilitarei depus la dosar. Astfel, martorul declară că a închiriat autovehiculul pentru o săptămână cu scopul de a efectua transport de mobilă, în timp ce din contract reiese faptul că durata închirierii era de o lună (7 august - 7 septembrie 2010). Acest aspect indică faptul că martorul nu cunoștea conținutul contractului depus la dosar care cuprinde doar 8 rânduri și pe care l-a semnat.
Totodată, trebuie relevat faptul că martorul propus de către petent (martor care în mod evident are interes în cauză, în pofida declarației sale, având în vedere că o eventuală admitere a acțiunii l-ar degreva pe acesta de orice obligație față de petent decurgând din confiscarea bunului) a avut numeroase rețineri pe parcursul depoziției sale, ezitând și răspunzând în mod incomplet la întrebările adresate de către instanță în cursul audierii din ședința publică.
În aceste condiții în care se pune sub semnul întrebării chiar conținutul contractului de închiriere depus în probațiune la dosar, proba cu martorul Hajdu Otto nu este în măsură să contribuie la formarea convingerii instanței că între acesta și petentul V. A. nu a existat nici un fel de colaborare sau că petentul
V. A. nu ar fi cunoscut de obiectul transportului.
Dincolo de disertația anterioară, mai mult, instanța de fond a apreciat că prin dispunerea măsurii confiscării autoutilitarei cu accesoriile acesteia de către agenții constatatori nu s-a adus atingere dispozițiilor cuprinse la art. 41 din Constituția României și la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, conform art. 44 alin. (9) din Constituție prevede că bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii, fără a distinge după calitatea de proprietar sau detentor precar a contravenientului. În aceste condiții, legea este cea care stabilește condițiile confiscării.
În plus, instanța de fond a apreciat că nu se poate susține lipsa de proporționalitate dintre sancțiunea dispusă (confiscarea) și fapta săvârșită astfel cum decurge din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în interpretarea art. 1 Protocolul 1 adițional la Convenție (cauza Grifhorst c. Franței), atâta timp cât în cauză folosirea autoutilitarei era necesară pentru efectuarea transportului celor 1800 litri de alcool etilic, iar valoarea bunului transportat în mod ilicit (cu eludarea regimului accizelor) este relativ apropiată de valoarea mijlocului de transport.
Mai mult, prin Deciziile Curții Constituționale nr. 603/2011, respectiv nr. 685/2006 referitoare la excepțiile privind neconstituționalitate prevederilor art. 220 alin. (2) lit. b) din Codul de procedură fiscală prevederile art. 220 alin. (2) lit.
b) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, care impun confiscarea autovehiculului care a fost folosit la pretinsa săvârșire a contravenției prevăzute de art. 220 alin.
lit. k), fără a face distincție după cum acesta este al contravenientului sau dacă, aparținând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lui, instanța de contencios constituțional a considerat că textele legale arătate sunt constituționale.
În motivarea deciziilor sale Curtea Constituțională, care a analizat compatibilitatea textului de lege cu art. 44 din Constituție și cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului a învederat faptul că proprietatea privată poate constitui obiectul unor măsuri restrictive, cum sunt cele care vizează bunurile folosite sau rezultate din săvârșirea unor infracțiuni ori contravenții. Faptul ca bunurile confiscate nu aparțin contravenientului, ci unei terțe persoane nu poate atrage ineficiența acestei măsuri sancționatorii a confiscării, având în vedere ca art. 44 alin. (9) din Constituție prevede că bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii, fără a distinge după calitatea de proprietar sau detentor precar a contravenientului. Instanța de contencios constituțional a reținut că o alta interpretare referitoare la confiscarea bunurilor care nu aparțin contravenientului ar conduce la posibilitatea eludării cu ușurință a dispozițiilor legale, deoarece de fiecare data contravenientul s-ar putea apăra invocând faptul că este un simplu detentor precar al bunului, iar activitatea ilicită de transport ar putea continua. Curtea a mai reținut că persoanele care încredințează bunuri (prin închiriere, leasing etc.) își asumă riscul ca activitatea utilizatorului să genereze un pericol pentru societate și a observat că, pentru a-și recupera prejudiciul, acesta are la
îndemâna calea acțiunii în justiție împotriva utilizatorului, în temeiul contractului încheiat cu acesta.
Totodată, instanța de fond a considerat că prin măsura confiscării bunului aparținând altei persoane decât contravenientului nu se aduce atingere răspunderii contravenționale personale, în condițiile în care nu petentul a fost cel sancționat, ci contravenientul Hajdu Otto, numitul V. A. fiind doar cel care a suferit consecințele asumării unui risc în activitate pe care o desfășoară, respectiv în alegerile pe care le face, anume un risc de diligență, de încredere, rezultat în urma închirierii mijlocului de transport către o persoană. Consecința lipsei de diligență în alegerea persoanei cu care a colaborat îl lipsește pe petent de dreptul de proprietate asupra bunului dat în folosință contravenientului, însă petentul păstrează dreptul de regres contra contravenientului pentru paguba suferită.
Față de toate aspectele evidențiate și în raport cu prevederile art. 31 alin.
teza a II-a și art. 34 din O.G. nr. 2/2001 rap. la art. 5 alin. (3) lit. a), alin. (5), alin. (6) din același act normativ corob. cu art. 220 alin. (1) lit. k) și alin. (2) lit.
b) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală instanța de fond a respins plângerea contravențională, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul V. A. solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul admiterii în totul a plângerii formulate și drept urmare anularea parțială a procesului verbal de contravenție 39 Seria ANV/200 încheiat la data de_ a DJAOV C. -N. ca netemeinic și nelegal, în sensul înlăturării măsurii de confiscare a autoutilitarei marca Mercedes Benz, tipul Sprinter 311 CDI 4015, cu nr. de înmatriculare_, a cheii aferente acesteia și a certificatului de înmatriculare nr. B0027742H.
În motivare arată că, este proprietarul mașinii în discuție, însă, la data de_, numitul Hajdu Otto a fost depistat în trafic transportând alcool etilic fără timbru, etichetă și fără a deține acte de proveniență, fără ca petentul să aibă cunoștință de cele mai sus relatate.
Prin întâmpinarea depusă de către intimata D. R. pentru A. și O.
V. C. s-a solicitat respingerea recursului declarat ca nefondat și neprobat și, implicit cererea recurentului ca neîntemeiată, cu consecința menținerii în tot a hotărârii instanței de fond ca fiind pronunțată cu respectarea legii.
În motivare arată că, soluția atacată este legală și temeinică, iar cu privire la măsura confiscării autoturismului este de precizat că, legea nu prevede obligativitatea ca autoturismul folosit la săvârșirea contravenției să fie proprietatea contravenientului.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul constată că, recursul declarat în cauză este nefondat.
Astfel, în mod just instanța de fond a respins plângerea petentului și a menținut procesul verbal contestat ca fiind legal întocmit, raportat la declarațiile nesincere date de numitul Hajdu Otto în fața celor trei autorități judiciare, respectiv poliție, autoritatea vamală și instanță, aspecte ce conduc la concluzia că, sunt date pro causa, deci în favoarea petentului, în condițiile în care, s-a dispus confiscarea autoutilitarei, proprietatea acestuia din urmă; nu în ultimul rând, o
eventuală admitere a plângerii, l-ar degreva pe martor de orice alte eventuale obligații față de petent, decurgând din confiscarea bunului.
Totodată, dispozițiile art.220 pct.2 lit.b din OG 92/2003, nu prevăd obligativitatea ca autoturismul folosit la săvârșirea contravenției să fie proprietatea contravenientului; însă, cât privește prejudiciul cauzat petentului prin fapta contravenientului Hajdu Otto este de precizat că, petentul are o acțiune în regres împotriva acestuia din urmă, având ca obiect pretenții, în vederea recuperării pagubei ce i-a fost produsă.
P. u aceste motive, tribunalul, în baza art.312 C.pr.civ., va respinge recursul declarat de recurentul V. A. împotriva sentinței civile nr. 533/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Dej pe care o va menține în totul.
P. U ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge recursul declarat de recurentul V. A., cu domiciliul la Cab. av. situat în C. -N., str. P. R. nr. 4, ap. 12, jud. C. împotriva sentinței civile nr. 533/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Dej pe care o menține în totul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. G. C. I. N. B. S. T.
GREFIER
D. B.
Red. 2 ex./I.N.B./D.M.
_
Jud.fond: G. M. Ștefan
