Decizia civilă nr. 7350/2013. Contencios. Litigiu privind funcționarii publici
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 7350/2013
Ședința publică de la 20 Iunie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE R. -R. D.
Judecător L. U. Judecător M. D.
G. M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul P. V., împotriva sentinței civile nr. 1042/_, pronunțată în dosarul nr._ al
T. ui Maramureș, în contradictoriu cu pârâta C. D. R. PRIN P. și P. C. D., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurent, avocat Vlad Eugen Verdeș, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prezentul recurs este timbrat.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii pe fond, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1042 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș, a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamantul
P. V. în contradictoriu cu pârâții C. D. R. PRIN P. și P. C.
D. .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Reclamantul P. V., încadrat fiind la data formulării cererii în funcția de inspector la compartimentul venituri din cadrul Primăriei com. D., a înaintat primarului comunei la data de_ actul intitulat "referat"; prin care solicită recunoașterea drepturilor bănești prevăzute de art. 14 din Legea nr. 285/2010.
Reclamantul cere recunoașterea dreptului prevăzut de art. 14 din Legea nr. 285/2010, obligarea primarului să emită o dispoziție prin care să facă aplicarea acestui articol, obligarea pârâților la plata diferenței de salariu începând cu _
, plus dobânda legală.
P. comunei D. emite dispoziția nr. 215/_ prin care dispune în favoarea reclamantului în sensul includerii în salariul de bază a stimulentului de 1035 lei. (fila 8)
La_ se emite adresa Instituției Prefectului nr. 8734/2011 prin care se atrage atenția asupra încălcării unor dispoziții legale prin emiterea deciziei nr. 215/2011.
La 13 septembrie 2011 prin dispoziția nr. 238/2011 se revocă dispoziția nr.
215/2011. (fila 29)
La 15 noiembrie 2011 se emite dispoziția nr. 246 cu un conținut identic sub aspectul ce privește prezenta cauză (diferă doar încadrarea pe funcție).
La 25 noiembrie 2011 Instituția Prefectului emite o nouă adresă cu nr. 12929/2011 prin care pune în vedere P. ui să revoce dispoziția cu nr. 246/2011.
La 20 decembrie 2011 se revocă dispoziția nr. 246/2011 prin dispoziția nr.
250/2011.
Astfel, prin revocarea dispoziției nr. 246/2011, reclamantul se vede în situația nesoluționării favorabile a cererii sale adresate P. ui la_ .
Rămâne de stabilit dacă refuzul soluționării favorabile este unul nejustificat.
Potrivit art. 14 din Legea nr. 285/2010, începând cu data de 1 ianuarie 2011, pentru personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice care beneficiază de drepturi bănești acordate din fondurile constituite în temeiul OG 92/2003 și al OG 29/2004, salariile de bază, prevăzute la art. 1 alin. 1 se calculează prin includerea în acestea a nivelului mediu a acestor drepturi bănești aferente lunii octombrie 2010.
Valoarea medie se calculează pentru funcțiile identice echivalente sau asimilate din punctul de vedere al salarizării, distinct pe fiecare ordonator principal de credite. Drepturile bănești care, potrivit alin. 1 și 2, se includ în salariul de bază, nu se majorează cu procentul de 15 % prevăzut la art. 1.
Conform art. 227 alin. 4 din OG 92/2003, Ministerul Finanțelor Publice și unitățile administrativ teritoriale constituie lunar fonduri pentru acordarea de stimulente personalului din aparatul propriu (în speță, personalului din compartimentele de specialitate cu atribuții în administrarea creanțelor fiscale locale), prin reținerea unei cote de 15 % din sumele prevăzute în mod expres de textul legal. Aprobarea stimulentelor în cazul unităților administrativ teritoriale se face de către ordonatorul de credite, la propunerea conducătorului compartimentului de specialitate.
Conform statului de plată depus la fila 6, reclamantului i s-a acordat în luna octombrie 2010 suma de 1814 lei cu titlu de stimulente din sume încasate prin urmărire silită pe luna octombrie 2010.
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 285/2010, aceste drepturi bănești ale reclamantului urmau să se reflecte în salariul de bază al reclamantului începând cu data de 1 ianuarie 2011.
Pentru aplicarea prevederilor art. 14 din Legea nr. 285/2010 era necesar, însă, în opinia instanței, să existe realizată premisa unei plăți valabil făcute. Or, în lipsa unui act prin care primarul, la propunerea conducătorului compartimentului de specialitate, să aprobe stimulentele pentru anul 2010, în conformitate cu prevederile art. 227 alin. 4 din OG 92/2003, nu putem vorbi despre o plată valabilă a acestor stimulente. Reclamantul nu poate invoca în acest scop prevederile HCL nr. 7/2007 pentru dreptul la stimulente în anul 2010, întrucât se încalcă principiul anualității prevăzut de art. 11 din Legea nr. 273/2006.
Potrivit art. 14 alin. 4 din Legea nr. 273/2006, nici o cheltuială din fonduri publice locale nu poate fi angajată, ordonată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și dacă nu are prevederi bugetare și surse de finanțare. Or, pentru anul 2010 nu s-a făcut dovada înscrierii în bugetul comunei a cheltuielilor de
personal din fondurile constituite în temeiul OG 92/2003, conform principiului specializării bugetare prevăzut de art. 12 din Legea nr. 273/2006.
Constatând, în concluzie, că plata către reclamant a stimulentelor aferente lunii octombrie 2010 a fost făcută cu ignorarea prevederilor legale, instanța a apreciat că această plată nu poate fundamenta aplicarea în beneficiul reclamantului a prevederilor art. 14 din Legea nr. 285/2010, drept pentru care a respins acțiunea ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul P. V.
, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate și admiterea cererii de chemare în judecată ca urmare a rejudecării.
În motivare susține că instanța de fond a respins acțiunea pe motiv că s-a făcut dovada înscrierii în bugetul comunei a cheltuielilor de personal din fondurile constituite în temeiul OG nr. 92/2003 pentru anul 2010, conform principiului specializării bugetare prevăzut de art. 12 din Legea nr. 273/2006."
Instanța a pronunțat hotărârea cu ignorarea dispozițiilor Legii nr. 11/2010 a bugetului de stat pe anul 2010.
Art. 6 din Legea nr. 11/2010 a bugetului de stat pe anul 2010 prevede că"Categoriile de venituri și cheltuieli aferente bugetelor locale pe anul 2010 sunt prevăzute în anexa nr. 9."
Anexa nr. 9 Capitolul II (intitulat "Veniturile și cheltuielile care se prevăd în bugetele proprii ale comunelor, orașelor, municipiilor, sectoarelor și municipiului București*) nu conține însă un capitol distinct pentru cheltuieli de personal din i fondurile constituite în temeiul OG nr. 92/2003.
Drept urmare, dovada despre care vorbește instanța de fond nu se putea face (era în mod obiectiv imposibilă) pentru că, în temeiul Legii nr. 11/2010^ bugetul local al com. D. nu putea conține un capitol distinct pentru cheltuieli de personal din fondurile constituite în temeiul OG nr. 92/2003.
De altfel, instanța, prin solicitarea de informații transmisă P. ui com. D. pentru termenul din data de_ . nu cere să se comunice dacă există un capitol distinct în bugetul comunei privind cheltuielile de personal din fondurile constituite în temeiul OG nr. 92/2003. Instanța a solicitat doar să se comunice dacă la nivel cont. D. s-a constituit fondul special prevăzut de art. 227 alin. 4 din OG nr. 92/2003.
În mod concret, acordarea stimulentelor se făcea prin transferul între conturile com. D. a cotei de 15% din contul în care se colectau sumele ce dădeau dreptul funcționarilor publici Ia stimulente (în situațiile indicate în art. 227 alin. 4 OG nr. 92)2003) către contul din care urmau să se efectueze plățile efective către persoanele îndreptățite.!
Ca un argument suplimentar, sumele reprezentând cheltuieli de; personal sunt formate din două componente: prima dintre acestea o reprezintă cheltuielile din bugetul local, iar cea de-a doua cheltuielile din bugete autofinanțate. Stimulentele respective se încadrează în această a doua categorie și nu sunt prevăzute în bugetul local.
În altă ordine de idei, principiul specializării prevăzut de art. 12 din Legea nr. 263/2007, la care face referire instanța de fond, nu are aplicabilitate în cauza de față, acest principiu referindu-se la obligativitatea înscrierii în buget a veniturile pe surse de proveniență și a cheltuielilor în funcție de natura economică și destinația acestor^. Principiul nu a fost înfrânt prin neînscrierea expresă în buget a sumelor respective pentru că Legea nr. 11/2010 detaliază exact capitolele bugetare ce vor fi înscrise în buget, iar capitolul respectiv nu se regăsește pe lista din anexa nr. 9 cap. II.
De asemenea, pentru a fundamenta decizia de respingere a acțiunii, a mai reținut în mod nelegal instanța de fond că,pentru aplicarea prevederilor art.
14 din Legea nr. 285/2010 era necesar, însă, în opinia instanței, să existe realizată premisa unei plăți valabil făcute. Or, în lipsa unui act prin care primarul, la propunerea conducătorului compartimentului de specialitate, să aprobe stimulentele pentru anul 2010, în conformitate cu[ prevederile art. 227 alin. 4 din OG 92/2003, nu putem vorbi despre o plată valabilă d acestor stimulente. Reclamantul nu poate invoca în acest scop prevederile HCL nr. 7/2007 pentru dreptul la stimulente în anul 2010, întrucât se încalcă principiul anualității prevăzut de art. îl din Legea nr. 273/2006."
Alegația este netemeinică și nelegală întrucât constituirea fondului pentru stimulente a fost reglementată încă de la început în termeni imperativi de către legiuitor ("M. Economiei si Finanțelor și unitățile administrativ-teritoriale constituie lunar fonduri pentru acordarea de stimulente personalului din aparatul propriu al M. ui Economiei și
Finanțelor și al Agenției Naționale de Administrare Fiscală și din unitățile subordonate, respectiv compartimentelor de specialitate cu atribuții în administrarea creanțelor fiscale locale, după caz, prin reținerea unei cote de 15% din_ " ).
Primăria corn. D. fiind obligată să constituie respectivul fond în temeiul legii, acest lucru nefiind o facultate acordată de legiuitor.
Dacă se dorea într-adevăr analizarea legalității modalității de constituire a fondului de stimulente, P. corn. D. avea la îndemână o cerere separată ori o cerere reconvențională, lucru care nu s-a întâmplat.
Operațiunea administrativă de acordare a stimulentelor prevăzute de lege nu poate fi supusă analizei în acest cadru procesual întrucât operațiunea se bucură de prezumția de legalitate, ca orice alt act administrativ, pe de-o parte, iar pe de altă parte, instanța nu a fost învestită cu verificarea legalității respectivei operațiuni.
De altfel, acordarea stimulentelor s-a făcut de fiecare dată cu acordul expres prin semnătură pe ordinele de plată prin care se transferau cotele de 15% din sumele obținute de unitate dintre cele prevăzute la art. 227 alin. 4 din OG nr. 92/2003 (sens în care atașăm prezentului recurs și două astfel de ordine de plată ce poartă semnătura primarului și ștampila primăriei corn. D. ).
Așadar, se impune a constata faptul că aprobarea ordonatorului de credite (în speță a primarului corn. D. ) există pentru fiecare transfer a cotelor de 13% prin semnarea de către acesta a ordinelor de plată respective, condiția prevăzută la art. 227 alin. 6 din OG nr. 92/2003 fiind astfel îndeplinită.
Mai mult, Ministerul Administrației și Internelor - Direcția pentru Politici Fiscale și Bugetare Locale, prin adresa nr. 1.166/DPFBL/_ transmisă Direcției de Venituri a mun. Baia Mare, atrage atenția că "prevederile alin. 4 ale art. 227 sunt imperative și nu permisive, ceea ce conduce la obligativitatea constituirii fondului de stimulente". De asemenea, se afirmă și că "neconstituirea fondului de stimulente este asimilată deturnării de fonduri și sancționată conform Codului Penal". Atașăm în acest șens adresa indicată mai sus.
În ceea ce privește HCL corn. D. nr. 7/2007, facem precizarea! că am
invocat acest act administrativ și Dispoziția nr. 771/_ ca acte administrative cu valoare de principiu, în baza cărora au fost început să fie acordate respectivele stimulente la nivelul unității noastre administrativ-teritoriale.
Învederează instanței de control judiciar și faptul că instanța de fond nu a negat dreptul meu (dimpotrivă, chiar 1-a confirmat la fila 4 din sentința atacată unde se afirmă că ,potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 285/2010, aceste drepturi bănești ale reclamantului urmau să se reflecte în salariul de bază al reclamantului începând cu data de 1 ianuarie 2011"),
Instanța de fond a argumentat soluția de respingere pe considerente ce țin de modalitatea de acordare a stimulentelor, lucru care excede cadrului procesual trasat prin cererea de chemare în judecată și care privește recunoașterea dreptului prevăzut de art. 14 alin. 4 din Legea nr. 285/2010 (includerea în salariul de bază a mediei stimulentelor încasate în luna octombrie 2010) și obligarea primarului com. D., jud. Maramureș la emiterea unei dispoziții prin care să se facă aplicarea art. 14 din Legea nr. 285.
Mai arată faptul că art. 14 din Legea nr. 285/2010 prevede că începând cu data de 1 ianuarie 2011, pentru personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice care beneficiază de drepturi bănești acordate din fondurile constituite în temeiul Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și al Ordonanței Guvernului nr. 29/2004 pentru reglementarea unor măsuri financiare, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 116/2004, cu modificările și completările ulterioare, salariile de bază, prevăzute la art. 1 alin. (1), se calculează prin includerea în acestea a nivelului mediu a acestor drepturi bănești aferente lunii octombrie 2010, pentru fiecare funcție publică, pe categorii, clase și grade profesionale, respectiv pentru fiecare funcție contractuală, în funcție de nivelul studiilor, pe grade sau trepte profesionale.
Așadar, legiuitorul face referire la drepturile bănești acordate din fondurile constituite potrivit legii care vor fi incluse în salariul de bază la nivelul mediu a acestor drepturi înregistrat pentru luna octombrie 2010.
Pentru a clarifica această problemă instanța nu trebuia decât să solicite de la Primăria com. D. informații cu privire la stimulentele încasate de recurentu- reclamant pentru luna octombrie 2010, dacă se considera că tabelul depus la dosar nu era suficient de edificator, într-adevăr, instanța de fond a procedat la a solicita aceste informații, iar Primăria com. D. a răspuns prin adresa nr. 1558/_ în care se arată extrem de clar că în anul 2010 au fost acordate stimulente, din fondul legal constituit, d-nului P. V. în cuantum de 16.114 lei, iar în luna octombrie 2010 în cuantum de 1.814 de lei.
Așadar, chiar pârâții afirmă, prin cele indicate mai sus, că stimulentele au fost acordate din fondul legal constituit, neinvocând nici un viciu de legalitate cu privire la acesta. Mai mult, respingând cererea de chemare în judecată pe considerentele criticate, instanța invocă practic culpa pârâților pentru nerecunoașterea dreptului meu legal. Astfel, atât modalitatea prin care sunt prevăzute în buget sumele reprezentând cheltuieli de personal în temeiul art. 227 din OG nr. 92/2003, cât și legalitatea procedurii de constituire a fondului de stimulente, reprezintă aspecte ce sunt exclusiv de competența P. ui și al Consiliului Local al com. D. .
În drept, a invocat prevederile Legii nr. 285/2010, Legea nr. 11/2010, Legea nr. 188/1999, Legea nr. 554/2004, art. 298 și urm. C.proc.civ.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Înainte de a aborda motivele de recurs, trebuie observat că recurentul nu a atacat în contenciosul administrativ de anulare dispozițiile pârâtului prin care s- au revocat actele inițiale prin care acesta susține că a fost corect încadrat în funcție și i s-a stabilit îndemnizația corespunzătoare.
Astfel, în aplicarea art. 4 alin. 3 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea pe anul 2011 a personalului plătit din fondurile publice, prin Dispoziția nr. 215 din 21 iulie 2011 pârâtul a dispus ca începând cu data de_ reclamantul să fie reîncadrat în funcția de referent-inspector clasa 30, coeficient de ierarhizare 1,64 având o vechime de peste 25 de ani. S-a mai dispus ca reclamantul să aibă cuantumul brut al salariului determinat prin majorarea cuantumului avut în
luna octombrie 2010 cu 15% și includerea în salariul de bază a stimulentelor de 1035 lei, respectiv un salariu de bază de 2151 lei, total drepturi bănești de 2.151 lei (f. 12 dos. fond).
Urmare exercitării controlului administrativ de tutelă de către Prefectul județului Maramureș materializat în adresa nr. 8734/_ (f. 14-15 dos. fond) pârâtul a revocat Dispoziția nr. 215 din 21 iulie 2011 prin Dispoziția nr. 238 din 13 septembrie 2011 (f. 29 dos. fond).
Ca efect al revocării a emis Dispoziția nr. 246 din 15 noiembrie 2011 prin care în virtutea acelorași dispoziții legale menționate în formula introductivă a acestui act administrativ a dispus ca începând cu data de_ reclamantul să fie reîncadrat în funcția de referent la Primăria D., clasa 30, coeficient de ierarhizare 1,64 având o vechime de peste 25 de ani. S-a mai dispus ca reclamantul să aibă cuantumul brut al salariului determinat prin majorarea cuantumului avut în luna octombrie 2010 cu 15% și includerea în salariul de bază a stimulentelor de 1035 lei, respectiv un salariu de bază de 2009 lei, total drepturi bănești de 2009 lei (f. 13 dos. fond).
Și această din urmă dispoziție a făcut obiectul controlului administrativ de tutelă administrativă exercitat de Prefectul județului Maramureș materializat în adresa nr. 12929/_ (f. 16-17 dos. fond) reiterat ulterior și în adresa nr. 14000 din 15 decembrie 2011 (f. 18 dos. fond).
În urma acestui demers administrativ pârâtul s-a conformat, iar prin Dispoziția nr. 250 din 20 decembrie 2011 (f. 30 dos. fond) a fost revocată Dispoziția anterioară nr. 246 din 25 noiembrie 2011.
În loc să atace aceste dispoziții de revocare care în optica reclamantului recurent ar părea nelegale de vreme ce i se neagă dreptul revendicat prin acțiunea introductivă de instanță a ales să formuleze o cerere de recunoaștere a dreptului înregistrată la pârât sub nr. 936 din_ (f. 5 dos. fond) la care susține reclamantul nu a primit răspuns.
Trebuie reținut că cererea adresată pârâtului împreună cu numita Hotea I. căreia, între timp i s-au respins pretențiile similare cu ale recurentului din prezenta cauză prin sentința civilă nr. 5708 din_ pronunțată în dosarul nr._ * al T. ui Maramureș menținută prin decizia nr. 4634din 23 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel C. prin care s-a respins recursul, a solicitat recunoașterea dreptului conferit de art. 14 din Legea nr. 285/2011 de a-i fi inclusă în salariu începând cu data de_ suma de 1.814 lei cu titlu de stimulente calculate în baza art. 227 din OG nr. 92/2003, a Hotărârii Consiliului Local nr. 7/2007 și a Dispoziției nr. 773/_ .
Curtea reține că de fapt această cerere poate fi calificată ca o plângere prealabilă de solicitare a revocării Dispoziției nr. 238 din 13 septembrie 2011 prin care s-a revocat Dispoziția anterioară nr. 215 din 21 iulie 2011 prin care i s-a recunoscut acest drept.
Deși în formula introductivă a Dispoziției nr. 246 din 15 noiembrie 2011 pârâtul nu face referire la această solicitare, prin acest act administrativ practic se răspunde parțial favorabil solicitării reclamantului de vreme ce pârâtul a acceptat ca începând cu data de_ să introducă în calculul salariului și stimulentul în valoare de 1035 lei.
Așa fiind, contrar susținerilor recurentului din acțiunea introductivă de instanță, pârâtul a răspuns, chiar dacă indirect, la solicitarea înregistrată la data de_ sub nr. 936 recunoscându-i parțial dreptul solicitat.
Dispoziția nr. 246 din 15 noiembrie 2011 care prin premisă ar fi putut să-l nemulțumească parțial pe reclamant raportat cel puțin la cuantumul stimulentelor, deși i-a fost comunicată, nu a fost atacată în justiție după cum nu
a fost atacată nici Dispoziția nr. 250 din 20 decembrie 2011 deși i-a fost comunicată.
Pe cale de consecință, Curtea nu poate reține că pârâtul a refuzat nelegal să răspundă solicitării înregistrate la data de_ sub nr. 936.
Pe de altă parte, recunoașterea dreptului pretins prin această solicitare trebuia antamată fie prin atacarea în justiție a Dispoziției nr. 246 din 15 noiembrie 2011 fie a celei de revocare a acesteia din urmă respectiv a Dispoziției nr. 250 din 20 decembrie 2011, altfel concluzia ce se poate trage este că aceste două acte se bucură de prezumția de legalitate opozabilă și reclamantului și
instanței deopotrivă.
Pe cale de consecință, în lipsa unei atari acțiuni instanța de fond nu avea la dispoziție un cadru legal procesual derivat din aplicarea formală a Legii nr. 554/2004 să statueze direct și fără o procedură prealabilă asupra pretenției formulată de reclamant.
Pe cale de consecință, raportat la cele ce precedă, acțiunea de contencios administrativ fiind informă din punct de vedere procedural, aceasta nu putea să fie în această modalitatea soluționată în fond.
Ținând seama de cele ce precedă, recurentului nu i se creează o situație mai grea în propria cale de atac de vreme ce norme imperative de procedură fac imposibilă soluționarea în fond a acțiunii.
Așa fiind față de această statuare, Curtea este dispensată să mai analizeze restul motivelor de recurs, fiind de prisos cercetarea acestora față de neregularitatea actului de sesizare.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 20 alin. 3 rap. la art. 1 alin. 1, art. 7 alin. 1, art. 8 alin. 1 și art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat cu consecința menținerii soluției de respingere a acțiunii dar cu înlocuirea considerentelor sentinței cu cele din decizia de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de reclamantul P. V. împotriva sentinței civile nr. 1042 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 iunie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
R. -R. D. | L. | U. | M. D. |
G. ,
M. T.
Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_ Jud.fond. V. P.
