Sentința civilă nr. 1042/2013. Contencios. Litigiu privind funcționarii publici
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CI VILĂ NR. 1042
Ședința publică din 18 februarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. P.
- judecător
GREFIER: M. N. D.
Pe rol se află pronunțarea soluției la acțiunea formulată de reclamantul
P. V.
, domiciliat în comuna D. nr.301, jud. M., în contradictoriu cu pârâții
C. D. R. PRIN P. și P. C. D., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din 13 februarie 2013, concluziile și susținerile reprezentantului reclamantului fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta, pronunțarea soluției s-a amânat la data de azi când, în urma deliberării s-a pronunțat hotărârea de mai jos:
T.
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub numărul de mai sus reclamantul P. V. în contradictoriu cu pârâții C. D., reprezentantă prin P. și P. C. D. a solicitat recunoașterea dreptului pretins instituit de art. 14 din Legea nr. 285/2010, obligarea P. ui com. D., jud. M. la emiterea unei dispoziții în temeiul art. 68 al. 1 din Legea nr. 215/2001 prin care să se facă aplicarea art. 14 din Legea nr. 285/2010, obligarea pârâților la plata diferenței dintre salariul efectiv încasat și cel care i-ar fi revenit reclamantului dacă s-ar fi făcut aplicarea art. 14 din Legea nr. 285/2010, începând cu data de_, plus dobânda legală, obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii sale reclamantul a arătat că prin art. 14 alin.1 din Legea nr. 285/2010 prevede ca "începând cu data de 1 ianuarie 2011, pentru personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice care beneficiază de drepturi bănești acordate din fondurile constituite în temeiul Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și al Ordonanței Guvernului nr. 29/2004 pentru reglementarea unor măsuri financiare, aprobată cu modificări și
completări prin Legea nr. 116/2004, cu modificările și completările ulterioare, salariile de bază, prevăzute la art. 1 alin. (1), se calculează prin includerea în acestea a nivelului mediu a acestor drepturi bănești aferente lunii octombrie 2010. pentru fiecare funcție publică, pe categorii, clase și grade profesionale, respectiv pentru fiecare funcție contractuală. în funcție de nivelul studiilor, pe grade sau trepte profesionale. "
Art. 227 alin.4 din OG nr. 93/2003 (Codul de procedura fiscala) dispune ca Ministerul Economiei și Finanțelor și unitățile administrativ-teritoriale constituie lunar fonduri pentru acordarea de stimulente personalului din aparatul propriu al Ministerului Economiei și Finanțelor și al Agenției Naționale de Administrare Fiscală și din unitățile subordonate, respectiv compartimentelor de specialitate cu atribuții în administrarea creanțelor fiscale locale, după caz, prin reținerea unei cote de 15% din
sumele reprezentând valoarea creanțelor fiscale stinse prin executare silită, potrivit prevederilor prezentului cod;
sumele încasate în cadrul procedurii insolvenței;
sumele reprezentând impozite, taxe și contribuții stabilite suplimentar ca urmare a inspecției fiscale, stinse prin încasare sau compensare;
sumele reprezentând obligații fiscale accesorii stabilite de organele fiscale, stinse prin încasare sau compensare;
sumele reprezentând valoarea amenzilor stinse prin încasare sau compensare;
sumele reprezentând valoarea bunurilor confiscate și valorificate. "
Alin. 4 al art. 227 a fost abrogat de OG nr. 29/2011 publicata in M.Of. nr. 626 din_ . Așadar, după cum lesne se poate observa, la momentul intrării in vigoare a Legii nr. 285/2010, unitățile administrativ-teritoriale aveau obligația de a constitui un fond de stimulente prin reținerea unei cote de 15% din sumele încasate cu diverse titluri.
Prin urmare, reclamantul consideră că era îndreptățit, ca începând cu data_ sa îi fie recalculat salariul de baza cu respectarea art. 14 din Legea nr. 285/2010 si includerea in salariul de baza a mediei stimulentelor încasate in luna octombrie 2010.
Susținerea Prefectului, conform căreia in cauza de fata ar fi fost aplicabil, pana la abrogarea sa, art. 22 alin. 2 (de fapt este vorba despre art. 23 alin.1) din Legea nr. 330/2009 care prevedea ca suma sporurilor acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator principal de credite nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază, a soldelor funcțiilor de bază sau a indemnizațiilor lunare de încadrare, după caz este nefondata si se datorează confuziei dintre termenul de "spor" si cel de "stimulente", cele doua sintagme având înțelesuri diferite. Aceasta concluzie rezulta din faptul ca, acolo unde a considerat necesar, legiuitorul s-a referit in mod diferențiat la cele doua noțiune, asa cum este cazul in art. 11 alin. 2 din Legea nr. 330/2009: S. ul de salarizare cuprinde salariile de bază, soldele funcțiilor de bază și indemnizațiile lunare de
încadrare, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi, corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 14 din Legea nr. 285/2010, art. 227 din OG nr. 93/2003, Legea nr. 554/2004, Legea nr. 188/1999.
Prin întâmpinarea depusă la filele 10,11 intimatul P. C. BĂSEȘTI a arătat că prin Dispozițiile nr. 215/_ și nr. 246/_ s-a dispus stabilirea unor drepturi salariale pentru reclamant, cu precizarea că în aceste acte au fost incluse toate sumele pretinse de acesta.
Cele două acte au fost criticate de Instituția Prefectului M. și considerate nelegale, sens în care i-au fost trimise adresele nr. 8734/_, 12929/_ și 14000/_ .
Având în vedere că primarul în calitate de ordonator principal de credite este responsabil de angajarea cheltuielilor în limita creditelor aprobate și a veniturilor bugetare posibil de încasat, văzând adresele prefecturii referitoare la reanalizarea actelor emise, s-a decis revocarea acestora pentru a evita situația în care primarul să fie făcut responsabil ulterior pentru eventuale prejudicii aduse bugetului local.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul P. V., încadrat fiind la data formulării cererii în funcția de inspector la compartimentul venituri din cadrul Primăriei com. D., a înaintat primarului comunei la data de_ actul intitulat "referat"; prin care solicită recunoașterea drepturilor bănești prevăzute de art. 14 din Legea nr. 285/2010.
Reclamantul cere recunoașterea dreptului prevăzut de art. 14 din Legea nr. 285/2010, obligarea primarului să emită o dispoziție prin care să facă aplicarea acestui articol, obligarea pârâților la plata diferenței de salariu începând cu_, plus dobânda legală.
P. comunei D. emite dispoziția nr. 215/_ prin care dispune în favoarea reclamantului în sensul includerii în salariul de bază a stimulentului de 1035 lei. (fila 8)
La_ se emite adresa Instituției Prefectului nr. 8734/2011 prin care se atrage atenția asupra încălcării unor dispoziții legale prin emiterea deciziei nr. 215/2011.
La 13 septembrie 2011 prin dispoziția nr. 238/2011 se revocă dispoziția nr. 215/2011. (fila 29)
La 15 noiembrie 2011 se emite dispoziția nr. 246 cu un conținut identic sub aspectul ce privește prezenta cauză (diferă doar încadrarea pe funcție).
La 25 noiembrie 2011 Instituția Prefectului emite o nouă adresă cu nr. 12929/2011 prin care pune în vedere P. ui să revoce dispoziția cu nr. 246/2011.
La 20 decembrie 2011 se revocă dispoziția nr. 246/2011 prin dispoziția nr. 250/2011.
Astfel, prin revocarea dispoziției nr. 246/2011, reclamantul se vede în situația nesoluționării favorabile a cererii sale adresate P. ui la_ .
Rămâne de stabilit dacă refuzul soluționării favorabile este unul nejustificat.
Potrivit art. 14 din Legea nr. 285/2010, începând cu data de 1 ianuarie 2011, pentru personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice care beneficiază de drepturi bănești acordate din fondurile constituite în temeiul OG 92/2003 și al OG 29/2004, salariile de bază, prevăzute la art. 1 alin. 1 se calculează prin includerea în acestea a nivelului mediu a acestor drepturi bănești aferente lunii octombrie 2010.
Valoarea medie se calculează pentru funcțiile identice echivalente sau asimilate din punctul de vedere al salarizării, distinct pe fiecare ordonator principal de credite. Drepturile bănești care, potrivit alin. 1 și 2, se includ în salariul de bază, nu se majorează cu procentul de 15 % prevăzut la art. 1.
Conform art. 227 alin. 4 din OG 92/2003, Ministerul Finanțelor Publice și unitățile administrativ teritoriale constituie lunar fonduri pentru acordarea de stimulente personalului din aparatul propriu (în speță, personalului din compartimentele de specialitate cu atribuții în administrarea creanțelor fiscale locale), prin reținerea unei cote de 15 % din sumele prevăzute în mod expres de textul legal. Aprobarea stimulentelor în cazul unităților administrativ teritoriale se face de către ordonatorul de credite, la propunerea conducătorului compartimentului de specialitate.
Conform statului de plată depus la fila 6, reclamantului i s-a acordat în luna octombrie 2010 suma de 1814 lei cu titlu de stimulente din sume încasate prin urmărire silită pe luna octombrie 2010.
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 285/2010, aceste drepturi bănești ale reclamantului urmau să se reflecte în salariul de bază al reclamantului începând cu data de 1 ianuarie 2011.
Pentru aplicarea prevederilor art. 14 din Legea nr. 285/2010 era necesar, însă, în opinia instanței, să existe realizată premisa unei plăți valabil făcute. Or, în lipsa unui act prin care primarul, la propunerea conducătorului compartimentului de specialitate, să aprobe stimulentele pentru anul 2010, în conformitate cu prevederile art. 227 alin. 4 din OG 92/2003, nu putem vorbi despre o plată valabilă a acestor stimulente. Reclamantul nu poate invoca în acest scop prevederile HCL nr. 7/2007 pentru dreptul la stimulente în anul 2010, întrucât se încalcă principiul anualității prevăzut de art. 11 din Legea nr. 273/2006.
Potrivit art. 14 alin. 4 din Legea nr. 273/2006, nici o cheltuială din fonduri publice locale nu poate fi angajată, ordonată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și dacă nu are prevederi bugetare și surse de finanțare. Or, pentru anul 2010 nu s-a făcut dovada înscrierii în bugetul comunei a cheltuielilor de personal din fondurile constituite în temeiul OG 92/2003,
conform principiului specializării bugetare prevăzut de art. 12 din Legea nr. 273/2006.
Constatând, în concluzie, că plata către reclamant a stimulentelor aferente lunii octombrie 2010 a fost făcută cu ignorarea prevederilor legale, instanța apreciază că această plată nu poate fundamenta aplicarea în beneficiul reclamantului a prevederilor art. 14 din Legea nr. 285/2010, drept pentru care va respinge acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea
formulată de către reclamantul P. V., domiciliat în comuna D. nr.301, jud. M., în contradictoriu cu pârâții
C. D. R. PRIN P. și P. C. D. .
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi,_ .
PREȘEDINTE | G. | IER | ||
V. P. | M. | N. | D. |
Red.P.V./_
T.red. M.N.D./_ / 5 ex.
