Decizia civilă nr. 9572/2013. Contencios. Litigiu privind funcționarii publici
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9572/2013
Ședința publică de la 10 Octombrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE R. -R. D.
Judecător L. U.
Judecător M. D. Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul S. L. AL
S. D. A. P. L. C., împotriva sentinței civile nr. 3236/_
, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu pârâtul P. M. C. N., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurent, consilier juridic Feneșan C. E. Simina, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvîntul în susținerea recursului.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3236 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., a fost respinsă ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul S. L. AL S. D. A. P. L.
în contradictoriu cu pârâtul P. M. C. N. .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Astfel, instanța a reținut că potrivit Dispoziției nr. 2142/_ emisă de către pârâtul P. M. C. -N. în aplicarea Legii 330/2009 și OUG 1/2010, drepturile de natură salarială ale funcționarilor din cadrul autorității publice locale din C. -N. stabilite potrivit Acordul colectiv de muncă 2. /_ și HCL 545/2009 au fost eliminate.
Dispoziția a fost atacată în justiție în cadrul dosarului nr._, prin Sentința civilă nr. 5288/CA/2012 a Tribunalului Bihor, dispunându-se respingerea cererii în anulare./f. 179/
Prin urmare, atâta timp cât actul administrativ care a eliminat acordarea drepturilor prevăzute în acordul colectiv este în vigoare, efectele acestuia se produc în continuare asupra drepturilor salariale, neputându-se stabili, în sens
contrar, pe calea unei acțiuni în justiție, că membrii sindicatului reclamant ar fi îndreptățiți să beneficieze de acordarea drepturilor solicitate.
Pe de altă parte, instanța reține că, potrivit art. 31 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, pentru activitatea prestată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază și sporul de vechime; funcționarii publici pot beneficia de prime și alte drepturi salariale, dar doar în condițiile legii.
Pe de altă parte, art. 72 din lege statuează că acordurile colective de muncă pot cuprinde numai măsuri referitoare la constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă, sănătatea și securitatea în muncă, programul zilnic de lucru, perfecționarea profesională ori alte măsuri decât cele prevăzute de lege referitoare la protecția celor aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale.
coroborarea prevederilor legale indicate reiese faptul că funcționarii publici pot beneficia doar de drepturile salariale prevăzute prin lege iar acordarea altor sume - fie că sunt denumite sporuri sau diverse indemnizații - nu poate face obiectul acordurilor încheiate la nivelul instituțiilor bugetare.
În plus, art. 1 alin. 2 din Legea nr. 330/2009 statuează în mod expres și neechivoc faptul că "Începând cu data intrării în vigoare, în tot sau în parte, a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege";, tranșând problema în sensul că alte drepturi salariale decât cele reglementate prin acest act normativ nu pot fi instituite prin acorduri sau contracte colective de muncă.
Prin urmare, raportat la aspectele menționate, reținând că drepturile de natură salarială pot fi stabilite doar prin lege, având în vedere că drepturile solicitate de către reclamant nu își au izvorul într-o dispoziție legală, instanța a respins cererea de chemare în judecată formulată ca neîntemeiată. Fără cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs S. L. AL S. D. A.
L. C.
, solicitând ca în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) din Codul de procedură civilă, admiterea recursului declarat și modificarea sentinței recurate
în sensul admiterii acțiunii.
În motivare a arătat că, critica de recurs are în vedere interpretarea și aplicarea eronată a prevederilor legale incidente în cauză, caz circumscris de art. 304 pct. 9 din Codul vechi de procedură civilă. Menționăm că în conformitate cu art. 24-28, în principal a art. 27 din Noul Cod de procedură civilă (Legea nr. 134/2010), legea aplicabilă din punct de vedere procedural prezentei cauze este vechiul cod de procedură civilă, astfel că am înțeles a ne raporta la textele de lege ale acestuia.
În fapt, prin acțiunea introductivă de instanța, a solicitat ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate că în mod unilateral și nelegal, pârâtul a refuzat respectarea și acordarea drepturilor prevăzute în Acordul colectiv de munca nr. 2.
/_, înregistrat la Comisia Paritară conform legii încheiat la nivelul Primăriei municipiului C. -N., în vigoare și în derulare, respectiv prevăzute de HCL nr. 545/2009 prin care s-a aprobat acordarea acestora, drepturi care se cuvin tuturor salariaților, de la data la care s-a încetat acordarea lor (_ ) și până la data la care Acordul a fost încheiat, și să dispună obligarea pârâtului la calcularea, alocarea și plata către reclamanți a drepturilor speciale convenționale, negociate si prevăzute prin Acordul colectiv de muncă nr. 2. /_, înregistrat Ia Comisia Paritară conform legii și respectiv prin HCL nr. 545/2009, în speță:
Art. 31 alin. (7) - ajutor de Sărbători (Paști si Crăciun"), echivalent cu un salar mediu brut pe economie (cel comunicat de Comisia Națională de Statistică), pentru fiecare sărbătoare în parte.
Art. 31 alin. (8) si respectiv (9) — indemnizație de înmormântare si ajutor de naștere, echivalente a trei salarii medii brute pe economie
Art. 31 alin. (11) si (12) — drepturi speciale pentru hrană - indemnizație lunară de hrană în sumă de 16 lei/zi, respectiv pentru asigurarea ținutei - indemnizație trimestrială în echivalentul unui salariu mediu brut pe economie, pentru fiecare trimestru.
- Art. 7 din HCL nr. 545/2009.
A arătat că reclamații reprezentanți de către S. "C. ", sunt salariați ai Aparatului de specialitate al P. ui municipiului C. -N. și ai serviciilor publice din subordinea Consiliului local al municipiului C. -N., au statut de funcționari publici și sunt membri ai S. ui "C. ".
În calitate de reprezentant al salariaților, S. "C. " în temeiul principiului constituțional al negocierii colective, al Codului Muncii, al Legii nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, al Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici și al Hotărârii de Guvern nr. 833/2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor paritare și încheierea acordurilor colective, la data_, sub nr. 2., a negociat și încheiat pentru stabilirea unor clauze privind condițiile de muncă și alte drepturi ce decurg din raporturile de muncă, cu P. municipiului C. -N. în calitate de angajator și de ordonator principal de credite, Acordul colectiv la nivelul Primăriei municipiului C. -N. nr. 2. /_ pentru salariații aparatului de specialitate al primarului și ai serviciilor publice din subordinea Consiliului local, verificat pentru conformitate și legalitate, și înregistrat la Comisia paritară, conform legii, ale cărui prevederi au fost aprobate prin hotărâre a Consiliului local, în speța HCL nr. 545/2009.
Conform Acordului colectiv nr. 2. /_ si a hotărârii de consiliu local, în vigoare si în derulare, salariații trebuiau să beneficieze de unele drepturi convenționale negociate în baza principiului constituțional al recunoașterii negocierilor colective si al principiilor autonomiei locale. A mai arătat că aceste drepturi au fost cuprinse în acordul colectiv de muncă în baza principiilor negocierii colective și autonomiei locale financiare, prin identificarea veniturilor proprii și aprobării în bugetul local a sumelor necesare respectării lor, la capitolul
"Masuri pentru menținerea și îmbunătățirea condițiilor de munca", iar din punct de vedere finaciar-contabil, sumele au fost prevăzute în capitolul bugetar
"Cheltuieli materiale". Temeiurile de drept ale negocierii acestor drepturi au fost identificate în prevederile Legii nr. 130/1996, ale Legii nr. 319/2006 și ale Legii nr. 188/1999.
Cu toate acestea, începând cu_ salariații nu au mai beneficiat de drepturile care li se cuveneau prin aceste act de negociere colectiv - acordul colectiv de muncă, în vigoare, act consfințit și prin acte administrative cu putere de lege la nivel local, respectiv prin HCL nr. 545/2009, și cu atât mai mult cu cât prevederile bugetare o permiteau, fondurile necesare respectării acestor drepturi fiind cuprinse în bugetul local pe anul 2011, prin HCL nr. 2/2011 de aprobare a bugetului pe anul 2011.
Instanța de fond, în mod superficial și făcând aplicarea greșită a prevederilor legale incidente și invocate în cauză, a respins acțiunea noastră, invocând reîncadrarea personalului bugetar din anul 2011 în baza Legii nr. 330/2009, mai exact art. 1 alin. 2 din Legea nr. 330/2009, ceea ce nu are nicio legătură cu obiectul prezentei cauze.
Mai întâi, din punctul acesteia de vedere, tribunalul a înțeles greșit obiectul cauzei, în sensul că acesta viza acordarea unor drepturi convenționale, stabilite prin acordul colectiv de muncă, si în niciun caz reîncadrarea personalului bugetar, reîncadrare care în sensul Legii nr. 330/2009 invocată de însăși instanța de fond, viza stabilirea salariilor de bază si a sporurilor
individuale de încadrare lunare. Prin prezenta cerere noi am solicitat acordarea unor drepturi suplimentare, ocazionale, convenite in baza principiului negocierii colective., drepturi care au fost aprobate prin HCL si incluse în capitolul bugetar
"Cheltuieli materiale" (în niciun caz "Cheltuieli de personal") si care urmau a fi acordate din veniturile proprii ale instituției în măsura identificării lor.
Legea nr. 330/2009 viza reîncadrarea personalului bugetar, prin stabilirea noilor funcții si a noilor salarii de încadrare (salarii de baza). în niciun caz nu viza drepturile convenționale suplimentare, cum sunt cele stabilite prin contractele si acordurile colective de muncă (ajutoare de Paști, de Crăciun, indemnizația de hrană $i ținută, indemnizațiile de înmormântare, la nașterea unui copil), drepturi care NU sunt drepturi salariale ce intra sub incidența Legii nr. 330/2009 (cum au fost de ex, așa cum a menționat si pârâtul, sporul de stabilitate si sporul de dispozitiv, referitor la care Legea nr. 330/2009 într-adevăr făcea referiri si dispunea includerea lor în salariul de bază - dar aceste două drepturi nu fac obiectul prezentei cereri). Drepturile solicitate de către noi în prezenta pricină, prevăzute în Acordul colectiv la nivel de Primărie, si anume ajutoarele de Paști, de Crăciun, indemnizația de hrană si ținută, indemnizațiile de înmormântare, la nașterea unui copil, sunt drepturi convenționale, negociate în mod legal, stabilite în baza principiului constituțional al recunoașterii negocierii colective si urmau a fi acordate exclusiv din veniturile proprii ale instituției.
Și toate acestea, cu atât mai mult cu cât art. II din Legea nr. 40/2011 privind modificarea Legii nr. 53/2003 privind Codul Muncii prevede în mod expres, că: " Contractele colective de muncă (text care în opinia noastră vizează si Acordurile colective, ca instrumente similare de negociere colectivă) în aplicare la data intrării în vigoare a prezentei legi își produc efectele până la data expirării termenului pentru care au fost încheiate."
În al doilea rând, referitor la obligativitatea angajatorului de a respecta drepturile convenite prin acordul colectiv de muncă, legal încheiat, în vigoare și în derulare, Onorată instanță de control judiciar, vă rugăm să aveți în vedere următoarele aspecte:
Nici instanța de fond, nicio altă instanță nu a fost investită în sensul constatării legalității și conformității drepturilor contractuale. Astfel, atât legea veche (sub imperiul căreia a fost încetat prezentul act de negociere colectivă, cât și sub care a fost inițiată prezenta procedură) - Legea nr. 130/1996, cât și noua lege a dialogului social (legea nr. 62/2011 - art. 142) prevăd în mod expres că nulitatea clauzelor contractuale se constată de către instanța de judecată, la cererea părții interesate, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepție. Ori în speța nu este vorba de o astfel de investire.
De asemenea, solicită să se observe că o asemenea chestiune, a legalității clauzelor contractuale, nu a fost pusă in discuția părților, lipsindu-ne de dreptul la apărare. Dacă instanța a înțeles să abordeze, din oficiu această "excepția" trebuia cel puțin să o pună în discuția părților.
Pe fondul problemei practic, respingând acțiunea noastră, instanța a reținut greșit ca drepturile materiale, pentru menținerea și îmbunătățirea condițiilor de muncă sau alte cheltuieli sociale, nu trebuie acordate, fiind drepturi salariale (ceea ce este contrar cererii noastre, ele nu sunt drepturi salariale) negând efectele clauzelor actului de negociere colectivă, negând astfel principii solide de drept. De altfel, dacă legiuitorul ar fi vrut să interzică sau să restrângă un drept fundamental, constituțional, cum e cel de negociere colectivă, ar fi făcut-o în mod expres și neechivoc, reținând de pildă că în sistemul bugetar nu se poate negocia. Nimic nu împiedică (niciun text de lege incident, în vigoare la data încheierii acordului colectiv la nivelul Primăriei C. -N. - noiembrie 2009) negocierea astfel încât salariații să beneficieze de drepturile speciale pentru menținerea sănătății si securității în muncă.. De altfel, acest drept este prevăzut
în mod special de Legea funcționarilor publici, care la art. 72 alin. (1) lit. b) precizează expres că pot reprezenta obiect de negociere pentru acordurile colective drepturile referitoare la sănătatea și securitatea în muncă, cât și de Legea nr. 319/2006 privind sănătatea și securitatea în muncă.
Mai mult, instanța de fond a "consfințit" practic dreptul unei părți, într-un act bilateral cum e acela de negociere colectivă, de a suspenda unilateral, în mod nejustificat și fără vreo notificare prealabilă clauzele contractuale convenite în comun.
Ori instituția suspendării executării contractului/acordului colectiv de muncă este o instituție specifică ce funcționează strict în limitele și condițiile legii, ori în speță P. municipiului C. -N. nu a respectat.
Reiterează, încă o dată, că cerere noastră viza acordarea unor drepturi, stabilite prin acte de negociere colectivă legal încheiate, în vigoare si necontestate. Considerăm o astfel de măsură de neacordare a drepturilor ce se cuvin salariaților, netemeinică și nelegală, atât sub aspectul nerespectării dispozițiilor legale privind obligativitatea respectării clauzelor acordului colectiv ce dispun acordul de voință al părților, cât și sub aspectul nerespectării obligativității de a executa hotărârile de consiliu local, sens în care am solicitat acordarea drepturilor restante, de la_, și în continuare, până la expirarea acordului colectiv - mai exact pe perioada_ 0-_ .
Pentru toate aceste considerente, apreciază că instanța de fond a analizat în mod superficial aspectele incidente în cauză, și în mod eronat a interpretat și aplicat prevederile legale în ansamblul lor. Prin urmare, solicită Curții admiterea recursului formulat și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Cu referire la primul motiv de recurs, Curtea reține că instanța de fond a reținut corect că drepturile de natură salarială a funcționarilor publici din cadrul Primăriei C. -N. stabilite inițial prin Acordul colectiv de muncă nr. 2. /_ și HCL nr. 545/2009 au fost eliminate prin Dispoziția nr. 2142/_ emisă de pârâtul P. M. C. -N. în aplicarea Legii nr. 330/2009 și OUG nr. 1/2010, cu atât mai mult cu cât acest act administrativ a fost menținut ca legal printr-o sentință a Tribunalului Bihor (f. 179-184 dos. fond).
De altfel, așa cum corect a reținut instanța de fond, conform art. 31 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, funcționarii publici beneficiază de indemnizație și drepturi de natură salarială stabilite exclusiv prin lege.
Cu privire la drepturile de natură convențională, cum le denumește recurentul, trebuie amintit că dispozițiile art. 72 din aceeași lege stabilesc că prin acordurile colective de muncă pot fi stabilite exclusiv măsuri referitoare la constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă, sănătatea și securitatea în muncă, programul zilnic de lucru, perfecționarea profesională ori alte măsuri decât cele prevăzute de lege referitoare la protecția celor aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale.
Pe cale de consecință acțiunea promovată de reclamanți prin care se urmărește de fapt acordarea drepturilor prevăzute de acordul colectiv de muncă, eliminate anterior printr-un act administrativ menținut ca legal în controlul judecătoresc de legalitate, și contrare ordinii de drept nu poate fi admisă ca fondată.
Practic reclamantul urmărește ca pe cale ocolită să deturneze legalitatea actului administrativ și sentința care-l confirmă privind înlăturarea și eliminarea acestor drepturi.
Chiar dacă pornim de la premisa că prin obiectul cererii introductive de instanță s-a urmărit acordarea altor drepturi decât cele care intra în sfera
litigiului dedus judecății, amintit anterior, trebuie notat că drepturile solicitate reclamantul recurent se înscriu în perimetrul acțiunii normei prevăzute la art. 1 alin. 2 din Legea nr. 330/2009 și care dispune fără nici un echivoc că drepturile salariale ale funcționarilor publici sunt și rămân în mod exclusiv prevăzute de această lege, eliminându-se astfel posibilitatea ca de la data adoptării și intrării în vigoare a acestei legi să fie acordate funcționarilor publici alte drepturi decât cele expres și limitativ prevăzute de această lege.
Cu referire la cel de-al doilea motiv de recurs, trebuie notat că însăși legislația de salarizare în materie a restrâns și exclus posibilitatea acordării altor
drepturi de natură salarială, altele decât cele prevăzute expres și limitativ de lege, și deci nu mai există temei legal în dreptul intern pentru a se acorda atari drepturi.
Cât privește aspectul de executare a acordului colectiv din corespondența părților și poziția pârâtului nu s-a decelat că acesta ar fi procedat la suspendarea unilaterală a acordului dimpotrivă prin întâmpinarea depusă la instanța de fond s-a opus admiterii acțiunii evocând același principiu care l-a reținut apoi și instanța de fond și pe care l-a confirmat și Curtea în decizia de față., respectiv acela că potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 330/2009 rap. la art. 10 din OUG nr. 1/2010 drepturile salariale care nu au fost acordate printr-un act normativ și care nu se regăsesc nici în Legea nr. 330/2009, chiar dacă sunt stabilite prin hotărâri judecătorești sau prin acorduri/contracte colective nu mai pot fi acordate de la data intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009.
Față de cele ce precedă, Curtea reține că recursul reclamantului este nefondat, sens în care în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 312 din Codul de procedură de la 1865 se va respinge recursul ca atare cu consecința menținerii în tot a sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de S. L. AL S. | D. A. P. | |
L. | C. împotriva sentinței civile nr. 3236 din _ | , pronunțată în dosarul |
nr._ al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||
R. -R. D. | L. | U. | M. | D. |
GREFIER,
M. T.
Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_ Jud.fond. M. T.
