Decizia civilă nr. 765/2013. Contencios. Sechestru asigurator
| Comentarii |
|
Dosar nr._ *
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVIL Ă NR. 765/R/2013
Ședința publică din data de 5 iunie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: A. G. C. Judecător: I. N. B. Judecător: S. T.
Grefier: D. B.
S-a luat spre examinare recursul promovat de recurenta A. IN P. T.
A. -K. G. împotriva Sentinței civile nr.15796/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. privind și pe intimatul MFP-A., A. F. P. C. -N. având ca obiect sechestru asigurator
La apelul nominal efectuat în ședință publică, se prezintă pentru recurentă, în substituirea reprezentantului acesteia, avocat Criste I. T., cu delegație de substituire depusă la dosar (f.5), lipsă fiind reprezentantul intimatului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, tribunalul constată că recursul este declarat în termen, motivat, comunicat și legal timbrat.
Reprezentanta recurentei depune la dosar fișa listată de pe portalul instanțelor privind dosarul_ al Î.C.C.J, din care reiese soluția pronunțată în dosarul sus menționat (f.6, 7), copia conformă cu originalul după Încheierea din data de_ (f.8-12) și arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat tribunalul în conformitate cu dispozițiile art.150 C.pr.civ. declară încheiată faza probatorie și acordă cuvântul pe recurs.
Reprezentanta recurentei, avocat Criste I. T. solicită instanței admiterea recursului pentru motivele invocate în scris, pe care le susține în integralitate, cu cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
T. ul reține cauza spre soluționare.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 15796/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ s-a respins excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C. -N. și s-a respins cererea formulată de reclamanta A. în P. T. A. -K. G. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a municipiului C. -N., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele
: Prin Sentința civilă nr. 695/2011 pronunțată în dosarul nr._ de Curtea de Apel
C. s-a anulat în întregime debitul principal în sumă de 235.038 lei reprezentând TVA si s-
au anulat în parte majorările de întârziere aferente TVA în sensul diminuării acesteia de la suma de 484.659 lei la 8.063 lei. Această sentință nu este irevocabilă, fiind supusă recursului. Întrucât ridicarea sechestrului se poate realiza doar în baza unei hotărâri judecătorești irevocabile, prima instanță a constatat ca susținerile reclamantei sunt nefondate, aceasta nefăcând dovada existenței vreunui motiv care să atragă anularea executării potrivit art. 399 alin. 2 C.pr.civ., art. 172 Cod procedură fiscală și urm., motiv
pentru care s-a dispus respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
Cu respectarea termenului legal de 15 zile prevăzut de Codul de procedură civilă, reclamanta A. în P. T. A. -K. G. a promovat calea de atac a recursului, solicitând admiterea recursului și casarea sentinței atacate, cu reținerea cauzei spre soluționare, iar în subsidiar modificarea sentinței prin admiterea acțiunii.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că în speță competența de soluționare a acțiunii revine T. ului C., deoarece cererea de chemare în judecată este o acțiune în contencios administrativ și se contestă refuzul nejustificat al organului fiscal de a dispune ridicarea măsurilor asiguratorii. Recurenta a mai arătat că prin Sentința civilă nr.695/2011 a Curții de Apel C. a fost desființat titlul executoriu în baza căruia au fost instituite măsurile asiguratorii și s-au realizat acte de executare silită în modalitatea concretă a popririi conturilor indicate prin cererea de chemare în judecată. De asemenea, a susținut că judecătoria în mod eronat a împărtășit opinia organului fiscal, respingând acțiunea și invocând prevederile art.47 din OG 92/2003 și că în speță prezintă relevanță și practica CEDO în materie, deoarece suntem in ipoteza unei privări de proprietate, in forma reglementării utilizării bunurilor iar măsura luată este disproporționată și excesivă.
Deși legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare și nici nu a fost reprezentată în instanță pentru a-și expune poziția procesuală.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și a celor de ordine publică incidente, tribunalul îl apreciază ca neîntemeiat și urmează a-l respinge pentru următoarele considerente:
Recurenta A. în P. T. A. -K. G. se prevalează în primul rând de motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 din Codul de procedură civilă, apreciind că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea competenței de ordine publică a unei alte instanțe.
Sub acest aspect, se reține că obiectul prezentei cereri îl reprezintă solicitarea de ridicare a măsurilor asiguratorii dispuse împotriva recurentei.
Potrivit art. 172 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, "Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare _";, iar "Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență";.
Pe de altă parte, art. 400 raportat la art. 373 alin. 2 din codul de procedură civilă stabilește competența exclusivă de soluționare a contestației la executare în favoarea instanței de executare, respectiv a judecătoriei în circumscripția căreia se realizează executarea, iar prin Decizia nr. 14/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite cu ocazia recursului în interesul legii promovat s-a statuat faptul că "Judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este competentă să judece contestația, atât împotriva executării silite înseși, a unui act sau măsuri de executare, a refuzului organelor de executare fiscală de a îndeplini un act de executare în condițiile legii, cât și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege";; această
interpretare a textelor legale incidente este obligatorie pentru instanțe conform art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Prin prisma acestor dispoziții legale, este evident că, în speță, competența de soluționare a cererii de ridicare a măsurilor asiguratorii revine judecătoriei ca instanță de executare, iar nu contenciosului administrativ. Este real că se contestă refuzul unei autorități publice de a da curs solicitării reclamantei, însă această solicitare vizează executarea silită și de aceea competența este una specială, iar nu cea de drept comun.
Recurenta indică apoi motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 și susține că sentința este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea ori aplicarea greșită a legii deoarece prin Sentința civilă nr. 695/2011 a Curții de Apel C. s-a dispus anularea Deciziei nr. 302/_ emisă de DGFP C. și anularea în parte a Deciziei de impunere nr. 29215/_ și, pe cale de consecință, titlul executoriu în temeiul căruia au fost instituite măsurile asiguratorii a fost desființat.
În mod corect a reținut prima instanță că art. 47 din Codul de procedură fiscală impune expres necesitatea obținerii unei hotărâri judecătorești irevocabile de desființare sau modificare a actelor administrative fiscale, pentru ca acest fapt să afecteze executarea și actele administrative subsecvente.
Pe de altă parte, însă, prin Decizia nr. 3253/_, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile formulate de părți și a dispus casarea Sentinței civile nr.695/2011 a Curții de Apel C., cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Pe cale de consecință, hotărârea judecătorească pe care se întemeiază argumentarea recurentei nici nu mai este în ființă la acest moment.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul apreciază că soluția primei instanțe este una legală și temeinică, astfel că, în temeiul art. 312 raportat la art. 304 și art. 3041, se impune respingerea ca nefondată a recursului.
În temeiul art. 316 raportat la art. 298 și art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, se ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de recurenta A. în P. T. A. -K.
G.
împotriva Sentinței civile nr. 15796/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, pe care o menține în totul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 5 iunie 2013.
Președinte, A. G. C. | Judecător, I. N. B. | Judecător, S. T. |
Grefier, D. B. |
Plecată de la instanță
Semnează grefier sef secție
M. C.
Red .A.G.C/ tehn.MG 2 ex. 27.08.13
Jud. fond C. R.
