Decizia civilă nr. 83/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR.83/R/2013
Ședința publică din data de 23 ianuarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. T.
Judecător: M. L. Jusecător: A. Ț. Grefier: A. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de recurentul-petent C. A. , împotriva sentinței civile nr. 665/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei G., în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A. -
C., cauza având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, atât la prima cât și la a doua strigare, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, în temeiul art. 1591alin. 4 C.pr.civ., tribunalul procedează la verificarea din oficiu a competenței, stabilind că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză, raportat la art. 2 alin. 1 lit. d C.pr.civ.
Instanța constată că recursul promovat în cauză de către recurentul C. A. este formulat în termen, motivat și comunicat intimatei, sens în care, pe baza actelor existente la dosar, reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 665/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei G., a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petentul C. A. cu domiciliul în G., str. G. nr. 30 jud. Cluj, împotriva proceselor-verbale de constatare a contravenției seria R11 nr. 0225665/_ și seria R11 nr. 02424000/_, încheiate de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA cu sediul în
, Bd. I. M. nr. 401A Sector 6, și în consecință:
A fost înlocuită sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 250 lei aplicată prin procesul-verbal de constatare a contravenției seria R11 nr. 0225665/_ cu sancțiunea avertismentului și a fost exonerat petentul de plata contravalorii tarifului de despăgubire în valoare de 28 Euro, echivalentul sumei de 118,04 lei, stabilit prin același proces-verbal de contravenție.
Au fost menținute în totalitate dispozițiile procesului-verbal de contravenție seria R11 nr. 02424000/_, atât sub aspectul amenzii în cuantum de 250 lei cât și a obligării la plata tarifului de despăgubire în valoare de 28 Euro, echivalentul sumei de 118,04 lei, au fost menținute celelalte dispoziții ale proceselor-verbale de contravenție contestate.
S-a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele :
Instanța constată că este competentă, conform art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 să soluționeze prezenta plângere, prezumtivele fapte contravenționale fiind săvârșite în circumscripția sa teritorială, respectiv în localitatea Jucu și că plângerile trimise prin Poșta Română la data de_ (f. 5 dosar Judecătoria Cluj-Napoca) s-au formulat în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG 2/2001, calculat de la comunicarea proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravenției, la data de_ (f. 10, f. 25-26 dosar Judecătoria Gherla).
În fapt, prin fiecare dintre procesele-verbale de contravenție seria R11 nr. 02424000/_ și seria R11 nr. 0225665/_ (f. 23-24 dosar Judecătorie G. ) întocmite de către intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, petentul C. A. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei și obligat la plata contravalorii tarifului de despăgubire în valoare de 28 Euro, adică 118,04 lei, calculat la cursul de schimb al BNR de 4,2157 lei/euro valabil pentru data de 30 iunie 2011, reținându-se faptul că în data de_ respectiv_, pe DN 1C Km 17+000m Jucu, vehiculul categoria A cu nr. de înmatriculare_ aparținând petentului a circulat fără a deține rovinietă valabilă.
Faptele au fost încadrate juridic în dispozițiile art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România și sancționate potrivit art. 8 alin. 2 din același act normativ. De asemenea, s-a reținut că potrivit art. 8 alin. 3 din ordonanță, contravenientul este obligat să achite și tariful de despăgubire, cuprins în fiecare proces-verbal, a cărui contravaloare și mod de achitare se regăsesc în înștiințarea de plată aferentă.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța constată următoarele:
Analizând conținutul proceselor-verbale atacate, sub aspectul legalității întocmirii acestora, instanța a reținut că acestea cuprinde toate mențiunile impuse de dispozițiile art. 17 din OG nr. 2/2001, fiind corecte din punct de vedere formal, neputând a fi identificată nici o cauză care ar putea atrage nulitatea absolută a acestora și nici vreo altă
încălcare a dispozițiilor art. 16 din același act normativ care să fii cauzat contravenientului o vătămare ce să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
În ceea ce privește susținerile petentului privind lipsa semnăturii agentului constatator, instanța reține caracterul lor neîntemeiat întrucât procesele-verbale conțin mențiunea expresă că au fost generate și semnate electronic potrivit prevederilor Legii nr. 455/2001 și a HG nr. 1259/2001, conform certificatelor emise de Certsign SA și aparținând agenților constatatori ai intimatei, aceasta din urmă depunând de altfel la dosar atât copia certificatelor calificate cât și autorizațiile de control aferente (f. 18 dosar Judecătoria Cluj-Napoca, f. 34 dosar Judecătoria Gherla).
Potrivit art. 6 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, "înscrisul în forma electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune, are același efect ca actul autentic între cei care l-au subscris și între cei care le reprezintă drepturile";, iar art. 7 al aceluiași act normativ statuează că "în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește aceasta cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii";. Semnătura electronică reprezintă așadar forma digitală a semnăturii olografe, având aceleași funcționalitate și aplicabilitate ca și semnătura olografă, servind la identificarea semnatarului și atestarea, precum în prezenta cauză, de către agentul constatator învestit cu autoritatea statală, că cele constatate în procesul-verbal corespund întru-totul stării de fapt și de drept reținute, învestind astfel actul de constatare a contravenției cu prezumția de legalitate și temeinicie. Întrucât art. 17 din O.G. nr. 2/2001 nu impune ca o condiție de legalitate semnătura manuscrisă a agentului constatator, iar potrivit principiului de drept ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, se reține că procesele-verbale de contravenție atacate sunt semnate potrivit cerințelor legale imperative, prin aplicarea semnăturii electronice pe un înscris care, emanând de la intimată și recunoscut de către aceasta, dobândește potrivit legii valoarea unui act autentic, în concordanță cu exigențele formale ale oricărui proces- verbal de constatare a contravenției.
Tot astfel, instanța a constatat caracterul netemeinic al apărărilor petentului în ceea ce privește încheierea proceselor verbale în lipsa sa, reținând că potrivit art. 9 alin. 3 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, precum și a art. 10 din Ordinul nr. 769/2010 privind aprobarea normelor metodologice, în cazurile în care constatarea contravențiilor se face cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor. Prin urmare, însăși legea special abilitează agentul statului să întocmească procesul-verbal de contravenție în lipsa contravenientului, aceasta cu atât mai mult cu cât însuși specificul constatării acestor fapte, prin mijloace tehnice, impune această modalitate de încheiere a actului constatator.
De asemenea, sub aspectul momentului aplicării sancțiunii contravenționale "după aproape 6 luni"; de la constatarea faptei, instanța constată că din însăși formularea utilizată de petent, coroborat cu înscrisurile depuse la dosar, rezultă că în fapt intimata a respectat prevederile art. 13 și art. 14 din OG nr. 2/2001, prezumtivele fapte contravenționale fiind comise în datele de_ respectiv_, iar procesele-verbale, întocmite la data de_, respectă termenul de 6 luni de prescriere a aplicării sancțiunii amenzii contravenționale, fiind totodată respectat și termenul de prescriere a executării sancțiunii amenzii, procesele-verbale fiind comunicate contestatorului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
Pe cale de consecință, instanța reține caracterul legal al proceselor-verbale de contravenție atacate și analizând în continuare procesele-verbale din perspectiva temeiniciei acestora, instanța constată că potrivit art. 7 din OG nr. 15/2002 "responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români";, desemnați a fi, conform art. 1 alin.1 din aceeași ordonanță, ,,persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România.";
Din copia certificatului de înmatriculare (f. 21 dosar Judecătoria Gherla) rezultă că petentul este înscris ca deținător al autoturismului Opel Vectra cu nr. de înmatriculare_, același autoturism care, la data de_ și respectiv _
, potrivit proceselor-verbale de contravenție atacate, a fost surprins circulând pe DN 1C fără a deține rovinietă valabilă, iar potrivit art. 8 alin. 1-3 din OG nr. 15/2002, această faptă constituie contravenție si se sancționează cu amendă în cuantumul prevăzut de lege, contravenientul având totodată și obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinietă valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4 din lege.
În acest context, instanța a mai reținut că apărarea petentului sub aspectul nelegalei prezumări absolute a calității sale de contravenient este neîntemeiată întrucât în această materie legiuitorul a consacrat o răspundere contravențională obiectivă, care revine persoanei fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, persoană care are în proprietate sau, după caz, poate folosi în baza unui drept legal vehiculul respectiv. În prezenta cauză instanța constată că petentul C. A. este înscris ca deținător al autoturismului Opel cu nr. de înmatriculare _
, fără ca vreunei alte persoane să îi fie recunoscut vreun drept legal de folosire a autovehiculului și persoana respectivă să fie astfel înscrisă în cartea de identitate. Pe cale de consecință, faptul că în concret o altă persoană se putea afla la volanul autoturismului la momentul comiterii faptelor contravenționale nu este de natură să înlăture răspunderea utilizatorului, definiția legală a noțiunii vizând exclusiv persoana înscrisă în certificatul de înmatriculare, iar nu persoana care folosește în fapt autovehiculul.
Starea de fapt astfel reținută prin procesele-verbale de contravenție rezultă din coroborarea mijloacelor de probă existente la dosar, inclusiv probele foto depuse de către intimată (f. 16 dosar Judecătoria Cluj-Napoca, f. 35 dosar Judecătoria Gherla), din care rezultă numărul de înmatriculare al autovehiculului aparținând petentului și care la data interogării nu s-a regăsit în baza de date ce conține toate rovinietele valide la data înregistrării contravențiilor. Raportat și la jurisprudența recentă a Curții Europene a Drepturilor Omului, în cauza I. P. c. României (cererea nr. 40301/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011), sub aspectul dreptului la apărare al petentului, se reține că ceea ce apare ca fiind esențial din punctul de vedere al instanței europene este faptul ca instanțele naționale să-i ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale. Față de probatoriul administrat instanța constată că intimata a dovedit săvârșirea contravenției de către petent, în timp ce acesta din urmă, deși i s-a asigurat cadrul legal adecvat, nu a răsturnat în vreun fel situația de fapt reținută în procesul-verbal, prin dovada unei stări de fapt contrare.
În ceea ce privește sancțiunile aplicate petentului, în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001 coroborat cu art. 38 alin. 3 din același act normativ, care constituie dreptul comun în materia contravențională, instanța reține că îi revine obligația legală de a hotărî inclusiv asupra sancțiunii, în ipoteza în care se constată legalitatea procesului-verbal contestat și existența contravenției în sarcina contestatorului.
În acest context, instanța a constatat că raportat la procesul-verbal de contravenție seria R11 nr. 02424000/_, față de fapta contravențională reținută în sarcina petentului și ținând cont de tipul vehiculului deținut de petent, conform Anexei 2 a OG nr. 15/2001, sancțiunea amenzii contravenționale concret aplicată acestuia, de 250 lei, reprezintă minimul legal și totodată, față de gradul de pericol social concret al faptei și destinația sumelor care trebuie plătite cu titlu de rovinietă, respectiv pentru finanțarea lucrărilor de construcție, modernizare, întreținere și reparație a drumurilor naționale, potrivit art. 12 alin. 1 din OG nr. 15/2002, instanța consideră a fi valorificate prevederile art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 astfel încât nu se impune reindividualizarea sancțiunii amenzii în sensul înlocuirii acesteia cu avertismentul. Tot astfel, instanța va reține legalitatea sancțiunii aplicate și în ceea ce privește tariful de despăgubire în cuantum de 28 Euro, adică 118.04 lei, stabilit potrivit Anexei 4 din OG nr. 15/20052 și a prevederilor art. 8 alin. 3 ind. 1 raportat la art. 6 din același act normativ, conform cărora "contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4";. Plata acestui tarif nu reprezintă o sancțiune principală sau complementară în enumerarea și accepțiunea art. 5 din OG nr. 2/2001, ci are o natură specifică, fiind prevăzut expres ca instituție juridică și în legea-cadru privind regimul juridic al contravențiilor (art. 3 alin. 1, art. 23 alin. 1 din OG nr. 2/2001), astfel încât aplicarea sa este în consonanță cu prevederile legale care îl consacră, în prezenta cauză acesta fiind stabilit în cuantumul legal prevăzut de Anexa IV din OG 15/2002, neimpunându-se reindividualizarea sa.
În ceea ce privește procesul-verbal de contravenție subsecvent, seria R11 nr. 0225665/_, deși considerațiile privind legalitatea sancțiunilor aplicate astfel cum au fost reținute de instanță sunt pe deplin incidente totuși, față de succesiunea temporală a evenimentelor, faptele contravenționale fiind comise în două zile apropiate, instanța consideră că în cauză se ridică problema temeiniciei acestor sancțiuni, atât din perspectiva amenzii aplicate, cât și a tarifului de despăgubire la care a fost obligat petentul.
Astfel, instanța reține că potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, "sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal";. Aplicând aceste criterii la cauza concretă dedusă judecății, instanța are în vedere faptul că prin comunicarea proceselor-verbale de contravenție după 5 luni de la data săvârșirii faptei, scopul preventiv și educativ al sancțiunii contravenționale este înfrânt, întrucât pentru toată această perioadă petentul este lipsit de posibilitatea de a-și corecta conduita culpabilă și a intra în legalitate, astfel încât procesul-verbal de contravenție devine un exclusiv instrument de pedepsire și sancționare. Pe de altă parte, fără a nega caracterul punitiv al acestuia, instanța reține că și în aceste condiții actul sancționator trebuie să analizeze "in concreto"; faptele reținute pentru a circumstanția corect gradul de pericol social la care se referă textul de lege anterior indicat. Or în cauza de față, emiterea automată a procesului-verbal de contravenție, fără a valorifica criteriile legale de sancționare, chiar dacă se aplică sancțiunea amenzii în cuantum minim, este inechitabilă și încalcă evident caracterul proporțional al sancțiunii concrete.
Pentru aceste motive, reținând că anterior petentul a fost sancționat cu amendă potrivit procesului-verbal de constatare a contravenției seria R11 nr. 02424000/_, pentru aceeași faptă de a circula fără a deține rovinietă valabilă, comisă cu două zile înainte, fără a avea posibilitatea de a-și îndrepta conduita nelegală, acesta și datorită atitudinii culpabile a intimatei, se impune ca în prezenta cauză sancțiunea amenzii aplicată prin procesul-verbal de constatare a contravenției seria R11 nr. 0225665/_ să fie înlocuită cu cea a avertismentului, de natură să atragă atenția petentului asupra conduitei impuse de legiuitor.
Tot astfel, în ceea ce privește obligarea contestatorului la plata tarifului de despăgubire, instanța reține că stabilirea tarifului de despăgubire, în mod automat, odată cu săvârșirea contravenției și aplicarea sancțiunii principale corespunzătoare este susceptibilă a aduce atingere, în anumite situații, principiilor răspunderii civile delictuale, care sunt incidente raportat la natura juridică specială a acestui tarif. Astfel, răspunderea civilă delictuală presupune cu necesitate existența unui prejudiciu cert și nereparat, ori prin reținerea de către instanță a caracterului legal și temeinic al primului proces-verbal de contravenție seria R11 nr. 02424000/_ și menținerea sancțiunilor aplicate, inclusiv sub aspectul obligației petentului la plata tarifului de despăgubire, instanța reține că dacă s-ar menține și în procesul- verbal de contravenție subsecvent obligația de plată a aceluiași tarif, s-ar ajunge în situația unei duble reparări a
aceluiași prejudiciu prezumat, urmare a aceleiași fapte de natură contravențională și în considerarea aceleiași rațiuni, ceea ce este inacceptabil deoarece contravine principiilor răspunderii delictuale.
Pe cale de consecință, pentru motivele de fapt și de drept reținute, în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de către contestatorul C. A. în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, împotriva proceselor-verbale de constatare a contravenției seria R11 nr. 0225665/_ și seria R11 nr. 02424000/_, urmând să înlocuiască sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 250 lei aplicată prin procesul-verbal de constatare a contravenției seria R11 nr. 0225665/_ cu sancțiunea avertismentului și să exonereze petentul de plata contravalorii tarifului de despăgubire în valoare de 28 Euro, echivalentul sumei de 118,04 lei, stabilit prin același proces-verbal de contravenție.
De asemenea, instanța de fond a menținut în totalitate dispozițiile procesul-verbal de contravenție seria R11 nr. 02424000/_, atât sub aspectul amenzii în cuantum de 250 lei cât și a obligării la plata tarifului de despăgubire în valoare de 28 Euro, echivalentul sumei de 118,04 lei, precum și să mențină celelalte dispoziții ale proceselor-verbale de contravenție contestate.
Având în vedere dispozițiile articolului 274 din codul de procedură civilă și principiul disponibilității în procesul civil, instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs în termen legal recurentul-petent C. A., solicitând admiterea recursului si modificarea sentinței atacate, in sensul admiterii în totalitate a plângerii contravenționale promovate, apreciind că procesele verbale contestate au fost întocmite cu nerespectarea dispozițiilor legale prev. de art.16 și17 din OG 2/2001, fiind lovite de nulitate absolută prin aceea că lipsește semnătura agentului constatator.
Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată următoarele:
Prin fiecare dintre procesele-verbale de contravenție contestate de către recurentul C. A., respectiv cele având seria R11 nr. 02424000/_ și seria R11 nr. 0225665/_ întocmite de către intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, acesta a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei și obligat la plata contravalorii tarifului de despăgubire în valoare de 28 Euro, adică 118,04 lei, calculat la cursul de schimb al BNR de 4,2157 lei/euro valabil pentru data de 30 iunie 2011, reținându-se în fapt acea că în data de_ respectiv_, pe DN 1C Km 17+000m Jucu, vehiculul categoria A cu nr. de înmatriculare_ aparținând petentului a circulat fără a deține rovinietă valabilă.
Faptele au fost încadrate juridic în dispozițiile art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România și sancționate potrivit art. 8 alin. 2 din același act normativ. De asemenea, s-a reținut că potrivit art. 8 alin. 3 din ordonanță, contravenientul este obligat să achite și tariful de despăgubire, cuprins în fiecare proces-verbal, a cărui contravaloare și mod de achitare se regăsesc în înștiințarea de plată aferentă.
Potrivit articolului 34 aliniatul 1 din O.G. nr.2/2001, instanța este ținută, din oficiu, să verifice legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare a contravenției.
Analizând cuprinsul proceselor verbale de constatare a contravenției contestate de către recurent doar sub aspectul legalității, tribunalul constată că acestea cuprind toate mențiunile impuse de dispozițiile articolului 17 din OG nr.2/2001, fiind corecte din punct de vedere formal, neputând fi identificată nici o cauză care ar putea atrage nulitatea absolută a acestora și nici vreo altă încălcare a dispozițiilor articolului 16 din OG nr.2/2001 care să fi cauzat contravenientului o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actelor, sub acest aspect sentința judecătoriei fiind corectă.
Susținerea petentului potrivit căreia lipsește semnătura agentului constatator si astfel procesul verbal este nul, semnătura electronica nefiind menționată in OG nr.2/2001 este neîntemeiată si nu poate fi luată in considerare ca motiv de nulitate a proceselor verbale.
Într-adevăr, art. 17 din OG nr.2/2001 sancționează lipsa semnăturii agentului constatator. Dar, după cum se poate observa, textul de lege se referă doar la "semnătură";, astfel încât chiar dacă nu se menționează expres și semnătura electronică, se poate constatata că nu se menționează strict semnătura olografă.
În același timp, semnătura electronica este o modalitate reglementată de lege, astfel încât nu poate fi considerată ca nelegală o asemenea semnătură pe procesul verbal de contravenție. Coroborând aceste aspecte cu certificatele calificate ale agenților constatatori rezultă ca procesele verbale au fost legal întocmite.
Așadar, devreme ce semnătura aplicată este recunoscută de lege, și în opinia noastră, criticile petentului sunt neîntemeiate, prezentul recurs urmând fi respins ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de recurentul C. A. cu domiciliul în G., str. G. nr. 30 jud. Cluj, împotriva sentinței civile nr. 665/_ pronunțată în dosarul cu nr._ al Judecătoriei Cluj-Napoca pe care o menține în totul.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
T. M. L. A. Ț.
GREFIER
T.
Red.A.Ț./C.B.
2 ex./_ .
Jud. fond: Georgiu I. L.
