Sentința civilă nr. 537/2013. Anulare decizie UNBR

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._ *

SENTINȚA CIVILĂ NR. 537/2013

Ședința publică din data de 06 Noiembrie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE M. H. GREFIER D. C.

Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de către reclamantul S. C. V. în contradictoriu cu pârâții BAROUL MARAMUREȘ și U. N. A B. DINR. având ca obiect - anulare decizie U. N. a B. din R. .

Prin Serviciul Registratură, la data de_ pârâtul Baroul Maramureș a depus la dosar concluzii scrise, iar la data de_ reclamantul a depus concluzii scrise.

Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

CURTEA

Prin Sentința civilă nr. 65/_

, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr._ a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul S. C. V. în contradictoriu cu pârâții BAROUL MARAMUREȘ cu sediul în B. M. și U.

N. A B. DINR., s-a constatat, pe cale de excepție, nelegalitatea prevederilor art. 21 alin 2 din Statutul profesiei de avocat, nelegalitatea Hotărârii nr. 902/2010 a Consiliului UNBR în ceea ce privește procedura verificării cunoștințelor privind legislația specifică profesiei de avocat în cazul cererilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, a fost anulată Decizia nr. 60 din 19-20 februarie 2011 emisă de Consiliul UNBR și Decizia nr. 91 din_ a Consiliului B. ui M. și obligat pârâtul B. MM să procedeze la înscrierea reclamantului în tabloul avocaților definitivi din Baroul Maramureș.

Recursurile declarate de pârâți împotriva acestei hotărâri au fost soluționate prin decizia nr. 5245 din 14 mai 2013 a Înaltei Curți de C. și Justiție

în sensul admiterii lor, casării hotărârii și trimiterii cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Cluj Secția a II a Civilă, de Contencios.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în sensul că, la termenul din data de 11 noiembrie 2011, reclamantul a precizat, la interpelarea instanței, că "solicită să se exercite controlul de legalitate a prevederilor din Statut și Hotărârea nr. 902/2010 și din perspectiva art. 4 din Legea nr. 554/2004", însă instanța nu a luat act prin încheiere de invocarea unei excepții de nelegalitate, nu a prorogat discutarea acesteia pentru termenul următor, iar la termenul de dezbateri din data de 20 ianuarie 2012 nu a fost pusă in discuția părților prezente o astfel de excepție și nici reclamantul in concluziile orale nu a invocat-o și nu a susținut-o.

Potrivit jurisprudenței înaltei Curți de C. și Justiție ( Decizia 999 din 16 februarie 2007, Decizia nr. 2008/2007 ) excepția de nelegalitate trebuie motivată de către reclamant, iar instanța de judecată are obligația de o pune in discuția părților.

Pronunțându-se asupra unei excepții ce nu a fost dezbătută în contradictoriu, instanța fondului a încălcat două principii ce guvernează procesul civil, respectiv cel al contradictorialității și cel privitor la respectarea dreptului la apărare - al pârâților, în speță, fiind privați de posibilitatea de a-și susține apărările, sau de a-și exprima poziția .

Pentru asigurarea contradictorialității în procesul civil, instanța are obligația de a pune în discuția părților toate aspectele de fapt și de drept pe baza cărora va soluționa litigiul.

Nerespectarea acestui principiu, care asigură implicit și respectarea dreptului la apărare, este sancționată cu nulitatea hotărârii.

Respectarea și aplicarea principiului contradictorialității cât și a dreptului la apărare se circumscriu noțiunii consfințite de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil, or, în cauză acest drept a fost încălcat.

De altfel, potrivit art. 129 alin.(l) din codul de procedură civilă judecătorul are îndatorirea de a asigura respectarea și de a respecta el însuși toate principiile fundamentale care guvernează procesul civil.

Toate argumentele prezentate au fost interpretate în sensul că sunt menite să atragă casarea sentinței în temeiul art.20 alin. (3) din Legea nr.554/2004 și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, care urmează să analizeze și celelalte aspecte invocate în recursurile părților.

Cauza a înregistrată pe rolul acestei instanțe la_ sub nr. _

*.

Reclamantul S. C. V. a depus la dosar note scrise

prin care

explicitează acțiunea în contencios administrativ introdusă de reclamant in contradictoriu cu pârâtele BAROUL MARAMUREȘ și U. N. A B. DIN

1. , în conformitate cu dispozițiile instanței de casare, solicitând pe fond,

   1. - anularea Deciziei nr.91 din 0_ a Consiliului B. ui M. și a tuturor actelor care au stat la baza emiterii ei, ca netemeinică și nelegală, anularea Deciziei nr. 60 din 19-_ a Consiliului Uniunii Naționale a B. din R. (UNBR) ca nelegală,

   2. - obligarea pârâtului de rând 1 la primirea reclamantului în profesia de avocat cu scutire de examen, ca avocat definitiv, și înscrierea sa pe tabloul avocaților definitivi din Baroul Maramureș ;

   3. obligarea B. ui M. la plata cheltuielilor de judecată pricinuite de acest proces,

II. pe calea excepției de nelegalitate,

- admiterea excepției de nelegalitate, constatarea nelegalității prevederilor art. 21, alin. 2 din Statutul profesiei de avocat, în vigoare la data de_, data depunerii cererii sale de primire în profesie cu scutire de examen, precum și a punctului 5 din Anexa la Hotărârea Consiliului UNBR nr.902/_, constatarea nelegalității Deciziei nr.91 din 0_ a Consiliului B. ui M. și a tuturor actelor care au stat la baza emiterii ei, și a Deciziei nr. 60 din 19-_ a Consiliului Uniunii Naționale a B. din R. raportate la dispozițiile cu putere juridică superioară conținute în art.16, alin.2 din Legea 51/1995, în forma aflată în vigoare la data de_ și înlăturarea lor din soluționarea pe fond a acestui litigiu ;

În motivare s-a arătat că:

I. PE FOND

Reclamantul îndeplinește condițiile cerute pentru intrarea în profesia de avocat cu scutire de examen, ca avocat definitiv, prevăzute de textul Legii 51/1995, republicată, la art. 16, alin.2, lit.b, in forma aflata in vigoare la data de_, fapt constatat și acceptat de altfel și de pârâtul de rând 1, în al doilea alineat al Deciziei nr.91/0_ a Consiliului B. ui M. și necontestat de pârâte pe toată durata procesului.

La aceasta data(_ ) a înregistrat la Baroul Maramureș cererea sa de primire in profesie ca avocat definitiv, cu scutire de examen, însoțită de toate documentele justificative, așa cum sunt ele enumerate în cererea sa nr.354 a cărei copie a depus-o la dosar. Cererea i-a fost respinsă prin Decizia nr.91/0_ a Consiliului B. ui M., decizie ce a fost comunicata in_ si pe care a contestata-o in termenul legal la Consiliul UNBR. Prin Decizia nr.60/19-_ a Consiliului UNBR a fost respinsă și contestația, în consecință a introdus, în termenul legal, prezenta acțiune în contencios administrativ.

Atât în Decizia 91/0_ cât și prin întâmpinarea depusă la dosar pârâtul de rând 1 admite că a îndeplinit condițiile prevăzute de art.16, alin.2, lit.b din Legea 51/1995, republicată, însă cererea a fost respinsă exclusiv datorită rezultatului stabilit de pârâtul de rând 1 în mod arbitrar la examenul de verificarea cunoștințelor privind legislația specifică profesiei de avocat, organizat în mod nelegal în temeiul art.21. alin.2 din Statutul profesiei și a Hotărârii 902/2010 a Consiliului UNBR.

Sub aspectul legalității actelor contestate, deși urmează să argumenteze pe larg în susținerea excepției de nelegalitate, ar puncta următoarele aspecte:

- interpretarea consacrată în practica instanței supreme a dispozițiilor art. 16, alin.2, !it. b din Legea 51/1995, în forma aflata in vigoare la data de_ este aceea că textul legal amintit prevede dreptul persoanei care îndeplinește condițiile de vechime de minim 10 ani în una dintre profesiile juridice enumerate de a fi primit în profesia de avocat,la cerere, cu scutire de examen și de orice altă formă de verificare a cunoștințelor care să permită barourilor exercitarea în mod arbitrar a unei selecții a solicitanților care scapă astfel de controlul legii.

Jurisprudența constantă a Înaltei Curți de C. și Justiție în această materie, mai ales după pronunțarea Hotărârii CEDO în_ în Cauza Ștefan și Ștef contra României, care semnala divergențele de jurisprudența, a fost că impunerea unor condiții suplimentare celor indicate în art. 16 alin.2. lit. b) din Legea 51/1995 conturează excesul de putere, în sensul art.2 alin. (1), lit. n din Legea 554/2004( ex. Decizia nr.3228 din_ a ICCJ- SCAF)

În interpretarea în acest sens a art. 16 alin.2 lit. b) al Legii 51/1995, ÎCCJ s-a pronunțat unitar în mai multe decizii, respectiv: Decizia nr.6963/_, Decizia nr.413/_, Decizia nr. 4553/2008, Decizia nr. 5172/_, Decizia 117/2012, Decizia 233/2010, Decizia 2954/2012, Decizia 4143/2011.

Decizia nr. 4265 din_ în dosarul nr._ dată de ICCJ-SCAF este deosebit de relevantă întrucât în acel dosar premisele de fapt, de drept și de aplicare a legii în timp sunt identice cu cele din prezentul dosar, reclamantul GALEA SZEREMI G. din acel dosar susținând aceelași examen, la aceeași dată de_, tot la Baroul Maramureș, în vederea primirii în profesie cu scutire de examen, și ca urmare o va epune la dosar ca practică judiciară.

Potrivit acestei decizii, " sintagma utilizată de legiuitor "poate fi primit în profesie cu scutire de examen", nu poate fi interpretată ca instituind o simplă vocație. Câtă vreme intimatul care a formulat cererea de primire în profesie cu scutire de examen îndeplinește condițiile expres arătate la lit. b), respectiv, a exercitat funcția de consilier juridic peste 10 ani și nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care să-l facă nedemn pentru profesia de avocat, în sensul explicitat la art. 13 din același act normativ, el are un drept subiectiv de a fi

primit în profesie, drept care nu poate fi îngrădit decât pentru motive temeinice, proporționale cu scopul urmărit de recurenți în organizarea profesiei de avocat. "

Prin această prismă, apărările pârâtelor din cele două întâmpinări depuse trebuie înlăturate. Conform acestora, din formularea textului legal ar rezulta că primirea în profesie cu scutire de examen este doar o posibilitate și nu un drept al persoanei care se încadrează în condițiille art.16, alin.2, lit. b, respectiv o obligație a baroului, ceea ce contravine practicii consacrate a ÎCCJ și hotărârii CEDO.

Așa cum reiese și din înșiruirea argumentelor expuse în Decizia nr.61 a UNBR, cât și din cele două întâmpinări, pârâtele emit acte normative cu putere inferioară textului de lege, care din aproape în aproape, pornind de la Statutul profesiei până la hotărârile și deciziile UNBR și ale Consiliilor barourilor, încearcă să modifice din ce în ce mai mult sensul normei de drept avut în vedere de legiuitor și se ajunge la un efect cu totul opus și absurd și anume la " primirea în profesie cu scutire de examen doar în urma promovării unui examen ".

De altfel, în privința practicii administrative de a realiza verificarea cunoștințelor specifice profesiei pe calea unei testări scrise cu barem si punctai minim de promovare, instanța supremă s-a pronunțat în sensul că în acest mod este golită de conținut prevederea legală și că această practică s-a menținut și după adoptarea hotărârii nr. 902/2010 a Consiliului UNBR ( ex. Decizia nr.4777 din._ și Decizia nr.233 din_ a ICCJ-SCAF).

Analizând sub aspectul temeiniciei operațiunile care au stat la baza emiterii Deciziei nr.91/0_ a Consiliului B. ui M., chiar daca s-ar admite in extremis ideea susținuta de pârâți cum ca organizarea unui examen in procedura de soluționare a cererilor de admitere in profesie cu scutire de examen ar fi întemeiata, examenul organizat de pârâtul de rand 1 la_ este realizat cu incalcarea normelor și a bunelor practici prevăzute chiar de către pârâtul de rand 2 in Hotărârea nr. 902/_, așa cum detaliat a motivat la punctul 4. din cererea sa de chemare în judecată.

Pe lângă toate motivele expuse în cererea de chemare în judecată care converg spre nelegalitatea și netemeinicia examenului organizat de pârâtul de rând 1, solicită să se constate că APĂRAREA PÂRÂTELOR prin care acestea susțin că reclamantul nu a realizat punctajul minim necesar la T. ul de examinare a cunoștințelor ESTE NEDOVEDITĂ, și ca urmare să fie înlăturată.

După cum putem constata din copia lucrării scrise depuse o dată cu întâmpinarea, ACEASTĂ LUCRARE NU ESTE Șl NU A FOST CORECTATĂ

NICIODATĂ de către pârâtul de rând 1 și nu există un punctai alocat răspunsurilor date de reclamant la întrebări si o totalizare a punctelor realizate din care să rezulte dacă a atins sau nu baremul minim necesar. Pârâtul de rând

1 se mulțumește să afirme că a fost numită o comisie de corectare în urma constatărilor căreia a fost emisă Hotărârea nr.17 din 0_ de validare a rezultatelor examenului. în cuprinsul acestei hotărâri, la art.1 se menționează că se validează rezultatele verificării cunoștințelor conform tabelului anexat și procesului verbal încheiat la data de 0_, care fac parte integrantă din hotărâre, și conform art. 3 hotărârea se va publica pe site-ul baroului și la sediu.

Însă, încălcând obligația de publicare asumată, pârâtul publică doar Hotărârea nr.17/0_ fără să mai publice procesul verbal și tabelul cu punctajul obținut. în data de_ pârâtul publică un TABEL NOMINAL având nr. de înregistrare 434/_, care conține doar mențiunile ADMIS/RESPINS. Nu i s-a comunicat punctajul realizat în urma corectării, lucru ce face lipsită de eficiență procedura prin care la sfârșitul examenului i s-a predat sub semnătura un înscris cu Răspunsurile corecte la test. In acest fel pârâta l-a văduvit și de dreptul de a face contestație cu privire la modul de corectare.

Înscrisurile depuse cu suspectă reticență și întârziere de pârâtul Baroul Maramureș la dosar, în urma insistențelor Onoratei Instanțe, nu fac altceva decât să întărească afirmația reclamantului de mai sus cum că nu există lucrare de corectare a lucrării reclamantului. Acest fapt este mărturisit și de pârât în adresa de înaintare a acestor înscrisuri în care se recunoaște că nu au fost făcute alte lucrări de corectare. Având în vedere că din conținutul procesului verbal olograf din 0_ nu rezultă nici o informație din care să rezulte modul de corectare, modul de stabilire a punctajului și nici măcar punctajul obținut, solicită instanței să-l înlăture.

De asemenea tabelul nominal olograf cu punctajele obținute nu poate fi admis ca probă în susținerea apărării pârâtului că ar exista o corectare a lucrării mele, chiar dacă acesta conține un punctaj final, din următoarele motive:

• tabelul nu are data certă,

• nu a fost publicat conform art.3 din Hotărârea Consiliului B. ui nr.17/0_ ,

• copia depusă nu a fost certificată potrivit legii iar la următorul termen pârâtul nu a prezentat sau depus originalul înscrisului în instanță conform art. 139 C.pr. civ.,

• nu are nici o valoare probatorie deoarece simpla menționare a punctajului obținut, fără indicarea modului în care s-au corectat și punctat fiecare întrebare din cele 30 ale testului primit, fără a stabili modalitatea de aplicare a baremului pe răspunsurile date de candidat, fără a efectua o totalizare a punctelor obținute pentru fiecare întrebare la care să se adauge cele 10 puncte din oficiu, conform baremului, nu dovedește faptul că a fost efectuată corectarea lucrări. Presupusul scop al examinării era o evaluare a cunoștințelor reclamantului de către comisia numita de pârât și NU o autoevaluare sau o corectare a lucrării reclamantului de către instanță. Cu toate acestea, folosind Răspunsurile corecte la test primite și baremul de punctare stabilit de pârâtul de rând 1, cu maximum de obiectivitate, reclamantul a procedat la autoevaluarea propriei lucrări, așa cum rezultă din înscrisul pe care l-a depus la dosar, iar ca urmare a acestei autoevaluări punctajul total rezultat a fost de 83,05 puncte, așadar suficient pentru a fi declarat ADMIS. Nu are pretenția ca această autoevaluare să fie analizată altfel decât ca un reper în ajutorul instanței în lipsa unei lucrări reale de corectare din partea pârâtului.

De asemenea solicită să fie înlăturată apărarea pârâtei de rând 2 din cursul dezbaterilor potrivit căreia scopul urmărit prin introducerea unui examen în soluționarea cererilor de primire în profesie întemeiate pe art.16.alin.2 lit.b din Legea 51/1995 ar fi unul legitim și întemeiat și că acest scop ar fi evitarea primirii în profesia de avocat a unor persoane slab pregătite profesional. Bibliografia și tematica pretinse pentru acest examen nu satisface nici pe departe acest deziderat deoarece este imposibil de stabilit nivelul de competență profesională a unui jurist cu minim 10 ani de experiență doar verificându-i cunoștințele din Legea 51/1995, Statutul profesiei de avocat, Codul deontologic al avocaților din U.E. și Regulamentul de organizare și funcționare a UNBR și de desfășurare a ședințelor Consiliului UNBR, bibliografie prevăzută în Hotărârea nr.902/_ a Consiliului UNBR. Adevăratul scop al introducerii peste prevederile legii a examinării este folosirea acestui mijloc pentru eliminarea candidaților nedoriți sau neagreați. De asemenea, susținerea pârâtei este contrazisă de însăși Hotărârea nr.902/_ a Consiliului UNBR, care la punctul 5 alin.1 din Anexă prevede ca regulă de verificare a cunoștințelor candidatului " o discuție libera prin care se tratează subiecte din legislația specifica profesiei", și doar ca excepție posibilitatea organizării unui examen scris.

Cu privire la bibliografie, așa cum a indicat și în cererea de chemare în judecată, nu a fost publicată pe site-ul B. ui M. sau comunicată în vreun fel candidaților( cu excepția celor care aveau deja comunicate anterior inclusiv subiectele și răspunsurile ). A fost încălcată de către pârâtul de rând 1 bibliografia prevăzută în anexa Hotărârii nr.902/_ a Consiliului UNBR, deoarece ultimele 4 întrebări din test, de la 27 la 30, nu fac parte din bibliografia mai sus arătată ci din OUG 221/2000 privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale avocaților, aprobată modificată și completată prin Legea 452/2001.

Nu îi poate fii imputat faptul că a acceptat participarea la acest examen organizat de pârâtul de rând 1, întrucât acest lucru a fost impus, neavând alternativă decât să renunțe la cerere si la exercitarea unui drept prevăzut de lege.

De asemenea nu îi poate fi imputat faptul ca nu a contestat procedura de organizare a examenului sau Hotărârea Consiliului B. ui M. nr. 17/0_ de validare a rezultatelor întrucât nici procedura nu i-a fost adusă la cunoștință, nici hotărârea sus menționată nu i-a fost comunicată, aflând de existența ei doar din Decizia 61/2011 a Consiliului UNBR, aflând-i conținutul doar în cadrul acestui proces. Același lucru pot sa afirme si despre procesul verbal încheiat la data de 0_, act despre care se face vorbire in motivarea Deciziei nr.91/0_ a Consiliului B. ui M. si care nu a fost publicat sau comunicat candidaților.

Așadar, neavând posibilitatea de a le contesta anterior, a înțeles să le conteste în prezenta acțiune în temeiul art. 18, alin.2 din Legea 554/2004, așa cum a menționat și în cererea de chemare în judecată, împreună cu întreaga procedură și toate actele emise de pârâte care stau la baza luării celor două decizii a căror anulare a cerut-o ,.

Având în vedere recomandările instanței de casare de a se analiza cauza și prin prisma celorlalte aspecte invocate în recursurile părților, punctează următoarele:

1. recurenta pârâtă UNBR a criticat soluția dată în primă instanță sub aspectul dispoziției de obligare a pârâtelor de înscriere a reclamantului pe tabloul avocaților definitivi din Baroul Maramureș, în condițiile în care la dosar nu s-a făcut dovada că reclamantul ar fi consilier juridic definitiv;

   Potrivit art. 19. alin.2 din Legea 51/1995, forma în vigoare la data de _

   , " Dobândește calitatea de avocat definitiv cel înscris în profesie în condițiile art. 16 alin. (2), dacă a fost definitivat în funcția juridică pe care a exercitat-o înainte de primirea în avocatură."

   Pentru a dovedi calitatea de consilier juridic definitiv, la cererea sa nr.354/22.10.201 de primire în profesie cu scutire de examen, ca avocat definitiv, a anexat copie legalizată după Decizia seria MM nr. D-0148 din_ emisă de UCCJR- Colegiul Consilierilor Juridici M. . în completare a depus și adeverința nr.53/_ emisă de UCCJR- Colegiul Consilierilor Juridici M. în care se menționează expres că reclamantul are calitatea de consilier juridic definitiv, fiind înscris pe Tabloul Consilierilor Juridici M. la poziția 24-D 148, din data de_ .

   De altfel, ca urmare a verificărilor efectuate de avocatul raportor în procedura de soluționare a cererii reclamantului de primire în profesie, pârâtul Baroul Maramureș a constatat că avea calitatea de consilier juridic definitiv, lucru necontestat de acesta in fata primei instanțe și nici în recurs.

   Singurul care pune în discuție acest fapt este UNBR, în fata instanței de recurs, cu toate că și la Contestația depusă de reclamant la UNBR împotriva

   Deciziei nr.91/0_ a Consiliului B. ui M., a anexat aceeași adeverința nr.53/_, indicată mai sus.

   De altfel, în acest dosar instanța nici măcar nu a fost investită cu verificarea calității sale de consilier juridic definitiv, acest lucru fiind verificat și stabilit de pârâtul de rând 1, drept pentru care nici nu a considerat necesar să depun probe în acest sens, până acum. însă, având în vedere criticile UNBR atașează prezentului înscris și documentele arătate mai sus din care rezultă cu certitudine faptul că reclamantul fusese definitivat în profesia de consilier juridic exercitată anterior și că astfel îndeplinește condiția cerută de art. 19 alin.2 al Legii 51/1995, reprodus mai sus., și prin urmare sunt îndreptățit să dobândească calitatea de avocat definitiv odată cu primirea în profesie cu scutire de examen.

2. - De asemenea, ca răspuns la critica adusă de UNBR în recurs că prima instanța a dispus înscrierea reclamantului pe tabloul avocaților definitivi fără condiționarea prevăzută de art.24 alin. 2 din Legea 51/1995, solicită a se lua în considerare următoarele argumente:

Această chestiune este soluționată chiar prin lege. Textul legii prevede următoarele: Art.24

(l)Consiliul baroului emite decizii de trecere pe tabloul avocaților incompatibili, la cerere sau din oficiu, iar reînscrierea pe tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei se face numai la cerere, după încetarea stării de incompatibilitate.

(2)în cazurile în care există incompatibilitate, decizia de primire în profesie va produce efectele numai de la data încetării stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de două luni de la emiterea deciziei.

Așadar nu este de competența instanței de contencios administrativ verificarea stării de incompatibilitate, această competență revenind, potrivit textului de lege de mai sus, consiliului baroului care are la îndemână instrumentul acordat de lege de a emite din oficiu decizie de trecere pe tabloul avocaților incompatibili, iar în caz de incompatibilitate decizia de primire în profesie produce efecte numai după încetarea acestei stări, care trebuie rezolvată în termen de 2 luni, fără însă ca legiuitorul să instituie vre-o sancțiune dacă nu s-ar respecta acest termen, alta decât cea care rămâne la îndemâna consiliului baroului de a emite din oficiu o decizie de trecere pe tabloul avocaților incompatibili însă acest lucru nu împiedică primirea în profesie ca avocat definitiv. Poți fi avocat definitiv și în același timp să ai suspendat dreptul de exercitare a profesiei până la încetarea unei eventuale stări de incompatibilitate, conform textului de lege aplicabil la data depunerii cererii reclamantului.

Totuși, a înțeles să expliciteze prin prezentele note scrise petitul nr.2 din acțiune în sensul solicitării obligării pârâtului de rând 1 la primirea reclamantului în profesia de avocat cu scutire de examen, ca avocat definitiv, și la înscrierea sa pe tabloul avocaților definitivi din Baroul Maramureș acesta fiind încă din primul moment de altfel obiectul cererii reclamantului nr.354/_, și al întregii judecăți în acest dosar, indiferent de modul de formulare a cererii în forma inițială. Nu emit în acest fel cereri noi, primirea reclamantului în profesie cu scutire de examen ca avocat definitiv, în temeiul art.16.alin.2. lit b din Legea 51/1995 ,fiind de altfel ceea ce a urmărit pe tot parcursul acestui proces, iar ca țintă finală înscrierea sa pe tabloul avocaților definitivi.

În drept, pe fond și-a întemeiat prezenta cerere pe prevederile art. 1, ale art.2 alin. 1 lit n, ale art.8 alin. 1, art. 18, alin.2 și următoarele din Legea 554/2004, coroborate cu art. 16, alin. 2, lit. b din Legea 51/1995 republicată și art. 41, alin. 1 din Constituția României.

II. ÎN SUSȚINEREA EXCEPȚIEI DE NELEGALITATE:

Asa cum a reținut si instanța de casare la pag.8 alin.5 al Deciziei nr.5245/_ a ICCJ -SCAF, deși la termenul din_, la interpelarea instanței a solicitat exercitarea controlului de legalitate a prevederilor din Statut și din Hotărârea 902/2010 a UNBR și din perspectiva art.4 din Legea 554/2004,

solicitarea reclamantului nu a fost suficient de explicită și neechivocă, drept pentru care reiterează cererea sa în acest sens.

Sub aspectul admisibilității excepției de nelegalitate:

-Excepția este admisibilă deoarece de soluționarea ei depinde soluționarea litigiului pe fond.

Așa cum a arătat deja, dispozițiile art.21 alin.2 din Statut și ale pct.5 din Hotărârea nr.902/2010 a UNBR sunt temeiurile pe care au fost emise Decizia nr.91/0_ a Consiliului B. ui M. și Decizia nr. 60 a Consiliului UNBR. Aceste norme contravin art. 16 alin.2 lit b din Legea nr.51/1995. Constatarea nelegalității acestor norme ar duce la înlăturarea aplicării acestor dispoziții la soluționarea litigiului pe fond și implicit la anularea celor două decizii emise de pârâte.

• excepția de nelegalitate, raportat la jurisprudența constantă a ICCJ, este admisibilă indiferent de caracterul normativ sau individual al actului administrativ unilateral a cărui nelegalitate se invocă,

• prin această excepție a invocat nelegalitatea actelor și procedurii de verificare a cunoștințelor atacate pe calea acțiunii directe, precum și a prevederilor legale pe care acestea se întemeiază,

• instanța sesizată cu soluționarea acesteia este competentă atât material ( având în vedere că a solicitat verificarea legalității unor acte emise de o instituție publică centrală- UNBR) cât și teritorial

• potrivit art.4, alin. 1 al Legii 554/2004 legalitatea unui act administrativ unilateral, indiferent de data emiterii acestuia poate poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții intersate;

• abrogarea ulterioară a actelor normative care conțin prevederile a căror nelegalitate a fost invocată nu lipsește de obiect excepția de nelegalitate, deoarece acestea au produs efecte în perioada când erau în vigoare.

În motivarea excepției de nelegalitate invocate, susține următoarele:

Cele două decizii contestate au fost emise cu nesocotirea și încălcarea art. 16, alin.2, lit.b din Legea 51/1995, forma în vigoare la data depunerii cererii reclamantului de primire în profesie cu scutire de examen.

Prevederile art. 21, alin.2 din Statutului profesiei, precum și cele ale Hotărârii nr.902/_ a Consiliului UNBR, punctul 5 din Anexă, sunt nelegale în raport cu art. 16, alin.2 lit. b din Legea 51/1995.

Soarta litigiului depinde de lămurirea chestiunii dacă putea Consiliul UNBR reglementa o procedură de verificare a cunoștințelor solicitanților care au formulat cereri de primire în profesia de avocat fără examen( fie chiar și limitată la legislația specifică profesiei de avocat) sau nu și că răspunsul depinde de lămurirea prevederilor art.16, alin.2 din Legea 51/1995.

La data formulării cererii de primire în profesie de către reclamant art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat avea următorul cuprins:

"(2) La cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen: b) cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani și dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat.

Ulterior, prin Statutul profesiei de avocat, la art. 21 alin. (2) s-a adăugat că

"în cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, consiliul baroului poate să verifice cunoștințele solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat.

în fine, prin Hotărârea nr. 902 din 11 septembrie 2010 a Consiliului Uniunii Naționale a B. din R., care la pct. 5 detaliază procedura de verificare a cunoștințelor privind legislația specifică profesiei de avocat, se mai adaugă suplimentar și că "Rezultatul verificării cunoștințelor_ poate determina respingerea cererii de primire în profesie cu scutire de examen".

Interpretarea consacrata data de instanța suprema, a acestor dispoziții ale art. 16, alin.2, lit. b din Legea 51/1995, în forma aflata in vigoare la data de_ este aceea că textul legal amintit prevede dreptul persoanei care îndeplinește condițiile de vechime de minim 10 ani în una dintre profesiile juridice enumerate de a fi primit în profesia de avocat,la cerere, cu scutire de examen . îndeplinind condiția de a fi exercitat timp de cel puțin 10 ani una din profesiile juridice prevăzute de art. 16 alin.2 lit.b din Legea nr. 51/1995 republicată, cel în cauză este titularul dreptului de a fi primit în profesie cu scutire de examen, iar soluția dată cererii sale de organele de conducere ale profesiei trebuie întemeiată pe criterii obiective și nu poate fi rezultatul exercitării discreționare de către acestea a dreptului lor de a decide.

Decizia nu poate fi lăsata la latitudinea Consiliului baroului, care sa poată introduce noi cerințe sau criterii pentru primirea in profesie decât cele prevăzute în textul legii.

Prevederea legală "poate fi primit în profesie" trebuie înțeleasă în sensul că dacă o persoană se află în una din situațiile prevăzute de art. 16 alin.2 lit. b din lege și solicită primirea în profesia de avocat, cererea trebuie sa fie admisă, daca sunt îndeplinite și celelalte condiții cerute de lege.

În urma analizei din punct de vedere gramatical, morfologic și sintactic, folosind sensul dat de Dicționarul explicativ al limbii române, precum și pe baza logicii formale expresia"poate fi primit în profesie cu scutire de examen " cuprinsa in art.16. alin.2 instituie o excepție de la regula concursului și recunoaște celor care îndeplinesc cerințele art.16 din Legea 51/1995 dreptul de a fi primiți în profesia de avocat fără examen, aceștia fiind dispensați de sarcina verificării cunoștințelor.

În același fel s-a pronunțat și CEDO prin Hotărârea dată în_ în Cauza Ștefan și Ștef contra României, hotărâre din care a citat în cererea sa de chemare în judecată. Chiar dacă această hotărâre a fost dată pentru sancționarea unei practici divergente, sunt evidente concluziile Curții Europene legate direct de interpretarea dispozițiilor Legii nr.51/1995 cu privire la primirea consilierilor juridici cu vechime mai mare de 10 ani în profesia de avocat cu scutire de examen. La punctul 34 din această Hotărâre Curtea observă că practica constantă a înaltei Curți de C. și Justiție confirmă dreptul consilierilor juridici aflați în situația reclamantului de a fi primiți în profesia de avocat cu scutire de examen.

În interpretarea în acest sens a art.16 alin.2 al Legii 51/1995 ,ÎCCJ s-a pronunțat unitar în mai multe decizii, respectiv: Decizia nr.6963/_, Decizia nr.413/_, Decizia nr. 4553/2008, Decizia nr. 5172/_, Decizia 117/2012, Decizia 233/2010, Decizia 2954/2012, Decizia 4143/2011.

Decizia nr. 4143/2011 în dosarul nr._ a ICCJ-Secția de contencios administrativ și fiscal este relevantă întrucât în acel dosar premisele de fapt, de drept și de aplicare a legii în timp sunt identice cu cele din prezentul dosar.

În această decizie, ca și de altfel în numeroase alte decizii în cazuri similare, "înalta Curte reține că sintagma utilizată de legiuitor "poate fi primit în

profesie cu scutire de examen", nu poate fi interpretată ca instituind o simplă vocație. Câtă vreme intimatul care a formulat cererea de primire în profesie cu scutire de examen îndeplinește condițiile expres arătate la lit. b), respectiv, a exercitat funcția de consilier juridic peste 10 ani și nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care să-l facă nedemn pentru profesia de avocat, în sensul explicitat la art. 13 din același act normativ, el are un drept subiectiv de a fi primit în profesie, drept care nu poate fi îngrădit decât pentru motive temeinice, proporționale cu scopul urmărit de recurenți în organizarea profesiei de avocat. în acest context, refuzul recurenților de a-l primi în profesie fără examen, pe motiv că nu a întrunit punctajul stabilit pentru verificarea cunoștințelor specifice profesiei, apare ca nejustificat și în mod corect a fost sancționat de prima instanță prin admiterea acțiunii împrejurarea că intimatul s-a supus procedurilor de examinare stabilite de recurenți nu le conferă legitimitate cum sugerează aceștia, ci, dimpotrivă, îi demonstrează buna-credință. Voința legiuitorului rezultă cu claritate din textul art. 16 alin. (2) lit. b) reprodus anterior și pornește de la premisa, corect decelată de judecătorul fondului, că un consilier juridic (cazul intimatului-reclamant) cu peste 10 ani vechime în această profesie, a dobândit cunoștințele și experiența necesare pentru exercitarea profesiei de avocat așa încât nu mai sunt necesare, în această privință, verificări suplimentare.

Prevederile art. 21.alin.2 din Statutul profesiei contrare legii precum si ale Hotărârii UNBR nr.902/_ nu au puterea de a modifica textul art. 16. alin.2 al Legii 51/1995, astfel încât adăugarea unei astfel de condiții este nelegală, cum nelegală este și respingerea cererii reclamantului de primire în profesie cu scutire de examen exclusiv din motivul că la examenul de verificare a cunoștințelor, organizat în mod nelegal de pârâtul de rând 1, a fost declarat respins.

Pornind de la această interpretare ajungem la concluzia că dispozițiile art.

21. alin. 2 din Statut și ale pct.5 din Anexa la Hotărârea nr. 902/2010 a Consiliului UNBR sunt nelegale. Ele adaugă dispoziții contrare Legii 51/1995, nu se subordonează acesteia și intervin acolo unde legea a reglementat explicit.

Art. 21. alin. 2 din Statut prevede că în cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, consiliul baroului poate să verifice cunoștințele solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat.Iar pct 5 al anexei la Hotărârea 902/2010 a Consiliului UNBR adaugă că: Rezultatul verificării cunoștințelor_ poate determina respingerea cererii de primire în profesie cu scutire de examen".

Or, scutirea de examen înseamnă a nu supune solicitantul la o procedură de verificare și apreciere a cunoștințelor( indiferent care ar fi conținutul probelor de verificare). Recunoașterea prin aceste norme a dreptului Consiliului baroului de a verifica cunoștințele solicitantului cu privire la legislația specifică profesiei de avocat si de a respinge cererea acestuia exclusiv pentru motivul că, după aprecierea lor, nu este admis la aceasta probă de verificare a cunoștințelor, anihilează si golește de conținut dreptul recunoscut de actul normativ cu forță juridică superioară, lăsând astfel loc exercitării din partea barourilor a arbitrariului si a unor metode de selecție a solicitanților care scapă de controlul legii.

Întreaga procedură de verificare a cunoștințelor cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat la care a fost supus, ca urmare a depunerii cererii nr.354/_, este nelegală, la fel ca și cele două decizii ( nr.91 din 0_ a Consiliului B. ui M. și nr. 60 din 19-_ a Consiliului Uniunii Naționale a B. din R. ) care au fost întemeiate pe dispozițiile art.21 alin.2 din Statutul profesiei de avocat și pe Hotărârea nr.902/2010 a Consiliului UNBR.

In drept, în susținerea excepției de nelegalitate invocă prevederile art.4 alin

1. din Legea 554/2004 coroborat cu art. 16, alin. 2, lit. b din Legea 51/1995 republicată și art. 41, alin. 1 din Constituția României privind dreptul la muncă și ia libera exercitare și alegere a profesiei.

Asupra cauzei de față, Curtea constată următoarele:

Potrivit art.16 alin.1 și 2 lit. b din Legea nr.51/1995, în forma în vigoare la momentul formulării acțiunii, primirea în profesie se obține pe baza unui examen organizat de barou, conform prevederilor prezentei legi și ale statutului profesiei. La cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani și dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat.

Statutul profesiei de avocat a fost publicat în Monitorul Oficial al României nr.45/_ iar potrivit art.21 alin.2 din acest act normativ în forma în vigoare la data nașterii dreptului reclamantului la acțiune, în cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, consiliul baroului poate să verifice cunoștințele solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat.

Probele administrate în cauză evidențiază împrejurarea că, în exercitarea prerogativelor anterior arătate, pârâta UNBR - Consiliul Uniunii, a adoptat la data de 11 septembrie 2010 hotărârea nr.902, ce cuprinde "Ghidul de bună practică privind procedura soluționării transparente a cererilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen.";

Analizând conținutul dispozițiilor legale enunțate anterior, Curtea constată că reclamantul a formulat o cerere de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, în condițiile reglementate de art.16 alin.2 din Legea 51/1995.

Baroul Maramureș, invocând prevederile art.21 alin.2 din Statutul profesiei de avocat și hotărârea nr.902/2010 a Consiliului UNBR, a condiționat analiza acestei cereri de verificarea cunoștințelor solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat fiind parcurse în vederea realizării acestui obiectiv, mai multe operațiuni administrative pregătitoare .

După parcurgerea acestor operațiuni administrative, și susținerea examenului de către solicitant, Consiliul B. ui M. a adoptat decizia nr.91 din_ prin care a respins cererea reclamantului de primire în profesie, motivând că acesta nu a întrunit punctajul minim la examenul de verificare a cunoștințelor cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat.

Decizia nr.91 din_ a Consiliului B. ui M. a fost menținută de Consiliul UNBR care, prin decizia nr.60/19-_, a respins contestația formulată de reclamant.

Curtea reține că art.16 alin.2 instituie o excepție de la regula concursului și recunoaște celor care îndeplinesc cerințele prevăzute de art.16 din Legea 51/1995 dreptul de a fi primiți în profesia de avocat fără examen, aceștia fiind dispensați de sarcina verificării cunoștințelor.

Astfel, refuzul pârâtelor de a asigura primirea reclamantului în profesia de avocat cu scutire de examen are un caracter nejustificat, în accepțiunea art. 2 alin. 1 lit. i,n din L.554/2004 și în raport de prevederile art. 16 alin 2 lit. b din L.51/1995, în vigoare la data formulării cererii de primire în profesie a reclamantului.

Jurisprudența constantă a Înaltei Curți de C. și Justiție în această materie, mai ales după pronunțarea hotărârii CEDO din_ în cauza Ștefan și Ștef împotriva României care semnala divergențe de jurisprudență, a fost în sensul că impunerea unor condiții suplimentare celor indicate în art. 16 alin. 2

lit. b din L.51/1995conturează excesul de putere în sensul art. 2 alin 1 lit. n din L.554/2004.

De aceea, Curtea constată că sintagma ,, poate fi primit în profesie cu scutire de examen,, nu poate fi interpretată ca instituind o simplă vocație. Dreptul autorității de a refuza/condiționa accesul în profesie în raport de alte cerințe, derivând din distincții pe care textul nu le conține, ar face ca accesul la profesie să depindă exclusiv de dorința autorității. Cu alte cuvinte, solicitantul poate să acceadă în profesie cu scutire de examen dacă autoritatea acceptă. Într- o atare interpretare, textul nu ar îndeplini cerința previzibilității.

Prin urmare, sensul voinței legiuitorului, exprimată în art.16 alin.2 din Legea 51/1995, este acela că toți cei aflați în situația evocată de aceste dispoziții au dreptul să fie primiți în profesie fără examen, fiind dispensați de orice îndatorire legată de verificarea cunoștințelor.

Câtă vreme reclamantul îndeplinește condițiile expres arătate la lit. b respectiv a exercitat funcția de consilier juridic peste 10 ani și nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care să-l facă nedemn pentru profesia de avocat, în sensul explicitat la art. 13 din același act normativ, el are cel puțin un interes legitim de a fi primit în profesie, care nu poate fi îngrădit decât pentru motive temeinice, proporționale cu scopul urmărit de pârâți în organizarea profesiei.

Art.21 alin.2 din Statutul profesiei de avocat prevede că în cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, Consiliul baroului poate să verifice cunoștințele solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat.

Or, scutirea de examen înseamnă a nu supune solicitantul la obligația de a participa într-o procedură de verificare și apreciere a cunoștințelor. Recunoașterea prin această normă a dreptului Consiliului baroului de a verifica cunoștințele solicitantului cu privire la legislația specifică profesiei de avocat, anulează tocmai dreptul recunoscut de actul normativ cu formă juridică superioară. Textul din statut introduce astfel o distincție pe care legea nu o conține.

În privința Hotărârii nr. 902/_ a Consiliului UNBR, Curtea constată că emitentul actului nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de art. 11 din L.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, de a-i asigura publicarea în Monitorul Oficial în vederea intrării în vigoare. De altfel, în privința practicii administrative de a realiza verificarea cunoștințelor specifice profesiei pe calea unei testări scrise cu barem și punctaj minim de promovare, care în realitate constituie un examen, instanța supremă s- a pronunțat în mai multe soluții de speță sensul că, în acest mod, este golită de conținut prevederea legală, această practică menținându-se și după adoptarea Hotărârii nr. 902/_ a Consiliului UNBR.

Împrejurarea că reclamantul a urmat procedurile de examinare nu conduce la concluzia că le-a legitimat, fiind sigura modalitate în care putea justifica ulterior un interes în contestarea lor.

Sub acest aspect, refuzul pârâților de a-l primi în profesie fără examen, pe motiv că nu a îndeplinit punctajul stabilit pentru verificarea cunoștințelor specifice profesiei are caracter nejustificat.

Validând această interpretare se poate ajunge la concluzia că disp.art.21 alin.2 din Statutul profesiei de avocat în forma în vigoare la_ și punctul 5 din Anexa la Hotărârea nr.902/2010 a Consiliului UNBR, în ceea ce privește procedura verificării cunoștințelor privind legislația specifică profesiei de avocat în cazul cererilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, sunt

nelegale. Ele conțin dispoziții contrare art. 16 alin 2 din L. 51/1995, nu se subordonează legii și intervin acolo unde aceasta a reglementat explicit.

Constatarea acestei cauze de ineficacitate face de prisos analiza celorlalte apărări evocate de reclamant privind criteriile netransparente, doza sporită de subiectivism, diminuarea semnificativă a posibilității de control al legalității, generate un regulament de concurs deficitar sau chiar de absența unui regulament ori de organizarea defectuoasă a examenului.

Pentru aceste motive, întemeiat pe dispozițiile art. 4 din Legea contenciosului administrativ, Curtea va constata, pe cale de excepție, nelegalitatea prevederilor art. 21 alin. 2 din Statutul profesiei de avocat-în forma în vigoare la_ și a punctului 5 din Anexa la Hotărârea nr. 902/_ a Consiliului UNBR în ceea ce privește procedura verificării cunoștințelor privind

legislația specifică profesiei de avocat în cazul cererilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen.

În baza art. 18 din același act normativ, va anula decizia nr. 60 din 19-20 februarie 2011 emisă de Consiliul UNBR și Decizia nr. 91 din_ a Consiliului

B. ui M., obligând pârâtul Baroul Maramureș să procedeze la primirea reclamantului în profesia de avocat și la înscrierea în tabloul avocaților definitivi din Baroul Maramureș.

Față de anularea pe cale principală a celor două acte administrative anterior menționate, cererea reclamantului de constatare a nelegalității Deciziei nr. 91 din_ a Consiliului B. ui M. și a Deciziei nr. 60 din 19-20 februarie 2011 emisă de Consiliul UNBR apare ca inadmisibilă.

În baza art. 274 Cod proced. civilă, Curtea va obliga pârâtul Baroul Maramureș să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 1596,55 lei, conform notei de cheltuieli depusă la f. 65 dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE

Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul S. C. V. cu domiciliul în B. -M., str. B., nr. 36D, jud. M. în contradictoriu cu pârâții BAROUL MARAMUREȘ cu sediul în B. -M., P. L., nr. 15, jud. M. și U. N. A B. DINR. cu sediul în B., S. I., nr. 5, sector 5.

Constată nelegalitatea prevederilor art. 21 alin. 2 din Statutul profesiei de avocat-în forma în vigoare la_ și a punctului 5 din Anexa la Hotărârea nr. 902/_ a Consiliului UNBR în ceea ce privește procedura verificării cunoștințelor privind legislația specifică profesiei de avocat în cazul cererilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen.

Anulează decizia nr. 60 din 19-20 februarie 2011 emisă de Consiliul UNBR. Anulează Decizia nr. 91 din_ a Consiliului B. ui M. .

Obligă pârâtul Baroul Maramureș să procedeze la primirea reclamantului în profesia de avocat și la înscrierea în tabloul avocaților definitivi din Baroul Maramureș.

Respinge ca inadmisibile cererile privind constatarea nelegalității Deciziei nr. 91 din_ a Consiliului B. ui M. și a Deciziei nr. 60 din 19-20 februarie 2011 emisă de Consiliul UNBR.

Obligă pârâtul Baroul Maramureș să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 1596,55 lei.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE, GREFIER,

M. H. D. C.

Red.M.H./dact.L.C.C.

5 ex./_

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Sentința civilă nr. 564/2013. Anulare acte administrativ cu caracter normativ Sentința civilă nr. 505/2013. Anulare acte administrativ cu caracter normativ Sentința civilă nr. 284/2013. Anulare acte administrativ cu caracter normativ Decizia civilă nr. 152/2013. Anulare decizie UNBR Decizia civilă nr. 1/2013. Anulare proces verbal de contravenție Decizia civilă nr. 84/2013. Anulare proces verbal de contravenție Decizia civilă nr. 83/2013. Anulare proces verbal de contravenție Decizia civilă nr. 90/2013. Anulare proces verbal de contravenție