Decizia civilă nr. 152/2013. Anulare decizie UNBR
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR.152/2013
Ședința publică din data de 26 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. L. RUS GREFIER: M. V. -G.
S-a luat în examinare acțiunii formulată de reclamanta C. | V. | , în | |
contradictoriu cu pârâții U. N. a B. din R. ; B. | B. | -N. | ; C. |
U. Nationale a B. | din R. | ; C. | B. | B. | -N. | , având ca obiect | ||
anulare decizie U. | N. | a B. | din R. | . |
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților litigante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, la instanța de fond. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este legal timbrată.
Pârâții C. B. B. -N., U. N. a B. din R., C.
U. Nationale a B. din R. au depus la dosar întâmpinare și documentația care a stat la baza emiterii actului ataca.
Reclamanta C. V. a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea pune în discuție excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Cluj invocată de U. N. a B. din R. și C. U. Naționale a B. din R., prin întâmpinare.
Curtea respinge excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Cluj, având în vedere că acțiunea reclamantei este o excepție de nelegalitate a cărei competență revine Curții de Apel Cluj.
De asemenea, constată că pârâtele au formulat și alte petite, acestea urmând regimul competenței petitului principal.
Curtea pune în discuție excepția inadmisibilității acțiunii, inclusiv a excepției de nelegalitate care constituie primul petit, invocată prin întâmpinare de către pârâtul C. B. B. -N. și reține cauza în pronunțare pe excepția de inadmisibilitate.
C U R T E A
Prin acțiunea în contencios administrativ formulată și înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj în data de_, reclamanta C. V., in baza prevederilor art.2, art.4, art. 10 din Legea nr. 554/2004-legea contenciosului administrativ, modificata si completata pana la data introducerii prezentei, ale prevederilor art.57, art.63 din Legea nr.51/1995-privind exercitarea profesiei de avocat, în contradictoriu cu pârâții U. N. A B. DINR. ; B. B.
-N. ; C. U. NATIONALE A B. DINR. ; C. B. B. -N. ;
pentru ca, in contradictoriu cu aceștia si pe baza probelor administrate, sa se
pronunțe o judecătoreasca prin care sa se constate in acord cu prevederile art.4 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările si completările ulterioare:
Nelegalitatea prevederilor art.21 alin.2 din Statutul profesiei de avocat, luând in considerare dispozițiile art.6 si următoarele din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, art. I alin.5 coroborat cu prevederile art.I6 alin.2 din Constituția României, art.4 alin.3 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnica legislativa si ale Legii nr.554/2004 a contenciosului administrative, cu modificările si completările ulterioare.
Nelegalitatea Hotărârii nr.902/2010 a C. ui U.N.B.R. in baza căreia a fost emisa Decizia nr.43/27.09.20IO de către B. B. -N. prin C. B.
B. -N., si sa se dispună anularea Deciziei nr.43/_ emisa de B. B.
-N. prin C. B. B. -N. și pe cale de consecința, obligarea pârâtelor sa emită decizia pentru primirea reclamantei in profesia de avocat cu scutire de examen si sa procedeze la înscrierea reclamantei pe tabloul avocaților in cadrul
B. -N. .
Reclamanta arată că este admisibilă excepția de nelegalitate a art.21 alin.2 din Statutul profesiei de avocat in forma existenta la data_ in care a depus cererea de primire in profesia de avocat cu scutire de examen, raportat la urmatoarele aspecte:
Sub aspectul admisibilității excepției de nelegalitate raportat la prevederile arte 6&1 si următoarele din Convenția Europeana pentru apărarea drepturilor omului si libertăților fundamentale, cu privire la dreptul la un proces echitabil si respectarea principiului securității juridice, consider ca instanța investita cu judecarea prezentei cauze poate cerceta aceasta excepție având in vedere faptul ca Statutul profesiei de avocat a fost publicat in Monitorul Oficial nr.45 din_ (data de la care acesta produce efecte juridice), deci ulterior datei de_, data de la care Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrative, intra in vigoare si produce efecte juridice, fiind respectat astfel principiul securității raporturilor juridice, eliminând orice discuție cu privire la legea contenciosului administrativ aplicabila spetei.
O soluție contrara, fara argumente consistente care sa justifice declanșarea procedurii de schimbare a practicii judiciare, ar genera divergente de jurisprudența care ar avea ca efect un climat de incertitudine si insecuritate juridica, încălcând dreptul la un proces echitabil, consacrat de art.21 alin.(2) din Constituția României si de art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului si libertăților fundamentale.
Sub aspectul admisibilității excepției de nelegalitate raportat la fondul cauzei, solicită să se constate că prevederile art.21 alin.2 din Statut, act administrative, așa cum este definit de dispozițiile art.2 alin( 1) lit.c din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrative, cu modificările si completările ulterioare, sunt temei de drept in emiterea Hotărârii C. ui U.N.B.R. nr.902/l_ a cărei nelegalitate a invocat-o.
Din acest motiv, solicită să se constate că excepția de nelegalitate a dispozițiilor dintr-un act administrativ cu caracter normativ, este admisibila in raport de prevederile art.11 coroborat cu dispozițiile art.2 (1) lit.c si art 4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările si completările ulterioare.
Sub aspectul admisibilității excepției de nelegalitate raportat la o dispoziție dintr-un act administrativ abrogat, precizează ca dispozițiile a căror nelegalitate se solicită a fi constatată, respectiv a art.21 alin.2 din Statutul profesiei de avocat, in varianta aplicabila in acesta speța, au fost abrogate prin art.2 din Hotărârea U. Naționale a B. din R. nr.64/2011 din_ privind
adoptarea Statutului de profesiei de avocat, publicata in Monitorul Oficial, Partea 1 nr.898 din_ .
Chiar daca actul normativ a fost abrogat, aceasta nu determina automat respingerea cererii de analizare a legalității acestuia cu atât mai mult cu cat in temeiul acestuia, au fost emise acte administrative atacate in instanța; respectiv Hotărârea C. ui UNBR nr.902/l_ .
Prin urmare, consider ca este admisibila excepția de nelegalitate invocata cu privire la dispozițiile dintr-un act administrativ deși acesta este abrogat la data invocării excepției, iar instanța competenta este indreptatita sa cenzureze legalitatea actului administrativ abrogate, daca in temeiul acestuia au fost emise actele care formează obiectul cauzei in care s-a ridicat excepția si de actul contestat pe cale de excepție poate depinde soluționarea litigiului.
Legislația relevanta, in prezenta cauza este:
l. Legea nr.51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat;
Art.16
Primirea in profesie se obtine pe baza unui examen organizat de barou, conform prevederilor prezentei Iesi si ale statutului profesiei.
La cerere, poate fi primit in profesie cu scutire de examen:
titularul diplomei de doctor in drept;
cel care pana la data primirii in profesia de avocat, a indeplinitfunctia de judecator, procurer, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel putin 10 ani si daca nu i-a incetat activitatea din motive disciplinare care il fac nedemn pentru profesia de avocat
2. Statutul profesiei de avocat:
Art.21 alin.(1 )Dupa depunerea raportului, consiliul baroului analizeaza indeplinirea conditiilor pentru primirea in profesie si solutioneaza eventualele opozitii.
In cazul cererilor de primire in profesie cu scutire de examen consiliul baroului poate sa verifice cunostintele solicitantului cu privire la organozarea si exercitarea profesiei de avocat.
C. baroului va pronunta o hotarare motivate asupra cererii de primire in profesie.
Hotararea poate fi atacata in termen de 15 zile de la comunicare, la C. U.N.B.R.
Cel primit in profesia de avocat va fi inscris in Tabloul avocaților prin decizie emisa de consiliul baroului cu respectarea dispozițiilor art.19, 20, si 21 din Lege.
Legea nr.51/1995 este înscrisa in ramura dreptului administrativ, ce face parte din ramurile de drept public, ramuri ce se caracterizează prin poziția de supraordonare a autorităților fata de destinatarul legii.
Drept urmare, Statutul profesiei de avocat, act administrativ al profesiei cu o forța juridica inferioara legii, nu poate conține prevederi care sa modifice voința legiuitorului adăugând teze in completarea legii si nu in executarea ei.
Statutul trebuie sa fie emis in conformitate cu scopul urmărit de lege in vederea realizării unui interes public, astfel ca atunci când actul administrativ este adoptat prin deturnare de putere sau exces de putere, este evident ca legalitatea acestuia este afectata.
Analizând principiul ierarhiei si forței juridice a actelor normative consacrat de art. l din alin.5 din Constituție si art.4 alin.3 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnica legislative, transpare in mod evident faptul ca dispozițiile art.21 alin.2 din Statut conțin prevederi care adaugă in mod evident la lege. Niciunde in textul legii nu exista vreo facultate acordata
ui baroului de a stabili condiții suplimentare de admitere in profesie cu scutire de examen, pe baza propriilor aprecieri.
Curtea Suprema de justiție a clarificat rolul Statutului profesiei in ceea ce privește primirea in profesia de avocat, in Decizia nr.1514/2003 pronunțata in Dosarul nr.2901/2002, respectiv: textele legale care reglementează primirea in profesia de avocat, fac trimitere statutul profesiei, numai in ce priveste organizarea examenului.
Așadar, condițiile de primire in profesia de avocat sunt stabilite prin Lege, iar statutul, in aceasta privința, trebuie sa ia in considerare aspect care coincide cu legea in temeiul căreia a fost adoptat, respective de organizare a examenului numai in cazul variantei normative care era prevăzuta de art.16 alin.l din Legea nr. 51/1995 la data depunerii cererii mele de primire in profesia de avocat cu scutire de examen, si nu in cazul variantei de la arte 16 alin.2 din Legea nr. 51/1995.
Luând in considerare principiul "Quod nullum est nullum producit effectum";, in temeiul căruia, odată admisa excepția de nelegalitate; in speța a art.21 alin.2 din Statutul profesiei de avocat, celelalte acte administrative-care au ca temei de drept dispoziții considerate nelegale, respectiv Hotărârea C. ui
V.N.B.R. nr.902 din 1_ si Decizia nr.43/_ emisa de B. B. -N. prin C. B. B. -N., nu vor mai produce efecte.
In fapt, la data de_ reclamanta a depus la B. B. -N. o cerere de primire in profesia de avocat cu scutire de examen, in conditiile reglementate de art.16 alin.2 din Legea nr. 51/1995.
Cererea si înscrisurile prevăzute de dispozitiile Legii nr.51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, prin care reclamanta a solicitat primirea in profesie cu scutire de examen in baza art.16 alin.2 lit.b), a fost înregistrata la B. Bisrita-N. cu nr.l67/_ .
B. -N., chiar daca este o instituție care, potrivit legii, a obținut statut de utilitate publica sau este autorizata sa presteze un serviciu public, in regim de putere publica, nu a soluționat cererea sa aplicând criteriile legale in baza cărora a fost întemeiata, nu a dat dovada de imparțialitate, neutralitate, manifestând dispreț atât fata de dispozițiile legale aplicabile in soluționarea cererii, cat si fata de persoana reclamantei.
In acest mod, invocând Hotărârea nr.902/2010 a C. ui U.N.B.R., art.l si art. II, pct. l lit. c din Anexa la Hotărârea C. ui U.N.B.R. a condiționat analiza cererii reclamantei de cenzura impusa prin raportare la prevederile art.21 alin.2 din Statutul profesiei de avocat, statuând procedura verificării cunoștințelor cu privire la organizarea si exercitarea profesiei de avocat (art.I pct.5) si consacrând cerința depunerii unei dovezi: "dovada promovării examenului de definitiva re in funcția juridica îndeplinita anterior, prin susținerea examenului la materii compatibile cu programa de examen pentru admiterea in profesia de avocat - care nu se impunea in cazul reclamantei.
Prin Decizia nr.43/_, făcându-se aplicarea Hotărârii nr. 902/_, cererea de primire in profesie cu scutire de examen, a fost respinsa.
In aceste condiții, solicita sa se constate nelegalitatea Hotărârii nr.902/2010 a C. ui U.N.B.R. in baza prevederilor art. 4 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările si completările ulterioare, deoarece:
l. Hotărârea nr.902/2010 a C. ui U.N.B.R. a fost emisa de catre o autoritate care nu este investita cu emiterea acelui act.
nu avea competenta legala prevăzuta de art.63 din Legea nr . 51/1995, de a emite si impune prin Hotărârea 902/2010" procedura soluționării transparente a cererilor de primire in profesia de avocat cu scutire de examen".
Aceasta competenta aparține in temeiul prevederilor art.61 alin.l lit.c) si
d) din Legea nr.51/1995 doar Congresului avocaților. Organul emitent al Hotărârii nr.902/2010, avea doar competenta de a organiza examenul de
primire in profesie si de definitivat, examen de care eu eram scutita, iar depășirea competentei cu a fost investit C. U.N.B.R., constituie conform art.2 paragraf! lit.n) din Legea nr.554/2004 asa cum a fost modificata si completata, un exces de putere.
Un act emis de către o autoritate care nu este investita cu emiterea actului act, nu poate fi considerat valabil, deoarece nu e in conformitate cu legea; rațiunea emiterii lui trebuind a consta tocmai in baza si in vederea executării legii, dar in cazul dat, incalcarea legii este evident, si rugam a se constata nelegalitatea respectivului act. Fiindcă Hotărârea nr.902/2010 e nelegala si conține dispoziții contrare legii, actul emis in baza acesteia - Decizia nr.43/_
, nu poate avea decât aceeași soarta.
Hotărârea nr.902/2010 a C. ui U.N.B.R., contravine dispozițiilor cuprinse in Legea nr.24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor.
Prin Hotărârea nr.902/2010 a C. ui V.N.B.R. s-a făcut adăugarea si modificarea dispozițiilor cuprinse in Legea nr.51/1995, ceea ce contravine dispozițiilor conținute de art.58 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislative pentru elaborarea actelor normative in care se dispune:
(1 )- dupa intrarea in vigoare a unui act normativ, pe durata existentei acestuia pot interveni diferite evenimente legislative cum sunt: modificari, completari, abrogari, republicari, suspendari .
(2)- numai in situatii temeinic justificate, prin exceptie de la prevederile alin.(l), actele normative de importanta si complexitate deosebita pot fi modificate, completate sau, dupa caz, abrogate de autoritatea emitenta si in perioada cuprinsa intre data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, partea 1, si data prevazuta pentru intrarea lor in vigoare, cu conditia ca interventiile propuse sa intre in vigoare la aceeasi data cu actul normative supus evenimentului legislative.
(3) evenimentele legislative pot fi dispuse prin acte normative ulterioare de acelasi nivel sau de nivel superior, avand ca obiect exclusive evenimentul respective, dar si prin alte acte normative ulterioare, care, in principal, reglementeaza o anumita problematica, iar ca masura conexa dispun asemenea evenimente pentru a asigura coelarea celor doua acte normative interferente.
Hotararea nr.902/1_ a C. ui V.N.B.R., in baza căreia a fost emisa Decizia nr. 43/_ a C. ui B. B. N., consider ca nu avea aplicabilitate in cazul reclamantei.
Dispozițiile hotărârii nu pot retroactiva. Hotararea nr. 902/1_ a C. ui V.N.B.R., nu era aplicabila in cazul reclamantei, fiindcă cererea a fost depusa in data de_, iar hotărârea a fost publicata doar in data de_ .
A admite ca acesta hotărâre s-a aplicat corect in cazul reclamantei ar însemna a fi ignorate însăși prevederile art.1 din C. civil aplicabil pana la data de_ (care au fost menținute prin art. 6 alin.1 din Noul Cod Civil), precum si prevederile art.15 alin.2 din Constituție, dar si ale art.5 pct.2 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile si politice, ratificat de R. prin Decretul nr.212/1974 si ar rezulta, astfel, ca V.N.B.R. ar putea printr-o hotărâre sa modifice legi.
Chiar daca se menționează ca Hotărârea nr.902/2010 ar fi data cu scopul soluționării transparente a cererilor de primire in profesia de avocat cu scutire de examen, ea de fapt stabilește modul de organizare a unui examen, de care toți solicitanții erau scutiți prin lege, implicit si reclamanta.
Intenția de eludare a legii rezulta din insasi Hotărârea nr. 902/2010. In preambulul ei: privind adoptarea "Ghidului de buna practica privind procedura soluționării transparente a cererilor de primire in profesia de avocat cu scutire de examen", se menționează ca aceasta hotărâre a fost data "m conformitate cu art.16 alin2 lit.a) si b) si art.63 lit.h) din Legea nr.51/1995; prin urmare, se recunoaște implicit ca soluționarea cererilor de primire in profesia de avocat cu scutire de examen se va face prin examen ...
Concluzia se desprinde din faptul ca Legea nr.51/1995 privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat, dispune la art. 63:" C. U.N.B.R. are următoarele atribuții: ... h) asigura caracterul unitar al examenelor de primire si definitivare in profesie".
In ce privește solicitarea de anulare a Deciziei nr.43/_, apreciez ca aceasta se impune, deoarece este nelegala, are la baza si se întemeiază pe impunerea unei proceduri de soluționare excedente textului de lege si chiar a însăși statutului ( acestea nu prevedeau la acea data prezentarea unei dovezi de definitivare in profesie ca cerința de admisibilitate a cererii întemeiate pe dispozițiile art.16 alin.2 lit.b) si nici nu promovau susținerea unui examen).
Criteriile din Hotărârea nr.902/1_ - "ghid de buna practica", au impus o procedura de analiza a cererilor pe niște acreditive plus la lege si au prevăzut organizarea in afara dispozițiilor legale, ceea ce s-a materializat prin rezultate arbitrare, ceea ce a dus la respingerea cererii reclamantei.
Nelegalitatea este subliniata in cel mai simplu mod prin afectarea esenței dreptului consacrat prin prevederile art. 16 alin.2 lit. b) din Legea nr. 51/1995, in cazul reclamantei, potrivit căruia, la cerere, poate fi numit in profesie, cu scutire de examen; titularul diplomei de doctor in drept, cel care pana la data primirii in profesia de avocat a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani si daca nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat.
Din analiza dispoziției legale indicate, rezulta ca legiuitorul a considerat suficient un termen de 10 ani ca vechime (si l-a impus ca atare) pentru dobândirea cunoștințelor necesare exercitării profesiei de avocat; vechimea in funcția juridica constituind fundamental scutirii de examina, iar cenzura dovedirii definitivării ca rațiune a admisibilității cererii de primire in profesie, se exclude de la sine.
Acest text de lege conferă persoanelor care fac dovada ca au îndeplinit una din funcțiile menționate timp de 10 ani, DREPTUL de a fi primit in profesie cu scutire de examen si nu vocația de a fi primit in profesie; singura verificare ce trebuia făcuta in analiza cererii fiind documentația depusa in dovedirea celor 10 ani de vechime si constatarea in baza actelor depuse a îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 11, art.13 din lege.
Caracterul liber al profesiei de avocat, presupune respectarea cadrului legal, respectiv a dispozițiile legale mai sus menționate, iar in măsura in care cadrul legal exista, el trebuie respectat cu prioritate si de către B. B. - N. si de către U.N.B.R, cat si de către cele doua consilii din cadrul acestora, care nu pot refuza cererea de primire in profesie de avocat pe alte criterii decât cele consacrate prin textul legii.
Faptul ca persoana, îndeplinea condițiile de vechime in funcție juridica, era cetatea roman, aveam exercițiul drepturilor civile si politice, reclamanta era licențiata a unei facultăți de drept, nu se găsea in niciun caz de nedemnitate prevăzut de lege, am dovedit aptitudinea din punct de vedere medical, trebuia sa determine recunoașterea dreptului de a fi primita in profesie cu scutire de examen, si nu vocația de a fi primita in profesie cu scutire de examen, drept ce a fost consacrat in timp prin jurisprudența Curții Supreme de Justiție - Secția
Contencios Administrativ prin Decizia nr. 590/_, Decizia nr. 1076/_, Decizia nr.1550/l_, Decizia nr.15681l_, Decizia nr.413/_ - pronuntata de Î. Curte de C. si Justiție Secția de Contencios Administrativ si Fiscal si Decizia nr.3284/_ pronunțata de aceeași instanța, anterior precizata.
Prin Hotărârea nr.902/1_, s-a impus o procedura de soluționare a cererilor prin instituirea unor criterii suplimentare si organizarea unor veritabile examene de verificare a cunoștințelor, ce se situează in afara condițiilor prevăzute expres de Legea nr, 51/1995 in vigoare la data depunerii cererii mele pentru primirea in profesia cu scutire de examen, respectiv art.16 alin.2 Iit. b din Legea nr.51/1995.
Barourile din cadrul U.N.B.R, din care face parte si B. B. N., precum si U.N.B.R., au aplicat de-a lungul timpului dispoziția art.16 alin.2 lit.b) din Legea nr.51/1995, si legea in general, doar pentru o parte din persoanele care au solicitat primirea in profesie cu scutire de examen, incalcand in mod flagrant principiul egalității in fata legii consfințit de art.7 din Declarația universala a drepturilor omului si de art.16 (1) din Constituția României, făcând distincție intre cei care formulând cerere sunt agreați si cei care, deși îndeplinesc condițiile nu sunt agreați, iar instanțele de judecata au constatat in multe situații încălcarea principiului egalității in fata legii.
Pentru a dovedi modul in care s-a încălcat principiul egalității persoanelor in fata legii consfințit de prevederile art.7 din Declarația universala a drepturilor omului se de art.16 (1) din Constituția României, se poate aduce in discuție faptul ca pentru anumite persoane a fost necesar sa se depună dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.16 alin.2 lit b) din Legea nr. 51/1995, pentru a fi primite in profesie cu scutire de examen, cum de altfel era legal, iar pentru alte persoane, cum este si cazul meu, s-a pretins in plus, suplimentar, extinderea probatoriului, pe lângă statutari referitoare la verificarea cunoștințelor (ex. Decizia nr.5/_ a B. Botoșani, publicata pe site-ul B. Botosani:HTTP://WWW.B. -OTOSANI.RO/ARTICOLl0IDECIZIA+NR.5+DIN+ _
+HTML DECIZIA NR.5 DIN_ .
In același context, pe site-ul U.N.B.R.: HTTP://WWW.U.N.B.R.ROIFISIEREIFILE/CONGRES 20111BROSURA CONGRES
AVOCATI-2011 PAG. BT.PDF>,la filele 89-92 a fost publicat numărul persoanelor in profesia de avocat, cu scutire de examen.
Din aceste date publicate, rezulta ca un număr de 931 de persoane au fost primite in profesia de avocat cu scutire de examen in perioada anului 2010, in care a depus si reclamanta cerere de primire la B. B. -N., persoane fata de care nu a fost necesara condiția suplimentara de a face dovezi suplimentare celor prevăzute de lege, si nici de a fi supus examinării printr-o hotărâre nelegala. Articolul 14 si 17 din Convenția europeana pentru apărarea si drepturile omului, interzic abuzul de drept si discriminarea, drept dovada Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronunțat împotriva tratamentului discriminatoriu prin Hotărârea Markos vs. Belgia, Rasmunssen vs. Danemarca, Gaygusuz vs. Austria, Bocancea etc ... vs. Moldova, arătând ca: " o descriere de tratament juridic este discriminatorie atunci când nu este justificata in mod
obiectiv si rezonabil."
Pe de alta parte, prin deciziile pronunțate in aceasta materie de secția contencios administrative si fiscal a Înaltei Curți de C. și Justiție, dintre care o parte a fost enumerate mai sus (Decizia nr.4553/_, Decizia nr. 320/_ ) s-a reținut ca textul art.16 alin. (2) lit. b) din Legea nr.51/1995, conferă dreptul persoanelor care au deținut una din funcțiile enumerate in cuprinsul acestuia,
dreptul de a fi numit in profesia de avocat cu scutire de examen si nu o posibilitate sau o facultate.
O soluție contrara, fara sa justifice prin argumente consistente declanșarea procedurii de schimbare a practicii judiciare, ar genera divergente de jurisprudența care ar avea efect un climat de incertitudine si insecuritate juridica, incalcand dreptul la un proces echitabil, consacrat de art.21 alin.(2) din Constituția României si de art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale.
Cu privire la încălcarea art.6& 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale de către R., CEDO s-a pronunțat in cauza Beian vs. R., menționând ca " o distincție e discriminatorie daca nu are o justificare obiectiva si rezonabila, daca nu urmărește un scop legitim sau nu exista un raport rezonabil de proporționalitate intre mijloacele folosite si scopul vizat".
Intr-o alta speța privind aplicarea prevederilor art.16 alin.2 lit. b )din Legea nr.51/1995, pentru doua persoane care au solicitat primirea in profesia de avocat cu scutire de examen si care se plângeau de faptul ca " cele doua hotărâri din 30 ianuarie 2003 ale Curții Supreme de Justiție" in cazul lor contrare jurisprudenței acesteia in ceea ce privește interpretarea si aplicarea dispozițiilor Legii nr.51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, s-a constatat ca cele doua hotărâri sunt contrare jurisprudenței.
In acest fel, CEDO observa ca o intr-o serie de hotărâri Curtea Suprema de Justiție a interpretat dispozițiile Legii nr.51/1995 ca acordând consilierilor juridici cu o vechime mai mare de 10 ani dreptul de primire in profesie cu scutire de examen.
Cu toate acestea, Curtea (CEDO) observa ca, in mod contrar jurisprudenței sale constante care confirma acest drept, Curtea Suprema de Justiție a adoptat o soluție diametral opusa in cauzele reclamanților, astfel încât, se subliniază ca rolul unei instanțe supreme este tocmai sa soluționeze acest gen de contradicții (Zelinski si Pradal si Gonzalez si alții împotriva Franței) .
In consecința, in cazul apariției unei practici divergente in cadrul celei mai înalte autorități judecătorești din tara, aceasta din urma, devine ea însăși sursa de insecuritate juridica, aducând atingere principiului securității juridice si reducând încrederea publicului in sistemul judiciar (Beian împotriva României).
CEDO subliniază ca incertitudinea jurisprudențiala care a determinat respingerea acțiunilor reclamanților, la care se adăuga absenta unui mecanism capabil sa asigure coerenta de practica chiar in cadrul celor mai înalte instanțe naționale, a avut ca efect privarea reclamanților de dreptul la primirea in profesie cu scutire de examen, in timp ce altor persoane care se afla intr-o situație similara li s-a recunoscut acest drept (a se vedea, mutatis mutandis, Beian nr.l ), încălcându-se astfel articolul 6&1 din Convenție in cauza Stefann& Stef contra României.
Fata de cele descrise mai sus, consider ca prin nesocotirea dispozițiilor legale menționate reclamanta a fost vătămata in dreptul recunoscut de art.16 alin.2 lit. b) din legea nr.5111995, respectiv de a fi primita in profesia de avocat cu scutire de examen si de a fi înscrisa pe tabloul avocaților B. B. N., motiv pentru care solicita reclamanta sa se constate nelegalitatea organizării si impunerii procedurii din Hotărârea nr.902/l_ si prin urmare si a Deciziei nr.43/_ .
Ca o consecința a nelegalității actelor in discuție, reclamanta solicită anularea Deciziei nr. 43/_ emisa de B. B. N. prin C. B. B.
N., si in considerarea faptului ca îndeplinesc toate condițiile legale prevăzute de Legea nr. 51/1995, art.16 alin.2 lit. b) in vigoare la data depunerii cererii mele
pentru primirea reclamantei in profesia de avocat cu scutire de examen, cu obligarea pârâtelor sa emită decizia pentru primirea reclamantei in profesia de avocat cu scutire de examen si sa procedeze la înscrierea acesteia pe tabloul avocaților definitivi in cadrul B. B. -N. .
In drept: dispozițiile art.4, art. 10 din Legea nr. 554/2004 legea contenciosului administrativ, modificata si completata pana la data introducerii prezentei, ale prevederilor 16 alin.2 lit.b, art.57, art.63 din Legea nr.5111995, art.7 din Declarația universala a drepturilor omului, art.16 (1 ) din Constituția României, art.6 si următoarele din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, art.l alin.5 coroborat cu prevederile art.16 alin.2 din Constituția României, art.4 alin.3 din Legea nr.24/2000.
Ca practica judiciara in susținere, sunt invocate sentințele civile date în cauze similare de Curtea de Apel Cluj.
Pârâtul C. B. B. - N. a depus întâmpinare (f. 20), solicitând, în principal, respingerea acțiunii contencioase formulata de reclamanta C. V.
, ca inadmisibila, iar în subsidiar, respingerea acțiunii ca fiind tardiva si - Pe fond, respingerea acțiunii ca nefondata, invocând, totodată, excepția lipsei calității procesuale pasive a B. B. N. .
În argumentarea întâmpinării formulate, pârâtul arată următoarele:
Prin acțiunea sa, reclamanta C. V. solicita anularea Deciziei nr.43/_ emisa de C. B. B. - N. si invoca excepția de nelegalitate a prevederilor art.21 alin.(2) din Statutul profesiei de avocat si a Hotărârii nr.902/2010 a C. ui U.N.B.R. Acțiunea promovata de reclamanta este inadmisibila.
Prin Decizia nr.43/_ C. B. B. - N. i-a respins acesteia cererea de intrare in profesia de avocat motivat de imprejurarea ca aceasta nu îndeplinea condițiile impuse de Hotărârea nr.902/2010 a C. ui U.N.B.R., respectiv ca aceasta nu a făcut dovada promovării examenului de definitivare in funcția juridica îndeplinita anterior, prin susținerea examenului la materii compatibile cu programa de examen pentru admiterea in profesia de avocat.
Deși aceasta decizie i-a fost comunicata rec1amantei aceasta nu a atacat-o la C. V.N.B.R.
Potrivit art.21 alin.(4)din Statutul profesiei de avocat, in vigoare la data emiterii deciziei, hotărârea poate fi atacata in termen de 15 zile de la comunicare, la C. U.N.B.R.
Deși in art.2 din Decizia atacata s-a făcut mențiunea ca aceasta poate fi atacata in termen de 15 zile la C. U.N.B.R., reclamanta nu a uzat de aceasta cale de atac.
Deciziile sau Hotărârile emise de Consiliile B. nu pot fi atacate direct in instanța.
Singura care putea fi atacata pe calea Contenciosului administrativ era numai Decizia emisa de C. V.N.B.R.
In aceste condiții, acțiunea promovata de reclamanta prin care solicita anularea Deciziei emise de C. B. B. - N. este in opinia pârâtului inadmisibila.
Acțiunea promovata de reclamanta este si tardiva.
In motivarea acțiunii sale reclamanta invoca ca temei de drept si dispozițiile art. 11 si 4 din Legea nr.554/2004.
Așa cum s-a precizat, reclamanta nu a uzat de procedura prevăzuta de Legea nr.51/1995 si ale Statutului profesiei de avocat in ceea ce privește calea de atac împotriva actelor emise de Consiliile B. .
Chiar daca in mod ipotetic am accepta ca decizia emisa de C. B. este un act administrativ, reclamanta trebuia sa efectueze procedura prealabila
prevăzuta de art.7 din Legea nr.554/2004 a Contenciosului administrativ, anterior promovării acțiunii.
Potrivit art.7 din Legea nr.554/2004 a Contenciosului administrativ termenul limita in care reclamanta se putea adresa instanței de contencios administrativ era de 6 luni. Ori, din anul 2010 când i-a fost comunicata aceasta decizie rec1amantei, au trecut mai mult de 6 luni.
In aceste condiții acțiunea promovata de reclamanta este tardiva. Pe fond, excepțiile de nelegalitate invocate sunt nefondate.
Pentru a se putea invoca o excepție de nelegalitate a unui act administrativ, instanța trebuie sa fie investita cu soluționarea unui litigiu de fond.
Potrivit dispozițiilor art.4 alin.(I) din Legea nr.554/2004, legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetata oricând in cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea partii interesate, iar potrivit alin.(2)din același text, instanța investita cu fondul litigiului si in fata căreia a fost invocata excepția de nelegalitate, constatând ca de actul administrativ cu caracter individual depinde soluționarea litigiului de fond, este competenta sa se pronunțe asupra excepției, fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunța in cauza.
Potrivit textului invocat, pentru a se invoca excepția de nelegalitate a unui act administrativ cu caracter individual, trebuie sa existe un proces. In speța insă obiectul litigiului de fond il reprezintă excepția de nelegalitate.
In acest sens este de observat ca prin acțiunea sa reclamanta invoca excepția de nelegalitate a arl.2I alin. (2) din Statutul profesiei de avocat si ale Hotărârii nr. 902/2010 a C. ui U.N.B.R. si ca o consecința a admiterii acestor excepții de nelegalitate se solicita si anularea Deciziei nr.43/27.09.20IO emisa de
B. B. -N. .
Cu alte cuvinte obiectul acestui litigiu este excepția de nelegalitate, iar anularea Deciziei nrA3/_ a C. ui B. B. N. este un capăt de cerere subsidiar.
Statuarea din textul art. 4 alin.(1) din Legea nr.554/2004 a Contenciosului administrativ in sensul ca legalitatea actului administrativ cu caracter individual poate fi cercetata oricând se refera la data emiterii actului administrativ cu caracter individual si nu la termenul in care poate fi promovata acțiunea in contencios administrativ.
In speța legalitatea actului administrativ individual putea fi cercetata doar in condițiile in care, acțiunea in Contencios administrativ prin care se solicita anularea Deciziei nr.43/2010 a C. ui B. B. -N. era formulata in termenul si condițiile prevăzuse de Statutul profesiei de avocat.
A accepta un alt punct de vedere ar însemna ca actele administrative sa poată fi atacate oricând, înfrângându-se in acest fel dispozițiile imperative prevăzute de art.7 din Legea nr.554/2004 a Contenciosului administrativ, iar in speța a procedurii speciale prevăzute de Statutul profesiei de avocat.
B. -N. nu are calitate procesuala pasiva in cauza. Emitentul Deciziei nr. 43/2010 este C. B. B. -N. . In aceste condiții singurul care are calitate procesuala pasiva in cauza este emitentul actului administrativ atacat, respectiv C. B. B. -N. .
Acestea sunt considerentele pentru care se impune respingerea acțiunii promovata de reclamanta, in principal ca inadmisibila, iar in subsidiar ca fiind prescrisa.
Pârâții U. N. a B. din R. și C. U.N.B.R. au depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care au solicitat admiterea excepției necompetentei materiale a Curții de Apel Cluj, declinarea competenței in favoarea
Tribunalului Cluj; respingerea acțiunii reclamantei, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesual pasive a UNBR SI B. B. N. ; admiterii excepției prematurității; admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune, sau ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării s-au învederat următoarele aspecte:
1. Excepția necompetentei materiale.
Conform art.16 din legea nr.51/1995 si art 21 di Statutul profesiei de avocat la momentul formulării cererii reclamantei competenta de a emite decizia de primire in profesie si cea de înscriere pe tabloul avocaților aparținea exclusiv
ui B. . Astfel, petitele acțiunii ce se refera la anularea deciziei nr. 43/ 201O si cele privind primirea in profesie, precum si înscrierea pe tabloul avocaților au ca parat C. B. B. N. .
Chemarea in judecata a UNBR si C. UNBR se datorează probabil excepțiilor de nelegalitate.
Petitele principale sunt cele trei amintite, ele determinând competenta materiala, competenta de soluționare a excepțiilor fiind subsidiara, ea se determina de instanța competenta a judeca petitele acțiunii in cazul in care constata incidenta art. A din legea nr.554/2004.
Excepția lipsei calității procesuale pasive
UNBR și B. B. -N. nu au calitate procesuală pasivă, emitentul actului fiind C. B. B. -N. .
Situația este identică cu cea a C. ui Local ca organ emitent al actelor administrative ale unităților teritoriale. Nici Consiliile locale nu au personalitate juridică, dar jurisprudența a admis unanim că au calitate procesual pasivă atunci când este atacat în contencios administrativ un act emanat de la aceste consilii, care sunt organele de voință ale unităților teritoriale.
Conform art.66 lit. a din Legea nr.5111995, C. UNBR este organ reprezentativ și deliberativ al barourilor din R. și asigură activitatea permanentă a UNBR, iar conform art.56 alin.2 din aceeași lege, C. B. adoptă hotărâri pentru aplicarea și respectarea prevederilor legii și ale statutului.
Conform art.23 din Legea nr.215/200 l, Consiliile locale sunt autorități deliberative, iar primarii autorități executive. Nu au personalitate juridică, dar stau în justiție (chiar ca și reclamante) pentru actele emise în exercitarea competențelor lor.
Excepția prescripției dreptului la acțiune - art. 1, alin. (1) și (5) din L. 554/2004.
Conform art. 11 din legea nr.554/2004, acțiunea trebuie introdusă în speță în termen de 6 luni de la data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile - lit. c (plângere care în speță lipsește cu desăvârșire).
Alin.2 al art. ll din Legea nr.554/2004 prevede posibilitatea introducerii cererii și peste acest termen, dar nu mai târziu de 1 an de la comunicarea actului, DACĂ SUNT MOTIVE TEMEINICE.
Aceste motive trebuie invocate odată cu cererea de chemare în judecată, cel mai târziu în termen de 1 lună de la încetarea cauzelor care justifică depășirea termenului de prescripție. (art.19 din Decretul nr. 167/1958) sau 30 de zile de când a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor (art.2522 Noul Cod Civ)
Conform art.201 din legea nr. 71/2011 prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt supuse dispozițiilor legii care le-au instituit, deci considerăm că în mod corect se aplică dispozițiile Decretul nr. 167/1958.
EXCEPTIA PREMATURITĂTII petitului legat de constatarea nelegalității deciziei nr. 43/2010 a C. ui B. B. N. .
Conform art. 7 al. 1 din Legea 554/2004 înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, persoana care se consideră vătămată, trebuie să "solicite autorității emitente sau celei ierarhic superioare revocarea actului.
Art. 11 prevede termenul în care se poate introduce acțiunea la instanța judecătorească - 6 luni - care curge în principiu de la data comunicării răspunsul ui.
Ca atare, plângerea prealabilă este obligatoriu a fi formulată, fără această plângere, acțiunea fiind prematur introdusă.
Conform art. 66, lit. p din L. 51/1995 și art. 76 din Statutul Profesiei de Avocat, C. UNBR este organul competent a soluționa plângerile făcute împotriva hotărârilor C. ui B. .
În speță, plângerea nu a fost formulată și nici atacat răspunsul C. ui UNBR.
FONDUL CAUZEI
În ceea ce privește excepțiile de ne legalitate ridicate, deși de principiu ar avea legătură cu soluționarea cauzei, consider că nu se impune ari trimise spre soluționare instanței competente, dat fiind lipsa plângerii prealabile. (evident, în situația declinării de competență)
Oricum, solicităm respingerea acestora pentru următoarele considerente:
Hotărârea nr. 902/2010 a C. ui UNBR
Se susține că În conformitate cu art.61 alin.1 lit. c și d. din Legea nr.51/1995 și a art.63 din aceeași lege, C. UNBR nu are competenta de a stabili procedura unitară pentru soluționarea cererilor de primire în profesie fără examen. Actualmente textele sunt cuprinse în art.64, respectiv ar1.66.
Art.61 lit.c și d. prevedeau ca și competență a Congresului Avocaților:
«). Face propuneri autorităților cu drept de inițiativă legislativă privind profesia de avocat și Statutul Casei de Asigurări a Avocaților
d ). Adoptă și modifică Statutul profesiei și Statutul Casei de Asigurări a Avocaților"
Art.63 prevedea competența C. ui UNBR:
"a). Este organul reprezentativ și deliberativ ( ... )
c). Rezolvă orice probleme interesând profesia de avocat între sesiunile Congresului avocaților, cu excepția celor date în competenta exclusivă a
Congresului avocaților ( ... )
o). Verifică legalitatea și temeinicia deciziilor de primire în profesie date de către Consiliile barourilor ( ... )
s). ( ... ) adoptă hotărâri în interesul profesiei, cu respectarea legii."
Hot.nr.902/2010 a fost adoptată în temeiul art.63, întrucât s-a considerat oportună existența unei reglementări unitare privind procedura de soluționare a cererilor ce vizau intrarea În profesie fără examen. Importanța acestei proceduri nu necesita cuprinderea normelor nici în Statutul profesiei, cu atât mai puțin într-o lege. Reglementarea fiind de amănunt, trebuie să fie cuprinsă Într-un act normativ emis de organele profesiei - nu de Parlament - și în același timp de un organ al profesiei care să aibă posibilitatea modificării rapide în cazul în care s-ar fi constatat că este necesar. Stabilirea actelor ce trebuie depuse și a etapelor de soluționare nu poate ti "exces de putere". Singura discuție ce se poate admite este cea legată de detalierea procedurii verificări cunoștințelor de legislația specifică.
Nu se pune problema de tehnică legislativă la art.21 din Statut, dar se pune la Regulament?
Regulamentul nu stabilește reguli de examen. Singura referire la verificarea cunoștințelor este cuprinsă la pct.5 în 3 paragrafe, care eventual pot fi considerate nelegale, dacă se constată nelegalitatea art.21 alin. 2 din Statut.
Mai susține petentul că au existat două Hotărâri 902/2010 cu conținut diferit. Nu au existat doua hotărâri, ci un proiect de hotărâre și o hotărâre finala votată de C. UNBR.
Legalitatea art.21 alin.2 din Statutul profesiei de avocat
Prezenta acțiune a fost de fapt înregistrată după ce sent.nr.65/_ din dos. nr. I_ a Curții de Apel Cluj a fost motivată (_ ) și în mod evident este inspirată din aceasta (sentințe urmate și de altele, care au admis acțiuni similare, dar care vizau și hotărâre a C. ui UNBR de respingere a plângerii.
Astfel, reclamanta susține că simpla vechime în funcția de consilier juridic creează o prezumție de profesionalism care i-ar da dreptul de a accede fără examen în profesia de avocat.
In analiza legalității art.21 alin.2 din Statutul profesiei de avocat se pornește de la art.16 alin.2 din Legea nr.51/1995 (abrogat), susținându-se că acest ari. prevede UN DREPT ABSOLUT și deci și o obligație corelativă a barourilor. Se citează decizii ale ICCJ astfel că Statutul nu ar avea dreptul de a adăuga la lege.
Se trimite în final la sent.nr.65/_ a Curții de Apel Cluj (atacată cu recurs).
În scopul lămuririi conținutului normei prev. de art.I6 alin. 2 în această sentință au fost copiate din DEX definițiile termenilor "a putea", "examen" și "a scuti".
Din definiția termenului "a putea", instanța a subliniat și a reținut doar sensul ce exprimă argumentarea favorabilă dorită.
Textul art. 16 al. 2 din Legea 51/1995 / La cerere poate (s.n.) fi primit în profesie cu scutire de examen .. .! a fost interpretat în sensul de a avea puterea, de a avea dreptul, de a fi îndreptățit, omițându-se și celelalte sensuri ale DEX- ului (pct. 3 - să existe posibilitatea, pct. 1- a fi în stare, pct.2- a avea posibilitate, mijlocul, pct.5 - avea motive, a avea justificare).
Printr-o interpretare fără suport a sensului cuvântului "poate" coroborat cu adagiul latin "actus interpretandus est poteus ut valeat quam ut pereat" sentința ajunge la concluzia că art. 16 al. 2 al Legii 51/1995 a reglementat un drept absolut al celor ce au practicat alte profesii juridice de a intra în profesia de avocat fără examen, altfel, ar însemna că acest text ar fi golit de conținut.
În concluzie, spune această sentință, reglementarea din Statutul profesiei de avocat din art.21 al.2 ce stabilește dreptul C. ui B. de a verifica cunoștințele de legislație specifică, este nelegală deoarece contravine Legii 51/1995 si voinței legiuitorului, care prin "scutire de examen" înțelege a nu supune solicitantul niciunei proceduri de verificare.
Hotărârea în mod evident este lipsită de temei legal, întrucât prin decizia CEDO din_ în cauza Bota contra României, Curtea a reținut că: avocatura este un serviciu public, este o profesie reglementată, dreptul de apărare constituie monopolul avocaților membri U.N.B.R., textul art. 16 al. 2 din Legea 51/1995 cuprinde o normă permisivă, "care lasă la dispoziția autorității lor competente o marjă de apreciere, în cadrul căreia acestea își pot exercita puterea discreționară" (dec. 5862/ 6 dec. 2011 a ICCJ) cu condiția de a nu fi abuzivă.
În aplicarea acestui text trebuie recunoscut organelor U.N.B.R. dreptul de reglementare, sub condiția respectării principiului proporționalității între interesul public și interesul individual, al primatului interesului public, dar și al respectării drepturilor fundamentale ale cetățeanului.
Organele profesiei au obligația de a reglementa și organiza profesia de avocat ca serviciu public asigurându-se că cei ce acced în profesie au cunoștințele necesare din legislația specifică.
Verificarea nu echivalează cu un examen, scopul acestuia fiind circumscris scopului mai sus amintit și nu creează solicitantului o sarcină excesivă sau disproporționată față de scopul urmărit.
De altfel, susținerile care transformă textul art. 16 al. :2 al Legii 51/1995 dintr-o posibilitate, Într-o obligație, nu-și găsește justificarea nici pentru următoarele argumente:
ori de câte ori legiuitorul a dorit a reglementa o obligație, a folosit alți termeni, specifici normelor imperative (ex: va fi primit) ~i nu termeni specifici normelor dispozitive.
reglementarea concretă din Statutul profesiei de avocat nu golește de conținut norma, ci o concretizează.
Reglementarea din fostul art. 21 al. 2 din Statutul profesiei de avocat are suport și în textul legii din art. 81 care prevede competența C. ui U.N.B.R. de a elabora Statutul profesiei de avocat.
Evident că soluția asupra valabilității deciziei 43/2010 a C. ui B.
B. -N. depinde de soluția dată problemelor ridicate mai sus.
Oricum admiterea cererii se poate face doar prin primirea in profesia de avocat si înscrierea in tabloul avocaților sub condiția dispariției stării de incompatibilitate in termen de 2 luni de la primirea in profesie.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Reclamanta solicită să se constate nelegalitatea prevederilor art.21 alin.2 din Statutul profesiei de avocat, în raport cu dispozițiile art. 6 si următoarele din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, art. I alin.5 coroborat cu prevederile art. 16 alin.2 din Constituția României, art.4 alin.3 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnica legislativa si ale Legii nr.554/2004 a contenciosului administrative, cu modificările si completările ulterioare, pe cale de excepție de nelegalitate, iar subsecventa acesteia, să se constate nelegalitatea Hotărârii nr.902/2010 a C. ui U.N.B.R. in baza căreia a fost emisa Decizia nr.43/27.09.20IO de către B. B. -N. prin C. B. B. -N., si sa se dispună anularea Deciziei nr.43/_ emisa de B. B. -N. prin C.
B. B. -N. și pe cale de consecința, obligarea pârâtelor sa emită decizia pentru primirea reclamantei in profesia de avocat cu scutire de examen si sa procedeze la înscrierea reclamantei pe tabloul avocaților in cadrul B. B. -
N. .
Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetata oricand in cadrul unui proces, pe cale de exceptie, din oficiu sau la cererea partii interesate. Textul permite utilizarea excepției de nelegalitate numai pentru atacarea incidentală a unui act administrativ individual, nu a unuia normativ, cum este cel atacat în prezentul proces. Din aceasta perspectivă, excepția este inadmisibilă, pentru actul administrativ normativ, Statutul profesiei de avocat existând disponibila acțiunea în anulare.
Pe de altă parte, excepția de nelegalitate este grefată întotdeauna pe un litigiu existent, cu alt obiect, în care un act administrativ individual prezintă relevanță iar înlăturarea sa are efecte în procesul de bază. În speță, nu există un alt proces, ci reclamanta urmărește ca petit principal - deghizat în excepție de nelegalitate pentru a eluda chestiunile de procedură imperative pe care nu le mai îndeplinește pentru o eventuală acțiune în contencios administrativ, cum sunt plângerea prealabilă și termenele de prescripție - anularea unui act administrativ normativ. Excepția de nelegalitate este și din această perspectivă inadmisibilă, iar această inadmisibilitate se reflectă și asupra restului petitelor, care depind de soluția asupra nelegalității textului Statutului profesiei de avocat care este atacat.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 4 și 18 din Legea nr. 554/2004, urmează să respingă ca inadmisibilă acțiunea, inclusiv componenta sa reprezentată de excepția de nelegalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge ca inadmisibilă acțiunea formulată de către reclamanta C. V.
, cu domiciliul ales, B-dul. R., nr. 22, județul B. N., împotriva pârâților U. N. A B. DINR., cu sediul in S. I., nr. 5, Sector 5, Cod poștal 0., B. ; B. B. -N., cu sediul in B., B-dul I.
, bl. 71/B/16, jud. B. N. ; C. U. NATIONALE A B. DINR. ;
cu sediul in B., sector 5, S. I. nr. 5; C. B. B. -N., cu sediul in B., B-dul I., bl. 71/B/16, jud. B. N. .
Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | GREFIER | ||
S. L. RUS | M. | V. | -G. |
Red.SLR/dact.MS 7 ex./_
