Decizia civilă nr. 468/2013. Contencios administrativ. Contestație la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 468/R
Ședința publică din 26 Aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE C. G.
J. ecător M. P.
J. ecător M. H.
G. ier A. H.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta-contestatoare
D. M. PRIN A. F. P. B. M. ,împotriva sentinței civile nr. 10644 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare,jud. M., în contradictoriu cu intimatul I. C., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc la data de_, pronunțarea în cauză s-a amânat pentru data de_ și_, iar în urma deliberării s-a pronunțat decizia de mai jos.
T.
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.10644/_ pronunțată în dosarul nr._ al
Judecătoriei B. M. a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatoarea A. F. P. B. M. cu sediul în B. M., str. A. S.
, nr.2A, județul M. împotriva intimatului I. C. la cabinet AV. Belbe A.
C. cu sediul în Negrești Oaș, A. Trandafirilor, nr.12/1, județul Satu M. .
În considerentele sentinței se reține că prin somația emisă în dosarul execuțional nr. 191/2012, cu data de_, contestatoarea A. F. P.
M., în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 7192/_ a T. ui M. și decizia civilă nr. 5977/_ a Curții de Apel C. Napoca învestite cu formulă executorie și în privința căreia s-a încuviințat executarea silită prin încheierea nr. 8932 din_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, a fost somată ca, în termen de 6 luni de la primirea somației, să achite sumele prevăzute în titlu executoriu, făcându-se și mențiunea că, în caz de neconformare, se va proceda la executarea silită.
Instanța a reținut că, din conținutul somației analizate rezultă faptul că creditorul nu a încălcat prevederile legale invocate de contestatoare, respectiv art. 371¹ Cod procedură civilă, conform căruia "(1) Obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie. (2) În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa,
aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă legea nu prevede altfel. (3) Executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlu executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum și a cheltuielilor de executare", raportat la faptul că executarea de bunăvoie a unei obligații stabilite printr-o hotărâre judecătorească sau printr-un alt titlu executoriu de către debitor nu este în niciun fel împiedicată de emiterea către acesta a unei somații prin care i se solicită tocmai punerea în executare a titlului executoriu, făcându-se și mențiunea că doar în caz contrar se va proceda la executarea silită.
De asemenea, instanța a apreciat că nu au fost încălcate nici prevederile art. 2 din OG 22/2002, conform cărora "dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului" raportat la faptul că prin somația emisă s-a acordat un termen de 6 luni de la primirea somației în care să poată fi pusă în
executare de bunăvoie obligația stabilită prin titlurile executorii atacate, reținând, de asemenea, că, în conformitate cu dispozițiile art. 3717 alin. 2 Cod procedură civilă, "Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu prin executare voluntară", în cazul de față calitatea de debitor a contestatoarei nu
poate fi tăgăduită, motiv pentru care dispozițiile legale arătate mai sus își găsesc aplicabilitate.
Pentru toate aceste considerente, solicitarea contestatoarei cu privire la desființarea executării silite, cu consecința anulării tuturor formelor de executare silită efectuate, apare ca fiind nefondată, astfel încât instanța a respins contestația la executare, conform dispozitivului și a obligat contestatoarea la plata către intimat a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de executare în contestație, în conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a acestuia.
Împotriva sentinței a declarat recurs contestatoarea
solicitând casarea sentinței, reținerea spre rejudecare a cauzei, admiterea contestației la executare.
În cuprinsul motivelor de recurs recurenta susține că nu este de acord cu cheltuielile de executare silită și consideră că acestea nu sunt datorate întrucât creditorul nu a respectat termenele prevăzute de OG 22/2002 și dispozițiile Codului de procedură civilă, culpa aparținând exclusiv acestuia.
Se susține că potrivit art.371 ind.1 Cod procedură civilă obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la
îndeplinire de bunăvoie. Doar în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, acesta se aduce la îndeplinire prin executare silită (alin.2).
Astfel, creditorul trebuia să se adreseze instituției debitoare în vederea încasării creanței stabilite prin titlul executoriu, astfel cum dispun prevederile art.371 alin.1 și art.371 alin.4 Cod procedură civilă, cu respectarea termenelor prevăzute de OG nr.22/2002. Se mai arată că Direcția generală a F. P. nu refuză punerea în executare a hotărârilor judecătorești irevocabile, existând posibilitatea achitării acestora.
În motivarea recursului se mai arată că în baza unei hotărâri definitive și irevocabile a instanței judecătorești competente, contribuabilul are dreptul la restituirea sumelor reprezentând taxa pe poluare pentru autovehicule/taxa specială pentru autoturisme și autovehicule/taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, cheltuieli bănești stabilite de aceste instanțe, precum și orice alte cheltuieli ocazionate de executarea silită. Pentru recuperarea acestor sume se depune la organul fiscal competent o cerere în vederea restituirii, al cărei model este prevăzut în anexa nr.4 la Ordinul MMP 85/2012.
Procedura de restituire a sumelor reprezentând taxa pe poluare pentru autovehicule/taxa specială pentru autoturisme și autovehicule/taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, a cheltuielilor bănești, precum și a oricăror alte cheltuieli ocazionate de executarea silită, stabilite de instanțele de judecată prin hotărâri definitive și irevocabile, este cea prevăzută de Ordinul ministrului finanțelor publice nr.1899/2004 (pct.5.1 și pct.5.2 din Ordin MMP nr.85/2012 pentru aprobarea Procedurii de restituire a sumelor prevăzute la art.7,9 și 12 din Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum și a sumelor stabilite de instanțele de judecată prin hotărâri definitive și irevocabile).
Legea 9/2012 și Ordinul MMP 85/2012 erau acte normative în vigoare la data formulării cererii de executare silită respectiv la_ .
Recurenta mai arată că având obligația de a formula cerere pentru restituirea sumelor datorate în temeiul hotărârilor judecătorești conform actelor normative anterior menționate și după procedura stabilită în aceste acte, efectuarea actelor de executare silită la cererea creditorului nu este necesară, în special fiind nejustificate cheltuielile privind onorariul de avocat și onorariul executorului judecătoresc.
Se concluzionează că actele de executare nu se impuneau a fi efectuate decât după parcurgerea procedurii prevăzute de Ordin MFP 85/2012 și Ordin 1899/2004, iar cheltuielile de executare silită evidențiate în procesul verbal privind cheltuielile și onorariul în dosarul de executare 23/2012 și în procesul verbal de îndreptare eroare materială/completare, omisiune, nu sunt necesare și justificate neducând decât la grevarea bugetului de stat cu alte cheltuieli, în condițiile neîndeplinirii de către creditorul intimat a obligațiilor stabilite de actele normative ce reglementează procedura de restituire a taxei de poluare.
Recursul nu este motivat în drept, criticile formulate fiind analizate conform art.304 indice 1 Cod procedură civilă.
Intimatul nu și-a exprimat poziția procesuală în recurs și nu s-au administrat probe noi.
Examinând cererea de recurs și hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate și sub toate aspectele potrivit dispozițiilor art.304 ind.1 Cod procedură civilă, instanța reține următoarele:
Potrivit art.371 ind.1 alin.1 Cod procedură civilă obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinirea de bunăvoie iar potrivit alin.2 în cazul în care debitorul nu execută obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, dacă legea nu prevede altfel.
Înainte de a trece la executarea silită este necesar ca debitorul să fie încunoștințat despre pornirea executării, înștiințarea cuprinzând, în general invitația adresată debitorului de a executa de bunăvoie obligația sa înlăuntrul termenului prevăzut de lege și anunțarea că, în caz contrar, se va proceda la executarea silită.
În cazul executării obligațiilor de plată de către instituțiile publice, prin somația emisă în dosar execuțional nr.191/2012 (fila 15 dosar de fond) s-a respectat perioada de grație acordată prin lege debitoarei pe un termen de 6 luni, potrivit art.2 din OG 22/2002.
Titlurile executorii în baza cărora s-a pornit executarea silită în dosar execuțional nr.191/2012 îl constituie sentința civilă nr.7192/_, pronunțată în dosarul nr._ prin care s-a stabilit obligația recurentei-contestatoare de a restitui reclamanților suma de 1381 lei încasată cu titlu de taxă de poluare, cu dobânda legală de la data de_ și până la achitarea integrală a sumei. Totodată a fost obligată să plătească suma de 243,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Prin decizia nr.5977/_ pronunțată de Curtea de Apel C. prin care s-a stabilit în sarcina debitorilor plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
În faza de executare, a fost achitat onorariu avocațial în sumă de 400 lei potrivit chitanței nr.33/_ aflată la fila 21 din dosarul instanței de fond și s- a calculat onorariul executorului judecătoresc de 150 lei potrivit procesului verbal de stabilirea cheltuielilor de executare silită depus la fila 15.
Potrivit art.39 alin.4 din Legea nr.188/2000 cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, cu excepția cazurilor în care creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a executat-o de bunăvoie. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat să își îndeplinească obligația, a executat-o de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia.
Sunt cheltuieli de executare: taxele de timbru necesare declanșării executării silite; onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii;
onorariul avocatului, în faza de executare silită; onorariul expertului și al interpretului; cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și cu efectuarea altor acte de executare silită; cheltuielile de transport; alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite.
Principiul proporționalității fiind expres prevăzut prin dispozițiile art.39 alin.4 teza II pentru situația executării obligației după emiterea somației, el subzistă pentru întreaga activitate de executare silită fiind de neconceput ca, în măsura în care debitorul nu a executat de îndată sau în termenul acordat obligația, poate fi supus riscului de a suporta un onorariu stabilit în mod discreționar, al cărui cuantum nu se regăsește în complexitatea lucrărilor de executare.
În situația de față, cuantumul cheltuielilor de executare reprezentat de onorariul avocatului, în faza de executare silită, este excesiv și fără suport real și avându-se în vedere că valoarea creanței nu este una semnificativă iar cheltuielile de judecată acordate de instanțe au o proporție însemnată față de întreaga miză a procesului pentru creditor, motiv pentru care instanța de recurs va diminua onorariul avocațial la nivelul sumei de 50 lei.
În ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc stabilit la nivelul sumei de 150 lei, instanța va calcula onorariul minimal pentru serviciile prestate de executorii judecătorești potrivit pct.3 din Anexa 1 la Ordinul Ministerului Justiției nr.2550/C/2006, în sensul că pentru creanțe de peste 1000 lei dar până la 50.000 inclusiv, onorariul minimal este de 75 lei plus un procent de 2% din suma care depășește 1.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite, situație în care, în situația de față, onorariul minimal este de 93,486 lei, prin rotunjire acesta va fi stabilit de instanța de recurs la nivelul sumei de 100 lei.
În ceea ce privește invocarea de către recurentă a procedurii de restituire reglementată de Ordinul MMP nr.85/2012, T. reține că și în faza executării silite își găsește aplicarea principiului disponibilității, situație în care rămâne la latitudinea creditorului de a opta și de a alege între formele de executare reglementate de dispozițiile legale, în situația de față, creditorul înțelegând să inițieze procedura executării silite reglementată de Codul de procedură civilă.
Pentru considerentele sus menționate în baza art.304 ind.1 coroborat cu art.304 pct.9 Cod procedură civilă, recursul va fi admis iar hotărârea va fi modificată în sensul admiterii în parte a contestației la executare promovată de contestatoarea DIRECȚIA GE. RALĂ A F. P. M., împotriva formelor de executare din dosar execuțional nr. 191/2012, și în consecință se va dispune îndreptarea formelor de executare din dosar execuțional nr. 191/2012 în sensul diminuării onorariului avocațial și a onorariului executorului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
În baza art.304 ind. 1 Cod procedură civilă
Admite recursul declarat de recurenta-contestatoare D. M.
PRIN A.
F.
P. B. M. ,împotriva sentinței civile nr. 10644 din _
pronunțată
de Judecătoria Baia Mare,jud. M. ,în dosarul de mai sus, pe care o modifică în sensul că:
Admite în parte contestația la executare formulată de recurenta- contestatoare în contradictoriu cu intimatul I. C., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat Rizea Aurelia, în B. M., str. Transilvaniei, nr. 6/5, jud. M. .
Îndreaptă procesul verbal privind cheltuielile de executare și somația, ambele emise la data de_ în dosarul execuțional nr. 191/2012 al Cabinetului executorului judecătoresc S. Attila în sensul că reduce de la 710 lei la 250 lei cuantumul total al cheltuielilor de executare.
Reduce de la 300 lei la 200 lei cuantumul cheltuielilor de judecată stabilite în primă instanță în sarcina recurentei-contestatoare.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi,_ .
Președinte,
J. ecător,
J. ecător,
C. G.
M.
P.
M.
H.
G. ier,
H.
Red. M.H. / _
Tehnored.C.c.-_ /2 ex.
J. ECĂTOR LA FOND C. C. P.
