Decizia civilă nr. 8634/2013. Anulare act emis de autoritati publice locale

Decizii și sentințe contencios/fiscal - CA Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSARUL NR. _

DECIZIA CIVILĂ NR.8634/2013

Ședința publică din data de 16 septembrie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: S. L. R. JUDECĂTORI: V. G.

A. A. M. GREFIER: M. V. -G.

Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza civilă privind recursurile declarate de recurenții-reclamanți G. G. D., J. G., P. G., P.

G., R. M., S. G., S. I., S. N. M. și intimații- pârâți C. Local al C. T., C. T., împotriva sentinței civile nr.2593 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița-Năsăud, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților litigante.

Procedura de citare este îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 9 septembrie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 2593/_ a Tribunalului Bistrița Năsăud, pronunțată în dosar nr._, s-a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității invocată de pârâți.

S-a admis acțiunea, precizată, formulată de reclamanții G. G. D.

, J. G., P. G., P. G., R. M., S. G., S. I. și S.

N. M., împotriva pârâților C. LOCAL AL C. T. și C. T. și în consecință:

A fost anulată HCL T. nr. 25/2011;

Au fost anulate actele adiționale nr._ ,_, _

și 1560 la contractele de închiriere nr._ ,_ ,_ și 2479, încheiate în baza HCL T. nr. 25/2011;

A fost obligată pârâta C. T. să restituie reclamanților sumele încasate în baza HCL T. nr. 25/2011 și a actelor adiționale menționate la punctul 2.

Au fost obligați pârâții, în solidar, să plătească fiecărui reclamant cheltuieli de judecată în cuantum de 300 lei;

Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut că prin acțiunea lor, reclamanții, în contradictoriu cu pârâții C. LOCAL AL C. T. și C.

T., au solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună: anularea Hotărârii de Consiliu Local al C. T. nr. 25/_ ; anularea actelor

adiționale de modificare și completare a contractelor de închiriere cuprinse în HCL nr. 25/_ și restituirea sumele avansate de către reclamanți și încasate de către pârâta C. T. în baza HCL nr. 25/_ .

În motivare s-a arătat că HCL nr.25/_ a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor incidente în materia dreptului administrativ, dat fiind specificul Hotărârii de Consiliu Local, trebuie avute în vedere și instituțiile proprii dreptului administrativ material, prin raportare la dispozițiile Legii nr.215/2001 privind administrația publică locală, respectiv cele ale contenciosului administrativ cuprinse în Legea nr. 554/2004 coroborat cu dispozițiile cuprinse în Constituția României, învederând faptul că cele două acte administrative au fost emise "prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenești", așa cum este definit excesul de putere în art.2 alin. 1 lit. n din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ

Toate aceste reglementări incidente au fost încălcate în mod flagrant de către pârâtele C. Local al comunei T. și C. T. prin emiterea HCL nr.25/_, așa cum se prezintă în cuprinsul acțiunii.

Prin HCL nr. 16/2008 și completările aduse de HCL nr. 24/2008, C. Local al comunei T. a decis organizarea unei licitații publice pentru închirierea pășunilor proprietatea comunei, licitație la care au participat și reclamanții, și cu care au fost încheiate contractele de închiriere pentru suprafețele de pășuni alpine.

În baza procesului verbal de adjudecare, fiecare dintre reclamanți au încheiat contracte de închiriere a pășunilor alpine pentru o perioadă de 6 ani.

În data de_, pârâtul C. Local al comunei T., adoptă HCL nr.30, privind rezilierea contractelor de închiriere a pășunilor alpine, proprietatea comunei T. încheiate cu reclamanții.

Prin Sentința civilă nr. 348/CA/2011, irevocabilă, prin nerecurare, pronunțată în soluționarea dosarului nr._ a Tribunalului Bistrița Năsăud, s-a dispus anularea acesteia ca fiind nelegală și netemeinică.

Ulterior, la numai câteva zile de la comunicarea sentinței mai sus amintită, pârâtul C. Local T. a înțeles să adopte HCL nr. 54/_ privind împuternicirea primarului comunei T. în vederea promovării acțiunilor privind rezilierea contractelor de închiriere privind suprafețele de pășune, proprietatea C. T. .

Or, HCL nr.54/_, ar fi trebuit să fie precedată de o HCL privind rezilierea contractului de închiriere așa cum s-a întâmplat în cazul HCL nr. 30/_ . În concluzie, pârâtul C. Local al comunei T. a solicitat rezilierea contractelor de închiriere încheiate cu reclamanții, fără ca în prealabil să emită o Hotărâre de Consiliu Local în acest sens.

Astfel, C. Local al comunei T. a promovat în data de_ pe rolul Judecătoriei Năsăud acțiuni în vederea rezilierii contractelor de închiriere încheiate cu reclamanții.

În toată această perioadă, reprezentanții Primăriei T. i-au supus unei presiuni constante în vederea semnării actelor adiționale prin care se prevedea majorarea prețului chiriei pentru suprafața de teren închiriată cu un procent de 25% din sumele suplimentare obținute de către reclamanți începând cu anul 2009 și următorii.

Precizează reclamanții că, au fost nevoiți să vândă o mare parte dintre animale, având în vedere că le-au fost reziliate contractele de închiriere și au fost amenințați că nu vor mai încasa subvenții de la APIA pentru suprafața de pășune închiriată.

În aceste condiții, având în vedere presiunea ce a fost exercitată asupra reclamanților, precum și faptului că fără subvențiile acordate de către APIA nu mai puteau susține gospodăriile, s-au văzut obligați să semneze actele adiționale de modificare a contractelor, iar, pârâta C. Local al comunei T. a renunțat la acțiunile promovate pe rolul Judecătoriei Năsăud și înregistrate sub nr. 3419-_ .

Reclamanții apreciază că aceste acțiuni au fost promovate în mod abuziv, ca metodă de constrângere, cunoscând faptul că HCL nr. 30/_ a fost anulată de către Tribunalul Bistrița Năsăud.

Prin faptul că, reclamantul R. M. a refuzat să plătească 25% din subvențiile acordate de către APIA, pârâtul C. local nu a renunțat la judecarea cauzei înregistrată sub nr._, au fost chemați în mod repetat la sediul primăriei, individual, sau în grup, și supuși unor presiuni și amenințări care au generat o presiune psihică și un disconfort familial și social.

După rezilierea abuzivă a contractelor de închiriere, reclamanții au fost nevoiți a vinde din efectivele de animale și a pune astfel în pericol planul de afaceri (au vândut ieftin și ai cumpărat scump), înstrăinarea animalelor în grabă și la prețuri derizorii li s-au creat un disconfort psihic și mustrări de conștiință față de animalele pe care le-au crescut cu atâta grijă.

Încercarea reclamanților de a contribui la ridicarea eficienței economice a comunei a fost zădărnicită chiar de diriguitorii intereselor publice ale comunității.

Prin acțiunile Primarului și ale C. ui Local a fost zădărnicit și

"Planul strategic de dezvoltare locală 2008-2013 al comunei T. ", în sensul că au fost siliți să diminueze efectivele de animale, în loc să le crească.

Presiunea psihologică convergentă a Primarului, a C. ui Local și a opiniei publice le-au creat un disconfort profesional și un dezechilibru în planul de afaceri.

Totodată au fost supuși unei degradări a profilului de imagine publică de buni gospodari și de familii care au un rost în dezvoltarea comunei.

Subliniază faptul că în mentalul colectiv al satului eforturile reclamanților de reechilibrare și armonizarea imaginii de buni gospodari necesită eforturi îndelungate, suplimentare, care se întind dincolo de eforturile individuale și în justiție.

Având în vedere exprimarea confuză din conținutul actului adițional prin care ,,prețul concesiunii se majorează cu un procent de 25% din sumele suplimentare obținute de către chiriaș începând cu 2009", au fost obligați să declare cuantumul subvenției obținute de la APIA, iar pe baza acesteia, reprezentanții primăriei T. în mod unilateral, au completat declarația privind sumele suplimentare obținute iar asupra cuantumului subvenției s-a aplicat procentul de 25%.

Precizează reclamanții că, declarația privind sumele suplimentare obținute nu au fost complete de către ei.

Această declarație le-a fost impusă din nou sub amenințarea rezilierii contractelor de închiriere și a riscului de a nu le fi acordate subvențiile pe suprafața închiriată

În data de_, au înregistrat la pârâta C. T. și pârâta C. Local al comunei T. în temeiul dispozițiilor art. 7 din Legea 554/2004 plângere prealabilă înregistrată sub nr. 3970 împotriva Hotărârii de Consiliu Local nr. 25/_ care a fost criticată pentru nelegalitate.

Având în vedere dezbaterile din ședința extraordinară a C. ui Local al comunei T. din data de_ când s-a analizat procedura de conciliere

directă, au aflat ( pe plenul ședinței) așa cum au și susținut, următoarele: nu există o hotărâre de Consiliu Local de majorare a chiriei aferente exploatării pășunilor alpine; Hotărârea C. ui Local nr.25/_ nu le-a fost comunicată.

În tot acest timp au adus la cunoștință dl primar, dl contabil și domnilor consilieri locali prevederile dispozițiilor art. 6 alin. 1 din OUG 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007 care prevăd că,.beneficiarii plăților directe în cadrul Schemei de plată unică pe suprafață pot fi persoanele fizice și/sau persoanele juridice care exploatează terenul agricol pentru care solicită plata, în calitate de proprietari, arendași, concesionari, asociați administratori în cadrul asociațiilor în participațiune, locatari sau altele asemenea.

Dispozițiile art. 2 din același act normativ prevăd că "arendatorul, concedentul și/sau locatorul nu beneficiază de plăți directe pentru terenul arendat, concesionat și/sau închiriat ».

Reclamanții au adus la cunoștință și prevederilor art.41 alin. 1 lit. "g" din Legea nr. 72/2002, a zootehniei (articol în vigoare până la intrarea în vigoare a Legii nr. 214/2011) " utilizarea în alte scopuri a fondurilor ce se constituie, conform legii, pentru lucrări privind întreținerea și îmbunătățirea pajiștilor" constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Interdicția a fost reluată și întărită prin Legea nr.214/2011 privind pentru organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor.

Potrivit art. 28 alin 1 lit. "b" din Legea 214/2011 constituie infracțiune

"utilizarea în alte scopuri a subvențiilor acordate pentru lucrări privind îmbunătățirea și întreținerea pajiștilor" iar potrivit prevederilor art. 17 din aceeași lege " Resursele financiare rezultate din administrarea pajiștilor proprietate publică sau privată a comunelor și a orașelor se administrează și se utilizează exclusiv pentru îndeplinirea competențelor și atribuțiilor care le revin pentru administrarea, organizarea și întreținerea acestora, în condițiile legii."

Văzând că, în proiectul de buget pe anul 2012 la capitolul Venituri din închirieri și concesiuni s-au prevăzut venituri în sumă de aproximativ

lei, au formulat contestația înregistrată sub nr. 364/_ prin care am solicitat fundamentarea corectă a proiectului de buget.
De asemenea, reclamanții au atras atenția și asupra dispozițiilor art. 14 alin 3 din Legea 273/2006 potrivit cărora nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugete și nu poate fi angajată și efectuată din aceste bugete, dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială, precum și a dispozițiilor art. 39 și 77 din același act normativ
Prin adresa înregistrată sub nr. 661/_, reclamanții au revenit cu solicitarea către pârâta C. Local T. de a le comunica soluția la contestația formulată. Și de această dată, pârâta C. Local al comunei T. a încălcat dispozițiile imperative ale art. 39 alin 5 din Legea 273/2006 privind finanțele publice locale potrivit cărora, autoritățile deliberative, în termen de maximum 10 zile de la data supunerii spre aprobare a proiectului de buget, potrivit alin. (4), se pronunță asupra contestațiilor și adoptă proiectul bugetului local, după ce acesta a fost votat pe capitole, subcapitole, titluri, articole, alineate, după caz, și pe anexe
Hotărârea dată de pârâta Consiliu Local nr. 25/_ este nelegală pentru următoarele:
1. Raportat la scopul pentru care a fost adoptată HCL nr. 25/_ .
  Prin HCL mai sus amintită, pârâta C. Local al C. T. a aprobat împuternicirea primarului comunei T. în vederea semnării actelor adiționale la contractele de închiriere a pășunilor alpine, proprietatea comunei T., încheiate în anul 2008 precum și a tranzacțiilor la acțiunile în instanță.
  Potrivit disp. art. 41 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative "titlul actului normativ cuprinde denumirea generică a actului, în funcție de categoria sa juridică și de autoritatea emitentă, precum și obiectul reglementării exprimat sintetic,,
  Mai departe, disp. art. 43 din același act normativ, impun că în preambulul hotărârii să se regăsească « în sinteză, scopul și, după caz, motivarea reglementării. El nu poate cuprinde nici directive, nici reguli de interpretare ».
  Așa cum rezultă din HCL mai sus amintită, aceasta a fost emisă în scopul împuternicirii primarului comunei T. în vederea semnării actelor adiționale la contractele de închiriere a pășunilor alpine, proprietatea comunei T., încheiate în anul 2008 precum și tranzacțiilor la acțiunile în
  instanță.
  Ori, acesta a fost scopul pentru care a fost emisă HCL mai sus amintită.
  Potrivit dispozițiilor art. 36 alin 5 din Legea 215/2001 privind administrația publică locală, în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (2) lit. c), consiliul local hotărăște darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică a comunei, orașului sau municipiului, după caz, precum și a serviciilor publice de interes local, în condițiile legii.
  C. Local al C. T. prin HCL nr. 25/_ nu a înțeles să modifice cuantumul chiriei, deoarece acesta nu a fost supus discuției C. ui Local, neexistând o hotărâre în acest sens.
  Rezultă fără urmă de îndoială că, prin HCL, consiliul local a înțeles să confere doar împuternicire primarului în vederea semnării actelor adiționale la contractele de închiriere a pășunilor alpine.
2. Raportat la cuprinsul HCL nr. 25/_
  1. Potrivit art. 1 și 2 din HCL mai sus menționată, actul adițional cuprins în anexa 1 și tranzacția cuprinsă în anexa 2 fac parte integrantă din hotărâre de consiliu local.

Astfel, apreciază reclamanții că anexele din HCL nr.25/_ sunt parte integrantă din actul administrativ urmând același regim juridic al acestuia așa cum impun și dispozițiile art. 57 din Legea nr. 24/2000

A aprecia că, actele adiționale ar avea caracter individual ar fi în contradicție evidentă cu prevederile constituționale ale art. 16 și ale art. 21, privind egalitatea în drepturi, respectiv liberul acces la justiție, potrivit cărora « orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime ».

Prin Legea nr. 30/1994, publicată în Monitorul Oficial nr. 135 din 31 mai 1994, România a ratificat Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului (C.E.D.O.), precum și protocoalele adiționale la aceasta nr. 1, 4, 6, 7, 9, 10.

Ca o garanție a respectării drepturilor omului, Convenția prevede, în art. 6 pct. 1, dreptul oricărei persoane la un proces echitabil: "Orice persoană are dreptul de a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent și imparțial,

stabilit prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor cu caracter civil."

Lipsa motivării actului administrativ.
HCL nr. 25/_ a fost emisă fără ca măsurile dispune să fie motivate. Nu există nicio motivare, fundamentare precisă în ceea ce privește majorarea prețului chiriei la un procent de 25% din sumele suplimentare obținute de către reclamanți.
Or, astfel de hotărâre nu îndeplinește exigențele prevăzute de lege.
Mai mult, noțiunea de sume suplimentare nu a fost definită pentru a se putea aplica asupra acesteia procentul de 25%.
Jurisprudența de specialitate a reținut într-una din deciziile pronunțate că motivarea actului administrativ constituie una din condițiile de legalitate și validitate ale acestuia și reprezintă o garanție împotriva arbitrariului și excesului de putere al autorităților publice, fiind impusă mai ales în cazul actelor prin care se suprimă drepturi sau situații juridice individuale.
Doctrina în materie a statuat că, pentru a îndeplini condițiile de validitate prevăzute de lege, motivarea trebuie să întrunească următoarele condiții:
1. să fie completă (suficientă);
2. să fie reală - motivarea greșită atrage anularea actului căci echivalează cu nemotivarea lui;
Totodată, având în vedere faptul că HCL contestată reprezintă un act administrativ emis de o autoritatea publică, prevederile speciale cuprinse în materia legislației incidente trebuie coroborate cu dispozițiile art. 17, pct. 2 din Recomandarea (2007)7 a Comitetului de miniștri al Statelor Membre referitoare la o bună administrație, conform cărora "actele individuale trebuie să fie motivate adecvat cu indicarea motivelor de fapt și de drept pentru care au fost adoptate" precum și în principiul IV din Rezoluția (77)31 a Comitetului de Miniștri al Statelor Membre privind protecția individului în raport cu actele administrației, conform căruia "atunci când un act este de natură a aduce atingere drepturilor, a libertăților sau intereselor individului, persoana interesată este informată cu privire la motivele care au stat la baza emiterii actului. Acest lucru se face prin indicarea motivelor în cuprinsul actului, fie, prin comunicare în scris într-un termen rezonabil.
De asemenea, nemotivarea actului administrativ reprezintă o încălcare a dreptului constituțional al particularului la informare în sensul art. 31 din Constituția României.
După cum s-a arătat, lipsa motivării constituie viciu de legalitate pe motiv de formă (nulitate relativă) iar dacă motivele sunt ilegale, actul va fi considerat nul din punct de vedere al conținutului (nulitate de fond, absolută). Actul atacat nu este motivat astfel încât să asigure atât o garanție în fața eventualului arbitrariu administrativ, cât și posibilitatea exercitării unui real control judiciar.
Mai mult decât atât, hotărârea nu are temei legal în baza căruia a fost emisă.
Neretroactivitatea HCL nr. 25/_

Conform capitolului IV pct. 4.1., prețul chiriei se majorează de comun acord la un procent de 25% din sumele suplimentare obținute de către chiriaș începând cu anul 2009 și următorii, indexabili pentru anii următori, raportat la rata inflației. Din textul enunțat, rezultă că, s-a solicitat plata sumelor suplimentare retroactiv, începând cu anul 2009 Așa cum rezultă și din declarațiile date de către reclamanți rezultă fără urmă de îndoială că au

avansat prețul chiriei în cuantum de 25 % din subvențiile obținute de la APIA începând cu anul 2009.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 45 alin.1 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, ,,în exercitarea atribuțiilor ce îi revin consiliul local adoptă hotărâri...", iar potrivit art. 49 alin. 1 din același act normativ,

"hotărârile cu caracter normativ devin obligatorii și produc efecte de la data aducerii lor la cunoștința publică, iar cele individuale de la data comunicării".

Reflectat la nivel constituțional, prin dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituția României, care prevăd că "legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile", principiul neretroactivității se aplică și actelor normative ale autorităților administrației publice locale care, potrivit dispozițiilor art. 80 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative "se adoptă ori se emit pentru reglementarea unor activități de interes local", iar conform art. 81 din același act normativ prevăd ca "reglementările cuprinse în hotărârile consiliilor locale ...nu pot contraveni Constituției României și reglementărilor din actele normative de nivel superior". Efectele actului administrativ cu caracter individual se produc numai pentru viitor și nu pot retroactiva.

5. Lipsa comunicării HCL nr. 25/_	către reclamanți.
Dispozițiile art. 49 alin. 1 din	Legea nr. 215/2001	privind

administrația publică locală prevăd că "hotărârile cu caracter normativ devin obligatorii și produc efecte de la data aducerii lor la cunoștința publică iar cele individuale, de la data comunicării.

Precizează reclamanții că nu le-a fost comunicată HCL nr.25/_, astfel în mod nelegal aceasta a produs efecte juridice față de aceștia, solicitând să se observe că abia în data de_, actul administrativ mai sus menționat i-a fost comunicat reclamantului G. G. D. în urma cererii înregistrate sub nr. 85._ așa cum rezultă din anexă la prezenta acțiune

. Raportat la actul adițional, anexa nr. 1 la HCL nr. 25/_ . 1.Prevederile actului adițional
Prin actul adițional de modificare și completare a contractelor încheiate de reclamanți s-a convenit asupra modificării și completării capitolelor II, IV, și V din contracte.
Conform capitolului IV pct. 4.1., prețul chiriei se majorează de comun acord la un procent de 25% din sumele suplimentare obținute de către chiriaș începând cu anul 2009 și următorii, indexabili pentru anii următori, raportat la rata inflației.
Capitolul IV din contract așa cum a fost modificat este nelegal
1.1. Cu privire la majorarea prețului chiriei la un procent de 25% din sumele suplimentare obținute de către reclamanți :
Potrivit capitolului III întitulat obiectivul fundamental pentru punerea în valoare a pajiștilor din Ordinul nr._ pentru aprobarea Strategiei privind organizarea activității de îmbunătățire și exploatare a pajiștilor la nivel național, pe termen mediu și lung ,,pentru punerea în valoare a suprafețelor de pajiști, obiectivul fundamental este sporirea producției totale de masă verde si a calității acesteia, în concordanță cu creșterea eficienței economice a exploatării animalelor, în special a efectivelor de taurine și ovine";.
Ori, acesta este scopul pentru care pârâta C. T. a încheiat contractele de închiriere cu reclamanții.
Clauza potrivit căreia reclamanții ar datora un procent de 25% din sumele suplimentare obținute de către aceștia nu numai că este nelegală, dar nici nu poate forma obiectul contractului încheiat cu C. T. .
Obiectul contractului nu presupune realizarea de venituri de către reclamanți pentru a plăti un procent de 25% din sumele suplimentare.
Mai mult decât atât, termenul de venituri suplimentare nu a fost definit în contract pentru a justifica sumele solicitate și avansate. Aceste venituri suplimentare presupun o analiză contabilă în baza căreia sunt solicitate. O astfel de analiză nu a fost făcută niciodată. Prin procentul de 25% din sumele suplimentare, aplicat nelegal, pârâtele C. T. și C. Local al comunei T., nu fac decât să ascundă o plată directă din subvențiile acordate.
Potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 1 din OUG 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007 prevăd că beneficiarii plăților directe în cadrul Schemei de plată unică pe suprafață pot fi persoanele fizice și/sau persoanele juridice care exploatează terenul agricol pentru care solicită plata, în calitate de proprietari, arendași, concesionari, asociați administratori în cadrul asociațiilor în participațiune, locatari sau altele asemenea.
Dispozițiile art. 2 din același act normativ prevăd că "arendatorul, concedentul și/sau locatorul nu beneficiază de plăți directe pentru terenul arendat, concesionat și/sau închiriat,,.
Astfel, obiectul contractului nu presupune realizare de către reclamanți de venituri pentru a fi calculate asupra acestora procentul de 25%, apreciind că, toate sumele solicitate, au fost încasate în mod nelegal eludând dispozițiile legale incidente.
2.1. Cu privire la solicitarea de a achita prețul chiriei anterior modificării contractului prin actul adițional.
Potrivit disp. pct. 4.1. și 4.2 din actul adițional, reclamanții sunt obligați să plătească procentul de 25% din sumele suplimentare obținute începând cu anul 2009.
Ori, actul adițional a fost încheiat ulterior datei de_, iar acesta nu poate produce efecte decât pentru viitor, chiar dacă ar fi fost legal emis.
Astfel, apreciind că sumele avansate de către reclamanți raportat la procentul de 25% pentru anul 2009 au fost nelegal solicitate deoarece efectele actului adițional nu pot produce efecte decât pentru viitor.
capacității de folosință a C. ui local.
Actul adițional de modificare și completare a contractelor de închiriere a fost semnat de către reclamanți și de către C. Local T., în numele și pentru comuna T., în calitate de proprietara, prin primarul comunei M. Sever. Dat fiind specificul prezentei situații litigioase, trebuie avute în vedere și instituțiile proprii dreptului administrativ material, prin raportare la dispozițiile Legii nr. 215/2001 privind administrația publică locală, respectiv cele ale contenciosului administrativ cuprinse în Legea nr. 554/2004.
Astfel, pornind de la recunoașterea unanimă a faptului că organele administrației publice locale (primarul, președintele consiliului județean, consiliile locale și județene) nu au personalitate juridică și nici patrimoniu, deși pot emite sau adopta acte administrative, se apreciază că acestea dispun de o capacitate specială de drept public, restrânsă la sferă atribuțiilor care compun competența lor legală, spre deosebire de unitățile administrativ-teritoriale care, potrivit art. 21 din Legea nr. 215/2001 rep., beneficiază de capacitate juridică deplină.
Observația se coroborează cu utilizarea în contenciosul administrativ a noțiunii de "autoritate publică emitentă a actului atacat", prin care se înțelege "orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public". Prin urmare, în materia contenciosului administrativ, nu ar fi relevantă personalitatea juridică a autorității publice astfel definite, ci capacitatea ei de drept administrativ, constând în aptitudinea prevăzută de lege de a realiza prerogative de putere publică, asigurând organizarea executării și executarea în concret a legii
În aceste condiții, capacitatea administrativă poate fi definită ca
"aptitudinea unui subiect de drept de a exercita puterea publică (prin emiterea de acte administrative), aptitudine care îl transformă în persoana juridică de drept public".
Acestea sunt considerentele pentru care reclamanții apreciază că și în dreptul administrativ își găsește aplicare dihotomia specifică personalității de drept privat, dintre capacitatea de folosința și capacitatea de exercițiu. Astfel, capacitatea administrativă de folosința, înțeleasa ca aptitudinea de a deține puterea publică, aparține persoanelor juridice de drept public, iar capacitatea administrativă de exercițiu, respectiv competența de a emite efectiv acte administrative, revine organelor administrative ale acestora.
Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. i din Legea 215/2001 sunt unități administrativ-teritoriale - comune, orașe și județe care, coroborat cu dispozițiile art. 21 din același act normativ "unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii".
Mai mult decât atât, conf. dispozițiilor art. 2, pct.39 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale constituie instituții publice, « comunele, orașele, municipiile, sectoarele mun. București, județele, mun. București, instituțiile și serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanțare a activității acestora».
Astfel, persoana juridică de drept public este, pârâta C. T., în vreme ce pârâtul C. Local al comunei T. potrivit disp.art.23 alin.2 din Legea nr.215/2001 « funcționează ca autorități ale administrației publice locale și rezolvă treburile publice din comune, în condițiile legii ».
Nerespectarea conținutului capacității de folosință este sancționat de disp.alin.3, art.206 cod civil potrivit, cărora, actul juridic încheiat cu încălcarea disp.alin.1 și 2 este lovit de nulitate absolută.
Astfel, modificarea unui act juridic civil de către un element component al structurii organizatorice a persoanei juridice, va atrage nulitatea absolută actului juridic civil respectiv.
Având în vedere cele expuse mai sus, rezultă că, pârâtul C. local al comunei T. este o entitate lipsită de capacitate de folosință și implicit de personalitate juridică, motiv pentru care, se impune anularea actelor adiționale încheiate cu C. local T. .
Caracterul de impozit al procentului de 25% solicitat din sumele suplimentare obținute de reclamanți.
Dispozițiile art.41 din Legea 571/2003 privind codul fiscal, definește categoriile de venituri supuse impozitului pe venit.
Ori, veniturile din agricultură și silvicultură sunt venituri neimpozabile așa cum a înțeles legiuitorul să le excludă impozitării prin disp.art.42 lit. a și k din Legea nr. 571/2003.
Mai mult decât atât, dispozițiile art.5 alin.2 din Legea nr. 273/2006, privind finanțele publice locale stabilește că « fundamentarea veniturilor proprii ale bugetelor locale se bazează pe constatarea, evaluarea și inventarierea materiei impozabile și a bazei de impozitare în funcție de care se calculează impozitele și taxele aferente, evaluarea serviciilor prestate și a veniturilor obținute din acestea, precum și pe alte elemente specifice, în scopul evaluării corecte a veniturilor.
Disp.art.27 din același act normativ impun că impozitele și taxele locale să se aprobe de către consiliul local în limitele și condițiile legii.
Chiar dacă s-ar admite că, procentul de 25% din sumele suplimentare obținute de către reclamanți reprezintă o taxă specială în înțelesul art. 30 din Legea 273/2006 nici în această ipoteză pârâta C. Local al comunei
T. nu a respectat obligația emiterii unei HCL, care presupune o procedură specială, privind cuantumul taxei și comunicarea acesteia subsemnaților pentru a ne putea prevala de dispozițiile alin. 5 din același articol de lege
Caracterul ilicit al actelor adiționale

Sancțiunea nulității este fundamentată și în condițiile în care actului juridic îi lipsește cauză sau aceasta este ilicită, imorală sau falsă. Prevederile art. 1238 C.civ. statuează asupra lipsei efectelor unei obligații fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită.

Dispozițiile art. 1236 definește cauza nelicită ca fiind aceea prohibită de legi, contrară bunelor moravuri și ordinii publice.

Nulitatea este sancțiunea prin care actul juridic este lipsit de efectele ce contravin legii care interesează ordinea publică sau bunele moravuri, fraudează legea sau interesele individuale.

Având în vedere motivele ce preced, reclamanții solicită admiterea prezentei acțiuni conform petitelor sale.

În drept, invocă dispozițiile legale la care reclamanții au făcut referire în text.

Pârâtele C. T., prin Primar, și C. local al comunei T., au formulat întâmpinare, solicitând ca, după administrarea probatoriului și îndeplinirea formelor procesuale legale, prin sentința ce se va pronunța în cauză: să se dispună respingerea ca netemeinică a acțiunii în contencios administrativ astfel cum este formulată; să se dispună menținerea ca legală și temeinică a Hotărârii de Consiliu Local al C. T. nr. 25/_ ; să se dispună menținerea ca legale si temeinice a actelor adiționale de modificare si completare a Contractelor de închiriere cuprinse în Hotărârea de Consiliu Local al C. T. nr. 25/_ ; să nu se dispună restituirea sumelor avansate de către reclamanți și încasate de către C. T. în temeiul Contractelor de închiriere cuprinse in Hotărârea de Consiliu Local al C. T. nr. 25/_, pentru următoarele considerente :

În motivare se arată că, la data de_, C. local al C. T. a emis HCL nr. 16/_ 8 privind stabilirea taxelor de pășunat si aprobarea prețului de pornire la licitație a trupurilor de pășuni alpine pentru anul 2008, prin care este hotărâta scoaterea la licitație publica a pășunilor alpine si a loturilor zootehnice aparținând C. T., hotărându-se totodată și asupra încărcăturii de animale pe munte și taxa de pornire la licitație pentru loturile respective, astfel cum reiese din Anexele I si II din HCL nr. 16/_

. In data de_ s-a organizat licitația privind închirierea loturilor de pășune alpina, participanții, printre care si reclamanții, fiind înscriși in procesul-verbal înregistrat la Primăria T. sub nr. 2159/_ .

Ulterior, prin HCL nr. 24/_ privind modificarea art. 1 din HCL nr. 16/_ se hotărăște determinarea termenului de închiriere, fiind astfel stabilita "o perioada de cel puțin 6 ani...". In urma procedurii de licitație publica, 11 adjudecatari au încheiat Contracte de închiriere, in cuprinsul acestora si prin raportare la conținutul caietului de sarcini, fiind determinat obiectul, termenul, prețul si obligațiile pârtilor contractante.

Contractele s-au derulat în forma indicată pană în data de_, dată la care a fost emisă HCL nr. 30/_ privind rezilierea contractelor de închiriere a pășunilor alpine, proprietatea C. T. încheiate cu persoane fizice. Hotărârea CL nr. 30/_ a fost determinata si întemeiata in fapt pe numeroase constatări ale neexecutării obligațiilor contractuale de către chiriași in raport de clauzele cuprinse in contractele de închiriere si caietul de sarcini, constatări ce au fost observate in mod direct de reprezentanți ai Primăriei T., (comisii de control), sesizate de cetățeni ai comunei prin numeroase petiții si reclamații, ori adresate, in mod oficial, de Instituția Prefectului Județului Bistrița-Năsăud, (adresa MB 16302 din _

; Adresa nr. MB 18916 din_ ), precum si ce au făcut obiectul unor cercetări penale efectuate de IPJ Bistrița - Năsăud - Serviciul de investigații a fraudelor, astfel cum reiese din Procesul - verbal al ședinței extraordinare a

C. ui local al C. T. din data de_ .

HCL nr.30/_ a fost contestată și prin Sentința civila nr. 348/CA/2011 pronunțata de Tribunalul Bistrița Năsăud, irevocabilă prin nerecurare, s-a dispus anularea acesteia ce fiind nelegala (nu netemeinica). Subliniază ca HCL nr. 30/2010 a fost anulata pentru modalitatea în care « a decis în mod unilateral ca printr-un act administrativ sa rezilieze toate contractele de închiriere încheiate, acte de natura civila" - pag 6, paragraf. 6 din Sentința civila nr. 348/CA/2011 »- prin raportare la reglementarea legală a pactelor comisorii ca modalități convenționale de rezolutionare/reziliere a raporturilor contractuale. Concomitent derulării cercetării judecătorești din dosarul nr._, s-a hotărât prin HCL 54/_ împuternicirea primarului comunei T. in vederea promovării in instanța a procedurilor de reziliere a contractelor de închiriere a pășunilor alpine proprietatea comunei T., încheiate in anul 2008, cu persoane fizice.

Se arată că motivele de temeinice a HCL nr. 30/2010 (anulata) nu au fost cenzurate de instanța de contencios administrativ in dos._, limitându-se la aspectul de nelegalitatea, fiind astfel admisibila o acțiune in instanța având ca obiect rezilierea contactelor de închiriere în cauză, întemeiata pe neîndeplinirea obligațiilor contractual asumate de chiriași.

In aceste condiții, la inițiativa chiriașilor, a avut loc o renegociere a clauzelor contractuale, părțile, de comun acord, înțelegând sa modifice clauzele contractelor de închiriere in modalitatea statuata prin HCL nr. 25/_, respectiv Anexa I; Act adițional de modificare și completare a Contractului de închiriere nr._ . Totodată, prin aceeași hotărâre de consiliu local s-a decis si încetarea demersurilor judiciare pentru rezilierea contractelor de închiriere prin încheierea unor tranzacții - Anexa II la HCL nr. 25/_ .

Obiectul HCL nr. 25/_ este aprobarea modelului de act adițional si a modelului de tranzacție ( ambele acte, atât in ceea ce privește forma si conținutul lor, făcând parte integranta din HCL, fiind in mod expres votate in cadrul ședinței de consiliu local astfel cum reiese din procesul-verbal de

ședința,) precum si împuternicirea Primarului C. T. de a semna aceste acte in numele unității administrativ teritoriale.

Legalitatea Hotărârii de Consiliu Local nr. 25/_
1. Raportat la scopul pentru care a fost adoptata HCL nr. 25/_ .
  Astfel, cum s-a arătat anterior, HCL nr. 24/_ are ca obiect aprobarea "actului adițional" anexa la Contractele de închiriere a pășunilor alpine proprietatea C. T., aprobarea "tranzacții" in cadrul dosarelor de instanța intentate cu privire la rezilierea contractelor de închiriere si împuternicirea Primarului C. T. in vederea semnării acestor acte in numele autorității administrativ teritoriale. In conformitate cu prevederile art. 45 și urmat, din Legea 215/2001 actualizata C. local T., în calitate de parte contractanta, a hotărât în coroborare cu prevederile art. 36 alin 2 lit. c si alin. 5 lit. a din Legea 215/2001 actualizata, aprobarea modificării cuprinsului actelor adiționale la contractele de închiriere a pășunilor alpine proprietatea C. T., modificare ce a survenit ca urmare a negocierilor purtate cu cocontractanții chiriași. Scopul actului administrativ normativ este prezentat în partea dispozitiva a acestuia, aceasta fiind singura cu forța normativă astfel cum prevede art. 42 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă "Partea dispozitiva a actului normativ reprezintă conținutul propriu-zis al reglementarii, alcătuit din totalitatea normelor juridice instituite pentru sfera raporturilor sociale ce fac obiectul acestuia." Coroborat cu art. 45 din același act normativ care dispune: "Articolul, elementul structural de baza al pârtii dispozitive (1) Elementul structural de baza al pârtii dispozitive il constituie articolul.".
  Din conținutul actului administrativ normativ reiese în mod neechivoc voința forului decizional - C. Local T. - și anume, de a modifica prevederile contractuale la care este parte in sensul prevăzut in actul adițional - aprobat in mod expres si parte integranta a hotărârii (art. 55 din Legea 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative) - de a înceta litigiile la care este parte prin încheierea unor tranzacții cu clauze expres specificate precum si împuternicirea primarului, in calitate de reprezentant, pentru a semna acesta acte. Remarca ca consiliul local nu a înțeles sa modifice cuantumul chiriei este neavenita si lipsita de temei in considerarea faptului ca actul adițional, in totalitatea acestuia sub aspectul formei si cuprinsului, este parte integranta a hotărârii in cauza si a fost supus in mod expres votului forumului legislativ.
2. Raportat la cuprinsul HCL nr. 25/_
  Astfel cum prevede art.38 din Legea 24/2000 structura actului administrativ este formata din următoarele părți constitutive: titlul si, daca este cazul, preambulul, formula introductiva, partea dispozitiva, formula de atestare a autenticității actului. Desigur, în considerarea prev. art. 55 și urm. din Legea 24/2000 anexele actului fac parte integranta din acesta.
  Privitor la invocata nemotivare a actului administrativ atacat se arată că preambulul HCL nr. 25/_ care cuprinde elementele ce au stat la baza emiterii hotărârii in conformitate cu exigentele normative cu aplicabilitate in domeniu, fiind totodată o garanție împotriva arbitrariului si dovada a temeiniciei acestuia.
  Dintre elementele cuprinse in preambulul hotărârii menționam in mod distinct Expunerea de motive a primarului comunei T. înreg. sub nr. 1399/_, Raportul de avizare al Comisiei de agricultura si silvicultura din cadrul C. ui local înregistrat sub nr. 3892/_, Raportul de avizare a Comisiei de buget finanțe, dezvoltare economica, juridica si de disciplina administrarea domeniului public și privat al comunei înreg. sub
  nr. 1433/_ și reiterând că în cuprinsul acestei hotărâri a fost formulat la inițiativa și cu acordul expres și liber exprimat al chiriașilor astfel cum s-a arătat la capitolul privind starea de fapt. Aceste considerente certifică caracterul legal și temeinic al hotărârii sub aspectul suficientei și realității motivării în conformitate cu dispozițiile art. 31 al. 2 din Constituția României.
3. Privitor la neretroactivitatea HCL nr. 25/_ .
  In conformitate cu dispozițiile normative cuprinse in Legea 213/1998 actualizata, " Art.14. - (1) închirierea bunurilor proprietate publica a statului sau a unităților administrativ-teritoriale se aprobă, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului județean, a C. ui General al Municipiului București sau a consiliului local, iar contractul de închiriere va cuprinde clauze de natură să asigure exploatarea bunului închiriat, potrivit specificului acestuia. (2) Contractul de închiriere se poate încheia, după caz, cu orice persoana fizica sau juridica, romana sau străina, de către titularul dreptului de proprietate sau de administrare.". Doctrina si jurisprudență, prin raportare la prevederile art. 2 din Legea 554/2004, au definit actul administrativ ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publica in vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.
  Din reglementările indicate rezulta ca actul administrativ normativ este, in speța de fata, HCL nr. 25/_, care respecta intru totul caracterele normative in materie printre care si principiul neretroactivității ( art. 15 al. 2 din Constituția României si art. 49 al. 1 din Legea 215/2001 actualizata). Definind, printr-o scurta paranteza, principiul enunțat, "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile" observam ca obiectul acestui principiu este efectul actului juridic administrativ, deci nefiind in prezenta unei condiții de existenta/validate ci de eficacitate pe perioada anterioara adoptării acestuia. Actul administrativ, din perspectiva neretroactivității efectelor, ca de altfel în general, trebuie privit limitativ și exclusiv în raport de conținutul și reglementarea ce o conține, reglementare ce are forța normativă.
  Astfel HCL nr.25/_, nu conține nici o prevedere cu caracter retroactiv acesta stipulând voința pârtii contractante, comuna T. prin C. Local, de a modifica, intr-o anumita forma, un act de voita bilateral intre doua parti. Hotărârea in sine este justificata de imperativul formei de manifestare a voințe publice insa nu produce efecte prin sine in raport cu partea căreia ii este adresata, efectele luând ființa in momentul manifestării acordului de voința expres si liber exprimat prin semnarea actului adițional la contract respectiv a tranzacției. Așadar obligațiile au luat naștere prin
  încheierea actului adițional de către părți si produc efecte doar pentru viitor. Cu alte cuvinte, nu se pune semnul egal între efectele actului administrativ HCL nr. 22/_ și efectele contractului de închiriere astfel cum este modificat prin act adițional. Sunt în prezența unui raport de drept bipartit în care: C. T. în calitate de autoritate publica exprima în mod formal un acord de voința în condițiile legal statuate C. T. în calitate de parte contractanta semnează un act adițional la contractul de închiriere, în
  mod consensual, cu o alta parte contractanta.
  Consecința este aceea ca efectul retroactiv nu este dat de HCL 25/2011, pentru ca acest act NU reglementează in regim de putere publica un raport de drept individual, ci de cap. IV art. 4.1 din Actul adițional la contractul de închiriere care, astfel cum am arătat, este un raport de drept contractual, sinalagmatic si normativizat de art. 969 din fostul Cod civil "
  Convențiile legal făcute au putere de lege intre părțile contractante". Ori, prevederile contractuale, fie și în cazul in care parte contractanta este o autoritate administrativ teritoriala, nu sunt supuse principiului neretroactivității, fiind de necontestat primatul acordului manifestat de părți în privința efectelor contractului. Mai mult, interpretarea clauzei contractuale prevăzuta la art. 4.1. din Actul adițional, cu buna credința, nu conduce nicidecum la identificarea unui caracter retroactiv al acesteia sub aspectul efectului: "... prețul închirierii se majorează de comun acord la un procent de 25% din sumele suplimentare obținute de chiriași începând cu anul 2009 si următorii, indexabili pentru anii următori, In fapt, este reglementata o modalitate de determinare a prețului contractului in raport de un indice al veniturilor suplimentare obținute de chiriași pe o perioada anume de timp. Se subliniază ca obligația de plată a chiriei in forma modificata s-a născut in momentul semnării actului adițional si are efecte pentru viitor aspect certificat prin dispozițiile art. 4.3. si 4.4. din Actul adițional care reglementează datele de exigibilitate a obligațiilor contractual asumate.
4. Privitor la necomunicarea Hotărârii de Consiliu local nr. 25/_ . Învederează că HCL nr.25/_ a fost comunicată reclamanților în conformitate cu prev. art. 49 al. 1 din Legea 215/2001 actualizată intrând în vigoare la acea data. In acest sens anexează prezentei Tabelul nominal cu contractanții de pășuni alpine cărora li s-a adus la cunoștința HCL T. nr. 25/2011, care cuprinde numele, denumirea muntelui, numărul de contract de închiriere si data acestuia precum si semnătura fiecăruia dintre
  reclamanți.
  Totodată, menționează că reclamanții au fost personal prezenți la deliberarea si votarea HCL nr. 25/_ precum și anterior la ședința de consiliu local din_ în care s-a discutat despre cuprinsul actelor adiționale la contractele de închiriere, aspecte ce se verifică prin analiza proceselor-verbale de ședința din actele date. De altfel un model de act adițional a fost propus chiar de către reclamanți (anexat prezentei) cu un conținut similar celui semnat. Menționând că HCL nr. 25/_ a fost de asemenea afișată la sediul Primăriei T. potrivit procesului-verbal de afișaj din data de_ ( anexat prezentei).
Legalitatea Actului adițional - anexa I la Hotărârea de Consiliu local nr. 25/_ .
In temeiul Actelor adiționale ale Contractelor de închiriere, astfel cum au fost semnate si asumate de părți, s-a convenit asupra modificării si completării capitolelor II, IV si V din Contracte. Deși prevederile actului adițional au ca obiect mai multe clauze care reglementează diferite drepturi și obligații în sarcina părților contractante, observând că prezentul demers judiciar se subsumează cap. IV, astfel cum a fost modificat, respectiv "prețul concesiunii".
Consideră, Cap. IV, astfel cum a fost modificat ca fiind legal "4.1 Datorita prelungirii contractului de la 1 an la 6 ani si 7 luni si obținerii astfel a unor venituri suplimentare de către chiriaș, prețul închirierii se majorează de comun acord la un procent de 25% din sumele suplimentare obținute de chiriași începând cu anul 2009 si următorii, indexabili pentru anii următori, raportat la rata inflației", subpunctele următoare vizând datele de scadenta a obligației de plata a prețului contractual si modalitatea de percepere a penalităților de întârziere.
Prețul, în viziunea unanima a doctrinei, în cazul contractelor sinalagmatice, este suma de bani care reprezintă echivalentul datorat de una
dintre părți cu titlu de contraprestație celeilalte părți. Prețul este obiect al prestației pârtii ce î1 datorează și corespunde valorii prestației, lipsa acestuia fiind sancționată în unele cazuri cu nulitatea, iar în altele cu schimbarea caracterului contractului (vânzare-cumpărare - donație). Ca elemente esențiale de validitate ale contractelor sinalagmatice, prețul trebuie sa întrunească următoarele condiții: să fie stabilit în bani, să fie determinat și determinabil și să fie sincer și serios. Prețul trebuie sa fie determinat sau determinabil (art. 1303 din fostul Cod civil in prezent reiterat in prevederile art. 1660 si urmat, din Codul civil) este o condiție sine qua non a contractelor sinalagmatice precum cel de închiriere tratat in cauza. Actele adiționale la contractele de închiriere în cadrul Cap. IV art. 4.1. nu fac decât sa exemplifice modalitatea de determinare a prețului contractual - " se majorează de comun acord la un procent de 25% "- prin raportare la un element prestabilit - "din sumele suplimentare obținute de chiriași", si anume cuantumul veniturilor suplimentare a chiriașilor, venituri obținute desigur din exploatarea bunurilor imobile obiect a contractelor. Este irelevanta, în cadrul raportului contractual, proveniența sumelor de bani pe care cel obligat, chiriașul, le plătește cu titlu de preț, atât timp cât raportul de drept este legal, iar prețul reprezintă in mod real valoarea consimțita a unei contraprestații (folosința bunului). Astfel, aserțiunea ca s-au încasat sume de bani reprezentând subvenții acordate chiriașilor este lipsita de temei, statuat fiind faptul ca toate plățile au fost încasate in mod expres si limitativ cu titlu de chirie, obligație contractual convenita, la care suntem îndrituiți.
Subliniază că nu există nici un aspect, ori conduita de constrângere a chiriașilor de a semna actele adiționale, ori de a achita prețul chiriei, cuantificarea acestuia fiind efectuata in raport de declarațiile de proprie răspundere aspect care reiese din prevederile art. 4.7 din Actul adițional si se verifica prin înscrisurile anexate prezentei. Astfel cum s-a explicat și în ședințele de consiliu local (vezi procesul-verbal de ședința din data de_ anexat) in care a fost discutata aceasta tema, neînțelegând sa perceapă cota parte din subvențiile obținute de la APIA de către chiriași, ceea ce solicita este plata chiriei contractual convenita in forma si cuantumul convenit, conduita la care de altfel sunt obligați fiind vorba de valorificarea unui bun proprietate publica a comunei. Conduita chiriașilor în ceea ce privește modalitatea de procurare a sumelor de bani în vederea achitării chiriei nu ne este opozabila si nu ne poate fi in nici un caz imputata aceasta fiind o chestiune ce transcende cadrul contractual. Faptul ca aceștia au înțeles să declare un anumit cuantum al veniturilor suplimentare obținute și să se folosească de subvenții pentru a achita chiria ține strict de obligațiile asumate ca beneficiari ai subvențiilor de la APIA, obligații intuitu personae. Intr-o alta ordine de idei este cel puțin lipsit de moralitate sa susții nelegalitatea prețului contractului de vreme ce in mod liber chiriașii au consimțit cu privire la toate clauzele actului adițional in urma unui proces de negociere care, astfel cum am arătat a fost inițiat de aceștia și ținând totodată seama de faptul ca acesta este un raport de drept voluntar in care nicicând nu s-a impus pârtilor obligația de a păstra relația contractuala, chiriașii fiind liberi sa solicite încetarea contractului - cap. IX art. 9.1. lit. F din Contractul de închiriere.
Potrivit art. 14 din Legea 213/1998 actualizata "Art. 14. - (1) închirierea bunurilor proprietate publica a statului sau a unităților administrativ-teritoriale se aproba, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului județean, a C. ui General al Municipiului București sau a
consiliului local, iar contractul de închiriere va cuprinde clauze de natura sa asigure exploatarea bunului închiriat, potrivit specificului acestuia. 2) Contractul de închiriere se poate încheia, după caz, cu orice persoana fizica sau juridica, romana sau străina, de către titularul dreptului de proprietate sau de adiționale la contractele de închiriere in cadrul Cap. IV art. 4.1. nu fac decât sa exemplifice modalitatea de determinare a prețului contractual - " se majorează de comun acord la un procent de 25% "- prin raportare la un element prestabilit - "din sumele suplimentare obținute de chiriași", si anume cuantumul veniturilor suplimentare a chiriașilor, venituri obținute desigur din exploatarea bunurilor imobile obiect a contractelor. Este irelevanta, in cadrul raportului contractual, proveniența sumelor de bani pe care cel obligat, chiriașul, le plătește cu titlu de preț, atât timp cat raportul de drept este legal iar prețul reprezintă in mod real valoarea consimțita a unei contraprestații (folosința bunului). Astfel, aserțiunea ca au încasat sume de bani reprezentând subvenții acordate chiriașilor este lipsita de temei, statuat fiind faptul ca toate plățile au fost încasate in mod expres si limitativ cu titlu de chirie, obligație contractual convenita, la care sunt îndrituiți.
Subliniind că nu există nici un aspect ori conduita de constrângere a chiriașilor de a semna actele adiționale, ori de a achita prețul chiriei, cuantificarea acestuia fiind efectuata in raport de declarațiile de proprie răspundere aspect care reiese din prevederile art. 4.7 din Actul adițional si se verifica prin înscrisurile anexate prezentei. Astfel cum am explicat si in ședințele de consiliu local (vezi p-v de ședința din data de_ anexat) in care a fost discutata aceasta tema, neînțelegând să perceapă cota parte din subvențiile obținute de la APIA de către chiriași, ceea ce solicita este plata chiriei contractual convenita in forma si cuantumul convenit, conduita la care de altfel sunt obligați fiind vorba de valorificarea unui bun proprietate publica a comunei. Conduita chiriașilor în ceea ce privește modalitatea de procurare a sumelor de bani in vederea achitării chiriei nu ne este opozabila si nu ne poate fi în nici un caz imputata aceasta fiind o chestiune ce transcende cadrul contractual. Faptul ca aceștia au înțeles să declare un anumit cuantum al veniturilor suplimentare obținute si sa se folosească de subvenții pentru a achita chiria tine strict de obligațiile asumate ca beneficiari ai subvențiilor de la APIA, obligații intuitu personae. Intr-o alta ordine de idei este cel puțin lipsit de moralitate sa susții nelegalitatea prețului contractului de vreme ce in mod liber chiriașii au consimțit cu privire la toate clauzele actului adițional in urma unui proces de negociere care, astfel cum am arătat a fost inițiat de aceștia si ținând totodată seama de faptul ca acesta este un raport de drept voluntar in care nicicând nu s-a impus pârtilor obligația de a păstra relația contractuala, chiriașii fiind liberi sa solicite încetarea contractului - cap. IX art. 9.1. lit. F din Contractul de închiriere.
Potrivit art. 14 din Legea 213/1998 actualizata "Art. 14. - (1) închirierea bunurilor proprietate publica a statului sau a unităților administrativ-teritoriale se aproba, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului județean, a C. ui General al Municipiului București sau a consiliului local, iar contractul de închiriere va cuprinde clauze de natura sa asigure exploatarea bunului închiriat, potrivit specificului acestuia. 2) Contractul de închiriere se poate încheia, după caz, cu orice persoana fizica sau juridica, romana sau străina, de către titularul dreptului de proprietate sau de administrare." De asemenea art. 16 din același act normativ prevede "Art. 16. - (1) Sumele încasate din închirierea sau din concesionarea
bunurilor proprietate publica se fac, după caz, venit la bugetul de stat sau la bugetele locale". Aceste prevederi normative statuează cu titlu imperativ obligația statului sau unităților administrativ teritoriale de a valorifica (în orice forma - vânzare, închiriere, concesionare) bunurile proprietate publica in mod oneros. Astfel este, în mod expres, interzis orice raport de drept având ca obiect domeniul public în care contraprestația este inexistenta ori neproporționala cu prestația subiectului de drept public. (excepție, Art. 17. Legea 213/1998 - Statul și unitățile administrativ-teritoriale pot da imobile din patrimoniul lor, în folosința gratuită, pe termen limitat, persoanelor juridice fără scop lucrativ, care desfășoară activitate de binefacere sau de utilitate publică, ori serviciilor publice.)
Privitor la proporționalitate să se observe prev. cap. V art. 5.1. din Contract care reglementează: "relațiile contractuale dintre proprietar și chiriaș se bazează pe principiul echilibrului financiar al "închirierii, respectiv pe realizarea unei posibile egalități între avantajele care îi sunt acordate chiriașului și sarcinile care îi sunt impuse", reiterând practic reglementarea anterior prezentata. Este, de altfel, o chestiune de simt civic si responsabilitate morala, ca valorificarea unui bun public sa fie făcuta in condiții profitabile pentru autoritatea publica atâta vreme cat sumele încasate se fac venit la bugetul de stat ori local.
In ceea ce privește chestiunea scopului încheierii contractelor de închiriere de către C. T., aspect tratat în cadrul acțiunii introductive de
instanța la pag. 10, acesta este punerea în valoare a suprafețelor de pajiști în sensul sporirii producției de masa verde si a calității aceștia (Ord.nr.235/2003) conservarea si susținerea microflorei și microfaunei (Legea 347/2004), însă acestea nu pot exclude imperativitatea caracterului sinalagmatic oneros al raportului de drept în măsura în care, astfel cum s-a arătat, dispune de bunuri proprietate publică.
Raportat la lipsa capacității de folosința a C. ui Local. Dispozițiile art. 21 din Legea 215/2001 actualizata prevăd :" Art. 21. -
(1) Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridica deplina si patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscala si ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum si la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor si obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public si privat in care acestea sunt parte, precum si din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, in condițiile legii.". Totodată potrivit art. 23 din același act normativ: "Art. 23. - (1) Autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locala în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive. Consiliile locale și primarii se aleg în condițiile prevăzute de legea pentru alegerea autorităților administrației publice locale. 2) Consiliile locale si primarii funcționează ca autorități ale administrației publice locale si rezolva treburile publice din comune, orașe si municipii, in condițiile legii.".
Raportat la aceste reglementari consiliul local are ca atribuții privind administrarea domeniului public si privat al comunei, orașului sau municipiului (vezi art. 36 al.2 pct. C din Legea 215/2001 actualiz.), cu specificarea modalității in cuprinsul art. 36 al. 5 lit. a " hotărăște darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publica a comunei, orașului sau municipiului, după caz, precum și a serviciilor publice de interes local, în condițiile legii".
Observând normele indicate rămâne de neînțeles contestarea legalității actului administrativ HCL nr. 25/_ ori a actului adițional sub aspectul lipsei capacității de folosința a consiliului local atât timp cat hotărârea este emisa de către consiliul local in conformitate cu atribuțiile legal statuate iar parte a raportului contractual este unitatea administrativ locala - C. T.
- astfel cum fara putința de tăgada rezulta din art. 1.1 al Actului aditonul "C. local T. in numele si pentru C. T., in calitate de proprietara, prin primarul comunei M. Sever...".
  C. local T. este autoritatea administrativ publică deliberativă prin care unitatea administrativ teritorială își exercita capacitatea de folosința și de exercițiu.
Cu privire la caracterul de impozit al procentului de 25% solicitat din sumele suplimentare obținute de chiriași procentul de 25 % din veniturile suplimentare este perceput cu titlu de chirie contractual convenita, nu cu titlu de impozit.
In consecință, mențiunile privitoare la modalitatea de percepere si colectare a acestor sume de bani in raport de prev. Legii 571/2003 privind codul fiscal sunt străine de cauza.
Astfel, contractul de închiriere, cu caracter sinalagmatic si oneros, conține la cap. 4 art. 4.1. modalitatea de determinare a prețului contractului, respectiv al chiriei, prin raportare la un indice reprezentând veniturile suplimentare obținute de chiriași din folosința trupurilor de pășune. Aceste sume sunt percepute si încasate de către C. T. in mod exclusiv cu titlu de chirie contractuala, deci contraprestație a cedării folosințe bunurilor. Aspectul învederat se evidențiază si prin înscrierea in evidentele contabile ale C., respectiv in contul 5004 cont de autofinanțate articolul pășuni comunale și nicidecum în contul 2107020201 aferent bugetului local-impozit pe teren.
Cu privire la caracterul ilicit al actelor adiționale

Deși este invocat caracterul ilicit al cauzei in condițiile art. 1238 din Codul civil, acțiunea introductiva de instanța nu cuprinde nici o mențiune in privința motivelor unei asemenea statuari.

Învederam sub aspectul cauzei ca încheierea contractelor de închiriere precum si a actelor adiționale este justificata de imperativul gestionarii legale si temeinice a domeniului public si privat al unității administrativ teritoriale in interesul comunității. Reiteram faptul ca raportul de drept a fost încheiat urmare a unei proceduri de licitație publica precum si ca toate actele administrative in cauza au avizul de legalitate din partea Instituției Prefectului Județului Bistrița Năsăud. Caracterul oneros al acestor contracte nu este prin sine cauza lor ci exprimarea obligației legal impuse in contextul contractelor de închiriere cu respectarea art. 14, 17 din Legea 213/1998 actualizata coroborat cu prevederile OUG nr. 34/2006 si OUG nr. 54/2006 si totodată a consimțământului expres si liber exprimat al pârtilor contractante ( art. 1204 Cod civil).

In considerarea motivelor ce preced, solicită respectuos, respingerea acțiunii în contencios administrativ, astfel cum este formulată, ca netemeinică.

In drept, înțelege să-și întemeieze poziția procesuală pe dispozițiile normative indicate în cuprins.

Pârâtele C. T. prin Primar, și C. LOCAL AL C. T., prin mandatar, formulează note de ședință, prin care invocă excepția tardivității formulării plângerii prealabile raportat la care invocă excepția

inadmisibilității acțiunii introductive de instanță pentru nelegalitatea

procedurii prealabile în conformitate cu prev. art. 7 din Legea 554/2004 actualizată.

Cu privire la excepțiile invocate, cu caracter dirimant și absolut, învederează faptul că prin acțiunea formulata către reclamanți prin mandatar se solicita instanței de judecata "anularea Hotărârii de Consiliu Local al C. T. nr. 25/_ " respectiv " anularea actelor adiționale de modificare si completare a contractelor de închiriere cuprinse in HCL nr. 25/_ ".

Astfel, obiectul pricinii vizează anularea unui act administrativ individual, astfel cum este calificat acest gen de hotărâre de consiliu local in conformitate cu dispozițiile Legii 215/2001 si doctrina de specialitate, respectiv manifestarea de voință care produce efecte juridice cu privire la persoane determinate, sau, într-o formulă mai explicită, care "creează, modifică sau desființează drepturi și obligații în beneficiul sau sarcina unor persoane dinainte determinate". Obiectul HCL nr. 25/_ este aprobarea modelului de act adițional si a modelului de tranzacție (ambele acte, atât în ceea ce privește forma și conținutul lor, făcând parte integrantă din HCL, fiind în mod expres votate în cadrul ședinței de consiliu local astfel cum reiese din procesul-verbal de ședința), precum și împuternicirea Primarului

C. T. de a semna aceste acte în numele unității administrativ teritoriale.

Hotărârea de consiliu local a intrat în vigoare în conformitate cu prevederile art. 49 din Legea 215/2001 actualizată la data de_, dată la care fiecare dintre cocontractanți (reclamanți în prezenta cauza) au semnat Tabelul nominal de aducere la cunoștința a HCL nr. 25/_ precum si a anexelor acesteia - (pag. 79 din dos. instanței). Mai mult la data de_ s- a afișat la sediul primăriei HCL nr. 25/_ potrivit procesului-verbal nr. 1521 acesta fiind dezafișat abia la data de_ în conformitate cu procesul verbal de dezafișare nr. 186.

Reclamanții potrivit scriptului anexat acțiunii introductive de instanță au înțeles să formuleze plângere prealabilă la data de_, aceasta fiind înregistrată la Primăria C. T. sub nr. 3970.

Starea de fapt prezentata trebuie coroborata cu prevederile art. 7 alin 1 din Legea 554/2004 care statuează cu titlu imperativ ca "înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia." Termenul de 30 de zile de la comunicare a fost împlinit la data de _

astfel este indubitabil faptul ca reclamanții au înregistrat tardiv plângerea prealabila fiind in consecința încălcate prevederile art. 7 si 8 din Legea 554/2004 urmarea fireasca fiind constatarea tardivității formulării plângerii prealabile si respingerea acțiunii ca inadmisibila. Procedura prealabila a fost tardiv depusa si in raport de disp. art. 7 alin. 7 din Legea 554/2004 termenul de 6 luni fiind depășit (6 luni si 12 zile).

In considerarea motivelor ce preced si făcând trimitere fara a reitera la cuprinsul întâmpinării, solicită respingerea acțiunii în contencios administrativ, astfel cum este formulata, în principal ca inadmisibilă și în subsidiar ca netemeinică.

Reclamanții R. M., S. N. M., S. G., G. G. D.

, P. G., P. G., Jucan G., și S. I., au depus «concluzii scrise», prin care solicită respingerea excepției inadmisibilității acțiunii

introductive de instanță pentru nelegalitatea procedurii prealabile în conformitate cu dispozițiile art. 7 din Legea 554/2004, solicită respingerea excepției invocate pe calea notelor de ședință ca fiind neîntemeiată, dezvoltând pe larg această solicitare.

Examinând cu prioritate, conform art. 137 Cod proc. civilă, excepția inadmisibilității invocată de pârâți, tribunalul a apreciat-o ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente :

Hotărârea C. ui local T. nr. 25/2011, contestată în prezentul dosar, a fost comunicată reclamanților (cu excepția reclamantului S. I. ) la data de_, aspect ce rezultă din tabelul nominal de la fila 79 din dosarul cauzei, semnat de reclamanți.

Sunt reale susținerile pârâților că în speță sunt aplicabile prevederile art. 7 alin 1 din Legea 554/2004 care statuează imperativ că "Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, ori într-un interes legitim, printr- un act administrativ individual, trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia", precum și împrejurarea că termenul de 30 de zile de la comunicare a fost împlinit la data de_, reclamanții formulând plângerea prealabilă abia la data de_ .

Însă, HCL nr. 25/_ a intrat în circuitul civil, producând efecte juridice, astfel că aceasta nu mai poate fi revocată de către C. Local al comunei T., instituirea procedurii prealabile administrative având dublu scop: din punct de vedere al administrației se dă posibilitatea organului emitent sau a celui ierarhic să-și repare eventualele greșeli, asigurându-se astfel o cale mai rapidă de restabilire a legalității, iar din punct de vedere al protecției particularului, acesta are posibilitatea de a obține anularea actului printr-o procedură administrativă, simplă și rapidă.

Cu privire la actele administrative realizate material devine incident principiul irevocabilității actului administrativ intrat în circuitul civil, întrucât revocarea acestor acte administrative ar constitui o abatere de la stabilitatea și securitatea ordinii de drept de natură administrativă, în acest sens fiind relevante dispozițiile art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004.

Prin consacrarea acestui principiu se limitează așadar posibilitatea organului administrativ de a reveni asupra actelor ce le-a emis, putându-le revoca fie pentru ilegalitate, fie pentru inoportunitate, numai până în momentul în care actele administrative și-au produs efectele prin executare sau prin intrarea lor în circuitul altor raporturi juridice.

Astfel, dacă actul intră în circuitul civil, revocarea nu mai este posibilă de către organul emitent, acesta fiind obligat să sesizeze instanța de judecată pentru anularea actului ilegal.

În ceea ce privește actele adiționale nr._ ,_, _

, 1560 la contractele de închiriere nr._ ,_ ,_, 2479/_, sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin 6 lit. e din Legea 554/2004, conform cărora plângerea prealabilă în cazul acțiunilor care au ca obiect contracte administrative trebuie făcută în termenul de 6 luni de la data încheierii sau modificării contractului, în cazul litigiilor legate de încheierea sau modificarea lui, cu privire la aceste acte plângerea fiind astfel formulată în termen de reclamanți.

Pe fondul cauzei, tribunalul a apreciat acțiunea reclamanților ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:

Prin HCL nr. 16/2008 completată de HCL nr. 24/2008, C. Local al comunei T. a decis organizarea unei licitații publice pentru închirierea pășunilor proprietatea comunei, licitație la care au participat și reclamanții, cu aceștia fiind încheiate contractele de închiriere pentru suprafețele de pășuni alpine.

În baza procesului verbal de adjudecare, fiecare dintre reclamanți a încheiat contracte de închiriere a pășunilor alpine pentru o perioadă de 6 ani.

La data de_, pârâtul C. Local al comunei T., a adoptat HCL nr.30, privind rezilierea contractelor de închiriere a pășunilor alpine, proprietatea comunei T. încheiate cu reclamanții.

Prin Sentința civilă nr. 348/CA/2011, irevocabilă prin nerecurare, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița Năsăud, s-a dispus anularea acestei hotărâri de consiliu local, ca fiind nelegală și netemeinică.

Ulterior, la numai câteva zile de la comunicarea sentinței mai sus amintită, pârâtul C. Local T. a adoptat HCL nr.54/_ privind împuternicirea primarului comunei T. în vederea promovării acțiunilor privind rezilierea contractelor de închiriere privind suprafețele de pășune, proprietatea C. T. .

C. Local al comunei T. a promovat în data de_ pe rolul Judecătoriei Năsăud acțiuni în vederea rezilierii contractelor de închiriere încheiate cu reclamanții, la cea mai mare parte dintre acestea renunțând ulterior.

HCL nr. 25/_, ce face obiectul prezentului dosar, privește împuternicirea Primarului comunei T. în vederea semnării actelor adiționale la contractele de închiriere a pășunilor alpine, proprietatea comunei T., încheiate în anul 2008 precum și a tranzacțiilor de renunțare la acțiunile în instanță.

Conform art. 1 și 2 din hotărâre, consiliul local a aprobat modelul actului adițional, anexă la contractele de închiriere a pășunilor alpine, proprietatea comunei T., cu persoane fizice de pe raza comunei, precum și modelul de tranzacție de renunțare la acțiunile în instanță, cu persoanele fizice beneficiare de contracte de închiriere a pășunilor alpine, conform anexelor 1 și 2 care fac parte din hotărâre .

Prin art. 3 și 4 din aceeași hotărâre s-a împuternicit primarul comunei

T. în vederea semnării actelor adiționale și a tranzacțiilor.

Una din condițiile de legalitate și validitate ale actului administrativ, care reprezintă în același timp o garanție împotriva arbitrariului și excesului de putere al autorităților publice, o constituie necesitatea ca acesta să fie motivat, prin raportare și la dispozițiile art. 17, pct. 2 din Recomandarea (2007)7 a Comitetului de miniștri a Statelor Membre referitoare la o bună

administrație, conform cărora "actele individuale trebuie să fie motivate adecvat, cu indicarea motivelor de fapt și de drept pentru care au fost adoptate"

Referitor la hotărârea contestată, tribunalul a reținut că nu există nicio fundamentare în ceea ce privește majorarea prețului chiriei la un procent de 25% din sumele suplimentare obținute de către reclamanți, noțiunea de sume suplimentare nefiind nici măcar definită.

Această fundamentare se impunea a fi cuprinsă în conținutul hotărârii, deoarece nu există o hotărâre anterioară de consiliu local care să determine și să definească aceste noțiuni.

Astfel, tribunalul a apreciat că actul atacat nu este motivat într-o manieră care să asigure atât o garanție în fața eventualului arbitrariu administrativ, cât și posibilitatea exercitării unui real control judiciar.

Raportat la actele adiționale încheiate cu reclamanții, conform modelului cuprins în anexa nr. 1 la HCL nr. 25/_, tribunalul a reținut că și acestea sunt nelegale, pentru considerentele ce vor fi relevate :

Prin actul adițional de modificare și completare a contractelor încheiate de reclamanți s-a convenit asupra modificării și completării capitolelor II, IV, și V din contracte.

Clauza potrivit căreia reclamanții ar datora un procent de 25% din sumele suplimentare obținute de către aceștia este, pe de o parte nelegală, iar pe de altă parte nu poate forma obiectul contractului încheiat cu C. T.

Scopul vizat de C. T. prin încheierea contractelor de închiriere cu reclamanții constă în punerea în valoare a suprafețelor de pajiști, prin sporirea producției totale de masă verde si a calității acesteia, în concordanță cu creșterea eficienței economice a exploatării animalelor, în special a efectivelor de taurine și ovine";.

Astfel, obiectul contractelor de închiriere încheiate cu reclamanții, constă în folosirea de către reclamanți a unei suprafețe de teren cu destinația de pășune în schimbul prețului închirierii, ce constă într-o sumă de bani.

Obiectul contractului nu presupune realizarea de venituri de către reclamanți pentru a plăti un procent de 25% din sumele suplimentare. Mai mult, termenul de venituri suplimentare nu a fost definit în contract pentru a justifica sumele solicitate și avansate, acestea reprezentând de fapt o plată directă din subvențiile acordate de APIA.

Potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 1 din OUG 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, beneficiarii plăților directe în cadrul Schemei de plată unică pe suprafață pot fi persoanele fizice și/sau persoanele juridice care exploatează terenul agricol pentru care solicită plata, în calitate de proprietari, arendași, concesionari, asociați administratori în cadrul asociațiilor în participațiune, locatari sau altele asemenea.

Dispozițiile art. 2 din același act normativ prevăd că "arendatorul, concedentul și/sau locatorul nu beneficiază de plăți directe pentru terenul arendat, concesionat și/sau închiriat,,.

Din această perspectivă, actele adiționale se întemeiază pe o cauză ilicită, astfel că intervine sancțiunea nulității pentru a le lipsi de efectele juridice ce contravin legii.

Având în vedere considerentele mai sus reținute, cel puțin pentru motivele de nelegalitate mai sus relevate, instanța a apreciat acțiunea ca fiind întemeiată, astfel că a admis-o, anulând HCL T. nr. 25/2011; actele adiționale nr._ ,_ ,_ și 1560 la contractele de

închiriere nr._ ,_ ,_ și 2479, încheiate în baza HCL T. nr. 25/2011 și a obligat pârâta C. T. să restituie reclamanților sumele încasate în baza HCL T. nr. 25/2011 și a actelor adiționale menționate.

În temeiul art. 274 C.pr.civ., instanța a obligat pârâții, în solidar, să plătească fiecărui reclamant cheltuieli de judecată parțiale în cuantum de

300 lei, reprezentând onorariul pentru avocat, acordat într-un cuantum proporțional cu complexitatea cauzei și implicit cu activitatea desfășurată de avocat, cu precizarea că onorariul total pentru acest dosar se ridică la suma de 2.400 lei (8 reclamanți x 300 lei).

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamanții G. G. D., J. G., P. G., P. G., R. M., S. G., S. I. ,

N. M., cât și pârâții C. T. prin Primar și C. Local al comunei T. .
Prin propriul recurs, reclamanții au solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, modificarea in parte a sentinței recurate cu consecința obligării pârâților la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de
30.000 lei
Recurenții critică sentința recurată și în considerarea dispozițiilor art.
304¹C.pr.civ.
În fapt, prin sentința recurată, instanța de fond a admis cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanți cu consecința anulării HCL nr. 25/2001 precum și a actelor adiționale nr._ ,_ ,_ și 1650 la contractele nr._ ,_ ,_ și 2479 încheiate în baza HCL nr. 25/2011.
Reclamanții consideră că sentința atacată este nelegală, fiind incident motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, urmând a se face aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă.
Instanța de fond a dispus reducerea cheltuielilor de judecată de la suma de 30.000 lei la suma de 2.400 lei cu motivarea că cheltuielile acordate sunt într-un cuantum proporțional cu complexitatea cauzei și implicit cu activitatea desfășurată de către avocat.
Recurenții apreciază că, cauza a fost de o complexitate ridicată având în vedere multitudinea de acte normative ce au necesitat un studiu aprofundat.
Se mai precizează că, pe lângă cele patru termene de judecată la care au participat atât o parte dintre recurenții reclamanți cât și dl avocat, au mai existat si alte cel puțin 7 întâlniri cu reprezentanții C. ui Local al comunei T. prin care reclamanții au propus soluționarea pe cale amiabilă a cauzei ce a fost dedusă judecății.
Mai mult decât atât, in mod netemeinic instanța de fond a redus sub 10% cheltuielile de judecată solicitate.
Având în vedere toate aceste considerente, se solicită respectuos admiterea prezentului recurs așa cum a fost formulat și motivat.
În drept, dispozițiile legale la care s-a făcut referire în text.
Prin recursul lor, pârâții C. T. prin Primar și C. LOCAL AL C.
, au solicitat admiterea recursului astfel cum este formulat, modificarea in totalitate a sentinței recurate, iar pe cale de consecința :
- respingerea, in principal, ca inadmisibila, iar in subsidiar, ca netemeinica, a acțiunii introductive de instanța astfel cum este formulata de intimații reclamanți.
- menținerea ca legala si temeinica a Hotărârii de Consiliu Local al C. T. nr. 25/_ ;
- menținerea ce legale si temeinice a actelor adiționale de modificare si completare a Contractelor de închiriere cuprinse in Hotărârea de Consiliu Local al C. T. nr. 25/_ ;
- nerestituirea sumelor avansate de către reclamanți si încasate de către C. T. in temeiul Contractelor de închiriere cuprinse in Hotărârea de Consiliu Local al C. T. nr. 25/_ ;
- obligarea intimaților reclamanți la achitarea cheltuielilor de judecata ocazionate in prezentul litigiu.

În motivarea recursului s-a arătat că prin sentința recurată instanța de fond a înțeles sa respingă excepția inadmisibilității acțiunii invocata si sa admită acțiunea precizata formulata de reclamanți in sensul anularii HCL T. nr. 25/2011, a actelor adiționale de modificare si completare a Contractelor de închiriere cuprinse in Hotărârea de Consiliu Local al C. T. nr. 25/_, precum si obligarea comunei la restituirea in favoarea reclamanților a sumelor încasate in baza HCL T. nr. 25/2011 si a actelor adiționale menționate.

Pârâții apreciază hotărârea instanței de fond criticabila sub mai multe aspecte, fiind lipsita de temei legal, pronunțata cu aplicarea greșita a legii si fara o justa apreciere a probelor cauzei.

Din considerentele, succinte, ale sentinței nr. 2593/2012, reiese ca hotărârea instanței se întemeiază pe aprecierea lipsei fundamentării HCL nr. 25/2011 in ceea ce privește "majorarea prețului chiriei la un procent de 25

% din sumele suplimentare obținute de către reclamanți" si faptului ca "actele adiționate se întemeiază pe o cauza ilicita ".

Excepția inadmisibilității acțiunii introductive de instanța.
Potrivit art. 137 din Codul de procedura civila Tribunalul a soluționat excepția inadmisibilității acțiunii introductive de instanța apreciind-o ca netemeinica motivat de caracterul irevocabil al actelor administrative ce au intrat in circuitul civil. Teza emisa de instanța este eronata.
Obiectul pricinii vizează anularea unui act administrativ individual astfel cum este calificat acest gen de hotărâre de consiliu local in conformitate cu dispozițiile Legii 215/2001 si doctrina de specialitate, respectiv manifestarea de voință care produce efecte juridice cu privire la persoane determinate, sau, într-o formulă mai explicită, care "creează, modifică sau desființează drepturi și obligații în beneficiul sau sarcina unor persoane dinainte determinate". Obiectul HCL nr. 25/_ este aprobarea modelului de act adițional si a modelului de tranzacție (ambele acte, atât in ceea ce privește forma si conținutul lor, făcând parte integranta din HCL, fiind in mod expres votate in cadrul ședinței de consiliu local astfel cum reiese din procesul-verbal de ședința) precum si împuternicirea Primarului
C. T. de a semna aceste acte in numele unității administrativ teritoriale.
Hotărârea de consiliu local a intrat in vigoare in conformitate cu prevederile art. 49 din Legea 215/2001 actualizata la data de_, data la care fiecare dintre cocontractanți (reclamanți in prezenta cauza) au semnat Tabelul nominal de aducere la cunoștința a HCL nr. 25/_ precum si a anexelor acesteia - (pag. 79 din dos. instanței). Mai mult la data de_ s- a afișat la sediul primăriei HCL nr. 25/_ potrivit procesului-verbal nr. 1521 ( pag. 77 din dos. instanței) acesta fiind dezafișat abia la data de_ in conformitate cu procesul verbal de dezafișare nr. 186.
Reclamanții, potrivit scriptului anexat acțiunii introductive de instanța, au înțeles sa formuleze plângere prealabila la data de_ aceasta fiind înregistrata la Primăria C. T. sub nr. 3970.
Starea de fapt prezentata trebuie coroborata cu prevederile art. 7 alin 1 din Legea 554/2004 care statuează cu titlu imperativ ca "înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se
consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia". Termenul de 30 de zile de la comunicare a fost împlinit la data de _
astfel este indubitabil faptul ca reclamanții au înregistrat tardiv plângerea prealabila fiind in consecința încălcate prevederile art. 7 si 8 din Legea 554/2004 urmarea fireasca fiind constatarea tardivității formulării plângerii prealabile si respingerea acțiunii ca inadmisibila. De asemenea, ca procedura prealabila a fost tardiv depusa si in raport de dispozițiile art. 7 alin. 7 din Legea 554/2004 termenul de 6 luni fiind depășit ( 6 luni si 12 zile) fata de acest aspect intervenind sancțiunea expres si imperativ prevăzuta de lege, prescripția dreptului.
Tribunalul eludează prevederile legale exprese si subroga imperativității parcurgerii recursului grațios principiul irevocabilității actelor administrative, interpretându-l intr-o forma tendențioasa. Practic instanța de fond desființează statuari normative imperative prin aprecieri subiective asupra unei așa zise imposibilități de revocare a actelor administrative.
Aspectul reținut este fals atâta vreme cat consiliul local, in calitate de for deliberativ, are dreptul sa modifice ori sa revoce hotărâri anterioare in raport de prevederi legislative ori interesul public.
Totodată trebuie precizat ca HCL nr. 25/2011 este un act modificator in sine, raportul de drept fiind inițiat prin HCL nr. 16/2008 si prin aceea ca modificarea a survenit ca urmare a acordului pârtilor (principiul consensualismului) la acel moment. Fata de aceste aspecte, faptul ca HCL nr. 25/2011 a intrat in circuitul civil nu determina imposibilitatea revocării si in consecința, lipsa obligativității parcurgerii procedurii prealabile instanța de judecata nefiind Îndrituita sa adauge la lege.
Se subliniază totodată ca instanța de fiind nu a făcut nicio referire la prescripția dreptului, sancțiune ce a intervenit expres potrivit art. 7 al. 7 din Legea 554/2004 deoarece intre momentul comunicării actului administrativ si momentul formulării plângerii prealabile au trecut mai mult de 6 luni.
Nu in ultimul rând tribunalul a statuat ca, in privința actelor adiționale termenul curge potrivit art. 7 alin. 6 lit. a din Legea 554/2004 si apreciază ca plângerea prealabile este formulata in termen aspect contrazis de evidenta înscrisurilor aflate la dosar care atesta depășirea fermentului legal de 6 luni intre momentul semnării actelor adiționale si formularea plângerii prealabile.
Privitor la fondul cauzei
In data de_, C. local al C. T. a emis HCL nr. 16/_ 8 privind stabilirea taxelor de pășunat si aprobarea prețului de pornire la licitație a trupurilor de pășuni alpine pentru anul 2008, prin care este
hotărâta scoaterea la licitație publica a pășunilor alpine si a loturilor zootehnice aparținând C. T., hotărându-se totodată si asupra încărcăturii de animale pe munte si taxa de pornire la licitație pentru loturile respective astfel cum reiese din Anexele I si II din HCL nr. 16/_ . In data de_ s-a organizat licitația privind închirierea loturilor de pășune alpina, participanții, printre care si reclamanții, fiind înscriși in procesul- verbal înregistrat la Primăria T. sub nr. 2159/_ . Ulterior, prin HCL nr. 24/_ privind modificarea art. 1 din HCL nr. 16/_ se hotărăște determinarea termenului de închiriere, fiind astfel stabilita "o perioada de cei puțin 6 ani In urma procedurii de licitație publica 11 adjudecatari au încheiat Contracte de închiriere, in cuprinsul acestora si prin raportare la
conținutul caietului de sarcini, fiind determinat obiectul, termenul, prețul si obligațiile pârtilor contractante.
Contractele s-au derulat in forma indicata pana in data de_, data la care a fost emisa HCL nr. 30/_ privind rezilierea contractelor de închiriere a pășunilor alpine, proprietatea C. T. încheiate cu persoane fizice. Hotărârea CL nr. 30/_ a fost determinata si întemeiata in fapt pe numeroase constatări ale neexecutării obligațiilor contractuale de către chiriași in raport de clauzele cuprinse in contractele de închiriere si caietul de sarcini, constatări ce au fost observate in mod direct de reprezentanți ai Primăriei T. (comisii de control), sesizate de cetățeni ai comunei prin numeroase petiții si reclamații, ori adresate, in mod oficial, de Instituția Prefectului Județului Bistrița Năsăud (Adresa IIB 16302 din_ ; Adresa nr. IIB 18916 din_ ), precum si ce au făcut obiectul unor cercetări
penale efectuate de IPJ Bistrița Năsăud - Serviciul de investigații a fraudelor, astfel cum reiese din Procesul - verbal al ședinței extraordinare a
1. ui local al C. T. din data de_ .
  HCL nr. 30/_ a fost contestata si prin Sentința civila nr. 348/CA/2011 pronunțata de Tribunalul Bistrița Năsăud, irevocabila prin nerecurare, s-a dispus anularea acesteia ce fiind ne legala (nu netemeinica). HCL nr. 30/2010 a fost anulata pentru modalitatea in care "a decis in mod unilateral ca printr-un act administrativ sa rezilieze toate contractele de închiriere încheiate, acte de natura civila" - pag 6, paragraf. 6 din Sentința civila nr. 348/CA/2011- prin raportare la reglementarea legala a pactelor comisorii ca modalități convenționale de rezolutionare/reziliere a raporturilor contractuale.
  Concomitent derulării cercetării judecătorești din dosarul nr._, s-a hotărât prin HCL 54/_ împuternicirea primarului comunei T. in vederea promovării in instanța a procedurilor de reziliere a contractelor de închiriere a pășunilor alpine proprietatea comunei T., încheiate in anul 2008, cu persoane fizice. La acest punct, ca motivele de temeinice a HCL nr. 30/2010 (anulata) nu au fost cenzurate de instanța de contencios administrativ in dos._, limitându-se la aspectul de nelegalitatea astfel cum s-a învederat anterior, fiind astfel admisibila o acțiune in instanța având ca obiect rezilierea contactelor de închiriere in cauza, întemeiata pe neîndeplinirea obligațiilor contractual asumate de chiriași.
  In aceste condiții, la inițiativa chiriașilor, a avut loc o renegociere a clauzelor contractuale, părțile, de comun acord, înțelegând sa modifice clauzele contractelor de închiriere in modalitatea statuata prin HCL nr. 25/_, respectiv Anexa I: Act adițional de modificare si completare a Contractului de închiriere din_ .
  Totodată, prin aceeași hotărâre de consiliu local s-a decis si încetarea demersurilor judiciare pentru rezilierea contractelor de închiriere prin încheierea unor tranzacții - Anexa II la HCL nr. 25/_ .
  Obiectul HCL nr. 25/_ este aprobarea modelului de act adițional si a modelului de tranzacție ( ambele acte, atât in ceea ce privește forma si conținutul lor, făcând parte integranta din HCL, fiind in mod expres votate in cadrul ședinței de consiliu local astfel cum reiese din procesul-verbal de ședința,) precum si împuternicirea Primarului C. T. de a semna aceste acte in numele unității administrativ teritoriale.
  1. Legalitatea Hotărârii de Consiliu Local nr. 25/_
1. Raportat la scopul pentru care a fost adoptata HCL nr. 25/_
  Astfel cum s-a arătat anterior, HCL nr. 24/_ are ca obiect aprobarea "actului adițional" anexa la Contractele de închiriere a pășunilor
  alpine proprietatea C. Teicii), aprobarea "tranzacției" in cadrul dosarelor de instanța intentate cu privire la rezilierea contractelor de închiriere si împuternicirea Primarului C. T. in vederea semnării acestor acte in numele autorității administrativ teritoriale. In conformitate cu prevederile art. 45 si urmat, din Legea 215/2001 actualizata C. local T., in calitate de parte contractanta, a hotărât in coroborare cu prevederile art. 36 alin 2 lit. c si alin. 5 lit. a din Legea 215/2001 actualizata, aprobarea modificării cuprinsului actelor adiționale la contractele de închiriere a pășunilor alpine proprietatea C. T., modificare ce a survenit ca urmare a negocierilor purtate cu cocontractanții chiriași. Scopul actului administrativ normativ este prezentat in partea dispozitiva a acestuia, aceasta fiind singura cu forța normativa astfel cum prevede art. 42 din Legea 24/2000 privind normele de tehnica legislativa "Partea dispozitiva a actului normativ reprezintă conținutul propriu-zis al reglementarii, alcătuit din totalitatea normelor juridice instituite pentru sfera raporturilor sociale ce fac obiectul acestuia";. Coroborat cu art. 45 din același act normativ care dispune: "Articolul, elementul structural de baza al pârtii dispozitive (I) Elementul structural de baza al pârtii dispozitive il constituie articolul.".
  Din conținutul actului administrativ normativ reiese in mod neechivoc voința forului decizional - C. Local T. - si anume, de a modifica prevederile contractuale la care este parte in sensul prevăzut in actul adițional - aprobat in mod expres si parte integranta a hotărârii (vezi art. 55 din Legea 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative) - de a înceta litigiile la care este parte prin încheierea unor tranzacții cu clauze expres specificate precum si împuternicirea primarului, in calitate de reprezentant, pentru a semna acesta acte. Remarca ca consiliul local nu a înțeles sa modifice cuantumul chiriei este neavenita si lipsita de temei in considerarea faptului ca actul adițional, in totalitatea acestuia sub aspectul formei si cuprinsului, este parte integranta a hotărârii in cauza si a fost supus in mod expres votului forumului legislativ.
  II Raportat ia cuprinsul HCL nr. 25/_
  Astfel cum prevede art. 38 din Legea 24/2000 structura actului administrativ este formata din următoarele părți constitutive: titlul si, daca este cazul, preambulul, formula introductiva, partea dispozitiva, formula de atestare a autenticității actului. Desigur, in considerarea prevederilor art. 55 si urm. din Legea 24/2000 anexele actului fac parte integranta din acesta.
  Privitor la invocata nemotivare a actului administrativ atacat se arată că preambulul HCL nr. 25/_ care cuprinde elementele ce au stat la baza emiterii hotărârii in conformitate cu exigentele normative cu aplicabilitate in domeniu, fiind totodată o garanție împotriva arbitrariului si dovada a temeiniciei acestuia. Dintre elementele cuprinse in preambulul hotărârii se menționează in mod distinct Expunerea de motive a primarului comunei T. înregistrata sub nr. 1399/_, Raportul de avizare al Comisiei de agricultura si silvicultura din cadrul C. ui local înregistrat sub nr. 3892/_, Raportul de avizare a Comisiei de buget finanțe, dezvoltare economica, juridica si de disciplina administrarea domeniului public si privat al comunei înregistrat sub nr. 1433/_, cuprinsul acestei hotărâri a fost formulat la inițiativa si cu acordul expres si liber exprimat al chiriașilor astfel cum s-a arătat la capitolul privind starea de fapt. Aceste considerente certifica caracterul legal si temeinic al hotărârii sub aspectul suficientei si realității motivării in conformitate cu dispozițiile art. 31 al. 2 din Constituția României.
Privitor la neretroactivitatea HCL nr. 25/ _

In conformitate cu dispozițiile normative cuprinse in Legea 213/1998 actualizata, " Art. 14. (1) închirierea bunurilor proprietate publica a statului sau a unităților administrativ-teritoriale se aproba, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului județean, a C. ui General al Municipiului București sau a consiliului local iar contractul de închiriere va cuprinde clauze de natura sa asigure exploatarea bunului închiriat, potrivit specificului acestuia. (2) Contractul de închiriere se poate încheia, după caz, cu orice persoana fizica sau juridica, romana sau străina, de către titularul dreptului de proprietate sau de administrare". Doctrina si jurisprudența, prin raportare la prevederile art. 2 din Legea 554/2004, au definit actul administrativ ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publica in vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Din reglementările indicate rezulta ca actul administrativ normativ este, in speța de fata, HCL nr. 25/_, care respecta intru totul caracterele normative in materie printre care si principiul neretroactivității (art. 15 al. 2 din Constituția României si art. 49 al. 1 din Legea 215/2001 actualizata). Definind, printr-o scurta paranteza, principiul enunțat, "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile" se observă ca obiectul acestui principiu este efectul actului

juridic administrativ, deci nefiind in prezenta unei condiții de existenta/validitate ci de eficacitate pe perioada anterioara adoptării acestuia. Actul administrativ, din perspectiva neretroactivității efectelor, ca de altfel in general, trebuie privit limitativ si exclusiv in raport de conținutul si reglementarea ce o conține, reglementare ce are forța normativa.

Astfel HCL nr. 25/_ nu conține nicio prevedere cu caracter retroactiv acesta stipulând voința pârtii contractante, comuna T. prin C. Local, de a modifica, intr-o anumita forma, un act de voita bilateral intre doua părți. Hotărârea in sine este justificata de imperativul formei de manifestare a voințe publice insa nu produce efecte prin sine in raport cu partea căreia îi este adresata, efectele luând ființa in momentul manifestării acordului de voința expres si liber exprimat prin semnarea actului adițional la contract respectiv a tranzacției. Așadar obligațiile au luat naștere prin încheierea actului adițional de către părți si produc efecte doar pentru viitor. Cu alte cuvinte, nu se poate pune semnul egal intre efectele actului administrativ HCL nr. 22/_ si efectele contractului de închiriere astfel cum este modificat prin act adițional. Suntem in prezenta unui raport de

drept bipartit in care :

C. T. in calitate de autoritate publica exprima in mod formal un acord de voința in condițiile legal statuate
C. T. in calitate de parte contractanta semnează un act adițional la contractul de închiriere, in mod consensual, cu o alta parte contractanta.

Consecința este aceea ca efectul retroactiv nu este dat de HCL 25/2011, pentru ca acest act NU reglementează in regim de putere publica un raport de drept individual, ci de cap. IV art. 4.1 din Actul adițional la contractul de închiriere care, astfel cum am arătat, este un raport de drept contractual, sinalagmatic si normativizat de art. 969 din fostul cod civil "Convențiile legal făcute au putere de lege intre părțile contractante". Ori prevederile contractuale, fie si in cazul in care parte contractanta este o autoritate administrativ teritoriala, nu sunt supuse principiului neretroactivității, fiind de necontestat primatul acordului manifestat de părți in privința efectelor contractului.

Mai mult, interpretarea clauzei contractuale prevăzuta la art. 4.1. din Actul adițional, cu buna credința, nu conduce nicidecum la identificarea unui caracter retroactiv al acesteia sub aspectul efectului: "... prețul închirierii se majorează de comun acord la un procent de 25% din sumele suplimentare obținute de chiriași începând cu anul 2009 si următorii,

indexabili pentru anii următori, ... ". In fapt, este reglementata o modalitate de determinare a prețului contractului in raport de un indice al veniturilor suplimentare obținute de chiriași pe o perioada anume de timp. Subliniem ca obligația de plata a chiriei in forma modificata s-a născut in momentul semnării actului adițional si are efecte pentru viitor aspect certificat prin dispozițiile art. 4.3. si 4.4. din Actul adițional care reglementează datele de exigibilitate a obligațiilor contractual asumate.

Privitor la necomunicarea Hotărârii de Consiliu local nr. 25/_ învederam ca HCL nr. 25/_ a fost comunicata reclamanților in conformitate cu prevederile art. 49 al. 1 din Legea 215/2001 actualizata intrând in vigoare la acea data. In acest sens se anexează prezentei Tabelul nominal cu contractanții de pășuni alpine cărora li s-a adus la cunoștința HCL T. nr. 25/2011, care cuprinde numele, denumirea muntelui, numărul de contract de închiriere si data acestuia precum si semnătura

fiecăruia dintre reclamanți.

Totodată reclamanții au fost personal prezenți la deliberarea si votarea HCL nr. 25/_ precum si anterior la ședința de consiliu local din_ in care s-a discutat despre cuprinsul actelor adiționale la contractele de închiriere, aspecte ce se verifica prin analiza proceselor-verbale de ședința din actele date. De altfel un model de act adițional a fost propus chiar de către reclamanți cu un conținut similar celui semnat. HCL nr. 25/_ a fost de asemenea afișată la sediul Primăriei T. potrivit procesului-verbal de afișaj din data de_ .

Legalitatea Actului adițional - anexa I la Hotărârea de Consiliu local nr. 25/_ .
In temeiul Actelor adiționale ale Contractelor de închiriere, astfel cum au fost semnate si asumate de parti, s-a convenit asupra modificării si completării capitolelor II, IV si V din Contracte. Deși prevederile actului adițional au ca obiect mai multe clauze care reglementează diferite drepturi si obligații in sarcina pârtilor contractante, observam ca prezentul demers judiciar se subsumează cap. IV astfel cum a fost modificat, respectiv "prețul concesiunii". Consideram Cap. IV astfel cum a fost modificat ca fiind legal.
" 4.1 Datorita prelungirii contractului de la 1 an la 6 ani si 7 luni si obținerii astfel a unor venituri suplimentare de către chiriaș, prețul închirierii se majorează de comun acord la un procent de 25% din sumele suplimentare obținute de chiriași începând cu anul 2009 si următorii, indexabili pentru anii următori, raportat la rata inflației", subpunctele următoare vizând datele de scadenta a obligației de plata a prețului contractual si modalitatea de percepere a penalităților de întârziere.
Prețul, in viziunea unanima a doctrinei, in cazul contractelor sinalagmatice, este suma de bani care reprezintă echivalentul datorat de una dintre parti cu titlu de contraprestație celeilalte parti. Prețul este obiect al prestației pârtii ce il datorează si corespunde valorii prestației, lipsa acestuia fiind sancționată in unele cazuri cu nulitatea, iar in altele cu schimbarea caracterului contractului (vânzare-cumpărare - donație). Ca elemente esențiale de validitate ale contractelor sinalagmatice, prețul trebuie sa întrunească următoarele condiții: sa fie stabilit in bani, sa fie determinat si determinabil si sa fie sincer si serios.
Prețul trebuie sa fie determinat sau determinabil (art. 1303 din fostul Cod civil in prezent reiterat in prevederile art. 1660 si urmat, din Codul civil) este o condiție sine qua non a contractelor sinalagmatice precum cel de închiriere tratat in cauza. Actele adiționale la contractele de închiriere in cadrul Cap. IV art. 4.1. nu fac decât sa exemplifice modalitatea de determinare a prețului contractual - " se majorează de comun acord la un procent de 25% "- prin raportare la un element prestabilit — " din sumele suplimentare obținute de chiriași", si anume cuantumul veniturilor suplimentare a chiriașilor, venituri obținute desigur din exploatarea bunurilor imobile obiect a contractelor. Este irelevanta, in cadrul raportului contractual, proveniența sumelor de bani pe care cel obligat, chiriașul, le plătește cu titlu de preț, atât timp cat raportul de drept este legal iar prețul reprezintă in mod real valoarea consimțita a unei contraprestații ( folosința bunului). Astfel, aserțiunea ca pârâții au încasat sume de bani reprezentând subvenții acordate chiriașilor este lipsita de temei, statuat fiind faptul ca toate plățile au fost încasate in mod expres si limitativ cu titlu de chirie, obligație contractual convenita, la care suntem îndrituiți.
Recurenții subliniază ca nu exista nici un aspect ori conduita de constrângere a chiriașilor de a semnata actele adiționale, ori de a achita prețul chiriei, cuantificarea acestuia fiind efectuata in raport de declarațiile de proprie răspundere aspect care reiese din prevederile art. 4.7 din Actul adițional si se verifica prin înscrisurile anexate prezentei.
Astfel cum s-a explicat si in ședințele de consiliu local ( vezi p-v de ședința din data de_ anexat) in care a fost discutata aceasta tema, pârâții nu înțeleg sa perceapă cota parte din subvențiile obținute de la APIA de către chiriași, ceea ce solicita este plata chiriei contractual convenita in forma si cuantumul convenit, conduita la care de altfel sunt obligați fiind vorba de valorificarea unui bun proprietate publica a comunei. Conduita chiriașilor in ceea ce privește modalitatea de procurare a sumelor de bani in vederea achitării chiriei nu ne este opozabila si nu ne poate fi in nici un caz imputata aceasta fiind o chestiune ce transcende cadrul contractual. Faptul ca aceștia au înțeles sa declare un anumit cuantum al veniturilor suplimentare obținute si sa se folosească de subvenții pentru a achita chiria tine strict de obligațiile asumate ca beneficiari ai subvențiilor de la APIA, obligații intuitu personae.
Intr-o alta ordine de idei este cel puțin lipsit de moralitate sa susții nelegalitatea prețului contractului de vreme ce in mod liber chiriașii au consimțit cu privire la toate clauzele actului adițional in urma unui proces de negociere care, astfel cum am arătat a fost inițiat de aceștia si ținând totodată seama de faptul ca acesta este un raport de drept voluntar in care nicicând nu s-a impus pârtilor obligația de a păstra relația contractuala, chiriașii fiind liberi sa solicite încetarea contractului - cap. IX art. 9.1. lit. F din Contractul de închiriere.
Potrivit art. 14 din Legea 213/1998 actualizata "Art. 14. - (1) Închirierea bunurilor proprietate publica a statului sau a unităților administrativ-teritoriale se aproba, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului județean, a C. ui General al Municipiului București sau a consiliului local, iar contractul de închiriere va cuprinde clauze de natura sa asigure exploatarea bunului închiriat, potrivit specificului acestuia. 2) Contractul de închiriere se poate încheia, după caz, cu orice persoana fizica sau juridica, romana sau străina, de către titularul dreptului de proprietate sau de administrare. " De asemenea art. 16 din același act normativ prevede "Art. 16. - (1) Sumele încasate din închirierea sau din concesionarea
bunurilor proprietate publica se fac, după caz, venit la bugetul de stat sau la bugetele locale.". Aceste prevederi normative statuează cu titlu imperativ obligația statului sau unităților administrativ teritoriale de a valorifica ( in orice forma - vânzare, închiriere, concesionare) bunurile proprietate publica in mod oneros. Astfel este, in mod expres, interzis orice raport de drept având ca obiect domeniul public in care contraprestația este inexistenta ori neproporționala cu prestația subiectului de drept public (excepție: Art. 17. Legea 213/1998 - Statul si unitățile administrativ-teritoriale pot da imobile din patrimoniul lor, in folosința gratuita, pe termen limitat, persoanelor juridice fara scop lucrativ, care desfășoară activitate de binefacere sau de utilitate publica, ori serviciilor publice.)
Privitor la proporționalitate, prevederile cap. V art. 5.1. din Contract care reglementează: "relațiile contractuale dintre proprietar si chiriaș se bazează pe principiul echilibrului financiar al închirierii, respectiv pe realizarea unei posibile egalități intre avantajele care ii sunt acordate chiriașului si sarcinile care ii sunt impuse", reiterând practic reglementarea anterior prezentata. Este, de altfel, o chestiune de simt civic si responsabilitate morala, ca valorificarea unui bun public sa fie făcuta in condiții profitabile pentru autoritatea publica atâta vreme cat sumele încasate se fac venit la bugetul de stat ori local.
In ceea ce privește chestiunea scopului încheierii contractelor de închiriere de către C. T., aspect tratat in cadrul acțiunii introductive de
instanța la pag. 10, acesta este punerea in valoare a suprafețelor de pajiști in sensul sporirii producției de masa verde si a calității aceștia (Ord. 235/2003) conservarea si susținerea microflorei si microfaunei (Legea 347/2004) insa acestea nu pot exclude imperativitatea caracterului sinalagmatic oneros al raportului de drept in măsura in care se dispune de bunuri proprietate publica.
Raportat la lipsa capacității de folosința a C. ui Local Dispozițiile art. 21 din Legea 215/2001 actualizata prevăd :" Art. 21. -
(1) Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridica deplina si patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscala si ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum si la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor si obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public si privat in care acestea sunt parte, precum si din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, in condițiile legii". Totodată potrivit art. 23 din același act normativ: "Art. 23. - (1) Autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locala in comune, orașe si municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești si municipale, ca autorități deliberative, si primarii, ca autorități executive. Consiliile locale si primarii se aleg in condițiile prevăzute de legea pentru alegerea autorităților administrației publice locale. 2) Consiliile locale si primarii funcționează ca autorități ale administrației publice locale si rezolva treburile publice din comune, orașe si municipii, in condițiile legii".
Raportat la aceste reglementari consiliul local are ca atribuții privind administrarea domeniului public si privat al comunei, orașului sau municipiului (vezi art. 36 al.2 pct. C din Legea 215/2001 actualiz.) cu specificarea modalității in cuprinsul art. 36 al. 5 lit. a " hotărăște darea in administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publica a comunei, orașului sau municipiului, după caz, precum si a serviciilor publice de interes local, in condițiile legii".
Observând normele indicate rămâne de neînțeles contestarea legalității actului administrativ HCL nr. 25/_ ori a actului adițional sub aspectul lipsei capacității de folosința a consiliului local atât timp cat hotărârea este emisa de către consiliul local in conformitate cu atribuțiile legal statuate iar parte a raportului contractual este unitatea administrativ locala - C. T.
- astfel cum fara putința de tăgada rezulta din art. 1.1 al Actului adițional "
C. local T. in numele si pentru C. T., in calitate de proprietara, prin primarul comunei M. Sever... ".
C. local T. este autoritatea administrativ publica deliberativa prin care unitatea administrativ teritoriala își exercita capacitatea de folosința si de exercițiu.
Cu privire la caracterul de impozit al procentului de 25% solicitat din sumele suplimentare obținute de chiriași.
Procentul de 25 % din veniturile suplimentare este perceput cu titlu de chirie contractual convenita nu cu titlu de impozit.
In consecința mențiunile privitoare la modalitatea de percepere si colectare a acestor sume de bani in raport de prevederilor Legii 571/2003 privind codul fiscal sunt străine de cauza.
Astfel cum s-a arătat, contractul de închiriere, cu caracter sinalagmatic si oneros, conține la cap. 4 art. 4.1. modalitatea de determinare a prețului contractului, respectiv al chiriei, prin raportare la un indice reprezentând veniturile suplimentare obținute de chiriași din folosința trupurilor de pășune. Aceste sume sunt percepute si încasate de către C.
T. in mod exclusiv ( si evident !!!) cu titlu de chirie contractuala, deci contraprestație a cedării folosințe bunurilor. Aspectul învederat se evidențiază si prin înscrierea in evidentele contabile ale C., respectiv in contul 5004 cont de autofinanțate articolul pășuni comunale si nicidecum in contul 2107020201 aferent bugetului local - impozit pe teren.
Cu privire la caracterul ilicit al actelor adiționale

Deși este invocat caracterul ilicit al cauzei in condițiile art. 1238 din Codul civil, acțiunea introductiva de instanța ori hotărârea instanței de fond nu cuprinde nici o mențiune in privința motivelor unei asemenea statuari.

Sub aspectul cauzei ca încheierea contractelor de închiriere precum si a actelor adiționale este justificata de imperativul gestionarii legale si temeinice a domeniului public si privat al unității administrativ teritoriale in interesul comunității. Raportul de drept a fost încheiat urmare a unei proceduri de licitație publica precum si ca toate actele administrative in cauza au avizul de legalitate din partea Instituției Prefectului Județului Bistrița Năsăud. Caracterul oneros al acestor contracte nu este prin sine cauza lor ci exprimarea obligației legal impuse in contextul contractelor de închiriere cu respectarea art. 14, 17 din Legea 213/1998 actualizata coroborat cu prevederile OUG nr. 34/2006 si OUG nr. 54/2006 si totodată a consimțământului expres si liber exprimat al pârtilor contractante ( art. 1204 Cod civil).

In considerarea motivelor ce preced, se solicită admiterea recursului respingerea acțiunii in contencios administrativ, astfel cum este formulata, in principal ca inadmisibila si in subsidiar ca netemeinica.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, recurenții G. G. - D.

, J. G., P. G., P. G., S. G., SCUTURIC1 I. si S.

N. - M. au solicitat respingerea recursurilor declarate de paratele C. Local al comunei T. si C. T., ca nefondate. Cu cheltuieli de judecată în recurs.

În motivarea întâmpinării se arată că prin recursul declarat in cauza paratele recurente critica hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate si netemeinicie. Se susține in esența ca hotărârea recurată ar fi nelegala prin prisma modului in care a soluționat excepția de inadmisibilitate, iar pe fond pentru nelegalitate si netemeinicie.

Arată intimații că susținerile critice ale recurenților privind modul in care instanța de fond a soluționat excepția lipsei procedurii prealabile si a inadmisibilității acțiunii promovata de reclamanți, sunt nefondate, dezvoltând pe larg această apărare.

Consideră intimații că susținerile recurenților privind fondul cauzei, sunt nefondate. Contrar susținerilor recurenților, încheierea actului adițional nu s-a făcut in nici un caz la inițiativa chiriașilor, ci in mod abuziv de către recurenta C. Local T. .

Așa cum a statuat si instanța fondului in anul 2008 C. Local T. a emis Hotărârea nr. 16/2008 completata prin Hotărârea nr.24/2008 prin care a decis organizarea unei licitații publice pentru închirierea pășunilor proprietatea comunei. La aceasta licitație au participat reclamanții si numiții Bumbu G. si S. V. iu care au adjudecat aceste pășuni, sens in care s-au încheiat contractele de închiriere pentru o durata de 6 ani si 7 aluni începând din data de_ si pana la data de_ . Scopul pentru care s- a organizat aceasta licitație a fost acela de valorificare a pășunilor proprietatea comunei.

După încheierea contractelor de pășunat, beneficiarii au depus cereri la Centrul Județean Bistrița - Năsăud al APIA pentru a obține plați in cadrul Schemei de sprijin pe suprafața, plați pe care le-au încasat pentru campaniilor 2008 si 2009. In primăvara anului 2010, fosta conducere a Centrului Județean Bistrița - Năsăud al APIA s-a deplasat in localitatea T. si in cadrul unei adunări populare - fiind si in preajma alegerilor locale - au declarat ca plățile in cadrul Schemei de sprijin pe suprafața se cuvin C. ui Local T. - cu alte cuvinte întregii comunități - si nu beneficiarilor contractelor de închiriere ca utilizatori ai pășunilor. In urma acestor

"afirmații" primarul comunei i-a invitat pe toii beneficiarii contractelor de închiriere si le-a propus*" sa cedeze 25% din sumele încasate de la APIA in contul C. ui Local T. . Deoarece toți beneficiarii contractelor de închiriere au refuzat, C. Local T. a emis Hotărârea nr. 30/2010 prin care a reziliat toate contractele de închiriere. Prin sentința civila nr. 348/CA/2011 pronunțata de Tribunalul Bistrița - Năsăud s-a dispus anularea acestei hotărâri de consiliu local, ca fiind nelegala si netemeinica.

Primarul comunei T. a comunicat Hotărârea nr.30/2010 Centrului Județean Bistrița - Năsăud al APIA solicitându-le sa nu le acorde plățile reclamanților pe motiv ca toate contractele de închiriere au fost reziliate si ca pentru acest motiv C. Local T. nu recunoaște validitatea acestora.

După anularea Hotărârii nr. 30/2010, C. Local T. a înregistrat pe rolul Judecătoriei Năsăud 12 acțiuni prin care a solicitat rezilierea contractelor de închiriere încheiate cu reclamanții, contracte încheiate in urma licitației publice organizate. După înregistrarea acțiunilor, ce au format obiectul dosarelor nr._ ,_ etc. ale Judecătoriei Năsăud, primarul comunei T. le-a comunicat reclamanților ca le va elibera actele necesare pentru obținerea plaților in cadrul Schemei unice pe suprafața, in speța declarația de eligibilitate si dovada utilizării pășunilor si ca va renunța la judecata doar in condițiile in care reclamanții vor "ceda 25% din sumele încasate de la APIA retroactiv începând din anul 2008.

In fata acestui "șantaj", reclamanții au acceptat sa încheie o

"Tranzacție" prin care C. Local T. a renunțat la judecata in dosarele aflate pe rolul Judecătoriei Năsăud. In acest scop s-a adoptat Hotărârea nr. 25/_ de către C. Local T. prin care primarul a fost împuternicit sa semneze actele adiționale Ia contractele de închiriere ale pășunilor alpine, modelul de tranzacție si declarația de renunțare la judecata.

Hotărârea de consiliul local nu este motivata in fapt si drept.

Din acest punct de vedere este indiscutabil ca aceasta hotărâre este lovita de nulitate. Potrivit art. 17 pct.2 din Recomandarea (2007)7 a Comitetului de miniștri a Statelor Membre referitoare la o buna administrație, actele individuale trebuie sa fie motivate adecvat, cu indicarea motivelor de fapt si de drept pentru care au fost adoptate". Actul administrativ atacat il împuternicește doar pe primar sa semneze o serie de acte, fara sa cuprinde vreo referire la oportunitatea emiterii acestuia si in special fundamentarea in ceea ce privește majorarea cuantumului chiriei si definirea noțiunii de sume suplimentare provenite din veniturile suplimentare realizate de chiriași din exploatarea pășunilor închiriate.

Deoarece actul administrativ atacat nu este motivat in fapt si drept, suntem in imposibilitate de a analiza legalitatea si temeinicia lui.

Susținerile recurenților privind respectarea normelor de tehnica legislativa cu ocazia emiterii acestei hotărâri de consiliu local, sunt nefondate si ele exced obiectului pricinii

Hotărârile de consiliu local nu sunt acte normative in sensul Legii nr.24/2000. Pe cale de consecința invocarea acestui act normativ, este greșita.

Actele adiționale atacate, au o cauza ilicita si ele sunt lovite de nulitate absoluta.

Contractul inițiat a fost încheiat pentru o perioada de 6 ani si 7 luni, respectiv din data de_ pana in data de_ . Prețul concesiunii a fost stabilit la 2.070 lei pentru anul 2008 si indexabil in raport de rata inflației pentru anii următori Prin actul adițional s-a stabilit doar un procent de 25% din sumele suplimentare obținute de chiriaș începând cu anul 2009. Evident ca s-a menținut si suma fixa de 2.070 lei stabilita inițial.

Motivul invocat de recurenți in sensul ca acest act adițional s-a încheiat datorita prelungirii duratei contractului de la 1 an la 6 ani si 7 luni, este inexact. Așa cum rezulta din clauzele contractului inițial, acest contract s-a încheiat in anul 2008 pentru o durata de 6 ani si 7 luni Pe cale de consecința prin actul adițional nu s-a prelungit durata contractului de închiriere deoarece durata lui era deja stabilita ca fiind de 6 ani si 7 luni Prin aceasta mențiune recurentele au încercat sa creeze o aparenta de

"legalitate" a actului administrativ.

Actul adițional cuprinde la capitolul prețul contractului doua sume cu titlu de chirie* respectiv suma de 2.070 lei stabilita inițial care se menține si in plus o cota de 25%. Si din acest punct de vedere actul adițional este lovit de nulitate. Cuantumul chiriei nu se poate stabili intr-o suma fixa si o cota procentuala.

Procentul de 25% din sumele suplimentare obținute de chiriaș nu sunt definite. Pășunea ca atare nu produce sume suplimentare. Evident ca sumele suplimentare nu pot proveni din valorificarea fructelor de pădure pentru simplul motiv ca nu exista o asemenea plantație. Pășunea închiriata este utilizata in mod exclusiv pentru pășunatul animalelor.

Sumele suplimentare reprezintă sumele obținute de utilizatorul pășunii ca plați in cadrul Schemei de prijin pe suprafața, in baza OUG nr.

125/2006 pentru aprobarea schemelor de plați directe si plați naționale directe complementare. Potrivit art. 6 alin. l din acest act normativ, beneficiarii plaților directe in cadrul Schemei de plata unica pe suprafața pot fi persoanele fizice si/sau persoanele juridice care exploatează terenul agricol pentru care solicita plata in calitate de proprietari, arendași, concesionari, asociați administratori in cadrul asociațiilor in participațiune, locatari sau alte asemenea, iar potrivit alin.2 din același articol, arendatorul, concedentul si/sau locatorul nu beneficiază de plați directe pentru terenul arendat, concesionat si/sau închiriat.

Utilizarea sumelor încasate in alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate constituie infracțiune.

In aceste condiții este indiscutabil ca acest act adițional cu privire la cedarea către C. Local T. a procentului de 25% din sumele încasate cu titlu de plați in cadrul Schemei unice pe suprafața acordate in baza OUG nr.125/2006, are un scop ilicit.

Susținerile recurentelor in sensul ca procentul de 25% din "veniturile suplimentare" ar fi perceput cu titlu de chirie si nu de impozit, sunt străine de natura cauzei. Reclamanții nu au susținut o asemenea împrejurare. Motivul de nulitate al actelor adiționale invocat, a fost acela ca procentul de 25% se refera la plățile încasate de la APIA si nicidecum cu titlu de impozit. Pe de alta parte este de precizat ca nici instanța fondului nu a analizat legalitatea actelor adiționale prin prisma acestei împrejurări respectiv a impozitului.

Raportat la starea de fapt expusa este evident ca actele adiționale nu au fost încheiate la inițiativa chiriașilor, așa cum in mod tendențios se susține prin motivele de recurs. Actul adițional cuprinde clauze care ii lezează pe chiriași. In aceste condiții este evident ca acești chiriași nu au fost de acord cu încheierea lor, așa cum de altfel am si precizat.

Acestea sunt considerentele pentru care hotărârea instanței de fond este legala si temeinica sub toate aspectele, impunându-se respingerea recursului declarat de parate ca nefondat. Cu obligarea recurentelor si la plata cheltuielilor de judecata.

Pârâții recurenți C. T. prin Primar și C. Local al comunei T. au depus la dosarul cauzei "concluzii scrise"; întemeiate din punct de vedere formal pe prevederile art. 146 C.pr.civ., solicitând admiterea recursului propriu, modificarea în totalitate a sentinței recurate, iar pe cale de consecința:

respingerea, in principal ca inadmisibila, iar in subsidiar ca netemeinicia a acțiunii introductive de instanță așa cum este formulată,
menținerea ca legala si temeinica a Hotărârii C. ui Local al C. T. nr. 25/_ ;
menținerea ca legale si temeinice a actelor adiționale de modificare si completare a Contractelor de închiriere cuprinse in Hotărârea C. ui Local al C. T. nr. 25/_ ;
nerestituirea sumelor avansate de către reclamanți si încasate de către unitatea administrativ teritoriala C. T. în temeiul Contractelor de închiriere cuprinse in Hotărârea C. ui Local al C. T. nr. 25/_ ;
obligarea intimaților reclamanți la achitarea cheltuielilor de judecata ocazionate in prezentul litigiu, reprezentând onorariu avocat în fond și recurs. Concluziile scrise au reluat, în general, argumente din recurs.

Analizând recursurile declarate, Curtea reține următoarele:

În legătură cu motivul de recurs ce alegă nerespectarea formalităților prealabile acțiunii în contencios administrativ, Curtea reține că nu s-a

demonstrat comunicarea către reclamanți a actului administrativ atacat, respectiv Hotărârea C. ui local T. nr. 25/2011, deoarece acest act administrativ individual nu se comunică pe bază de tabel nominal, cum se pretinde a se fi realizat în speță, ci individual fiecărui destinatar, cum nu s-a realizat în speță. Din această perspectivă, nu se poate opune reclamanților o dată anume de început a termenului de formulare a plângerii prealabile, demersul lor în acest sens fiind în termen.

Sub aspectul actelor adiționale nr._ ,_ ,_ ,

1560 la contractele de închiriere nr._ ,_ ,_, 2479/_, Tribunalul a reținut corect că sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin. 6 lit. e din Legea 554/2004, conform cărora plângerea prealabilă în cazul acțiunilor care au ca obiect contracte administrative trebuie făcută în termenul de 6 luni de la data încheierii sau modificării contractului, în cazul litigiilor legate de încheierea sau modificarea lui, iar cu privire la aceste acte plângerea este astfel formulată în termen de către reclamanți.

Sub aspectul stării de fapt, Curtea reține că prin Hotărârea C. ui Local nr. 16/2008, completată de Hotărârea C. ui Local nr. 24/2008, C. Local al comunei T. a decis organizarea unei licitații publice pentru închirierea pășunilor proprietatea comunei, licitație la care au participat și reclamanții, cu care au fost încheiate contractele de închiriere pentru suprafețele de pășuni alpine, pentru o perioadă de 6 ani.

Prin Hotărârea C. ui Local nr. 30 din_, pârâtul C. Local al comunei T. a decis rezilierea contractelor de închiriere a pășunilor alpine, proprietatea comunei T., încheiate cu reclamanții. Hotărârea a fost anulată prin Sentința civilă nr. 348/CA/2011, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița Năsăud, irevocabilă prin nerecurare. Ulterior comunicării sentinței, pârâtul C. Local T. a adoptat Hotărârea nr. 54/_ privind împuternicirea primarului comunei T. în vederea promovării acțiunilor privind rezilierea contractelor de închiriere privind suprafețele de pășune, proprietatea C. T. . C. Local al comunei T. a promovat în data de_ pe rolul Judecătoriei Năsăud acțiuni în vederea rezilierii contractelor de închiriere încheiate cu reclamanții, la cea mai mare parte dintre acestea renunțând ulterior ca urmare a intervenirii unei înțelegeri între părți.

Prin Hotărârea C. ui Local nr. 25/_, obiect al prezentei cauze, a fost împuternicit Primarul comunei T. (art. 3 și 4 din hotărâre) în vederea semnării actelor adiționale la contractele de închiriere a pășunilor alpine, proprietatea comunei T., încheiate în anul 2008 precum și a tranzacțiilor de renunțare la acțiunile în instanță. Prin art. 1 și 2 din hotărâre, consiliul local a aprobat modelul actului adițional, anexă la contractele de închiriere a pășunilor alpine, proprietatea comunei T., cu persoane fizice de pe raza comunei, precum și modelul de tranzacție de renunțare la acțiunile în instanță, cu persoanele fizice beneficiare de contracte de închiriere a pășunilor alpine, conform anexelor 1 și 2 care fac parte din hotărâre.

Contrar a ceea ce s-a reținut de prima instanță, nu există în dreptul nostru o obligație generală a administrației de a-și motiva, prin însuși actul, actul administrativ pe care-l emite. O asemenea cerință ar constituii un impediment serios în funcționarea autorităților și ar genera un cost administrativ foarte mare. Tribunalul a reținut art. 17 pct. 2 din Recomandarea (2007)7 a Comitetului de miniștri a Statelor Membre referitoare la o bună administrație, conform căreia "actele individuale trebuie să fie motivate adecvat, cu indicarea motivelor de fapt și de drept pentru

care au fost adoptate", însă acest act internațional nu are efect juridic obligatoriu nici măcar față de statele membre ale C. ui Europei, necum în raport direct și nemijlocit față de resortisanții acestora și autoritățile publice.

Din această perspectivă, este suficient ca autoritatea emitentă să-și motiveze actul cel mai târziu în procesul ce poartă asupra valabilității sale, chiar și prin formele procedurale specifice unui pârât, respectiv întâmpinare, căi de atac. Ca atare, nu se poate reține nelegalitatea actului administrativ pricinuită de o eventuală nemotivare intrinsecă, în speță autoritatea a oferit motive în susținerea legalității actelor atacate.

Cu privire la actele adiționale încheiate cu reclamanții, conform modelului cuprins în anexa nr. 1 la HCL nr. 25/_, se reține că prin acestea s-a convenit asupra modificării și completării capitolelor II, IV, și V din contracte.

Potrivit Cap. IV: "4.1 Datorită prelungirii contractului de la 1 an la 6 ani si 7 luni si obținerii astfel a unor venituri suplimentare de către, chiriaș, prețul închirierii se majorează de comun acord la un procent de 25% din sumele suplimentare obținute de chiriași începând cu anul 2009 si următorii: indexabili pentru anii următori, raportat la rata inflației" Alte prevederi au vizat datele de scadență a obligației de plată a prețului contractual și modalitatea de percepere a penalităților de întârziere.

Se observă că pe lângă o majorare a chiriei, un alt avantaj obținut de reclamanți prin încheierea adiționalelor l-a reprezentat renunțarea la judecată de către autoritate în procesele de reziliere a contractelor de închiriere.

Tribunalul a examinat prevederi disparate din contracte pe care le-a interpretat într-un mod discutabil, conchizând că scopul vizat de comună prin contractele de închiriere ar fi doar punerea în valoare a suprafețelor de pajiști, prin sporirea producției totale de masă verde si a calității acesteia, în concordanță cu creșterea eficienței economice a exploatării animalelor, în special a efectivelor de taurine și ovine. Pe această premisă greșită, Tribunalul a reținut că obiectul contractului nu presupune realizarea de venituri de către reclamanți pentru a plăti un procent de 25% din sumele suplimentare.

Curtea nu este de acord cu această interpretare. Contractul de închiriere este, în speță, unul sinalagmatic, părțile obligându-se reciproc și interdependent. Prin urmare, pârâții nu au urmărit o simplă punere în valoare a suprafețelor de pajiști ci, în primul rând, un scop lucrativ, pecuniar, cauza imediată (scopul) fiind în speță obținerea chiriei. Pârâții nu s-au dezis de acest scop prin încheierea adiționalelor, ci, dimpotrivă, l-au urmărit cu consecvență, când au sesizat existența unor posibilități alternative a chiriașilor de obținere a unor venituri. Fiind vorba despre acte emise în manifestarea voinței pârâților, scopul trebuie cercetat din perspectiva acestora, când se alegă o cauză ilicită. Curtea observă, totuși, că și reclamanții au închiriat pășunile pentru obținerea de venituri și profit, subînțeles, în principal din creșterea animalelor, însă fără excluderea vreunei alte eventuale modalități.

Tribunalul a mai reținut că termenul de venituri suplimentare nu a fost definit în contract. Această împrejurare semnifică doar că noua cotă se aplică tuturor veniturilor suplimentare, indiferent de natura acestor, în nici un caz că se are în vedere exclusiv subvențiile acordate de APIA. Chiriașii nu sunt obligați să obțină subvenții, ei pot, de asemenea, utiliza pășunile și în alte moduri generatoare de fluxuri bănești, cum ar fi, bunăoară, și în scop

turistic, fie că e vorba despre agroturism, turism în scopul observării florei și faunei locale specifice etc.

Tribunalul menționează dispozițiile art. 6 alin. 1 din OUG 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, potrivit cărora beneficiarii plăților directe în cadrul Schemei de plată unică pe suprafață pot fi persoanele fizice și/sau persoanele juridice care exploatează terenul agricol pentru care solicită plata, în calitate de proprietari, arendași, concesionari, asociați administratori în cadrul asociațiilor în participațiune, locatari sau altele asemenea. Se mai menționează art. 2 din același act normativ care prevăd că "arendatorul, concedentul și/sau locatorul nu beneficiază de plăți directe pentru terenul arendat, concesionat și/sau închiriat";.

Pe baza acestor dispoziții, s-a tras concluzia că actele adiționale se întemeiază pe o cauză ilicită, astfel că intervine sancțiunea nulității pentru a le lipsi de efectele juridice ce contravin legii. Este adevărat că lipsesc din algoritmul logic mai multe premise intermediare, însă acestea pot fi completate preluând susținerile reclamanților, care se plâng, practic, de deturnarea unei părți din subvenție înspre autoritate, subvenție care ar intangibilă.

Din această perspectivă, Curtea reține că subvențiile (sub forma plăților directe complementare) nu înseamnă sume de bani intangibile, dimpotrivă, ele reprezintă un ajutor pentru persoane care desfășoară anume activități agricole, pentru a putea continua aceste activități, de importanță sporită pentru economie. Din aceste sume se pot plăti inclusiv chirii pentru suprafețe de teren utilizate, chirii sau rate pentru mijloacele mecanizate și inventar agricol, orice cheltuială pentru derularea activității. Prin urmare, utilizarea unor părți din subvenții pentru suportarea cheltuielilor cu chiria nu contravine nici unui text legal, ci, dimpotrivă, este o plată firească în condițiile în care beneficiarii din speță sunt doar utilizatori nu și proprietari ai terenurilor avute în vedere; bineînțeles, dacă reclamanții obțineau subvenții pentru activități desfășurate pe terenuri proprii, nu închiriate, plățile directe nu erau utilizate și pentru suportarea costului bunului închiriat.

Conduita autorității a fost în speță aceea a unui bun proprietar care respectă principiul economicității folosirii bunului public. Astfel, în conformitate cu art. 14 din Legea 213/1998 închirierea bunurilor proprietate publică a statului sau a unităților administrativ-teritorială se aproba, după caz, prin hotărârea Guvernului, a consiliului județean, a C. ui General ai Municipiului București Sau a consiliului local, iar contractul de închiriere va cuprinde clauze de natura sa asigure exploatarea bunului închiriat potrivii specificului acestuia. Contractul de închiriere se poate încheia, după caz, cu orice persoana fizica sau juridica, romana sau străina, de către titularul dreptului de proprietate sau de administrare.

Art. 16 din același act normativ prevede că sumele încasate din închirierea sau din concesionarea bunurilor proprietate publica se fac, după caz, venit la bugetul de stat sau la bugetele locale. Potrivit cap. V art. 5.1. din Contract: "relațiile contractuale dintre proprietar si chiriaș se bazează pe principiul echilibrului financiar al închirierii, respectiv pe realizarea unei

posibile egalități intre avantajele care ii sunt acordate, chiriașului si sarcinile care ii sunt impuse". Nu este nimic ilicit în valorificarea adecvată a bunului public, cu atât mai mult cu cât această valorificare a fost consimțită de reclamanți prin semnarea adiționalelor. În contextul acceptării adiționalelor

prin semnare, Curtea mai reține că în acțiune și, foarte succint, în întâmpinarea la recursul pârâților, reclamanții se plâng de tensiuni locale care i-ar fi împins spre acceptarea adiționalelor. Aceste susțineri sunt nedemonstrate, însă chiar dacă ele ar fi reale, nu ar releva decât că percepția cetățenilor era în sensul celor decise de pârâți, ceea ce validează, o dată în plus - și din perspectiva oportunității, conduita din speță a administrației care a înțeles să fie diligentă în exploatarea bunurilor proprietate publică.

Cu privire la recursul reclamanților, care vizează cuantumul cheltuielilor de judecată acordate de tribunal, Curtea reține că potrivit art. 274 C. pr. civ., numai partea care cade în pretenții poate fi obligată la plată, ceea ce nu este cazul în urma admiterii recursului pârâților și respingerii acțiunii. Ca atare, nu există un drept al reclamanților la acordarea cheltuielilor de judecată în proces, în nici un cuantum, astfel încât recursul lor cu privire la cuantumul cheltuielilor nu are obiect și se impune a fi respins.

Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 C. pr. civ., Curtea urmează să admită recursul declarat de pârâți și să modifice hotărârea atacată în sensul că va respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanți.

Totodată, în temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., Curtea urmează să respingă recursul reclamanților.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâții C. T. și C. LOCAL AL C.

T. împotriva sentinței civile nr.2593 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița-Năsăud, pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții G. G. D., J. G., P. G., P. G., R. M., S. G., S.

I., S. N. M. împotriva pârâților C. T. și C. LOCAL AL C.

T. .

Respinge recursul declarat de reclamanții G. G. D., J. G., P. G., P. G., R. M., S. G., S. I., S. N. M.

, împotriva aceleiași sentințe. Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE				JUDECĂTORI
V. G. A.	A.	M.	S. L.	R.

GREFIER

M. V. -G.

Red.SLR/dact.MS

3 ex./_

Jud.fond: L.T.B.

Decizia civilă nr. 8634/2013. Anulare act emis de autoritati publice locale

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 8634/2013. Anulare act emis de autoritati publice locale