Sentința civilă nr. 4925/2013. Anulare act emis de autoritati publice locale
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
cod op. 4204
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4925
Ședința publică din 17 Septembrie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: I. V. - judecător
G. ier: P. I.
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta LS, în contradictoriu cu pârâții C. Local B.
M. și Primăria Baia Mare.
La apelul nominal lipsesc părțile.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța constată că dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din 4 septembrie 2013, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea fiind amânată pentru 11 septembrie 2013, respectiv 17 septembrie 2013 când după deliberare s-a pronunțat următoarea hotărâre.
T.
Asupra acțiunii de față,
Prin sentința civilă nr. 11824 din 12 decembrie 2012 pronunțată în dosar nr._, Judecătoria Baia Mare a admis excepția necompetenței materiale și a declinat în favoarea T. ui M. - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, soluționarea cererii în anulare act administrativ, introdusă de reclamanta LS în contradictoriu cu pârâții C. Local B.
M. și Primăria M. B. M. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că obiectul cererii reclamantei este anularea unei hotărâri a C. ui Local B. M. și a autorizației de construcție privind parcarea situată pe str. P. Ș., din B. M.
.
Contenciosul administrativ este activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul legii evocate, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
Reținând că potrivit art. 2 pct. d din Codul de procedură civilă, tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele aflate în competența curților de apel, judecătoria a considerat că obiectul cererii, chiar imprecis determinat, prin neindividualizarea actelor administrative a căror anulare s-a solicitat, se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004.
La Tribunalul Maramureș dosarul a fost înregistrat sub nr._ .
Pentru primul termen de judecată, reclamanta a depus precizare de acțiune prin care a solicitat tribunalului ca în contradictoriu cu Municipiul B.
M. prin P. și a C. ui Local B. M. prin Președinte de ședință, să dispună anularea hotărârilor C. ui Local și a autorizației de construire în cazul în care acestea au fost emise, luarea unor măsuri pentru recunoașterea și repararea prejudiciilor cauzate de lucrările de amenajare a albiei Văii Usturoiului, a carosabilului și a parcării din fața Liceului de Artă în dreptul imobilului în care locuiește reclamanta, respectiv 1D pe str. P. Ș. din B.
M., lucrări prin care s-a redus spațiul dinspre casa reclamantei și mașini, de la aproximativ 5 metri până la aproximativ 90 cm.
Reclamanta a susținut că înaintea lucrărilor de lărgire a parcării, între gardul casei și parcarea din fața Liceului de Artă era o distanță de aproximativ
5 metri însumată astfel: zona verde dintre gard și vale 1,80 m; Valea Usturoiului cu o lățime de aproximativ 2,70 m și bordura care delimita parcarea, aproximativ 0,44 m iar acum distanța este de 90 cm iar unele porțiuni și mai puțin de atât, botul mașinilor intrând aproape în gard, fapt ce impune ca parcarea să se mențină pe vechiul amplasament pentru a înlătura disconfortul reclamantei și familiei sale cauzat atât de mașinile parcate cât și de elevii liceului.
Reclamanta a arătat că solicită obligarea pârâților să repare prejudiciul pe care l-au creat iar în dreptul imobilului să creeze o distanță minimă de 2 metri între gard și parcare, de-a lungul gardului, suprafață pe care instanța să-i oblige să o amenajeze ca zonă verde și să planteze arbuștii ornamentali, pentru a crea o cât de mică barieră verde între mașini și curte. Iar de o parte și de alta a porții să îi oblige să amenajeze balustrade, de la poartă înspre parcare pe o distanță de 4,5 metri, pentru ca mașinile să nu mai poată parca sau întoarce în fața porții.
Prin întâmpinare, Municipiul B. M. a invocat excepția nulității cererii de chemare în judecată fiind lipsită de obiect și a solicitat respingerea acesteia ca nefondată.
Pârâtul a susținut că nu a fost emisă autorizație de construire sau hotărâre de Consiliu Local pe lucrările de reamenajare a parcării publice existente pe str. P. Ș. din B. M., lucrările executate fiind de reparații și întreținere cu scopul de a asigura condiții de circulație mai bune, fluidizarea traficului și suplimentarea lucrărilor de parcare existente, astfel lipsește obiectul cauzei.
Pârâtul a arătat că lucrările de întreținere și reparații au fost executate pe domeniul public al M. B. M., fără a fi afectate proprietățile private, municipalitatea venind în sprijinul riveranilor pentru asigurarea accesului spre locuințe prin amenajarea de podețe acolo unde situația impunea acest lucru și de suplimentare a locurilor de parcare existente, lucrările fiind necesare pentru asigurarea scurgerii apei prin decolmatarea albiei pârâului, realizându-se totodată și fluidizarea traficului în zona Liceului de Artă prin lărgirea carosabilului și reamenajarea parcării publice existente.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la_, reclamanta LS a solicitat respingerea excepției nulității acțiunii invocată de Municipiul B. M. prin P. iar pe fond admiterea acțiunii formulate și a cerut în subsidiar luarea unor măsuri pentru recunoașterea și repararea prejudiciilor cauzate de lucrările întreprinse prin crearea unei distanțe de minim 2 metri între parcare și gard, de-a lungul gardului.
Reclamanta a susținut că prin executarea lucrărilor menționate au fost încălcate dispozițiile art. 3 lit. c din Legea nr. 50/1991 și de art. 3 lit. c din Ordinul nr. 536/1997 unde este prevăzut faptul că distanța de la ferestrele caselor și până la parcări este de minim 10 metri, ori, distanța dintre parcarea mașinilor și gardul reclamantei este de câțiva centimetri iar față de ferestre de aproximativ 3 - 4 metri, siguranța și liniștea reclamantei fiind puse în pericol iar lucrările executate i-au produs mai mult deservicii.
În drept a invocat prevederile art. 1 și următoarele din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, Ordinul nr. 536/1197 privind aprobarea Normelor de igienă și mediul de viață al populației.
Examinând cu prioritate excepțiile în conformitate cu art. 137 Cod pr. civilă, instanța constată că excepția lipsei calității procesuale a Primăriei B.
M. a rămas fără obiect având în vedere că prin precizarea din_ înregistrată la Tribunalul Maramureș, reclamanta a chemat în judecată Municipiul B. M. reprezentat prin P. .
Nu s-a contestat faptul că pe str. P. S. din B. M. s-au executat lucrări de reamenajare și extindere a parcării publice pe terenul proprietate publică a municipiului situat în fața Liceului de Artă, lucrările fiind necesare și pentru asigurarea scurgerii apei prin decolmatarea albiei pârâului Valea Usturoiului, a fluidizării traficului în acea zonă prin lărgirea carosabilului.
Dat fiind faptul că nu s-a adoptat o hotărâre de consiliu local, respectiv o autorizație de construire, acțiunea reclamantei privind anularea unor astfel de acte administrative este lipsită de obiect și astfel este neavenită chemarea în judecată a C. ui Local B. M. .
Reclamanta și-a întemeiat acțiunea și precizarea de acțiune pe dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termen legal a unei cereri se poate adresa instanței de contencios administrativ
competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Atâta vreme cât nu au fost emise acte administrative, în cauză nu poate fi reținută incidența textului de lege menționat anterior.
Nemulțumirea reclamantei este legată de faptul că s-a extins parcarea publică din fața proprietății sale imobiliare, fapt ce îi creează disconfort prin aglomerație și zgomot, raportat la distanța foarte mică dintre parcare și locuința sa, zgomotul fiind produs atât de mașinile care parchează cât și de elevii liceului.
Instanța consideră că prevederile art. 3 lit. c din Ordinul nr. 536/1997 invocate de reclamantă nu au relevanță în prezenta cauză ținând cont de împrejurarea că parcarea este amenajată pe terenul proprietatea municipiului iar extinderea trebuia adoptată la condițiile concrete legate de suprafața disponibilă existentă.
Pe de altă parte, împrejurarea că imobilul situat în zona de parcare, în natură casă de locuit proprietatea reclamantei, este construit foarte aproape de stradă, nu poate fi imputabil pârâtului.
Din perspectiva considerentelor arătate și având în vedere dispozițiile art. 18 al. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările ulterioare, acțiunea reclamantei va fi respinsă ca fără obiect în ce privește anularea actelor administrative unilaterale și ca nefondată cu privire la celelalte capete de cerere formulate în precizările ulterioare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea în contencios administrativ precizată de reclamanta L.
domiciliată în B. M. str. P. Ș. nr. 10 în contradictoriu cu pârâții Municipiul B. M. prin P. și C. Local B. M. .
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de azi, 17 septembrie 2013.
Președinte, G. ier,
V. P. I.
Red.I.V/_ .
T.red.P.I/_ .
5 ex.
