Decizia civilă nr. 872/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ nr. 872
Ședința publică din _
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. G.
Judecător: M. P. Judecător: M. H.
G. ier: E. -A. I. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de contestatoarea SC M. P.
, cu sediul în B. mare, str. Dr. V. B., nr. 31A, jud. M., împotriva deciziei civile nr.911/_ pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL J. M., cu sediul în B. M., str. 22 D., nr. 37, județul M., având ca obiect contestație în anulare.
Se constată că toate susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței din data de_, când s-a dezbătut cauza, încheiere care face parte integrantă din decizie. Pronunțarea soluției a fost amânată pentru termenul din_, apoi pentru termenul de astăzi, când instanța în urma deliberării a pronunțat următoarea decizie.
T.
Deliberând asupra cererii de față, instanța constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 911/R/_, pronunțată în dosar nr._ al
ui M. a fost admis recursul declarat de intimatul I. DE P. AL J. M., împotriva sentinței civile nr. 3686 din_ a Judecătoriei
B. M., pe care a modificat-o în temeiul art. 312 Cod procedură civilă în sensul că a fost respinsă plângerea formulată de petenta SC M. P. S. și s-a menținut procesul verbal de contravenție seria AY nr. 3140286/_ încheiat de intimatul I. DE P. AL J. M. .
În considerentele deciziei se reține că potrivit art. 14 alin.1 lit. e din OUG 12/2006 constituie contravenție transportul în scop comercial al cerealelor sau al produselor de panificație neînsoțite de documentele prevăzute de lege care să
justifice proveniența licită a acestora, sancționându-se cu amendă de la 3000 lei la 5000 lei, confiscarea mărfii și a mijlocului de transport marfă utilizat în acest scop, dacă acesta aparținea contravenientului sau dacă nu există contract legal de cărăușie.
În conținutul constitutiv al contravențiilor prevăzute de art.14 alin. 1 lit. e din OUG 12/2006 și a cărei săvârșire este constatată prin procesul verbal de contravenție seria AY nr.3140286 din_ care face obiectul plângerii, legiuitorul nu a inclus în latura obiectivă a contravenției actul de comerț de vânzare-cumpărare, ci exclusiv transportul în scop comercial al cerealelor sau al produselor de panificație.
Astfel, legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, pot fi verificate exclusiv în raport de elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art.14 alin.1 lit. e din OUG 12/2006 fără a interesa dacă factura sau avizul de însoțire sunt sau nu documente justificative ale contractelor de vânzare-cumpărare comercială, ci doar pentru operațiunea de transport în scop comercial.
Instanța de fond a considerat că avizul de însoțire a mărfii nr.0011436 din_ (fila 20 din dosarul de fond), prezentat agentului constatator în momentul încheierii procesului verbal de contravenție, infirmă săvârșirea contravenției.
Însă, din compararea produselor enumerate în avizul de însoțire a mărfii cu cele enumerate în procesul verbal de control, în care sunt consemnate produsele identificate în mijlocul de transport de către agentul constatator (fila
16 din dosarul de fond) respectiv cu produsele pe care conducătorul autovehiculului Pustai Szabolcs a declarat că au fost livrate, rezultă că nu s-a justificat proveniența pe timpul transportului pentru 15 bucăți de panificație.
În consecință pentru aceste produse, subzistă elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art.14 alin.1 lit. e din OUG 12/2006 și este justificată menținerea sancțiunii principale a amenzii și a măsurii complementare a confiscării, aplicate legal prin procesul verbal de constatare a contravenției și pe care instanța de fond le-a înlăturat printr-o greșită apreciere a probelor administrate.
Sub un alt aspect, tribunalul, constată că petenta a mai fost sancționată contravențional pentru încălcarea aceleiași prevederi legale, în dosarul nr._ al Judecătoriei B. M. .
În considerarea celor de mai sus expuse, tribunalul a constatat că recursul este fondat, motiv pentru care a fost admis în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, cu consecința modificării sentinței atacate, în sensul respingerii plângerii contravenționale.
Împotriva deciziei a promovat contestație în anulare contestatoare SC M.
P. S. solicitând schimbarea în tot a deciziei civile nr. 911/_, pronunțate în recurs în dosar nr._ al T. ui M. și pe cale de consecință respingerea recursului declarat de către intimată.
În cuprinsul contestației în anulare se arată că în situația de față, decizia pronunțată în recurs este criticată din perspectiva dispozițiilor art. 318 Cod procedură civilă coroborat cu prevederile art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În acest sens se arată că instanța de recurs apreciază că subzistă contravenția reținută în sarcina contestatoarei prin procesul verbal atacat pornind de la mențiunea din procesul verbal de control potrivit căreia în urma inventarierii produselor s-ar fi găsit un plus de 15 bucăți produse de panificație. Instanța nu a observat declarația martorului audiat în cauză, șoferul care a efectuat transportul și care a învederat că a efectuat la momentul ridicării mărfii identitatea dintre produsele de panificație efectiv încărcate și produsele menționate în avizul de însoțire a mărfii. Instanța de recurs nu face nici o referire la aceasta declarație, pe care nu o observă sau analizează, apreciind astfel că suntem în prezenta unei erori materiale fiind incidente prevederile art. 318 teza I. Se arată că numărul de produse de panificație care se susține ca au fost găsite în plus este același cu numărul de produse livrate în plus la AF Glodeanu, inventarul s-a efectuat după ce o parte din produse fuseseră distribuite către alți clienți, astfel încât este evident că inventarierea s-a putut face numai prin coroborare cu facturile emise deja, în procesul verbal de control nefiind menționate numărul de produse de panificație găsite la inventariere pentru a se putea corobora cu avizul de însoțire a mărfii. Martorul audiat a arătat că aspectele care au fost puse în discuție de agentul constatator au vizat modalitatea de emitere a facturilor către AF Glodeanu. Se arată că raportat la eroarea materiala a instanței de recurs și din perspectiva practicii Curții Europene a Drepturilor Omului (în cazul Anghel vs România, Neata vs România) care s-a pronunțat în sensul că un contravenient este prezumat nevinovat iar vinovăția lui trebuie dovedită, dovadă care se face în cadrul procedurii judiciare, raportat la declarația martorului audiat se apreciază că această dovadă nu s-a făcut, proba testimonială administrată dovedind că exista identitate între produsele de panificație transportate și cele înscrise în avizul de însoțire a mărfii, sens în care, subsecvent admiterii căii extraordinare de atac se solicită respingerea recursului.
Se apreciază că raportat la interpretarea art. 14 CEDO prezenta contestație este admisibilă în contextul în care admițând recursul și respingând în totalitate plângerea la contravenție instanța de recurs a menținut și măsura confiscării autovehiculului cu care s-a efectuat transportul produselor de panificație, cu toate că există o jurisprudență constantă în sensul înlăturării măsurii confiscării chiar în situația reținerii săvârșirii contravențiilor prevăzute de OUG 12/2006.
În acest sens se arată că practica este constantă în sensul de a nu se dispune confiscarea autovehiculului cu care s-au transportat produse de panificație în situația reținerii unei contravenții la OUG 12/2006, o astfel de practică fiind consacrată inclusiv în dosarul la care face trimitere instanța de
recurs, dosar nr._, unde reținându-se în recurs săvârșirea contravenției, s-a menținut hotărârea instanței de fond cu privire la anularea măsurii complementare a confiscării autovehiculului cu care s-a efectuat transportul.
Se arată că admiterea recursului și respingerea în totalitate a plângerii, fără a analiza motivele invocate în fond și recurs de către revizuentă cu privire la măsura complementară - motive care făceau referire la apărări independente de temeinicia și legalitatea procesului verbal de contravenție - și menținerea astfel în recurs a sancțiunii complementare doar ca o consecință a respingerii plângerii la contravenție reprezintă și o încălcare a obligației de a proceda la un examen efectiv al tuturor argumentelor invocate de părți, obligație consacrată de legislația europeană și care reprezintă efectul aplicării dreptului la un proces echitabil din perspectiva motivării hotărârii (cauza Burza vs România).
Curtea a statuat că dreptul la un proces echitabil include în esență obligația instanțelor de a-și motiva hotărârile (CEDO Hotărârea Ruiz torija împotriva Spaniei), or așa cum s-a arătat, instanța de recurs nu a analizat apărările formulate de către intimata contestatoare cu privire la măsura complementară a confiscării. Analiza încălcării prevederilor comunitare se impune a fi făcută și raportat la prevederile art. 318 teza a doua în sensul că acest text legal consacră posibilitatea de a valorifica susținerile formulate prin cererea de recurs și omise de către instanță doar pentru recurent, intimatul din aceeași cauza neputându-și valorifica susținerile omise a fi cercetate, legiuitorul punând într-o poziție dezavantajoasă intimatul căruia respingându-i-se acțiunea ca urmare a admiterii recursului nu are deschisă calea contestației atunci când nu i-au fost analizate apărările, înfrângându-se astfel și principiul egalității armelor. Dreptul de a invoca omisiunea cercetării motivelor trebuie să fie garantat pentru ambele părți, omisiunea instanței de a cerceta argumentele intimatului neputând rămâne fără efecte decât cu încălcarea principiului egalității armelor. Dreptul la un proces echitabil nu presupune automat dreptul la căile extraordinare de atac însă o data ce o cale extraordinara de atac a fost reglementată, trebuie avut în vedere că dreptul la un proces echitabil să fie garantat în egală măsură părților implicate, drepturile protejate fiind concrete și efective.
Se concluzionează că atât la fond cât și în recurs, s-au invocat aspecte legate de măsura complementară a confiscării autoturismului, independente de soarta procesului verbal de contravenție atacat, aspecte care nu au fost analizate de către instanța de recurs.
S-a arătat de către contestatoare la judecata în fond și în recurs că măsura confiscării în sine nu se putea dispune în mod legal, prevederile OUG 109.2005 invocate de recurenta în întâmpinarea depusă pe fondul cauzei nefiind incidente.
Se arată că în situația de față, atât raportat la prevederile legale referitoare la confiscarea autovehiculelor cu care se efectuează transport de
produse de panificație fără documente de proveniența (analizate anterior), deci sub aspectul legalității, cât și raportat la numărul mic de produse de panificație pentru care nu ar fi existat documente de proveniența, deci sub aspectul temeiniciei și implicit oportunității luării unei astfel de măsuri, nu se justifică menținerea sancțiunii complementare a confiscării, sens în care se solicită admiterea contestației în anulare formulate.
Examinând contestația în anulare, instanța reține următoarele:
Pentru a putea fi admisă o contestație în anulare îndreptată împotriva deciziei formulate de o instanță de recurs, este necesar ca eroarea materială, invocată de parte să privească o problemă de procedură. O atare eroare trebuie să fie evidentă, în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs, pentru verificarea căreia să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau o apreciere a probelor.
Greșelile instanței de recurs, care deschid calea contestației în anulare, sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor și de interpretare a dispozițiilor legale, deoarece pe această cale nu este admisibil a se examina justețea soluției pronunțate.
Astfel, apreciem că în situația de față contestația în anulare nu poate fi primită deoarece se invocă stabilirea eronată a situației de fapt, în urma aprecierii probelor precum și interpretarea greșită a dispozițiilor legale, nefiind vorba despre o greșeală materială în sensul dispozițiilor art. 318 Cod procedură civilă, motiv pentru care contestația în anulare va fi respinsă potrivit dispozitivului.
Pe de altă parte, al doilea motiv de contestație în anulare specială prevăzut de art. 318 teza II din Cod procedură civilă permite exercitarea acesteia în situația în care, instanța de recurs a omis să analizeze un motiv cu care a fost învestită, iar recursul a fost respins sau admis în parte, nu și în caz de casare sau modificare totală, ca și în situația de față.
Din considerentele deciziei contestate reiese că instanța de recurs a concluzionat că subzistă elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina petentei sens în care se justifică atât menținerea sancțiunii principale a amenzii cât și a măsurii complementare a confiscării, măsură aplicată în mod legal prin procesul verbal de contravenție atacat și menținută în considerarea faptului că petenta a mai fost sancționată contravențional pentru încălcarea acelorași prevederi legale.
Pentru considerentele sus menționate, contestația în anulare va fi respinsă potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC M. P.
S., cu sediul în B. mare, str. Dr. V. B., nr. 31A, jud. M., în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL J. M., cu sediul în B.
M., str. 22 D., nr. 37, județul M., împotriva deciziei civile nr.911R/_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalul Maramureș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, | |
C. G. | M. P. | M. | H. |
GREFIER,
E. -A. I. C.
Red. M.P./_
Tehnored. E.A.I.C./_ - 2ex. Jud. la fond D. D.
