Decizia civilă nr. 8754/2013. Obligare emitere act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 8754/2013
Ședința publică de la 19 Septembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE R. -R. D.
Judecător L. U.
Judecător V. G. Grefier M. T.
S-au luat în examinare recursurile formulate de reclamanta T. M. -G. și chematul în garanție M. E. N., împotriva sentinței civile nr. 6990/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu pârâta U. S. H., având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta recurentă T. M. G. personal, identificată cu CI seria KX, nr. 6., CNP
2., domiciliată în Dej, Str, Fagilor, nr. 1, Bl. T6, Ap. 20, Jud. Cluj. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul reclamantei nu este timbrat, părțile au solicitat judecarea cauzei în
lipsă, iar la dosar s-a depus întâmpinare, de către pârâta intimată.
Reclamanta recurentă depune la dosar dovada achitării taxelor judiciare de timbru aferente, precizând că nu mai are alte cereri de solicitat, sau excepții de invocat.
Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reclamanta recurentă solicită admiterea recursului propriu, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocațial și contravaloarea timbrajului achitat, pentru toare fazele procesuale.
Referitor la recursul formulat de chematul în garanție, arată că nu se opune la admiterea acestuia.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Reclamanta T. M. G. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr.6690 din_ solicitând casarea în parte pentru aplicarea greșită a legii cu consecința admiterii acțiunii în totalitate și obligarea intimatei la plata sumelor de 10.000 lei daune materiale și 80.000 euro daune morale, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Recurenta arată că a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universității
S. H. în anul 2009 cu o medie generală peste 9,50 și nota 10 la examenul de licență, eliberându-i-se o adeverință dar nu i s-a eliberat diploma de licență după expirarea valabilității adeverinței deși a solicitat acest lucru. A fost obligată să se
prezinte la un alt examen de licență, să învețe din nou materia, dar acest examen nu a mai avut loc.
Reclamanta-recurentă arată că există un raport de cauzalitate între refuzul eliberării diplomei de licență și a diplomei de bacalaureat și îngreunarea semnificativă în găsirea locului de muncă corespunzător profesiei dobândite pentru că refuzul emiterii diplomei a condus-o la imposibilitatea dovedirii absolvirii studiilor universitare. Prejudiciul material constă prin urmare, în veniturile nerealizate în dobândirea unui post juridic având în vedere venitul minim brut pe economie pentru persoanele cu studii superioare.
În ceea ce privește daunele morale, acestea constau în imaginea pe care U. o are în rândul angajatorilor, dat fiind faptul că refuzul eliberării diplomelor de licență și contestarea calității de universitate acreditată de M. E. a determinat angajatorii să aibă rețineri în a angaja absolvenții acestei universități. Obligarea pârâtei să elibereze diplomele nu poate fi apreciată ca o reparație echitabilă deoarece diploma trebuia eliberată după terminarea facultății fără proces în baza contractelor de studiu, pârâta neaducând la cunoștință pe parcursul facultății împrejurarea că ar exista o incertitudine cu privire la recunoașterea diplomelor sau dificultate în eliberarea lor, încasând taxele de școlarizare.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, pe lângă suma de 4,3 lei pârâta trebuia obligată să achite și taxa judiciară de 39 lei și timbru judiciar de 0,3 lei, taxa judiciară și timbre în valoare de 20 lei respectiv 0,9 lei, suma de 1860 lei conform contractului de asistență juridică 281/2010 și suma de 1240 lei conform contractului de asistență juridică 2213/b/_ precum și cheltuielile de transport.
M. E. N. a declarat recurs solicitând modificarea sentinței raportat la 304 pct.9 C.proc.civ., întrucât nu s-a făcut analizarea hotărârilor de Guvern prin care au fost acreditate să funcționeze provizoriu structurile și specializările univesitare. Reclamanta nu a parcurs o formă de învățământ, într-o specializare care să fi fost acreditată provizioriu conform legii, astfel că nu este
îndreptățită să obțină diploma de licență, iar studiile urmate în afara calculului legal sunt nule și nu pot avea ca rezultat obținerea unei diplome valabile.
U. S. H. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului formulat de către M. E. N. arătând că practica judiciară a
interpretat normele legale incidente în sensul arătat prin acțiune și poziția procesulă a acestei pârâte și recursul reclamantei arătând contextul în care nu a putut elibera diploma și faptul că reclamanta nu a probat susținerile sale nici în privința daunelor materiale și nici în privința daunelor morale.
Raportat la recursul M. ui E. N., Curtea va reține următoarele:
Cu privire la posibila depășire a atribuțiilor puterii judecătorești de către tribunal, Curtea reține că prima instanță nu a acționat în afara prerogativelor jurisdicționale conferite de Legea nr. 554/2004.
Reclamanta a urmat Facultatea de Drept și Administrație P. ă Specializarea Drept în perioada 2006-2009 și a susținut și promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009 în cadrul Universității "S. H. " - promoția 2009, iar în sesiunea iulie 2009 a susținut și a promovat examenul de licență.
În acest sens, i s-a eliberat adeverință, conform art. 38 alin.1 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul MECT nr.2284/2007 din care rezultă că și-a îndeplinit toate obligațiile ce le-au revenit potrivit contractului de studii încheiat cu pârâta în sensul plății taxelor de studii și a susținerii și promovării examenelor.
Pârâta USH nu și-a îndeplinit obligația de a elibera reclamanților diploma de licență în original și foaia matricolă, obligație ce îi revenea potrivit dispozițiilor art. 15 din OMEC nr. 295/2007 și art. 2 din OMEC nr. 5289/2008, în calitate de instituție organizatoare a examenelor de licență, într-un interval de maxim 12 luni de la finalizarea studiilor (art. 20 din OMEC nr. 2284/2007 privind aprobarea regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior).
Adeverința prin care s-a recunoscut reclamantei calitatea de licențiat este în vigoare, nefiind revocată/anulată, astfel încât se bucură de prezumția de
legalitate și veridicitate proprie actului administrativ.
Pârâta USH a comunicat MECTS necesarul de materiale tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților Universității "S. H. "; pentru anul 2009, însă achiziționarea de formulare tipizate de la SC ROMDIDAC SA a fost avizată de către pârâtul MECTS doar pentru o parte din necesar.
Obligația de remitere a diplomelor de licență și a foilor matricole către reclamantă este una de rezultat conform art. 20 din OMEC nr. 2284/2007. Potrivit art.5 din același act normativ, responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituției de învățământ superior, respectiva rectorului instituției.
În consecință, pârâtei USH de a elibera reclamantei diploma de licență și suplimentul la diplomă ( foaia matricolă ) după expirarea termenului legal de 12 luni, este unul nejustificat, circumscris art. 8 din Legea nr. 554/2004.
Potrivit Ordinului Ministerul Educației și Cercetării nr. 3404/_ privind aprobarea criteriilor generale de organizare și desfășurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licență pentru anul 2006-2007, admiterea în învățământul superior se organizează numai în instituțiile care au în structura domeniilor de studiu specializări acreditate și specializări care au obținut autorizația de funcționare provizorie. Formele de învățământ cu frecvență redusă sau de învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi în domeniile respective și dispun de departamente specializate.
Totodată, trebuie subliniat faptul că OG nr. 10/2009 privind dreptul studenților înmatriculați la formele de învățământ la distanță sau cu frecvență redusă de a continua studiile la programe de studii de licență autorizate să
funcționeze provizoriu sau acreditate, nu este aplicabilă reclamanților (conform principiului neretroactivității legii civile), întrucât a intrat în vigoare după data promovării examenului de licență din sesiunea iulie 2009, fiind publicat în MO nr. 581 din 20 august 2009.
De altfel, în speță nu a fost contestat în mod expres faptul că reclamanta nu are dreptul să obțină diploma de licență și suplimentul la diplomă pentru că a urmat o formă de învățământ pentru care pârâta nu a parcurs etapele obligatorii de acreditare/autorizare provizorie.
Prin urmare, în mod corect tribunalul, având în vedere dispozițiile legale mai sus menționate, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 a obligat pârâta USH să elibereze în favoarea reclamanților diploma de licență și suplimentul de diplomă (foaia matricolă).
În privința chemării în judecată și a chematului în garanție M. E., Cercetării, Tineretului și Sportului, tribunalul a reținut că între obligația Universității "S. H. "; și obligația MECTS de a aproba formularele tipizate, există o interdependență, câtă vreme doar prin admiterea cererii de chemare în judecată și admiterea cererii de chemare în garanție se asigură punerea în executare a obligației pârâtei de rând 1, date fiind prevederile Ordinului nr.2284/2007, MECTS având competența exclusivă de a aproba tipărirea
formularelor tipizate necesare. Astfel, cererea de chemare în garanție a fost corect admisă.
În privința recursului reclamantei T. M. G., Curtea va reține că reclamanta nu a probat în conformitate cu art.1169 C.civ., împrejurarea că ar fi avut șanse reale să acceadă la un post în specialitatea juridică. Reclamanta este cea care a înțeles să curmeze cursurile Universității S. H. și nu a altei universități mai bine cotate, însă nu poate fi presupusă o legătură de cauzalitate directă cu imposibilitatea de a-și găsi un loc de muncă deoarece și un absolvent al acestei universități poate fi angajat într-o activitate care să-i permită valorificarea studiilor.
Reclamanta a avut eliberată o adeverință care îi permitea să se angajeze având valabiltiatea de un an, dar în acest interval nu a prezentat instanței că s-ar fi angajat în vreun post de consilier juridic. Ulterior, există cereri depuse de reclamantă pentru angajare la diverse societăți comerciale, însă una dintre societăți SC IZOTEX SRL DEJ a cerut și o recomandare de la ultimul loc de muncă cu condiția vechimii de minim 1 an pe postul de consilier juridic. O altă societate i-a oferit un post administrativ pentru care trebuia să prezinte diploma de absolvire a facultății sau diploma de bacalaureat, nefiind specificată facultatea pe care trebuie să o fi absolvit reclamanta, însă toate aceste adrese sunt eliberate anterior solicitării de eliberare a diplomei de licență și a celei de bacalaureat și nu rezultă faptul că într-adevăr respectivele societăți ar fi avut un post liber de consilier juridic pe care reclamanta ar fi putut să îl ocupe în baza unui examen sau a unui interviu.
Referitor la daunele materiale este de remarcat că notele obținute în cursul facultății și în urma susținerii examenului de licență, nu constituie prin ele însele o dovadă a competenței profesionale a reclamantei, întrucât trebuie să rezulte corespunderea profesională pentru ocuparea postului solicitat.
De asemenea, susținerea instanței de fond care a apreciat că prejudiciul material și moral va fi reparat prin eliberarea actului administrativ solicitat poate fi reținută doar în ceea ce privește daunele morale care derivă din frustrarea reclamantei care nu a obținut în acești ani diploma de licență și diploma de bacalaureat.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., Curtea va respinge ambele recursuri.
Având în vedere soluția de respingere a recursului reclamantei, Curtea nu va acorda acesteia cheltuieli de judecată în recurs, iar în ceea ce privește fondul cauzei, taxa de timbru de 39,3 lei nu va fi acordată ca urmare a respingerii cererii de despăgubiri. Cât privește însă cheltuielile de judecată constând în onorar avocațial este de remarcat că sumele solicitate sunt specificate în contractele de asistență juridică, dar nu este făcută dovada achitării sumelor specificate, nefiind menționată în contract achitarea onorariului și nefiind depusă chitanța privind achitarea onorariului avocațial. De asemenea, cheltuielile de transport la
instanțele din Cluj și B. nu au fost dovedite.
Prin urmare, raportat la prevederile art.274 C.pr.civ., Curtea va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de reclamanta T. M. G. și M.
E. N. împotriva sentinței civile nr. 6990 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 septembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||
R. R. D. L. | U. | V. | G. M. | T. |
red.RRD/AC 2 ex. - _
