Decizia civilă nr. 7404/2013. Obligare emitere act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr._ *
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 7404/2013
Ședința publică de la 21 Iunie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M. S. Judecător V. G. Grefier A. B.
Componența completului de judecată în prezentul dosar a fost modificată ca urmare a lipsei din instanță a domnului judecător G.A. N., aflat în concediu de odihnă, acesta fiind înlocuit cu judecătorul aflat pe prima poziție în programarea de permanență, conform procesului verbal atașat la dosar.
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâta C. C. PENTRU S. D. împotriva sentinței civile nr. 199 din_ pronunțată de Curtea de Apel C., privind și pe intimat B. V., având ca obiect obligare emitere act administrativ L. 247/2005.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de 21 iunie 2013 s-a înregistrat la dosarul cauzei un răspuns la adresa emisă de instanță către C. Națională pentru Compensarea Imobilelor.
După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în limita probatoriului administrat.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.199 din_, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea formulată de către reclamantul B. V., și în consecință a fost obligată pârâta C. C. PENTRU S. D., să emită în favoarea reclamantului B. V., decizie reprezentând titlu de despăgubire, conform art. 16 alin. 7 din Titlu VII al Legii nr. 247/2005, în temeiul Dispoziției Primarului Municipiului C.
-N. nr. 6402/_, modificată prin Dispoziția nr. 258/_, în urma derulării procedurii prevăzută de art. 16 alin. 5 și 6 din același act normativ, în 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin cererea introductivă de instanță, reclamantul a chemat în judecată C. C.
pentru S. D. din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, solicitând obligarea acesteia ca în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire, în conformitate cu dispozițiile art. 16, al. 7 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru terenul în suprafață de 3745 m.p., conform dispoziției Primarului municipiului C. -N. nr. 6402/_, respectiv emiterea titlului de despăgubire pentru suma de bani stabilită potrivit raportului de evaluare întocmit la cererea petentului și depus la dosar.
În fapt, prin notificarea nr. 1034/2001 formulată în temeiul Legii nr.10/2001, reclamantul au solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilul teren situat în C. -N., str. Câmpului nr.98.
Prin Dispoziția nr. 6402/_, ce a fost ulterior modificată prin dispoziția nr. 258/_, emisă în baza sentinței civile nr. 496 pronunțată la data de_, în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă, Primarul municipiului C. -N., în calitate de entitate notificată, a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 3687 m.p., situat în C. -N., str. Câmpului nr.9, înscris în CF nr. 20622 C. -N., nr. top. inițial 21893.
Dosarul aferent dispoziției amintite a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale, fiind astfel declanșată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr.247/2005, fiind înregistrat sub nr.43741/CC.
Totodată, pârâta a relevat că dosarul amintit mai sus, a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat, iar referitor la etapa evaluării, s-a arătat că ea este condiționată de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, așa cum s-a stabilit prin Decizia nr.2815/_ a Comisiei Centrale pentru S. D. .
Ca atare, pârâta a apreciat că solicitarea reclamantului privind obligarea Comisiei Centrale pentru S. D. la emiterea titlului de despăgubire este neîntemeiată.
Curtea constată că aceste apărări nu pot fi validate, iar pentru a dispune astfel, s-a luat act de faptul că, pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit Titlului VII al Legii nr. 247/2005, s-a constituit, în subordinea Cancelariei Primului Ministru, o autoritate administrativă distinctă cu denumirea C. C. pentru S. D., care conform art. 13 alin. 1 lit. a și b are două atribuții principale: dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire și ia alte măsuri legale necesare aplicării acestei legi.
Parcurgerea procedurii instituite de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 care reglementează regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv poate fi echivalată cu o modalitate de punere în executare a drepturilor stabilite printr-o hotărâre judecătorească, întrucât ea are drept fundament Dispoziția nr. 6402/_, ulterior modificată prin dispoziția nr. 258/_, căreia statul, în sens larg, prin autoritățile sale administrative, trebuie să i se conformeze.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului amintește în mod constant în
jurisprudența sa că omisiunea autorităților de a se conforma într-un termen rezonabil unei decizii definitive poate antrena o încălcare a art. 6 alin. 1 din Convenție, mai ales când obligația de a executa decizia în cauză revine unei autorități administrative.
Noțiunea de « bunuri » poate cuprinde atât « bunurile actuale » cât și valorile patrimoniale, inclusiv creanțele în baza cărora reclamantul poate
pretinde că a avut cel puțin o « speranță legitimă » de a obține beneficierea efectivă de un drept de proprietate.
Titlul VII din Legea nr. 247/2005 reglementează regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv,sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natura, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată.
Acest act normativ confirmă intenția legiuitorului de a asigura o despăgubire justă și echitabilă în raport cu practica jurisdicțională internă și internațională, iar o astfel de despăgubire nu poate fi asigurată decât în condițiile acordării, într-un termen rezonabil, a sumelor cuvenite foștilor proprietari.
Reclamantul a parcurs procedurile instituite în favoarea lui și este doar culpa autorităților că nu se poate bucura de bunul de a cărui ocrotire ar trebui să se bucure, iar nerespectarea termenelor instituite prin actele normative indicate de către pârâtă nu trebuie să producă prejudicii în patrimoniul reclamantului, pentru care despăgubirea efectivă semnifică doar acordarea unei sume real echivalente.
Pentru a se pronunța în sensul temeiniciei parțiale a acțiunii, instanța a luat în considerare și împrejurarea că în practica Curții de la Strasbourg s- a stabilit, în egală măsură, că noțiunea de termen rezonabil include și durata procedurilor administrative, care au fost demarate în cauză de către reclamant prin depunerea notificării, încă din cursul anului 2001.
În concluzie, luând în considerare intervalul scurs de atunci precum și faptul că reclamantul a fost lipsit de prerogativele dreptului de proprietate asupra imobilului, încă de la naționalizare, iar Dispoziția nr. 6402/_, modificată prin dispoziția nr. 258/_, poate fi asimilată unui "bun"; în sensul art. 1 alin. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, nu poate fi primită apărarea pârâtei referitoare la netemeinicia acțiunii din perspectiva faptului că nu a fost urmată în totalitate procedura administrativă.
Curtea apreciază că, dacă s-ar lua în considerare această poziție, s-ar ajunge în situația în care pârâta s-ar prevala, cu succes, de propria culpă, ceea ce este inadmisibil din perspectiva principiilor care guvernează statul de drept.
Astfel, nu poate fi opusă reclamantului împrejurarea că nu a fost încă întocmit raportul de evaluare, întrucât statul trebuie să-și organizeze în așa fel serviciile oferite cetățenilor încât să le dea posibilitatea acestora să se bucure în mod real și concret de drepturile fundamentale ce le sunt recunoscute.
Pentru toate aceste considerente, pârâta a fost obligată la emiterea unei decizii reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul ce a aparținut reclamantului și care a fost preluat în mod abuziv de către Statul Român, însă numai în urma derulării procedurii prev. de art. 16 alin. 5 și 6 din Titlul VII al legii, respectiv după întocmirea raportului de evaluare, în cadrul procedurii administrative.
Pentru a se pronunța în sensul temeiniciei parțiale a acțiunii, în sensul în care nu s-a validat raportul de evaluare extrajudiciar, întocmit la solicitarea reclamantului, de către ing. Martin Dan, Curtea a luat act, în primul rând, că acesta nu a fost efectuat în condiții de contradictorialitate, iar pârâta a formulat observații pertinente pe marginea lui, astfel încât nu
poate fi asimilat unui mijloc de probă administrat în acord cu prev. art. 167 și urm. C.pr.civ.
De asemenea, pârâta arată întemeiat că, potrivit Titlului VII al Legii nr. 247/2005, evaluarea pretențiilor de restituire în echivalent având ca obiect imobile a căror restituire în natură nu este posibilă, va fi atributul evaluatorilor autorizați, desemnați în mod aleatoriu de către C. C. pentru S. D. .
Așadar, după intrarea în vigoare a acestui act normativ, contravaloarea pretențiilor de restituire în echivalent nu va mai fi stabilită în cursul procedurii administrative prevăzute de Legea nr.10/2001, ci după parcurgerea procedurii reglementate în cuprinsul Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Prin adoptarea Legii nr.247/2005 a fost reglementată o procedură administrativă de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură și, totodată, a fost înființată o entitate competentă, respectiv C. C. pentru S. D., pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se vor acorda în temeiul acestui act normativ. Ca atare, este extrem discutabil în ce măsură se poate susține că un raport de evaluare ce nici măcar nu a fost întocmit în condiții de contradictorialitate, ar putea fi validat în maniera solicitată de către reclamant.
În plus, pârâta mai arată că raportul întocmit nu respectă exigențele textului art. 10 alin. (9) din cadrul Legii nr. 10/2001, republicată, conform căruia: "Valoarea terenurilor, precum și a construcțiilor nedemolate preluate în mod abuziv, care nu se pot restitui în natură, se stabileste potrivit valorii de piată de la data solutionării notificării, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare.";
Din această perspectivă, pârâta face următoarele observații, față de care nu s-au formulat apărări pertinente, din partea petentului:
imobilele folosite ca și comparație față de imobilul de evaluat nu au fost atașate la dosar, astfel că acestea nu pot fi verificate, așa cum prevăd Standardele Internaționale de evaluare;
raportul de evaluare nu conține o hartă cu poziționarea comparabilelor pentru a se putea verifica amplasarea acestora față de subiectul de evaluat;
nu au fost atașate fotografii de la inspecția proprietății;
suprafața terenului obiect al evaluării este de 4158 m.p. (suprafată eronată atât în ceea ce priveste solicitarea reclamantului ce doreste emiterea titlului de despăgubire pentru suprafata de 3745 m.p. cât si fată de suprafata pentru care Tribunalul Cluj a stabilit dreptul la despăgubiri a reclamantului si anume 3687 m.p.) iar în grila de analiză comparativă, îI consideră "optim" comparat cu cele trei proprietăți folosite, însă acesta are o suprafată dublă fată de cea mai mare comparabilă utilizată, precum si o latură mică de 11,52 m.p. si latură mare de cca. 360 m.p.:
corectia pentru dimensiunile terenului subiect al evaluării față de cele ale comparabilelor utilizate nu este explicată și, mai mult decât atât, este greșit calculată fără a se preciza algoritmul utilizat
lipsește analiza pieței prin cerere ofertă și echilibrul pieței.
Astfel, în baza prev. art. 1, 8 și 18 din LCA, acțiunea a fost admisă în parte, conform dispozitivului, evaluarea imobilului urmând a fi realizată de către CCSD, în cadrul demersurilor ce vor fi întreprinse pentru punerea în executare a prezentei, constatându-se și că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr.199 din_ a declarat recurs pârâta C. C. pentru S. D., solicitând reformarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii.
În motivele de recurs se arată că instanța de fond în mod greșit a reținut faptul că, autoritatea pârâtă a nesocotit termenul rezonabil reglementat de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Potrivit articolului unic din Ordonanța de Urgentă a Guvernului nr.4/_ privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea-imobilelor pentru care se acorda despăgubiri, prevăzute de titlul VII.
Pretențiile reclamanților, astfel cum au fost formulate în dosarul de fond al prezentei cauze, nu se mai regăsesc în Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România, publicată în Monitorul Oficial nr.278/_
Mai mult, în prezenta cauză devin incidente prevederile noului act normativ, având în vedere dispozițiile art.4 din Legea nr.165/2013.
Prin încheierea nr.3053 din 07 martie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție
în temeiul art.153 alin.3 C.pr.civ. din 1865 s-a preschimbat din oficiu, termenul de judecată la data de 07 martie 2013.
În temeiul dispozițiilor art.XXIII alin.2 și 4 din Legea nr.2/2013 recursul a fost scos de pe rolul ÎCCJ și trimis pe cale administrativă la Curtea de Apel C. - Secția a-II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în vederea soluționării.
Prin cererea precizatoare înregistrată la data de_ recursul declarat de C.C.S.D a fost însușit de C. Națională pentru Compensarea Imobilelor
Deliberând asupra cererii de recurs curtea reține următoarele:
Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată în drept de către reclamant pe dispozițiile Legii nr. 247/2005.
Între timp, pe parcursul soluționării litigiului, în prezenta fază procesuală a recursului, a intrevenit o modificare legislativă importantă în economia prezentului litigiu, repsectiv intrarea în vigoare la Legii nr. 165/2013, iar efectele pe care acest nou act normativ le-ar produce asupra prezentului litigiu au fost puse în discuția contradictorie a părților din perspectiva excepției de inadmisibilitate, invocată din oficiu de către instanță.
Un prim aspect ce se impune a fi lămurit este cel al efectului imediat al noului act normativ asupra fondului pretențiilor reclamantului, de acordare a despăgubirilor prin echivalent, pentru imobilul naționalizat abuziv.
Așa cum s-a arătat anterior cererea de chemare în judecată a fost intodusă în baza dispozițiilor Legii nr. 247/2005.
Cu privire la litigiile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, deci în curs de defășurare la data apariției noului act normativ în materia restituirii proprietăților, Legea nr. 165/2013, art. 4 din acesta prevede:
ART. 4
"Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate
abuz iv, af late pe rolul ins tanțelor , precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. Atanasiu și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.";
Față de aceste dispoziții legale, fiind în prezența unui litigiu în materia restituirii proprietăților, prin aplicarea măsurii echivalente de acordare a despăgubilirilor materiale, aflat pe rolul unei instanțe de judecată, fără a fi
important stadiul procesual, este cert că în soluționarea cererii de acordare a despăgubirilor trebuie avute în vedere dispozițiile noului act normativ.
Este de observat că noul act normativ conține dispoziții de abrogare expresă a normelor relvante în cauză, cuprinse în Legea nr. 247/2005, (art. 50 lit.c din Legea nr. 165/2013), și nici nu au fost identificate dispoziții în noul act normativ care să permită concluzia că Legea nr. 247/2005, în privința normelor ce prevăd procedura de stabilire și acordare a despăgubirilor pentru situațiile de restituire prin echivalent, ar ultraactiva.
Astfel, se poate reține, cu temei, în baza art. 4 din Legea nr. 165/2013 că cererii de fond a reclamantului, de acordare a despăgubirilor îi sunt aplicabile noile reglementări cuprinse în Legea nr. 165/2013.
Din această perspectivă, văzând noile dispoziții ce reglementează modul de restituire a imobilelor preluate abuziv de regimul comunist precum și cele referitoare la acordarea de măsuri reparatorii, Curtea, din oficiu, a ridicat excepția inadmisibiltății cererii de chemare în judecată, în forma în care a fost concepută de către reclamant în fața instanței de fond, orice modificare a acesteia, în calea de atac a recursului fiind inadmisibiliă din perspectiva art. 132 c.pr.civ.
Astfel, prin noul act normativ, sunt instituite o serie de termene, atât în sarcina solicitanților cât și în sarcina entităților învestite de lege, inclusiv în sarcina noii entități ce a preluat atribuțiile Comisiei Centrale pentru S.
, respectiv C. Națională pentru Compensarea Imobilelor.
Conform art.17, alin.1, lit. a din Legea nr. 165/2013, noua comisie validează / invalidează, în tot sau în parte, deciziile emise de entitățile
învestite de lege, care conțin propunerea de acordare de măsuri reparatorii.
În privința termenului în care C. Națională are obligația de a soluționa dosarele de despăgubire înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale, facem precizarea că, art. 34 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, stabilește un termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a noii legi.
Acest termen de 60 de luni a fost stabilit pentru tocmai pentru a acorda, în mod efectiv, despăgubirile aferente imobilelor preluate în mod abuziv, fără a compromite angajamentele financiare internaționale asumate de Guvernul României.
Pretențiile reclamantului, astfel cum au fost formulate în dosarul de fond al prezentei cauze, nu se mai regăsesc în Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România, publicată în Monitorul Oficial nr.278/_ .
Mai mult, art. 1 al. 2 din Legea nr. 165/2013 prevede că singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte, prevăzută în cap. III al legii, astfel încât apre ca fiind obligatorie parcurgerea de către reclamant a procedurii legale menționată anterior.
Prin urmare, în raport de prevederile art. 312 C.proc.civ curtea va admite recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 199 din_ pronunțată de Curtea de Apel C., pe care o va modifica în sensul că va respinge acțiunea ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR împotriva sentinței civile nr. 199 din_ pronunțată de Curtea de Apel C., pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea ca inadmisibilă.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
S.
AL H.
M.
S.
V.
G.
GREFIER
B.
red.S.Al H./A.C.
2 ex. - _
