Decizia civilă nr. 8931/2013. Anulare act emis de autoritati publice locale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSARUL NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 8931/2013
Ședința publică din data de 23 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. | G. | ||
JUDECĂTORI: A. | A. | M. | |
S. | L. | R. |
GREFIER: M. V. -G.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza civilă privind recursul declarat de recurenții- reclamanți U. I., U. C. S. împotriva sentinței civile nr.2862 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N.
, în contradictoriu cu intimatul- reclamant P. J. B. -N. și intimatul-pârât P. M. B., având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților litigante.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că recurenții- reclamanți
U. I., U. C. S. și intimatul-pârât P. M. B. au depus concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 16 septembrie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 2862 din 13 noiembrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ a Tribunalului B. -N., s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei U. C. S., invocată de pârâtul P. mun. B. .
S-a respins ca nefondată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul P. J. B. -N., cu sediul în B., P. P. R., nr.1, jud. B. -N., în contradictoriu cu pârâtul P. M. B., cu sediul în B., P. C., nr. 6, jud. B. -N., obiect al dosarului nr._, precum și acțiunea, ulterior precizată, formulată de reclamanții U. I. și U.
C. S.
, domiciliați în B., str. P., nr.16, jud. B. -N. în contradictoriu cu pârâții P. J. B. -N.
și P. M. B.,
obiect al dosarului nr._ - conexat la dosarul nr._ .
S-a respins cererea reclamanților U. I. și U. C. S., privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamantul P. J.
B. -N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul P. Mun. B., anularea dispoziției nr.918/_ privind desființarea pe cale administrativă a construcțiilor poartă metalică executată pe domeniul public al mun. B., str.
P. nr. 17.
În motivare s-a arătat că în conformitate cu art.19 litera e din Legea nr.340/2004, republicată, coroborat cu art.3 alin.1 și art.7 alin.5 din Legea
nr.554/2004, P. județului B. -N. a exercitat controlul de legalitate asupra Dispoziției nr.918/_ comunicată cu adresa nr.42.368/_ și înregistrată la Instituția P. ui - Județul B. -N. sub nr.9190/_, constatând că este nelegală pentru următoarele motive:
Potrivit art.33 alin.4 din Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, "construcțiile executate fără autorizație de construire pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al județelor, orașelor ori comunelor vor putea fi desființate pe cale administrativă de autoritatea administrației publice competente, fără sesizarea instanțelor judecătorești și pe cheltuiala contravenientului";.
Potrivit prevederilor mai sus menționate desființarea pe cale administrativă presupune existența cumulativă a următoarelor condiții: construcția să fie ridicată fără autorizație și să fie amplasată pe domeniul public.
Din actele depuse la documentația care a stat la baza emiterii dispoziției nu rezultă cu claritate îndeplinirea celor două condiții cumulative, respectiv în motivarea Sentinței nr.449/CA/2010 pronunțată în Dosar civil nr._ instanța reține faptul că aparține domeniului public terenul în suprafață de 115 mp cu destinația de cale de acces între poarta edificată de U. I. și râul B. . Se desprinde concluzia că poarta a existat și anterior și că e adiacentă domeniului public. De asemenea, există la dosar o serie de plângeri a unor persoane fizice care afirmă că poarta s-ar afla pe terenul proprietatea lor, deși din actele depuse la dosar nu rezultă acest lucru.
Există o neconcordanță cu privire la regimul juridic al terenului pe care se află poarta, nu reiese fără echivoc că terenul este proprietate publică și că poarta a fost ridicată fără autorizație, astfel încât măsura desființării pe cale administrativă a acesteia este justificată și legală.
În drept, s-au invocat prevederile art.19 litera e din Legea nr.340/2004, republicată și prevederile art.33 alin.4 din Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată.
Pârâtul P. Municipiul B.
a depus la dosar întâmpinare,
prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare s-a arătat că prin acțiunea formulată de Instituția P. ui, urmare a exercitării controlului de legalitate asupra Dispoziției nr.918/_, se solicită anularea acestei dispoziții motivat de faptul că nu ar fi fost îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art.33 alin.4 din Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, pentru a se putea dispune desființarea pe cale administrativă a construcției neautorizate.
S-a susținut prin acțiunea introductivă că, din documentația care a stat la baza emiterii dispoziției nu rezultă cu claritate că terenul pe care a fost amplasată construcția neautorizată aparține domeniului public, astfel că desființarea porții pe cale administrativă nu ar fi justificată și legală.
Față de aceste motive de nelegalitate invocate prin acțiunea introductivă, s- a menționat următoarele:
1. În ceea ce privește regimul juridic al terenului pe care este edificată, fără autorizație de construire, poarta metalică obiect al Dispoziției, s-a arătat că acesta a fost clarificat de către instanțele de judecată care au soluționat litigiile având ca obiect acest teren.
Astfel, asupra terenului cu suprafața de 306 mp pe care este edificată poarta, s-a statuat cu autoritate de lucru judecat, că are regimul juridic stabilit de Legea nr.213/1998, aparținând domeniului public al municipiului B. .
Acest aspect reiese atât din Sentința civilă nr.449/CA/2010 pronunțată de către Tribunalul B. -N. în dosarul nr._, cât și din Decizia civilă nr. 164/R/2010 pronunțată de către Tribunalului B. -N. în dosarul nr. _
.
Se mai face trimitere și la Sentința civilă nr. 1334/F/2011 pronunțată de Tribunalul B. -N. în dosarul cu nr._ având ca obiect Legea 10/2001, unde dl. U. I. are calitatea de mandatar al d-nei U. C. S. și prin această sentință - pronunțată în ședința din data de 9 iunie 2011 - instanța de judecată a consemnat în motivarea soluției (paginile 12-13) - cu privire la petitul de atribuire a suprafeței de 306 mp: la momentul pronunțării prezentei hotărâri terenul de 306 mp nu poate fi considerat la dispoziția unității deținătoare, dat fiind că în urma soluționării dosarului nr._ - prin Decizia nr.449/CA/2010 rămasă irevocabilă prin nerecurare, s-a dispus ca diferența dintre suprafața de 481 mp, aparținând numiților Ceaușu și cea de 787 mp (respectiv cei 306 m), înscrisă inițial la art.5 din HCL 161/2007, să rămână în domeniul public al municipiului.
Astfel, Tribunalul Bistrița Năsăud a reafirmat prin această sentință - prin raportare la celelalte sentințe menționate, că suprafața de 306 mp - cu destinația cale de acces, rămâne în domeniul public al municipiului B., situație în care nu poate face nici obiectul unei măsuri reparatorii.
Faptul că respectiva suprafață de teren aparține domeniului public al municipiului B. reiese și din extrasul de carte funciară nr. 56460 eliberat la data de_ .
Având în vedere cele de mai sus, rezultă cu certitudine că terenul este proprietatea publică a municipiului B., prin urmare, este întrunită condiția prevăzută de art.33 alin.4 din Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, cu privire la necesitatea ca terenul pe care este executată construcția neautorizată să aparțină domeniului public. Acest aspect, care a stat la baza emiterii dispoziției nr.918/_ a făcut obiectul analizei instanțelor judecătorești competente, iar soluția a fost în sensul că terenului i se aplică prevederile Legii nr. 213/1998.
S-a precizat că toate aspectele pe care le-a arătat mai sus, mai puțin cel cu privire la extrasul CF, au fost aduse la cunoștința Instituției P. ui, prin răspunsul nr.51985/_, având număr de intrare la Prefectura - 9190/_ . Acest răspuns a fost formulat ca urmare a solicitării de informații din partea Instituției P. ui prin adresa nr. 9994/128 din_, în vederea soluționării petiției formulate de către domnul U. referitor la dispoziția nr. 918/_ .
În ceea ce privește aspectul că poarta a fost edificată fără autorizație de construire, se depune răspunsul Serviciului Urbanism din care reiese că nu există eliberată sau măcar solicitată o autorizație de construire de către domnul
U. I., în sensul Legii nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.
De altfel, faptul că nu a existat o autorizație de construire pentru poarta metalică reiese și din corespondența anterioară emiterii Dispoziției nr.918/_
.
Emiterea acestei dispoziții, precum și punerea ei în executare efectivă s-a impus ca fiind necesară, deoarece domnul U. a fost notificat în repetate rânduri prin adrese emise de Poliția Locală a municipiului B. să desființeze poarta metalică neautorizată amplasată pe domeniul public, iar în final a fost întocmit și un proces verbal de contravenție - nr.32977/_, prin care a fost aplicată sancțiunea contravențională principală a amenzii, precum și cea complementară a desființării.
Dat fiind că domnul U. nu s-a conformat nici în urma somațiilor și nici ca urmare a sancționării contravenționale, a fost emisă Dispoziția nr.918/_, care a fost și pusă în executare, făcându-se aplicarea prevederilor art. 33 alin. 4 din Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.
În drept, s-au invocat prevederile Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ, Legea 215/2001, prevederile din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.
Totodată, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Bistrița sub nr._, reclamanții U. I. și U. C. S. au chemat în
judecată pârâții Instituția P. ui J. B. -N. și Primăria Bistrița, solicitând desființarea Dispoziției nr. 918/_ ca fiind nelegală și netemeinică,deoarece a fost emisă în timp ce reclamanții sunt în litigiu cu Primăria Bistrița pe acest subiect.
Reclamanții au înaintat plângere prealabilă atât la Primăria Bistrița cât și la Instituția P. ui J. B. -N., dar nu au primit un răspuns.
Reclamanții mai susțin că sunt supuși la presiuni nejustificate, abuzive din partea unor funcționari publici din Primărie, care nu așteaptă ca instanța să se pronunțe pe această pricină.
Pârâtul P. J. B. -N.
a depus la acest dosar întâmpinare,
prin care a solicitat să se constate lipsa de competență materială a Judecătoriei B.
.
În motivare s-a arătat că prin acțiunea introductivă reclamanții solicită, în contradictoriu cu Primăria municipiului B. și Instituția P. ui - Județul B.
-N., anularea Dispoziției nr.918/_ privind desființarea pe cale administrativă a construcțiilor poartă metalică executată pe domeniul public al municipiului B., str. P. nr.17.
Conform prevederilor art.2 pct.1 lit. d Cod procedură civilă și prevederilor art.10 din Legea nr.554/2004 contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, litigiile privind actele administrative emise de autoritățile publice locale se judecă de tribunal și nu de judecătorie.
Dispoziția nr.918/_ emisă de P. municipiului B. este act administrativ individual în înțelesul art.2 alin.1 lit. c din Legea nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, iar procedurile, termenele și instanța competentă sunt cele prevăzute în acest act normativ, astfel că se impune trimiterea cauzei la Tribunalul B. -N. spre competentă soluționare.
P. mun. B. a depus la dosarul nr._, întâmpinare
, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B., raportat la obiectul cauzei - anulare act administrativ, respectiv Dispoziția P. ui municipiului B. nr.918/_ . Conform prevederilor Legii nr.554/2004, soluționarea prezentei cauze este de competența instanței de contencios administrativ, prin urmare se impune declinarea competenței Judecătoriei B., în favoarea secției de contencios administrativ a Tribunalului B. -N. .
Pe fondul cauzei
, a solicitat în principal
respingerea acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală pasivă,
în acest sens invocând excepția lipsei capacității (și implicit a calității) procesuale pasive a Primăriei M. B.
și excepția lipsei calității procesuale active a petentei U.
C. S.
, iar în subsidiar solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare s-a arătat că apreciază acțiunea reclamanților ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală pasivă - Primăria municipiului B., raportat la prevederile art.77 din Legea nr.215/2001, conform căruia primăria este doar o structură funcțională cu activitate permanentă care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale. S-a arătat că această structură funcțională nu are personalitate juridică și nu poate sta în justiție, mai ales și în condițiile Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ, pe care se întemeiază prezenta acțiune. În conformitate cu prevederile acestei legi, calitatea procesuală pasivă este dată de calitatea de autoritate publică - în sensul definit la art. 2 lit. b) "orice organ de stat sau al unităților administrativ- teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public."
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a petentei U. C.
S. se arată că prin acțiune se contestă o Dispoziție a P. ui municipiului B.
care se referă doar la dl. U. I., astfel că, fiind un act administrativ individual, s-a apreciat că nu poate fi contestat decât de către cel căruia i se adresează.
Pe fond, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:
Raportat la conținutul acțiunii introductive, s-a arătat că aceasta nu indică nici un temei de drept, pentru a se putea verifica în ce măsură este admisibilă sau întemeiată.
Petenții solicită desființarea Dispoziției P. ui municipiului B. nr. 918/_ pe motiv că a fost emisă în condițiile existenței unui litigiu pe acest subiect. Față de acest aspect se fac două precizări: mai întâi, nu poate fi considerat un motiv de nelegalitate sau de netemeinicie a unui act administrativ, în speță a unei dispoziții a P. ui, faptul că a fost emisă în perioada existenței unui litigiu. În al doilea rând, în ceea ce privește respectivul litigiu, se arată că nu se poate deduce exact la ce se referă petenții, dat fiind că pe rolul instanțelor de judecată există mai multe litigii, cu obiecte diferite și aflate în stadii diferite de soluționare.
Afirmațiile petenților din finalul acțiunii introductive sunt niște susțineri, care pe lângă faptul că sunt nefondate și neprobate, nu au nici o legătură cu obiectul prezentei cauze.
Prin urmare, raportat la motivarea relativ sumară a acțiunii introductive, se apreciază că se impune respingerea acesteia ca neîntemeiată.
În drept, s-au invocat prevederile art. 115 și urm. din C pr. Civ., prevederile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.
Prin sentința civilă nr.10485/_ pronunțată în dosarul nr._, s-a declinat competența materială de soluționare în favoarea Tribunalului B. -N., dosarul fiind înregistrat cu nr._,
dosar în care reclamanții U. I. și U.
C. S. au depus un înscris intitulat "răspuns";, prin care au arătat următoarele:
Afirmația potrivit căreia trebuia să deducă la care litigii se referă reclamanții, este gratuită și batjocoritoare, însuși pârâtul fiind parte în toate litigiile legate de poartă, magazie, teren, etc.
Se solicită a se constata, în primul rând, reaua-credință și reaua-intenție cu care își motivează, în continuare, emiterea dispoziției și poziția de opunere la admiterea acțiunii noastre și, apoi, lipsa de echidistanță cu care primarul, deși este obligat să-i trateze pe toți concetățenii săi, "aplică" legea față de ei, astfel:
Poarta, a cărei desființare a dispus-o pârâtul, a realizat-o și montat-o cu acordul Primăriei - Adresa nr. 215/1989, poartă care împrejmuia terenul înspre râul B., teren pe care, tot Primăria, i l-a închiriat, încă din 1977 și pe care l-a folosit și-l folosesc și în prezent;
Deși pârâtul era în deplină cunoștință de cauză (primăria a fost parte în procese) cu privire la litigiile legate de atribuirea abuzivă, prin Ordinul nr.73/2010 de către Instituția P. ui BN, a dreptului de proprietate asupra
306 mp teren în fav. vecinilor, fam. Ceaușu, a eliberat, mai întâi, în favoarea acestora, autorizație construire poartă.
Așa se face că fam. Ceaușu și-a instalat imediat o poartă, la distanță de cca 20 cm de poarta reclamanților, în paralel cu aceasta, îngrădindu-le astfel, unicul acces cu mașina la imobilele casa de locuit și terenul aferent.
Ba mai mult, același pârât i-a sancționat contravențional pentru "efectu- are" poartă, reclamanții înțelegând să atace respectivul proces verbal.
Ulterior, deși Ordinul anterior invocat a fost desființat definitiv - dosar nr._ - Judecătoria Bistrița, prin respingerea recursului de către Tribunalul BN, fam. Ceaușu nu și-a demontat poarta, iar P. nu a emis, până la data prezentei, dispoziție de desființare, cum a procedat cu reclamanții.
Dimpotrivă, pârâtul s-a deplasat personal la fața locului, a tăiat lacătul montat pe poarta reclamanților, iar lucrătorii Poliției locale cu care a venit însoțit
P., au demontat poarta și au dus-o nu se știe unde, motiv pentru care a promovat plângere penală împotriva primarului, pentru distrugere, furt, abuz în serviciu, plângere care nu este soluționată până în prezent.
In prezent, la fața locului, în mod paradoxal, se află instalată poarta fam. Ceaușu, care nu are niciun drept, iar poarta reclamanților nu le-a fost returnată/reinstalată de către pârât.
"Colectivitatea" pe care o deservește pârâtul sunt și reclamanții, nu doar fam. Gaftone, secretara Primăriei B. și prietenii acestora, fam. Ceaușu, iar o poartă nu crede că este o problemă a comunității, așa cum își justifică pârâtul emiterea dispoziției în cauză, mai ales că această poartă, devenită de interes general, a fost realizată și montată cu acordul primăriei.
Însuși Tribunalul BN a opinat, potrivit alin.5 și urm./pag.22 din Dec. C. nr.352/R/2011, pron. în Dos. C. nr._, că reclamanților nu le poate fi îngrădit dreptul de a circula prin această poartă, aceștia neavând alt acces pentru vehicule, autovehicule speciale etc.
Reclamanții au solicitat Tribunalului BN - Dos. C. nr._ să le reducă cuantumul despăgubirilor acordate pentru imobilele preluate abuziv în regimul anterior și, pe cale de consecință, să oblige Primăria Bistrița la a le atribui în proprietate suprafața de 306 mp teren, cel care le-a fost închiriat și împrejmuit.
Reclamanții consideră că și aceste motive, care le completează pe cele din acțiunea introductivă de instanță, sunt de natură să probeze, să le susțină și să conducă la stabilirea adevărului în cauză și, astfel, la admiterea acțiunii.
La termenul de judecată din data de_ - dosar nr._, instanța a admis excepția de conexitate, în final dosarul nr._ fiind conexat la dosarul nr._
.
Ulterior, în dosarul nr._ ,reclamanții U. I. și U. C. S. au depus la dosar ";precizare de acțiune";
, prin care au arătat că renunță să se mai judece cu Primăria mun. B. și înțeleg să se judece doar cu P. mun. B.
.
De asemenea, față de excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei U. C. S., excepție invocată de P. mun. B., au solicitat respingerea acesteia, ca nefondată, deoarece la data emiterii dispoziției atacate, reclamanții erau căsătoriți, conform certificatului de căsătorie seria C4 nr. 0. .
Reclamanții locuiesc împreună la aceeași adresă, fiind proprietari tabulari ai imobilelor ap. nr. 2 și cota parte de 200/1105 mp teren aferent, imobile situate în B., str. P., nr. 16, jud. B. -N., terenul împrejmuit cu poarta în cauză aflându-se în prelungirea terenului aferent edificatului.
Reclamanții susțin că au folosit terenul împrejmuit cu poarta în cauză încă din anul 1977, iar după revoluție, Primăria Bistrița i l-a închiriat conform contractelor depuse în copie la dosar.
În concluzie, dispoziția atacată i-a vătămat pe ambii reclamanți, astfel că se apreciază ca neîntemeiată excepția invocată. Este lipsa/neglijența emitentului, pârâtul din dosar, dacă n-a completat, lângă numele și prenumele U. I. - căsătorit sau dacă nu i-a menționat și numele/prenumele reclamantei, soția acestuia.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin dispoziția nr.918/_ emisă de pârâtul P. mun. B. s-a dispus desființarea pe cale administrativă, fără sesizarea instanței judecătorești, a construcției - poartă metalică executată și amplasată de numitul U. I., pe domeniul public al mun. B., str. P. nr.17, de către Direcția de Servicii P. e B., cu sprijinul polițiștilor locali și pe cheltuiala reclamantului din prezenta cauză - U. I., în drept fiind invocate, printre altele, prevederile art.33 alin.4
din Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată și modificată.
În prealabil, prin adresa nr.114673/_, d-nul U. I. a fost notificat să procedeze la demolarea porții amplasată pe terenul din mun. B., str. P. nr. 17, fiind și sancționat prin procesul-verbal de contravenție nr.32977/_, prin care a fost aplicată sancțiunea contravențională principală a amenzii de 1000 lei, precum și cea complementară a desființării lucrării executate, față de prevederilor art. 26 lit. a și 26 alin.3 din Legea nr.50/1991.
Terenul în suprafață de 306 mp situat în mun. B., str. P. nr. 17 a fost solicitat de reclamanta U. C. S., în compensare, ca măsură reparatorie - compensare, în baza Legii nr.10/2001, dar prin sentința civilă nr.1334/F/_ a Tribunalului B. -N., în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.4637/_ a Curții de Apel C., s-a relevat că, urmare a pronunțării SC nr.449/CA/2010 în dosarul nr._, această suprafață a rămas în domeniul public al mun. B., și fiind cunoscut caracterul inalienabil al bunurilor ce fac parte din domeniul public, acest imobil nu poate fi considerat la dispoziția unității deținătoare și deci atribuit în compensare, conform art.26 alin.1 din Legea nr.10/2001.
Față de situația mai sus descrisă, procedând la examinarea cu prioritate, conform art.137 alin.1 C.pr.civ., a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei U. C. S. invocată de pârâtul P. mun. B. , tribunalul a apreciat ca fiind neîntemeiată, urmând a o respinge ca atare, în condițiile în care, potrivit art.1 alin.1 și 2 din Legea nr.554/2004, pe lângă persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, ... " se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept";, în speță ambii reclamanți - soți, locuind împreună la aceeași adresă - B., str. P., nr. 16, ap. nr.2, terenul delimitat de poarta menționată în dispoziția atacată, aflându-se în prelungirea terenului aferent construcției, interesul legitim pretins a fi protejat prin anularea actului administrativ aparținând și reclamantei U. C. S. .
Pe fond, sunt relevante sub aspectul situației juridice a terenului de 306 mp, cele statuate în mod irevocabil prin Sentința civilă nr.449/CA/2010 pronunțată în dosar nr._
, în considerentele( care susțin dispozitivul) căreia instanța a apreciat și, apoi, a dispus modificarea HCL nr.161/2007, în sensul că aparține și rămâne în domeniului public terenul în suprafață totală de 306 mp:
66 mp - teren aflat sub anexa popicăriei demolate; 125 mp, ce a făcut obiectul închirierii către soții U. și 115 mp, de natură cale de acces între poarta edificată de reclamanți și râul B., hotărâre ce nu a fost recurată de reclamanții U. I. și
U. C. S., astfel că puterea de lucru judecat se opune concluziei privind existența unei neconcordanțe cu privire la regimul juridic al terenului pe care se află poarta, așa cum s-a susținut prin acțiunea promovată de P. J. B.
-N., ori cu privire la trecerea în domeniul public a acestui imobil ulterior dispoziției nr.918/_, raportat la data înscrierii în cf nr.56460 -_ ( fila 46 dosar), câtă vreme înscrierea în evidențele funciare nu are efect constitutiv, ci doar de asigurare a opozabilității în sensul legii nr.7/1996, sentință pe care s-a întemeiat exclusiv și soluția de respingere a cererii reclamantei U. C. S. de acordare în compensare a acestei suprafețe pentru terenul preluat abuziv de stat și care nu a mai putut fi restituit în natură( a se vedea și pag. 14 din decizia civilă nr.4637/R/2011 în dosar nr._ ).
Aspectul că terenul împrejmuit cu poarta menționată a fost folosit de soții
U. din anul 1977, fiind închiriat ( de-a lungul timpului suprafața variind de la 50 mp teren arabil la 476,5 mp, cu aceeași categorie de folosință ), nu este de
natură a dovedi că poarta a fost ridicată în baza unei autorizații, astfel încât măsura desființării pe cale administrativă a acesteia este legală, prin raportare la prevederile art.33 alin.4 din Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată și modificată: "construcțiile executate fără autorizație de construire pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al județelor, orașelor ori comunelor vor putea fi desființate pe cale administrativă de autoritatea administrației publice competente, fără sesizarea instanțelor judecătorești și pe cheltuiala contravenientului";.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții-recurenți U.
I. și U. C. S.
solicitând admiterea acestuia și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună desființarea Dispoziției 918/_ emisa de P. municipiului B. .
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, instanța de fond a aplicat retroactiv prevederile art. 33(4) din Legea 50/1991.
La data emiterii Dispoziției 918/_ terenul in cauza inca nu era trecut in domeniul public al municipiului B. .
Terenul in cauza a fost trecut in domeniul public in data de 0_ .
Anexam extrasul de carte funciara .
Instanța de fond, in mod greșit arată ca a fost respinsa cererea noastră prin care solicita ca acest teren sa le fie acordat in compensare la Legea 10/2001, in Dos.C._, depunând în acest sens adresa Tribunalului B. - N. către expertul P. V. .
Respingerea din acest dosar s-a datorat faptului ca terenul in cauza era inca in litigiu .
- Instanța de fond nu a reținut faptul ca Dispoziția 918/_ a fost data inainte de soluționarea definitiva a Dos.C._, deci nu avea cum sa aprecieze soluția definitiva a dosarului 951.
Se menționează faptul ca Dispoziția 918/_ este data înainte de apariția Sentinței 4637/R/2011 din Dos.C._, la care se face referire in Sentința 2862/2012 . Sentința 4637/R/2011 a fost data in data de_ .
Se apreciază ca Instanța de fond trebuia sa ne judece in condițiile existente la data emiterii Dispoziției 918/_ si nu bazandu-se pe o sentința data ulterior, la fel ca si trecerea terenului in domeniul public in data de 0_ .
Se susțin că aprecierile Instituției P. ui in adresa către Primăria municipiului B. 9190/_, depusa la dosar, prin care susține ca Dispoziția nr. 918/_ este nelegala .
Intimatul pârât P. M. B.
a depus la dosarul cauzei întâmpinare la fila 18, prin care solicită respingerea recursului formulat, cu consecința menținerii în totalitate ca fiind legală și corectă a hotărârii atacate.
În dezvoltarea motivelor întâmpinării se arată că, recurenții nu au indicat temeiul de drept al recursului, respectiv motivele de nelegalitate pe care se întemeiază acesta.
Având in vedere ca recursul nu poate fi analizat in afara cadrului restrictiv al art.304 C.proc.civ., iar criticile formulate de recurenți nu se circumscriu acestui cadru legal, apreciază că se impune constatarea nulității acestuia, conform art.3021 alin.(1) lit.c C.proc.civ. coroborat cu art.306 alin.(3) C.proc.civ. "Cand in cuprinsul cererii de recurs nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa deciziei, care face obiectul recursului, ceea ce presupune indicarea punctuala a motivelor de nelegalitate prin raportare la soluția pronunțata si la argumentele folosite de instanța in fundamentarea acesteia, iar succesiunea de fapte si afirmații din cuprinsul cererii de recurs nefiind structurata din punct de vedere juridic in asa fel incat sa se poată retine, măcar din oficiu, vreo critica susceptibila de a fi încadrata in cazurile de modificare ori casare prevăzute de art.304 C.pr.civ., in limita cărora se poate exercita controlul judiciar in recurs,
sancțiunea este nulitatea recursului" .- I., Secția civila si de proprietate intelectuala, decizia civila nr. 499 din 30 ianuarie 2008.
În al doilea rînd, pe fondul cauzei, analizând pe rând motivele expuse de recurenți consideră că recursul este total nefondat, și înțeleg să puncteze următoarele observații:
Fără a înțelege exact la ce se referă recurenții când susțin că prin Dispoziția nr. 918/_ se aplică retroactiv art. 33 (4) din Legea nr. 50/1991, se arătă că" actul administrativ atacat a fost emis cu respectarea prevederilor legale în vigoare incidente la momentul emiterii lui, prin raportare la o situație de fapt existentă la acel moment. (4) Prin excepție de la prevederile art. 32, construcțiile executate fără autorizație de construire pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al județelor, orașelor ori comunelor vor putea fi desființate pe cale administrativă de autoritatea administrației publice competente, fără sesizarea instanțelor judecătorești și pe cheltuiala contravenientului.
Este real faptul că poarta în discuție a fost inițial edificată și amplasată în anii 80, pe baza unui acord emis de Secția de producție Industrială și Prestări Servicii din cadrul Consiliul P. ular al M. B., care se referea însă la amenajarea intrării ca un acces provizoriu pentru aprovizionarea cu combustibili, atît pentru terenul afectat cât și pentru vecinătăți. Prin urmare, acest acord de care se prevalează recurenții nu poate fi considerat în nici un caz ca având valoare de autorizație de construire, raportat la momentul emiterii dispoziției. Acest înscris și-a produs efectele raportat la momentul emiterii lui, însă valabilitatea lui nu poate fi extinsă și după intrarea în vigoare a Legii nr. 50/1991, cu atât mai mult cu cât recurentul a fost notificat în repetate rânduri asupra faptului că poarta respectivă este în ilegalitate și i s-a solicitat să o desființeze.
În ceea ce privește regimul juridic al terenului pe care este edificată fără autorizație de construire, poarta metalică obiect a Dispoziției, se arată că acesta a fost clarificat de către instanțele de judecată care au soluționat litigiile având ca obiect acest teren.
Astfel, asupra terenului cu suprafața de 306 mp pe care a fost edificată poarta neautorizată, s-a statuat cu autoritate de lucru judecat, că are regimul juridic stabilit de Legea nr. 213/1998, aparținând domeniului public al municipiului B. .
Acest aspect reiese atât din Sentința civilă nr. 449/CA/2010 pronunțată de către Tribunalul B. în dosarul nr._, cât și din Decizia civilă nr. 164/R/2010 pronunțată de către Tribunalului B. -N. în dosarul nr. _
. Mai facem trimitere și la Sentința civilă nr. 1334/F/2011 pronunțată de Tribunalul B. -N. în dosarul cu nr._ având ca obiect Legea 10/2001, unde dl. U. I. are calitatea de mandatar al d-nei U. C. S. . Și prin această sentință - pronunțată în ședința din data de 9 iunie 2011 - instanța de judecată a consemnat în motivarea soluției (paginile 12-13) - cu privire la petitul de atribuire a suprafeței de 306 mp: la momentul pronunțării prezentei hotărâri terenul de 306 mp nu poate fi considerat la dispoziția unității deținătoare, dat fiind că în urma soluționării dosarului nr._ - prin Decizia nr. 449/CA/2010 rămasă irevocabilă prin nerecurare, s-a dispus ca diferența dintre suprafața de 481 mp, aparținând numiților Ceaușu și cea de 787 mp, înscrisă inițial la art. 5 din HCL 161/2007, să rămână în domeniul public al municipiului. Astfel, Tribunalul Bistrița Năsăud a reafirmat prin această sentință - prin raportare la celelalte sentințe menționate, că suprafața de 306 mp - care include cei 115 mp cu destinația cale de acces, rămâne în domeniul public al municipiului B., situație în care nu poate face nici obiectul unei măsuri reparatorii. în plus, mai facem trimitere și la Decizia civilă nr. 4637/R/2011 a Curții de Apel C. din dosarul nr._ .
Așadar, se apreciază că, raportat la cele arătate mai sus, este întrunită condiția prevăzută de art. 33, alin. 4 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, cu privire la necesitatea ca terenul pe care este executată construcția neautorizată să aparțină domeniului public. Acest aspect, care a stat la baza emiterii dispoziției nr. 981/_ a făcut obiectul analizei instanțelor judecătorești competente, iar soluția a fost în sensul că terenului i se aplică prevederile Legii nr. 213/1998.
Fără a mai reveni asupra argumentelor expuse în cuprinsul întâmpinării formulate inițial la dosarul de fond, se dorește a se puncta câteva aspecte de fond pe care instanța de recurs ar trebui să le aibă în vedere pentru pronunțarea unei soluții corecte în prezentul dosar.
Petentul a susținut la dezbaterea pe fond a cauzei cum că admiterea acțiunii de anulare a dispoziției contestate se justifică prin neîndeplinirea în mod cumulativ a condițiilor legale pentru emiterea acesteia. Mai exact, este vorba despre cele două condiții prevăzute de art. 33 alin. 4 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, pentru a se putea dispune desființarea pe cale administrativă a unei construcții: aceasta să fie edificată pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al municipiului și să fie executate fără autorizație de construire.
Cât privește condiția inexistenței unei autorizații de construire pentru poarta amplasată de petent reiese atât din înscrisurile depuse de noi, cât și din simplul fapt că petentul nu a făcut dovada existenței unei asemenea autorizații. De altfel, acest aspect a făcut obiectul analizei instanței în contextul soluționării definitive și irevocabile a dosarului nr._, având ca obiect plângerea contravențională formulată de petent împotriva procesului verbal de contravenție nr. 32977/_, aceasta fiind respinsă ca neîntemeiată. Se precizează că petentul a fost sancționat contravențional pentru executarea respectivei porți metalice fără a avea autorizație de construire, după ce în mod repetat i s-a pus în vedere în scris să o desființeze și nu s-a conformat în mod voluntar. Prin procesul verbal de contravenție s-a dispus, pe lângă sancțiunea amenzii, și desființarea porții, însă petentul tot nu s-a conformat măsurilor, contestând procesul verbal de contravenție.
Având în vedere că terenul unde a fost reamplasată poarta, aflată de altfel într-o avansată stare de degradare, aparține domeniului public al municipiului B. și că petentul a refuzat categoric să o desființeze, deși era neautorizată, a fost emisă dispoziția primarului nr. 918/_ privind desființarea pe cale administrativă a porții, care a și fost pusă în executare - fiind depozitată în cadrul Direcției Servicii P. e a Primăriei. Dovada faptului că dispoziția a fost pusă în executare și poarta a fost îndepărtată este însăși acuzația formulată de petent cum că poarta i-ar fi fost de fapt furată de către reprezentanții autorităților. Raportat la aspectele menționate anterior, cererea de anulare a dispoziției - ca unic petit al acțiunii - apare și ca lipsită de obiect, din moment ce ea deja și-a produs efectele, fiind pusă în executare.
Pe fondul cauzei, concluzia pe care intimata dorește să o sublinieze este că dispoziția ce face obiectul prezentului dosar nu numai că a fost în mod legal și justificat emisă, cu îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de lege, dar aceasta a constituit de fapt o reacție concretă și punctuală a autorității administrative locale (care s-a impus ca fiind necesară) față de ignorarea manifestată în mod constant de către petent a tuturor notificărilor, somațiilor și în final și a sancțiunii contravenționale. Emiterea dispoziției de desființare a porții a fost ultimul demers, care a venit după epuizarea tuturor celorlalte mijloace legale prin care s-a încercat restabilirea unei situații legale.
Recurenții-reclamanți U. I. și U. C.
au depus concluzii scrise la dosarul cauzei.
În concluziile scrise la dosar, se arată că intimata Instituția P. ui județului B. -N., reclamanta din dosarul prezent, nu a acordat aviz de legalitate Disp. nr.981/2011 a P. ui mun. B. de desființare poartă metalică a subsemnaților, tocmai pentru că a considerat ca nefiind îndeplinite cumulativ cele două condiții legale imperative ale art. 33 (4)/Legea nr.50/1991rep: construcția să fie ridicată fără autorizație de construire și să fie amplasată pe domeniul public, înțelegând, astfel, să atace în contencios administrativ această dispoziție, solicitând desființarea actului, ca fiind nelegal;
reclamanții, considerându-ne grav vătămați prin Disp. nr. 981/2011, am acționat și noi în contencios administrativ pe intimatul Primar al mun. B., solicitând același lucru, motiv pentru care, fiind întrunite disp. art.l64CPCV s-a dispus conexarea dosarului nostru la dosarul prezent;
instanța de fond și-a exercitat rolul activ în adunarea probelor, solicitân- du-le a depune în dosar acte doveditoare în plus față de cele depuse de părți, însă, cu toate că au probat faptul că au instalat poarta metalică în oct. 1989/eram chiriași din 1977), în urmă cu 36 de ani, cu acordul expres, scris, al Prim. mun. B. -Adresa nr. 215/1989 și că în 1989, ca și la data judecării pricinii, terenul astfel împrejmuit nu numai că nu avea o situație juridică clară (pe rolul instanțelor aflându-se, inclusiv, Dos. C. nr.l 1._, de anulare trecere teren în domeniul public, termen -_ ), dar mai ales că nu făcea parte din domeniul public și că nu avea și nu are categoria de folosință "cale de acces", ci pe aceea de "curți, construcții", așa cum este consemnat în CF56460/Bța, Trib. BN a apreciat că aceste adevăruri nu au relevanță juridică, respingându-le, respingând, totodată, ambele cereri de desființare dispoziție, obiect al dosarului.
Încă o dată se precizează că reclamanții nu au instalat poarta "de capul nostru", ci în baza solicitării acestora scrise și a acordului scris al primăriei, instituție care, nici atunci, dar nici după apariția Legii nr. 50/1991, nu le-a pus condiții, nu le-a impus obținerea unei autorizații de construire etc.
La fel de real și de revoltător este și faptul că, aceeași instituție, în relația cu recurenții, consideră și susțin că terenul este "domeniu statului", dar în relația cu vecinii noștri, Ceaușu, eliberează autorizație de instalare poartă metalică, pe același teren, lucru adeverit, inclusiv, de fotografiile pe care le prezentăm, alăturat.
În opinia acestora, atât contractul de închiriere a casei și a terenului aferent (care includea și suprafața de 306mp, terenul în cauză), cât și acordul la instalarea acelei porți, le-a fost de primărie, cel puțin în baza principiului unei moralități, ținând cont de deposedarea abuzivă a reclamanților și a părinților acestora, de case și de 12444mp teren intravilan pe raza mun. B., astfel că Statul Român le-ar fi obligat acestora, și nu fam. Gaftone sau Ceaușu, să le repare prejudiciul cauzat anterior, inclusiv, prin atribuirea în proprietate a celor 306mp teren, ori primarul și primăria au propus să i se atribuie lui Ceaușu, prin emitere Ordin 73/2010, desființat ulterior.
Se consideră, astfel, din nou vătămați, de astă dată de însăși Trib. BN, care a aplicat discriminator și părtinitor legea țării, în speță și care, susțin, astfel, direct, discriminarea pe care o aplică Primăria și P. mun. B. față de cetățenii egali în fața legii în drepturi și, mai ales, nerespectarea unanimă a
legilor țării.
Recurenții U. I. și U. C. au depus note de ședință la dosarul cauzei, reiterând instanței de recurs motivele formulate în scris.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea de Apel constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Referitor la susținerile intimatului pârât privind recursul promovat de reclamanți ce nu ar putea fi analizat in afara cadrului restrictiv al art.304 C.proc.civ., în condițiile în care criticile formulate de recurenți nu se circumscriu acestui cadru legal, Curtea apreciază că recursul reclamanților cuprinde toate
elementele necesare, f.4-6 dosar Curte, recurs ce a fost motivat în termenul legal de 15 zile de la comunicarea sentinței recurate, astfel că apreciază că nu se impune constatarea nulității acestuia, conform art.3021 alin.(1) lit.c C.proc.civ. coroborat cu art.306 alin.(3) C.proc.civ.
Curtea analizând întregul probatoriu administrat în cauză, sentința civilă recurată, motivele de recurs depuse de reclamanții U. I. și U. C. S.
, poziția procesuală a părților, constată că instanța de fond a reținut corect starea de fapt, respectiv că, prin dispoziția nr.918/_ emisă de pârâtul P. mun.
B. s-a dispus desființarea pe cale administrativă, fără sesizarea instanței judecătorești, a construcției - poartă metalică executată și amplasată de numitul
U. I., pe domeniul public al mun. B., str. P. nr.17, de către Direcția de Servicii P. e B., cu sprijinul polițiștilor locali și pe cheltuiala reclamantului din prezenta cauză - U. I., în drept fiind invocate, printre altele, prevederile art.33 alin.4 din Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată și modificată.
S-a mai reținut că în prealabil, prin adresa nr.114673/_, U. I. a fost notificat să procedeze la demolarea porții amplasată pe terenul din mun. B.
, str. P. nr. 17, fiind și sancționat prin procesul-verbal de contravenție nr.32977/_, prin care a fost aplicată sancțiunea contravențională principală a amenzii de 1000 lei, precum și cea complementară a desființării lucrării executate, față de prevederilor art. 26 lit. a și 26 alin.3 din Legea nr.50/1991.
Instanța de fond a mai reținut corect că, terenul în suprafață de 306 mp situat în mun. B., str. P. nr. 17 a fost solicitat de reclamanta U. C.
S., în compensare, ca măsură reparatorie - compensare, în baza Legii nr.10/2001, dar că, prin sentința civilă nr.1334/F/_ a Tribunalului B. -
N., în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.4637/_ a Curții de Apel C., s-a relevat că, urmare a pronunțării SC nr.449/CA/2010 în dosarul nr._, această suprafață a rămas în domeniul public al mun. B.
, și fiind cunoscut caracterul inalienabil al bunurilor ce fac parte din domeniul public, acest imobil nu poate fi considerat la dispoziția unității deținătoare și deci atribuit în compensare, conform art.26 alin.1 din Legea nr.10/2001.
Instanța de fond a procedat corect la examinarea cu prioritate, conform art.137 alin.1 C.pr.civ., a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei
U. C. S. invocată de pârâtul P. mun. B., apreciind ca fiind neîntemeiată, excepție pe care a respins-o, în condițiile în care, potrivit art.1 alin.1 și 2 din Legea nr.554/2004, pe lângă persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, " se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept";, în speță ambii reclamanți - soți, locuind împreună la aceeași adresă - B., str. P., nr. 16, ap. nr.2, terenul delimitat de poarta menționată în dispoziția atacată, aflându-se în prelungirea terenului aferent construcției, interesul legitim pretins a fi protejat prin anularea actului administrativ aparținând și reclamantei U. C. S. . Pe fondul cauzei, instanța de fond a stabilit corect că, sub aspectul situației juridice a terenului de 306 mp din litigiu, sunt relevante cele statuate în mod irevocabil prin Sentința civilă nr.449/CA/2010 pronunțată în dosar nr._, în considerentele căreia instanța a dispus modificarea HCL nr.161/2007, în sensul că aparține și rămâne în domeniului public terenul în suprafață totală de 306 mp: 66 mp - teren aflat sub anexa popicăriei demolate; 125 mp, ce a făcut obiectul închirierii către soții U. și 115 mp, de natură cale de acces între poarta edificată de reclamanți și râul B., hotărâre ce nu a fost recurată de reclamanții U. I. și U. C. S., astfel că puterea de lucru judecat se opune concluziei privind existența unei neconcordanțe cu privire la regimul
juridic al terenului pe care se află poarta, așa cum s-a susținut prin acțiunea promovată de P. J. B. -N., ori cu privire la trecerea în domeniul public a acestui imobil ulterior dispoziției nr.918/_, raportat la data înscrierii în cf nr.56460 -_ ( fila 46 dosar), câtă vreme înscrierea în evidențele funciare nu are efect constitutiv, ci doar de asigurare a opozabilității în sensul legii nr.7/1996, sentință pe care s-a întemeiat exclusiv și soluția de respingere a cererii reclamantei U. C. S. de acordare în compensare a acestei suprafețe pentru terenul preluat abuziv de stat și care nu a mai putut fi restituit în natură( a se vedea și pag. 14 din decizia civilă nr.4637/R/2011 în dosar nr._
).
S-a mai reținut corect de instanța de fond că, aspectul că terenul împrejmuit cu poarta menționată a fost folosit de soții U. din anul 1977, fiind închiriat de-a lungul timpului, - suprafața variind de la 50 mp la 476,5 mp, teren arabil, nu este de natură a dovedi că poarta a fost ridicată în baza unei autorizații, astfel încât măsura desființării pe cale administrativă a acesteia este legală, prin raportare la prevederile art.33 alin.4 din Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată și modificată:
"construcțiile executate fără autorizație de construire pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al județelor, orașelor ori comunelor vor putea fi desființate pe cale administrativă de autoritatea administrației publice competente, fără sesizarea instanțelor judecătorești și pe cheltuiala contravenientului";.
Aspectele invocate de recurenți privind situația juridică incertă a terenului din litigiu la data emiterii dispoziției de demolare și a solicitării acestuia în compensare nu au nicio relevanță juridică în condițiile în care asupra terenului cu suprafața de 306 mp pe care a fost edificată poarta neautorizată, s-a statuat cu autoritate de lucru judecat, că are regimul juridic stabilit de Legea nr. 213/1998, aparținând domeniului public al municipiului B., atât din Sentința civilă nr. 449/CA/2010 pronunțată de către Tribunalul B. în dosarul nr._, cât și din Decizia civilă nr. 164/R/2010 pronunțată de către Tribunalului B. -N. în dosarul nr._ .
În mod corect intimatul pârât în întâmpinarea depusă a făcut trimitere și la prevederile Sentinței civilă nr. 1334/F/2011 pronunțată de Tribunalul B. -N. în dosarul cu nr._ având ca obiect Legea 10/2001, unde U. I. are calitatea de mandatar al lui U. C. S. sentință în care instanța de judecată a consemnat în motivarea soluției cu privire la petitul de atribuire a suprafeței de 306 mp:, că, la momentul pronunțării prezentei hotărâri terenul de 306 mp nu poate fi considerat la dispoziția unității deținătoare, dat fiind că în urma soluționării dosarului nr._ - prin Decizia nr. 449/CA/2010 rămasă irevocabilă prin nerecurare, s-a dispus ca diferența dintre suprafața de 481 mp, aparținând numiților Ceaușu și cea de 787 mp, înscrisă inițial la art. 5 din HCL 161/2007, să rămână în domeniul public al municipiului, astfel că suprafața de
306 mp - care include cei 115 mp cu destinația cale de acces, rămâne în domeniul public al municipiului B. .
Referitor la motivul de recurs legat de faptul că, instanța de fond a aplicat retroactiv prevederile art. 33(4) din Legea 50/1991, Curtea reține că, poarta din litigiu a fost inițial edificată și amplasată în anii 80, pe baza unui acord emis de Secția de producție Industrială și Prestări Servicii din cadrul Consiliul P. ular al
M. B., care se referea însă la amenajarea intrării ca un acces provizoriu pentru aprovizionarea cu combustibili, atât pentru terenul afectat cât și pentru vecinătăți, iar acest acord de care se prevalează recurenții nu poate fi considerat în nici un caz ca având valoare de autorizație de construire, raportat la momentul emiterii dispoziției.
Acest înscris și-a produs efectele raportat la momentul emiterii lui, însă valabilitatea lui nu poate fi extinsă și după intrarea în vigoare a Legii nr. 50/1991, cu atât mai mult cu cât recurentul a fost notificat în repetate rânduri
asupra faptului că poarta respectivă este în ilegalitate și i s-a solicitat să o desființeze.
Astfel în mod corect instanța de fond a stabilit că, Dispoziția nr. 918/_ a fost emis cu respectarea prevederilor legale în vigoare, Legea nr. 50/1991, incidente la momentul emiterii lui, prin raportare la o situație de fapt existentă la acel moment.
Curtea apreciază că nu are nicio importanță în soluția de respingere dată de Tribunal în prezentul dosar legat de modul în care o altă instanță a motivat în alt dosar cererea recurenților prin care au solicitat ca acest teren sa le fie acordat in compensare la Legea 10/2001, în dosar nr._, respingerea din acel dosar datorându-se faptului ca terenul in cauza era încă in litigiu .
Nu poate fi reținute ca pertinente soluționării prezentului recurs, nici susținerile recurenților legat de faptul că Dispoziția 918/_ este data înainte de apariția Sentinței 4637/R/2011 din Dos.C._, la care se face referire in Sentința 2862/2012 . Sentința 4637/R/2011 a fost data in data de_, precum și faptul că, instanța de fond trebuia sa judece cauza in condițiile existente la data emiterii Dispoziției 918/_ si nu bazându-se pe o sentința data ulterior, la fel ca si trecerea terenului in domeniul public in data de 0_ .
Curtea apreciază că prin pronunțarea ulterioară a unor sentințe judecătorești legat de situația juridică a terenului din litigiu pe care se găsește edificată poarta, nu s-a făcut altceva decât să se clarifice și pe cale judiciară, regimul juridic al terenului, confirmându-se aparența dreptului de proprietate al pârâtului și dreptul lui de a dispune direct demolarea construcției edificate pe teren domeniu public și fără autorizație.
Astfel, în cazul de față sunt întrunite cele două condiții prevăzute de art. 33 alin. 4 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, pentru a se putea dispune desființarea pe cale administrativă a unei construcții: respectiv ca aceasta să fie edificată pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al municipiului și să fie executate fără autorizație de construire.
Cât privește condiția inexistenței unei autorizații de construire pentru poarta amplasată de petent aceasta rezultă atât din înscrisurile depuse de pârât, petentul nu a făcut dovada existenței unei asemenea autorizații.
Dealtfel intimata a precizat că petentul a fost sancționat contravențional pentru executarea respectivei porți metalice fără a avea autorizație de construire, după ce în mod repetat i s-a pus în vedere în scris să o desființeze și nu s-a conformat în mod voluntar, astfel că, prin procesul verbal de contravenție s-a dispus, pe lângă sancțiunea amenzii, și desființarea porții, însă petentul tot nu s-a conformat măsurilor, contestând procesul verbal de contravenție.
Acest aspect a făcut obiectul analizei instanței în contextul soluționării definitive și irevocabile a dosarului nr._, având ca obiect plângerea contravențională formulată de petent împotriva procesului verbal de contravenție nr. 32977/_, aceasta fiind respinsă ca neîntemeiată.
În acest context și întrucât petentul a refuzat să desființeze poarta, a fost emisă dispoziția primarului nr.918/_ privind desființarea pe cale administrativă a porții, care a și fost pusă în executare, astfel că cererea de anulare a dispoziției - ca unic petit al acțiunii - apare și ca lipsită de obiect, din moment ce ea deja și-a produs efectele, fiind pusă în executare.
Pentru considerentele arătate, Curtea constată legală și temeinică soluția instanței de fond, astfel că în conformitate cu prevederile art.312 Cod pr.civilă, va respinge recursul declarat de reclamanții U. I. și U. C. S. împotriva sentinței civile nr.2862 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N. pe care o menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :
Respinge recursul declarat de reclamanții U. I. și U. C. S. împotriva sentinței civile nr.2862 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, V. G. | JUDECĂTOR, Pt.A. A. M. în concediu semnează Președintele Curții de Apel, V. M. | JUDECĂTOR, S. L. R. |
GREFIER, M. V. -G. |
Red. V.G./M.N.
2 ex./
