Sentința civilă nr. 518/2013. Anulare act emis de autoritati publice locale
| Comentarii |
|
R. IA
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Date cu caracter personal Nr. operator 2516
SENTINȚA CIV ILĂ NR.518
Ședința publică din 30 ianuarie 2013
Completul compus din:
Președinte: M. S., judecător
V. A., grefier
S-a luat în examinare acțiunea | formulată de reclamantul P. | J. | |
S. | , cu sediul în Z., Piața 1 D. | 1918, nr.12, județul S. | , în |
contradictoriu cu pârâții C. LOCAL AL M. Z. , cu sediul în Z., Piața I. M., nr.3, județul S., S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR
PUBLICE,
cu sediul în B., str.A., nr.17 și M. V.
, cu domiciliul în Z., A. L., nr.11, județul S., având ca obiect anulare act emis de autoritățile publice locale.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta pârâtului C. local al municipiului Z., consilier juridic M. L. (delegație fila 63), lipsă
fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care constatând că nu mai sunt de formulat cereri în probațiune sau de invocat excepții, instanța acordă cuvântul pentru dezbaterea pe fond a cauzei.
Reprezentanta pârâtului solicită respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată și nelegală, pentru motivele invocate în întâmpinare, pe care le susține în instanță.
Instanța, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în baza dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin acțiunea în contencios administrativ formulată la data de_, P.
J. S., in baza prerogativelor conferite prin art. 123(5) din Constituție, raportat la art. 115(7) din Legea nr.215/2001, privind administrația publica locala si art. 6(2) lit"d","e" si "h" din Hotărârea Guvernului nr.460/2006, pentru aplicarea Legii nr. 340/2004, privind prefectul si instituția prefectului, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții S. R. prin M. Finanțelo P. ; C. LOCAL AL MUN. Z., prin Primar și MOGRĂDEAN V., anularea ca nelegală a Hotărârii nr. 91, adoptata de C. Local al M. Z., in ședința din _
, prin care autoritatea deliberativă aprobă efectuarea unui schimb de teren intre proprietara M. V. si S. R., cu plata sumei de 2.320 lei, reprezentând sultă, pentru următoarele motive:
În fapt, prin hotărârea atacată, C. Local al Municiliului Z., a aprobat efectuarea unui schimb de teren, in suprafața de 74 mp, teren situat
in intravilanul M. Z., inscris in CF nr. 2003-Z., nr.top 1928/c/2/l/a/l/l/2/l/a/3/3/l/l/b/l/l/l, proprietatea S. ui R., cu un teren in suprafața de 131 mp, situat in intravilanul municipiului Z., proprietatea numitei M. V., inscris in CF nr.58120-Z., nr. cadastral 58120, astfel cum rezulta din Memoriul tehnic si Planul de amplasament si delimitare a imobilului cu propunerea de dezmembrare.
Reclamantul apreciază ca acest act administrativ a fost adoptat cu incalcarea legislației specifice in materia dreptului de proprietate si a dreptului de administrare.
Instituția P. ui prin Adresa nr. 4632/_ a solicitat paratei reanalizarea acestui act administrativ, in vederea revocării lui. C. Local al
M. Z., prin Adresa nr. 32213/_, refuza propunerea de revocare, susținând in esența faptul ca terenul in discuție ar fi in proprietatea privată a
S. ui R., argument care este in contradicție atat cu normele juridice in materie cât si cu teoria si practica judiciară.
În primul rând- arată reclamantul în continuare - motivarea in drept a actului administrativ atacat, cu prevederile art. 121 si 123 (1) din Legea nr.215/2001,a administrației publice locale este greșită, deoarece aceste prevederi se refera la domeniul public și privat al unităților administrativ- teritoriale, or terenul in suprafața de 74 mp asupra căruia a dispus din punct de vedere juridic autoritatea deliberativa a M. Z., se află in proprietatea S. ui R., astfel cum rezulta din CF nr.2003-Z. .
Pe fond, reclamantul apreciază ca hotărârea C. ui Local al M. Z. a cărei revocare o solicită este nelegală intrucât contravine dispozițiilor imperative reprezentate de art. 867 Cod. civ., potrivit căruia "dreptul de administrare se constituie prin hotărâre a Guvernului, a consiliului județean sau, dupa caz, a consiliului local", in funcție de titularul dreptului de proprietate. Or, C. Local al M. Z. nu a făcut dovada ca terenul in speța i-a fost transmis in administrare si nici condițiile in care poate sa posede, sa folosească si sa dispună de acest bun.
Cu privire la caracterele juridice ale dreptului de administrare, se arată faptul ca sunt aceleași cu cele ale dreptului de proprietate publica (art.861 C.civ.) astfel ca bunurile care constituie obiectul dreptului de administrare sunt inalienabile, imprescriptibile si insesizabile. Deci, pe de o parte, dreptul de dispoziție juridica este exclus - iar contractul de schimb este un act de dispoziție juridica, aplicandu-i-se, conform art. 1764 (1-2) Cod. civil, dispozițiile privitoare la vânzare, pentru ca acest atribut revine doar proprietarului, in cazul de fata S. R. iar, pe de alta parte, pentru ca dreptul de administrare este inalienabil.
Susținerile de mai sus sunt confirmate în opinia reclamantului si de prevederile art. 123 din Legea nr.215/2001, privind administrația publica locala in care se prevăd expres bunurile asupra cărora consiliile locale sau județene pot hotărî, respectiv bunurile care se regăsesc in patrimonial lor si nicidecum asupra bunurilor ce se regăsesc in patrimonial statului. Asupra
acestor bunuri se poate dispune doar in condițiile legii, mai precis conform textelor de lege indicate si cu procedurile acolo stabilite.
În fine, se mai arată si faptul ca, potrivit art.868 Cod. civ. dreptul de administrare este un drept real principal, având ca obiect bunuri ale statului iar ca titulari regiile autonome, autoritățile administrației publice centrale si locale, alte instituții de interes național, județean sau local, iar regimul juridic al dreptului de administrare a consiliilor locale, la care s-a făcut trimitere mai sus, este aplicabil atat bunurilor proprietate publica cat si bunurilor proprietate privata a statului.
Pe de alta parte, chiar dacă in speță s-ar f i făcut aplicarea art.36 (1) din Legea nr. 18/1991, privind fondul funciar - invocat în apărare - și in această situație schimbarea regimului juridic al acestui teren, prin efectuarea unui schimb, propus si aprobat prin hotărârea adoptată de autoritatea deliberativă a
M. Z., apare ca fiind lovită de nulitate absolută. În sprijinul acestei susțineri se invocă faptul că la data intrării în vigoare a Legii nr.18/1991 rep., acest teren intravilan se afla în proprietatea statului și în administrarea primăriilor urmând a i se aplica dispozițiile imperative ale art.36 din această lege, care dispune că aceste terenuri trec în proprietatea publică a comunelor, orașelor sau municipiilor.
In probatiune s-au depus la dosar următoarele înscrisuri: actul administrativ atacat; procedura prealabila; răspunsul la procedura prealabila; Extras CF nr.2003 și CF nr.58120-Z. ; memoriul tehnic si planul de amplasament.
Asupra cauzei de față, tribunalul reține următoarele:
Reclamantul pretinde că Hotărârea nr. 91, adoptată de C. Local al
M. Z., în ședința din_, este lovită de nulitate absolută pornind de la premisa că imobilul teren, în suprafața de 74 mp, situat in intravilanul M.
Z., inscris in CF nr. 2003-Z., nr.top 1928/c/2/l/a/l/l/2/l/a/3/3/l/l/b/l/l/l, este proprietatea publică a S. ui R.
, și aflat doar în administrarea C. ui Local, și că, oricum, chiar dacă ar fi în proprietatea M. Z., în conformitate cu prev. art.36 alin.1 din Legea nr.18/1991 a fondului funciar, terenul s-ar afla tot în domeniul public, de data aceasta, al unității administrativ teritoriale și nu ar putea face obiectul unui schimb, cu un alt teren, deoarece s-ar schimba în mod nepermis regimul juridic al proprietății.
Din conținutul actelor aflate la dosar rezultă faptul că, într-adevăr, proprietarul imobilului teren, ce face obiectul hotărârii atacate, era, în anul 1954, conform CF nr. 2003-Z., S. R., și evident la acea epocă făcea parte din domeniul public al statului însă, dacă avem în vedere legile proprietății funciare adoptate după anul 1989, trebuie să acceptăm faptul că la data adoptării hotărârii în discuție, acest teren se afla în proprietatea M.
Z. .
Astfel, potrivit art. 36 al. 1 din Legea nr. 18/1991 (în forma inițială), "[terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităților și care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 25]"; (în prezent art.26), text de lege care, la rândul său, spunea că: "[Terenurile situate în intravilanul localității, care au aparținut
cooperatorilor sau altor persoane care au decedat, în ambele cazuri fără moștenitori, trec în proprietatea comunei, orașului sau municipiului, după caz, și în administrarea primăriilor, pentru a fi vîndute, concesionate ori date în folosință celor care solicită să-și construiască locuințe și nu au teren, ori
pentru amplasarea de obiective social-culturale sau cu caracter productiv, potrivit legii, ori pentru compensările prevăzute de art. 23]";, de unde rezultă că era vorba de proprietatea privată a unității administrativ teritorială. Dispoziția sus enunțată este imperativă, instanța apreciind că transferul de proprietate în favoarea comunelor, orașelor sau a municipiilor s-a produs "ope legis";, la data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991.
Faptul că, art.25 alin.1 din Legea nr.18/1991 (devenit art.26, după renumerotare) a fost modificat prin Legea nr. 158/2010, în sensul că
"[terenurile situate în intravilanul localităților, rămase la dispoziția autorităților administrației publice locale, de la persoanele care au decedat și/sau nu au moștenitori, trec în proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale și în administrarea consiliilor locale respective, în baza certificatului de vacanță succesorală eliberat de notarul public]"; iar la alin. 2 al aceluiași articol, se prevede că "[schimbarea regimului juridic al terenurilor prevăzute la alin.(1), din proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale respective în proprietatea privată a acestora, este interzisă și se sancționează cu nulitatea absolută]";, nu prezintă relevanță în cauză, întrucât aceste norme juridice au aplicabilitate doar cu privire la situația juridică a terenurilor dobândite ulterior intrării lor în vigoare, conform principiului de ordin constituțional al neretroactivității legii civile, iar potrivit. art.230 lit.b din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, ele sunt implicit abrogate, deoarece vin în coliziune cu prev.art.553 alin.2 din Noul Cod Civil, privind regimul juridic al moștenirilor vacante.
Pe de altă parte, Legea nr.213/1998, privind bunurile proprietate publică, stabilește în art.3 (2) că "[domeniul public al statului este alcătuit din bunurile prevăzute la art.135 alin.4 din Constituție, din cele prevăzute la pct.1 din anexă, precum și din alte bunuri de uz sau de interes public național, declarate ca atare prin lege]";. Totodată art. 8 alin. (1) din Legea nr.213/1998, precizează că "[trecerea bunurilor din domeniul privat al statului sau al unităților administrativ teritoriale în domeniul public ale acestora, potrivit art.7 lit.e, se face, după caz prin hotărâre a guvernului, a consiliului județean, respectiv a consiliului general al municipiului B. ori a consiliului local]";. La rândul său, art.4 din aceeași lege, definește "domeniul privat al statului sau al unităților administrativ teritoriale"; ca fiind "alcătuit din bunurile aflate în proprietatea lor și care nu fac parte din domeniul public. Asupra acestor bunuri statul sau unitățile administrativ teritoriale au drept de proprietate privată";.
Aplicând aceste texte legale, în raport de momentul producerii situațiilor juridice deduse judecății, rezultă că la momentul adoptării hotărârii atacate, terenul care a făcut obiectul schimbului, se găsea deja în proprietatea privată a
M. Z.
și nicidecum în proprietatea publică a S. ui R.
, așa după cum pretinde reclamantul.
Prin urmare, C. Local al M. Z., era îndrituit să aprobe, prin HCL nr.91 din_, efectuarea unui schimb de teren, in suprafața de 74 mp, situat in intravilanul M. Z., inscris in CF nr. 2003-Z., nr.top 1928/c/2/l/a/l/l/2/l/a/3/3/l/l/b/l/l/l, și aflat în proprietatea privată a M.
Z., cu un teren in suprafața de 131 mp, situat in intravilanul M. Z. ,
inscris in CF nr.58120-Z., nr. cadastral 58120 proprietatea privată a intimatei M. V. . Mai mult decât atât, chiar dacă am accepta teza reclamantului că terenul în litigiu s-ar fi aflat în domeniul public al M. Z.
, operațiunea juridică de schimb ar fi tot validă deoarece, - așa cum se arată prin întâmpinare și nu se contestă de reclamant- justificarea acestui schimb constă în faptul că "terenul intimatei M. V. a fost necesar în vederea realizării unei investiții de interes public și anume drum public în cartierul Meseș din mun.Z. (str. Ș. an cel Mare), acesta fiind în prezent practic indisponibilizat";. Cu alte cuvinte, terenul primit la schimb de către Municipiul
Z., ar fi avut același regim juridic cu terenul cedat autoritatea publică locală,
C. Local al M. Z., nefiind deci afectat domeniul public al unității administrativ teritoriale, Municipiul Z., schimbul fiind aprobat tocmai pentru protejarea unui interes public local.
Față de considerentele mai sus expuse, acțiunea în contencios administrativ formulată de P. J. S., în contradictoriu cu pârâții S.
R., prin Ministerul Finanțelor Publice; C. LOCAL AL MUN. Z., prin Primar și MOGRĂDEAN V., pentru anularea ca nelegală a Hotărârii nr. 91, adoptată de C. Local al M. Z., în ședința din_, se va respinge ca nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I, H O T Ă R Ă Ș T E :
Respinge ca nefondată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul P. J. S. cu sediul în Z., Piața 1 D. 1918, nr.12, județul S., în contradictoriu cu pârâții S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B., str.A., nr.17 ,C. LOCAL AL MUN. Z., prin Primar, cu sediul în Z., Piața I. M., nr.3, județul S. și MOGRĂDEAN V., cu domiciliul în Z., A. L., nr.11, județul S. pentru anularea H.C.L. nr. 91/_ .
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 30 ianuarie 2013.
Președinte, | Grefier, | |
M. S. | V. | A. |
Red.MS/_
Dact.A.V./_ /6 ex.
