Decizia civilă nr. 9034/2013. Suspendare executare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 9034/2013
Ședința publică din data de 26 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. ION JUDECĂTOR :A. M. C.
JUDECĂTOR: M. S.
G.: V. D.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de recurentul
D. A. V., împotriva sentinței civile nr. 2890 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș, în contradictoriu cu intimatul P.
C., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
În data de_, s-au înregistrat la dosar concluzii scrise din partea recurentului.
Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2890 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș a fost respinsă cererea de suspendare a efectelor Dispoziției nr. 111/_, cerere promovată de reclamantul D. A. V., în contradictoriu cu pârâta P. O. C. .
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că potrivit dispozițiile art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7, a autorității care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Cu alte cuvinte, suspendarea se poate dispune și în situația în care există o îndoială asupra legalității actului, o aparență de nelegalitate care atestă un caz bine justificat și un prejudiciu material, viitor, previzibil ce indică o pagubă iminentă.
În situația de față, prin Dispoziția nr. 111/0_, începând cu data de_ reclamantului D. A. i s-au retras atribuțiile de arhitect șef, încadrarea sa rămânând aceea de referent grad profesional superior treaptă de salarizare în cadrul compartimentului urbanism și amenajarea teritoriului din cadrul aparatului de specialitate al P. ui orașului C. conform Organigramei și
Statului de funcții a Primăriei O. C. ce poartă avizul Agenției Naționale a Funcționarilor P. i nr. 492944/_ . Prin aceeași dispoziție s-a stabilit că, depturile salariale ale reclamantului D. A. sunt cele aferente funcției publice de referent grad profesional superior treapta I de salarizare și nu vor cuprinde indemnizația de conducere.
Împotriva Dispoziției nr. 111/0_ reclamantul a formulat plângere prealabilă potrivit dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, înregistrată sub nr. 1453/_ (fila 5), aceasta fiind respinsă prin adresa nr. 1453/_ (fila 52).
Existența cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, căci o asemenea cerință și interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei.
Prin judecarea cererii de suspendare, chiar dacă instanța nu cercetează fondul cauzei, pentru a nu da o soluție arbitrară, este necesar să facă un examen sumar al cauzei, pentru a vedea aparența de legalitate a actului a cărei suspendare se cere.
În situația de față, în preambulul dispoziției a cărei suspendare se solicită se menționează și Dispoziția nr. 233/29 iunie 2012 privind stabilirea atribuțiilor de serviciu pentru domnul Petruț Vladimir - viceprimarul orașului C., iar din cuprinsul Dispoziției nr. 233/_ (fila 9) reiese că, în situația în care primarul este plecat din localitate, viceprimarul orașului C. - domnul Petruț Vladimir este înlocuitorul de drept al acestuia exercitând atribuțiile primarului, având drept de semnătură și răspunzând de legalitatea actelor semnate.
În ceea ce privește invocarea dispozițiilor art. 48 din Legea nr. 215/2001 de către reclamant, reținem că acestea sunt aplicabile în situația actelor administrative ale consiliului local, respectiv în cazul actelor emise de autoritatea deliberativă, ceea ce nu este cazul în situația de față.
În ceea ce privește condiția existenței cazului temeinic justificat reclamantul nu a făcut dovada existenței unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actelor administrative atacate, conform art. 2 lit. t din Legea nr. 554/2004.
Existența unei pagube iminente, cea de-a doua condiție cerută de lege, impune aprecierea situației dintr-o dublă perspectivă: paguba, care trebuie să fie certă, actuală și exigibilă (cunoscută sub toate aspectele) și caracterul iminent al acesteia.
În situația de față, potrivit susținerilor pârâtului inserate în cuprinsul întâmpinării (filele 42-48) activitatea autorității publice nu este perturbată deoarece structura de urbanism și amenajarea teritoriului are conform organigramei și statului de funcții personal încadrat care poate soluționa problemele de urbanism, iar în ceea ce privește autorizațiile de construire ce trebuie să poarte în mod obligatoriu și semnătura arhitectului legea dă posibilitatea pârâtului să se adreseze Consiliului Județean, conform art. 1 pct. 36 din Legea nr. 261/2009: "alin. 31- Prin excepție de la prevederile art. 4 alin. 1 lit. e, președinții consiliilor județene pot emite autorizații de construire pentru lucrări din aria de competență a primarilor comunelor și orașelor care încă nu au constituite structurile de specialitate potrivit prevederilor alin. 1, pe termen limitat, la solicitarea acestora";.
În preambulul dispoziției nr. 111/0_ se menționează și adresa Agenției Naționale a Funcționarilor P. e nr. 2964/_ (fila 59-60) din cuprinsul căreia reiese că reclamantul dat fiind studiile absolvite și funcția al cărui titular este, respectiv referent, nu are posibilitatea de a ocupa funcția publică de conducere de Arhitect - șef.
Unul dintre principiile dreptului administrativ este acela al executării din oficiu a actelor administrative întrucât acestea se bucură de prezumția de legalitate.
Pentru a dispune suspendarea executării actului administrativ nu este suficient doar a se invoca anumite motive de nelegalitate a actului ci este necesar a face dovada împrejurări că exercutarea imediată a actului poate cauza părții, în anumite circumstanțe, un prejudiciu ireparabil ceea ce nu este cazul în situația de față, motiv pentru care cererea de suspendare a fost respinsă potrivit dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii
cererii de suspendare a efectelor Dispoziției nr. 111 din 5 martie 2013
, reluarea atribuțiilor de arhitect sef, atribuții retrase abuziv prin aceasta dispoziție, cu achitarea indemnizației de conducere corespunzătoare acestor atribuții, pina Ia pronunțarea instanței în mod definitiv și irevocabil asupra cererii in anularea acestui act administrativ, acțiune înregistrată în dosar nr._ al T. ui Maramureș, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecata în fond și în recurs .
În motivare se arată că instanța de fond a pronunțat o hotărîre netemeinică și nelegală .
Sub aspectul nelegalității hotîrîrii atacate instanța de fond a aplicat și interpretat greșit dispozițiile legale incidente în speța dedusă judecății atît cu privire la cazul bine justificat cît și cu privire la paguba iminentă .
Cazul bine justificat, dintr-o simplă analiză sumară, fără a intra în cercetarea fondului cauzei, rezultă că dispoziția atacată și a cărei suspendare se solicită este dată cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor legale, atît sub aspectul persoanei emitente, al condiției de formă în sensul că acest act administrativ nu este vizat pentru legalitate de către secretarul orașului C., cît și al nelegalității lui pe fond întrucît se dispune o schimbare unilateral a funcției ocupate de reclamant printr-o acțiune mascată de retragere a atribuțiilor unui funcționar public fără nici un temei legal, atribuții care au fost stabilite prin lege și tot prin lege pot fi retrase și nu prin act administrativ unilateral întrucît atribuțiile sunt ale postului și nu ale persoanei care ocupă un post în cadrul unei instituții.
Contrar probelor aflate la dosar instanța de fond reține aparența de legalitate a dispoziției atacate care, chiar dacă este emisă de viceprimar aceasta este legală întrucît are la bază delegarea de atribuții stabilite viceprimarului, nu este necesară viza de legalitate prevăzută de lege pe actele administrative emise de Primar întrucît dispozițiile art. 48 din Legea 215/2001 se aplică doar Hotărîrilor emise de consiliul local, și nu se justifică paguba iminentă.
Toată această motivare care a determinat respingerea cererii este dată prin aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor legale incidente în cauză, în principal prin emiterea acestei dispoziții de către o persoană care nu are competență în acest sens precum și pentru lipsa vizei de legalitate a secretarului orașului C., cerință impusă de dispozițiile art. 68 alin 2 din Legea 215/2001.
Cerința vizării pentru legalitate a Dispozițiilor emise de Primar în calitate de organ executiv, nu este numai o cerință de formă, ci una cu efecte juridice care privesc legalitatea actului administrativ. Ca urmare semnarea pentru legalitate a dispoziției este o cerință de validitate a acesteia .
Prin Dispoziția nr. 111 din 5 martie 2013 s-a dispus " retragerea atribuțiilor funcției publice de conducere de arhitect șef. atribuții ce au fost delegate funcționarului public de execuție -dl D. A., referent clasa III ", cu diminuarea corespunzătoare a salariului privind indemnizația de conducere în procent de 30 % stabilită pentru exercitarea acestor atribuții.
În temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea 554/2004 a înțeles să solicite suspendarea actului administrativ atacat pînă la soluționarea irevocabilă a cererii de anulare a Dispoziției nr. 111/5 martie 2013.
Apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea acestei cereri, respectiv cazul bine justificat și prejudiciu iminent. Cazul bine justificat, rezultă din modul în care a fost emisă Dispoziția
111/2013, dispoziție nelegală atît sub aspect de fond cît și de formă.
Atîta timp cît reclamantul opune pîrîtului un act administrativ individual cu privire la raportul de muncă pe care îl are în calitate de funcționar public cu pîrîtul în calitate de angajator asimilat contractului de muncă, fără a fi prevăzut vreun termen sau condiție de care să fie afectat actul de încadrare pe funcție, apreciem că până Ia clarificarea raporturilor juridice dintre părțile în litigiu, nu se poate ca, pe fondul acestei situații de incertitudine juridică, să se dea eficiență, sub aspectul executării, actului unilateral, vătămarea dreptului la muncă putându-se accentua și prelungi în timp, cu consecințe negative pentru reclamant atît sub aspect material cît și sub aspect moral.
Întrucât clarificarea raporturilor nu se putea realiza decât în cadrul acțiunii în anulare si cum pârâtul contestă însăși aparenta dreptului născut din raportul de muncă încheiat cu reclamantul încă din anul 2002 prin Dispoziția de numire pe postul de architect sef, dispoziția nr. 350/2002 (fila 12 din dosar ), prezumția de legalitate a actelor administrative este înfrântă și că se impune ca actul să nu- si producă efecte până la soluționarea pe fond a cauzei, relatările si punctele de vedere exprimate de către Prefectura Maramureș sau ANFP sau de către secretarul orașului C. nu pot avea nici o înrâurire asupra soluției pe care instanța urmează a o pronunța precumpănitoare fiind în acest caz modificarea raporturilor de serviciu ale unui funcționar public fără a avea la bază un temei
legal care să determine luarea unei astfel de măsuri.
Retragerea atribuțiilor funcției publice de conducere de arhitect șef nu pot fi dispuse în modalitatea stabilită de către pîrît prin emiterea unei dispoziții care nu are nici un fundament legal.
Încadrarea reclamantului pe funcția de arhitect sef este din anul 2002 în baza Dispoziției nr. 350/2002 a P. ui O. C. dispoziție vizată pentru legalitate de către secretarul orașului C. (aceasi persoană care si în prezent este secretarul orașului C. si care în prezent contestă legalitatea dispoziției vizată de legalitate în 2002), funcție pe care reclamantul a ocupat-o efectiv, nefiindu-i delegate atribuții cum greșit susține pîrîtul, atribuțiile aferente acestui post fiind stabilite prin Ordinul 1943/2001 art. 8 alin 3 " Instituția Arhitect-șef reprezintă autoritatea tehnică în domeniul amenajării teritoriului și al urbanismului din cadrul administrației publice locale și îndeplinește atribuțiile conferite de Lege ca șef al structurilor de specialitate organizate în cadrul acesora
" aceste atribuții reveneau reclamantului ca urmare a încadrării pe funcția de arhitect șef în anul 2002 .
De asemenea, ca urmare a încadrării pe acest post în anul 2002, prin Dispoziția nr. 36/2003( fila 13 din dosar ) s-a constituit structura de specialitate la nivel de oraș, D. A. -reclamantul fiind nominalizat în această structură în calitate de arhitect șef ; cu atribuții în gestionarea procesului de emitere a certificatelor de urbanism și a autorizațiilor de construire, dispoziție de asemenea vizată pentru legalitate de același secretar al orașului C., persoană care reprezintă pîrîtul în instanța în prezentul dosar sustinînd că dispozițiile pe care le semnase si le vizase pentru legalitate în anul 2002 . în prezent nu ar mai fi legale .
Ambele dispoziții avînd ca temei legal Ordinul 1943/2001 al M. ui Lucrărilor P. e care cuprinde Normele metodologice de aplicare a Legii 50/1991
-legea privind autorizarea lucrărilor de construcții.
Reclamantul este angajatul Primăriei C. din anul 1987, dată la care a fost angajat pe funcția de tehnician urbanism .
Dispozițiile nr. 350/2002 și 36/2003 au fost date în baza modificărilor apărute atît prin Ordinul nr. 1943/2001 care reglementează la art.8 alin (3) instituția " arhitect șef,, iar la alin (4), echivalarea funcției de arhitect șef cu .. sef serviciu. pentru arhitecții sefi ai orașelor ."
Legea 453/2001 - Lege pentru modificarea și completarea Legii 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții la art. 37 ind. 1 dispune "
...vor organiza structuri de specialitate pentru îndeplinirea atribuțiilor aflate în responsabilitatea arhitectului șef, funcționar public, șef al serviciilor de specialitate din aparatul propriu în domeniul urbanismului ".
Legea 401/2003 privind completarea și modificarea Legii 50/1991 la art. 37 ind. 1 dispune " Consiliile locale.... Vor organiza în cadrul aparatului propriu, structuri de specialitate pentru îndeplinirea atribuțiilor aflate în responsabilitatea arhitectului șef, funcționar public.....
Acestea sunt actele normative în baza cărora reclamantul a fost încadrat pe funcția de arhitect sef în baza Dispoziției nr. 350/2002, dispoziție care nu a fost anulată sau revocată .
De la data încadrării pe acest post, respectiv din septembrie 2002, în cartea de muncă a reclamantului este operată funcția de arhitect șef, iar de serviciul urbanism la nivel de oraș C. din anul 1987 pînă în prezent s-a ocupat reclamantul fără ca pe parcursul perioadei de 26 de ani cît a ocupat această funcție să aibă înregistrată vreo abatere disciplinară sau de altă natură care să îndreptățească luarea unei astfel de măsuri.
în plus această încadrare a fost consființită și prin Sentința nr. 823/_ a T. ui Maramureș pronunțată în Dosar nr. 500/2004 cînd fiind recunoscută încadrarea reclamantului pe funcția de arhitect șef în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare de la data încadrării, primarul orașului C. a fost obligat la plata îndemnizației de conducere aferentă acestei funcții în procent de 30 % începînd cu data de_ .
Modificarea atribuțiilor nu poate fi dispusă decît în condiții expres prevăzute de lege si doar de către conducătorul instituției . emiterea dispozițiilor de încadrare pe funcții sau de eliberarea din funcție fiind atributul exclusiv al conducătorului instituției, respectiv al P. ui, atribuție care nu poate fi delegată altor funcționari numiți sau aleși.
Așa cum rezultă din adresa nr. 2964/_ comunicată de ANFP " potrivit dispozițiilor art 8 alin 5 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, aprobate prin Ordinul nr. 1943/2001, funcția de arhitect sef al orașului putea fi ocupata si de cadre cu pregătire medie din domeniul arhitecturii si construcțiilor.. . Aceasta era dispoziția legală în vigoare la data la care s-a făcut încadrarea reclamantului pe postul de arhitect șef prin Dispoziția nr. 350 din 6 septembrie 2002.
Modificările ulterioare ale legislației nu au atras anularea acestei încadrări, un drept cîștigat nu poate fi ulterior retras, astfel că nu sunt motive obiective pentru schimbarea acestei încadrări condiții pentru care dispoziția atacată este contrară legii ceea ce atrage nulitatea ei.
Raportat la starea de fapt anterior expusă cu privire la raportul de serviciu al reclamantului în calitate de funcționar public în cadrul aparatului de specialitate al primarului, emiterea Dispoziției nr. 111 din 5 martie 2013 este nelegală, din cel puțin 3 puncte de vedere
Este emisă de o persoană care nu are această competență în emiterea unei astfel de dispoziții, respectiv de către viceprimar
Este adevărat că prin Dispoziția nr. 233/29 iunie 2012 au fost stabilite atribuțiile de serviciu pentru viceprimarul orașului C., însă atribuțiile privind incadrarea funcționarilor publici, retragerea atribuțiilor, modificarea raporturilor de serviciu ale funcționarilor din cadrul aparatului de specialitate al primarului, acestea nu pot fi delegate viceprimarului si nu au fost delegate acestuia prin Dispoziția 233/2012 . Articolele din Legea 215/2001 -legea administrației publice locale arată Art. 74: (1) Numirea si eliberarea din funcție a personalului din cadrul instituțiilor si serviciilor publice de interes local se fac de conducătorii acestora, in condițiile legii. (2) Numirea si eliberarea din funcție a personalului din aparatul de specialitate al primarului se fac de primar, in condițiile legii.
Art. 75 Funcționarii din cadrul instituțiilor si serviciilor publice de interes local si din cadrul aparatului de specialitate al primarului se bucura de stabilitate in funcție, in condițiile legii.
Conform dispozițiilor art. 63 din Legea 215/2001, printre atribuțiile primarului sunt enumerate și e) numește, sancționează si dispune suspendarea, modificarea si încetarea raporturilor de serviciu sau, dupa caz, a raporturilor de munca, in condițiile legii, pentru personalul din cadrul aparatului de specialitate, precum si pentru conducătorii instituțiilor si serviciilor publice de interes local;
Art. 65 Atribuțiile de ofițer de stare civila si de autoritate tutelara pot fi delegate si secretarului unității administrativ-teritoriale sau altor funcționari publici din aparatul de specialitate cu competente in acest domeniu, potrivit legii.
În lege nu este reglementata posibilitatea delegării atribuțiilor
prevăzute si stabilite la litera e cu privire la modificarea raporturilor de serviciu pentru personalul din cadrul aparatului de specialitate . ori unde legea nu distinge nici interpretul nu poate face altfel.
Dispoziția nu este vizată de legalitate de către secretarul orașului C., ceea ce raportat la dispozițiile art. 68 din Legea 215/2001 a administrației publice locale atrage nulitatea ei.
Art. 68 (1) In exercitarea atribuțiilor sale primarul emite dispoziții cu caracter normativ sau individual. Acestea devin executorii numai dupa ce sunt aduse la cunoștința publica sau dupa ce au fost comunicate persoanelor interesate, dupa caz. (2)Prevederile art. 48 si ale art. 49 alin. (2) se aplica in mod corespunzător.
Art. 48 (1) Secretarul unității administrativ-teritoriale nu va contrasemna hotărârea in cazul in care considera ca aceasta este ilegala. In acest caz, va depune in scris si va expune consiliului local opinia sa motivata, care va fi consemnata in procesul-verbal al ședinței.
Secretarul unității administrativ-teritoriale va comunica hotărârile consiliului local primarului si prefectului de indata, dar nu mai târziu de 10 zile lucratoare de la data adoptării.
Comunicarea, insotita de eventualele obiecții cu privire la legalitate, se face in scris de către secretar si va fi înregistrata intr-un registru special destinat acestui scop.
Dispoziția nr. 111 din 5 martie 2013 nu este contrasemnată de secretar pentru legalitate, aceasta fiind comunicată prefectului fără obiecțiunile cu privire la legalitate, condiții în care actul administrativ atacat nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute de lege ceea ce atrage nulitatea actului .
în mod greșit reține instanța de fond că dispozițiile art. 48 din Legea 215/2001 nu sunt aplicabile actelor emise de Primar în calitate de autoritate executivă, contrar celor arătate la art. 68 alin 2 din Legea 215/2001 .
Cu privire la temeiurile de drept invocate în preambulul dispoziției, care reprezintă motivarea dispoziției luate, acestea nu sunt justificate în nici un mod . Adresa ANFP nr. 2964/2013 - este interpretată greșit de către pîrît și oricum aceasta nu poate sta la baza modificărilor raporturilor de serviciu ale unui funcționar public
-prevederile art. 36 lit c din Legea 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismului de asemenea nu pot sta la baza emiterii unei astfel de dispoziții raportat la faptul că menținerea în funcție a arhitecților sefi care au fost numiți în baza art. 8 alin 5 din Ordinul 1943/2001 al M. ui Lucrărilor P. e . transporturilor si locuinței pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții a fost condiționată de perfecționarea acestor persoane într-un anumit termen care ulterior a fost prorogat astfel că în prezent acest termen este stabilit prin Ordonanța 9/2013 la 31 decembrie 2015 .
ART. 8 din Ordinul 1943/2001 al M. ui Lucrărilor P. e
Structura instituționala a administrației publice locale: (1) Pentru creșterea operativității în procesul autorizării executării lucrărilor de construcții, precum si în vederea respectării termenului legal de emitere a autorizației, consiliile județene, municipale si ale sectoarelor municipiului București, orășenești si comunale vor lua măsurile organizatorice legale necesare pentru simplificarea procedurii de emitere a autorizațiilor, scop în care vor constitui în cadrul aparatului propriu al autorității administrației publice locale: a) structuri de specialitate în cadrul compartimentelor de specialitate din aparatul propriu (organizate ca direcții generale, direcții, servicii, birouri, după caz), abilitate sa gestioneze procesul emiterii certificatelor de urbanism si a autorizațiilor de construire/desființare, privind: b) Comisia de Acorduri Unice (C.A.U.) - constituită în cadrul structurilor (compartimentelor) de specialitate - al cărei plen este abilitat sa emită acordul unic, cu valoare de aviz conform, care însumează prevederile avizelor si acordurilor privind utilitățile urbane, precum si cele privind prevenirea si stingerea incendiilor, apărarea civilă, protecția mediului si sănătatea oamenilor, obținute pe plan local prin erija autorităților locale.
Relațiile funcționale, atribuțiile, competentele si răspunderile structurilor de specialitate, precum si asigurarea ritmicității funcționarii acestora se stabilesc prin regulamente de organizare si funcționare ale aparatului propriu al consiliilor județene si al primăriilor, după caz, potrivit legii.
Instituția Arhitect-sef reprezintă autoritatea tehnica în domeniul amenajării teritoriului si al urbanismului din cadrul administrației publice locale si îndeplinește atribuțiile conferite de Lege ca sef al structurilor de specialitate organizate în cadrul acestora. Arhitectul-sef nu poate fi subordonat unui alt funcționar public din cadrul aparatului propriu al consiliului județean, respectiv al primăriei, după caz.
Funcția de arhitect-sef se echivalează după cum urmează:
-sef de departament ori director general, pentru arhitectul-sef al județului, arhitectul-sef al municipiului București, arhitectii-sefi ai municipiilor de rangul I
- stabilite potrivit legii - si ai sectoarelor municipiului București;
-director, pentru arhitectii-sefi ai municipiilor;
-sef serviciu, pentru arhitectii-sefi ai orașelor;
-sef birou, pentru persoanele cu responsabilitate în domeniul amenajării teritoriului, urbanismului si al autorizării executării lucrărilor de construcții din cadrul primăriei de comuna.
Funcția de arhitect-sef al județului, al municipiului București, al sectorului municipiului București si al municipiului va fi ocupată, de regula, de cadre tehnice cu pregătire superioară din domeniile arhitecturii, urbanismului si
construcțiilor, iar cea corespunzătoare orașului, respectiv comunei, va putea fi ocupată si de conductor-arhitect. subinginer sau de cadre cu pregătire medie din domeniul arhitecturii si construcțiilor.
Prin Legea nr. 345 din 2009 de modificare a art. 36 din Legea 350/2001 se prevăd următoarele: Articolul 36 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului si urbanismul, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 373 din 10 iulie 2001, cu modificările si completările ulterioare, se modifica si se completează dupa cum urmează:
1. Alineatul (2) se modifica si va avea următorul cuprins: "(2) Funcția de arhitect- sef este ocupata, in condițiile legii, de un funcționar public, specialist atestat de Registrul Urbaniștilor din România, având formația profesionala dupa cum urmează:
de arhitect diplomat, urbanist diplomat, arhitect sau urbanist, absolvent de masterat, la nivelul județelor, municipiilor reședința de județ, municipiului si sectoarelor municipiului București;
de arhitect diplomat, urbanist diplomat, arhitect sau urbanist, absolvent de masterat, precum si de urbanist si inginer in domeniul construcțiilor, licențiat al învățământului superior, la nivelul municipiilor;
de arhitect diplomat, urbanist diplomat, arhitect sau urbanist, absolvent de masterat, de urbanist si inginer in domeniul construcțiilor, licențiat al invatamantului superior, precum si de conductor arhitect, la nivelul orașelor si comunelor."
Art. II Menținerea in funcție a arhitectilor-sefi care nu indeplinesc condițiile prevăzute la art. 36 alin. (2) din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului si urbanismul, cu modificările si completările ulterioare, precum si cu modificările si completările aduse prin prezenta lege, este condiționata de absolvirea de către aceștia a cursurilor de formare profesionala continua, organizate de instituțiile publice cu atribuții in domeniul amenajării teritoriului si urbanismului, in termen de 2 ani de la intrarea in vigoare a prezentei legi.
OUG 7/2011
14. Dupa articolul 36 se introduce un nou articol, articolul 36A1, cu următorul cuprins: "Art. 36A1. - Funcția de arhitect-sef este ocupata, in condițiile legii, de un funcționar public, specialist atestat de Registrul urbaniștilor din România, având formația profesionala dupa cum urmează:
de arhitect diplomat, urbanist diplomat, arhitect sau urbanist, absolvent de masterat, la nivelul județelor, municipiilor reședința de județ, municipiului București si sectoarelor municipiului București;
de arhitect diplomat, urbanist diplomat, arhitect sau urbanist absolvent cu licența si mașter sau studii postuniversitare in domeniul urbanismului si amenajării teritoriului, la nivelul municipiilor;
de arhitect diplomat, urbanist diplomat, arhitect sau urbanist ori de inginer urbanist si Inginer in domeniul construcțiilor absolvent de mașter sau studii postuniversitare in domeniul urbanismului si amenajării teritoriului, la nivelul orașelor;
cel puțin de arhitect diplomat, urbanist diplomat sau de conductor arhitect, inginer sau subinginer in domeniul construcțiilor, având cursuri de formare profesionala in domeniul urbanismului si autorizării construcțiilor, la nivelul comunelor."
Art. V Menținerea în funcție a arhitectilor-sefi care nu îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 361 din Legea nr. 350/2001, cu modificările și completările ulterioare, este condiționată de absolvirea de către aceștia a masteratelor sau studiilor postuniversitare în domeniul urbanismului și amenajării teritoriului, pentru categoriile prevăzute la art. 361 alin. (1) lit. a)-c) din Legea nr. 350/2001,
cu modificările și completările ulterioare, precum și a cursurilor de formare profesională continuă de specialitate organizate de instituțiile publice cu atribuții în domeniul amenajării teritoriului și urbanismului, pentru categoriile prevăzute la art. 361 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 350/2001, cu modificările și completările ulterioare, în termen de 2 ani de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.
Articol unic Ordonanța 9/2013
Termenul prevăzut la art. V din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 7/2011 pentru modificarea si completarea Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului si urbanismului, publicata in Monitorul Oficial al României. Partea I. nr. 111 din 11 februarie 2011. se proroga pana la data de 31 decembrie 2015.
Raportat la aceste dispoziții legale, la data încadrării reclamantului pe funcția de arhitect șef prin Dispoziția 350/2002, încadrarea era făcută în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare la acea dată, ulterior modificările aduse art. 36 din Legea 350/2001 prin Ordonanța 9/2013 prorogă termenul stabilit prin OUG 7/2011 pînă la data de 31 decembrie 2015 în sensul menținerii în funcție a arhitecților șefi cu condiția completării studiilor.
Reclamantul are pregătire medie în domeniul arhitecturii și construcțiilor, licențiat în drept din iulie 2012 iar ca urmare a prorogării termenului stabilit prin Ordonanța 9/2013 pînă în decembrie 2015 acesta are posibilitatea absolvirii unui curs de mașter în domeniul arhitecturii, condiții în care în mod nelegal și abuziv s-a recurs la emiterea dispoziției atacate .
Consideră că a dovedit nu doar urgența cererii, dar și faptul că actul administrativ contestat este de natură să-i prejudicieze în mod grav dreptul născut din raportul de muncă pe care reclamantul îl are cu pîrîtul, punându-se sub semnul incertitudinii însăși stabilirea și existența acestui drept, recunoscut pe o perioadă nedeterminată.
Cu privire la prejudiciul creat reclamantului prin retragerea atribuțiilor în mod nejustificat și diminuarea corespunzătoare a salariului se aduce atingere prerogativelor funcției publice pe care o deține reclamantul, atribuțiile de arhitect șef nu au fost delegate reclamantului, acesta a fost numit în funcția de arhitect șef prin Dispoziția nr. 350/6 septembrie 2002 iar prin Sentința civilă nr. 823 din_ dată de Tribunalul Maramureș în Dosarul nr. 500/2004 a fost obligat primarul orașului C. la plata îndemnizației de conducere de 30 % pentru funcția publică specifică de arhitect șef pe care a fost încadrat reclamantul, corespunzătoare la nivel de oraș cu șef serviciu .
Modificarea acestui raport de muncă nu se poate face în mod discreționar și fără o bază legală iar motive de natură politică nu este permis a fi folosite împotriva unui funcționar public
Analizând recursul formulat Curtea reține următoarele:
Reclamantul D. A. V. prin cererea de suspendare înregistrată a solicitat în contradictoriu cu pârâtul P. O. C. ca prin hotărârea pronunțată să se dispună suspendarea efectelor Dispoziției nr. 111/_, reluarea atribuțiilor de arhitect șef, atribuții retrase prin această dispoziție, cu achitarea indemnizației de conducere corespunzătoare acestor atribuții, până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii în anularea actului administrativ, act împotriva căruia a fost înregistrată plângere prealabilă la data de_ sub nr. 1453 la Primăria orașului C. .
În motivarea cererii se arată că prin actul administrativ cu caracter individual a cărei suspendare se solicită s-a dispus de către viceprimarul O.
C., persoană fără competență legală în a emite Dispoziții, retragerea atribuțiilor de arhitect șef cu diminuarea corespunzătoare a salariului privind indemnizația de conducere în procent de 30 %.
Se arată că dispoziția atacată este emisă de viceprimarul O. C., așa cum se invocă în preambulul acestei dispoziții, respectiv Dispoziția nr. 233/_ privind stabilirea atribuțiilor de serviciu pentru domnul Petruț Vladimir, însă prin această dispoziție nu au fost delegate viceprimarului competențe în ceea ce privește emiterea de acte administrative individuale cu privire la funcționarii publici din aparatul de specialitatea a primarului.
Se susține că împotriva actului administrativ sus menționat s-a formulat plângere prealabilă potrivit dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Se arată că în situația de față sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a dispune suspendarea actului administrativ nelegal, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă. Se menționează că, cazul bine justificat rezultă din împrejurările legate de starea de fapt și de drept în care a fost emis actul administrativ și sunt de natură să creeze o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ în cauză.
În actul administrativ atacat nu sunt menționate motivele care au determinat retragerea atribuțiilor reclamantului, această dispoziție nu este semnată pentru legalitate de către secretarul orașului, dispoziția este emisă de către viceprimar-persoană care nu are competențe în emiterea de dispoziții cu privire la funcționarii publici din cadrul aparatului de specialitate al primarului.
În ceea ce privește prejudiciul iminent, acesta constă în împrejurarea că prin retragerea atribuțiilor de arhitect șef, activitatea instituției este grav perturbată, întrucât în ședința de consiliu local din luna martie 2013, proiectele de hotărâri care erau însoțite de raportul de specialitate al compartimentului de urbanism și semnate de reclamant în calitate de arhitect șef nu au fost aprobate pe motivul că aceste atribuții au fost retrase reclamantului astfel că nu poate
întocmi rapoarte de specialitate care să însoțească proiectele de hotărâri.
Cu privire la prejudiciul creat reclamantului se arată că prin retragerea atribuțiilor în mod nejustificat și diminuarea corespunzătoare a salariului se aduce atingere prerogativele funcției publice pe care o deține reclamantului, atribuțiile de arhitect șef nu au fost delegate reclamantului, acesta a fost numit în funcția de arhitect șef prin Dispoziția nr. 350/_, iar prin Sentința civilă nr. 823/_ dată de Tribunalul Maramureș în Dosar nr. 500/2004 a fost obligat P. orașului C. la plata indemnizației de conducere de 30 % pentru
funcția publică specifică de arhitect șef pe care a fost încadrat reclamantul.
Suspendarea executării actului administrativ poate fi dispusă atunci când legea o prevede, în limitele și condițiile instituite de aceasta regula fiind executarea actului administrativ emis .
Legea contenciosului administrativ, pe care se fundamentează cererea introductivă de instanță, prin dispozițiile art. 14 statuează că "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată poate cere instanței suspendarea executării actului administrativ";.
Paguba iminentă, este definită în art. 1 lit. ș, ca fiind prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidența sau după caz, perturbarea gravă a unei autorități publice ori a unui serviciu public.
Prevederile legale enunțate relevă că poate fi dispusă măsura suspendării ori de câte ori există un caz bine justificat și o pagubă iminentă pe care executarea actului autorității ar produce-o reclamantului.
Suspendarea actului administrativ atacat se poate pronunța în condițiile art. 14 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ doar în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Instanța investită cu soluționarea cererii de suspendare a actului administrativ trebuie să verifice îndeplinirea cumulativă a celor două condiții, respectiv a unui caz bine justificat și a unei pagube iminente.
Cazul bine justificat care să determine luarea măsurii suspendării actului administrativ trebuie să îl vizeze pe reclamant și poate fi analizat doar în raport cu situația concretă a celui care afirmă in fața instanței de contencios că suntem în prezența unui astfel de caz care să justifice măsura solicitată .
Împrejurarea invocată de reclamant referitoare la perturbarea activității autorității datorită executării actului administrativ atacat în procedură administrativ jurisdicțională nu poate fi reținută ca fiind un caz bine justificat având în vedere împrejurarea că autoritatea emitentă a actului contestat a luat măsurile necesare pentru a evita perturbarea activității în sectorul în care activa reclamantul.
Paguba iminentă este definită de disp. art. 2 alin. 1 lit. ș din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor dar previzibil cu evidență sau, după caz, perturbarea previzibilă, gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public ceea ce în cauză nu se poate reține având în vedere situația concretă .
Prezumția de legalitate de care se bucura actul administrativ determina principiul executării acestuia din oficiu.
Suspendarea executării actelor administrative constituie, prin urmare, o situație de excepție care intervine când legea o prevede, în limitele și condițiile anume reglementate.
Cererea de suspendare poate fi introdusă și în perioada recursului prealabil, deci anterior sesizării instanței cu fondul acțiunii, condiție îndeplinită prin declanșarea procedurii prealabile .
Cazurile bine justificate sunt definite potrivit dispozițiilor art 2 lit t din Legea contenciosului administrativ astfel cum a fost modificată prin Legea nr 262/2007,sunt împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natura sa creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Alegațiile pârâtei referitoare la prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ și care permite punerea în executare acestuia nu pot fi contrazise cu argumente în această procedură însă aceste susțineri nu pot paraliza ab initio demersul reclamantului de suspendare a executării actului administrativ, întrucât chiar legiuitorul a pus la dispoziția persoanelor aflate într-o astfel de situație acest mijloc de apărare și prin aceasta a asigurat și accesul la o instanță care să analizeze în concret îndeplinirea condițiilor enunțate anterior .
Elementele de nelegalitate invocate pentru valorificarea dreptului evidențiat anterior au fost analizate de către prima instanță care a reținut că actul administrativ aparent a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale cu privire la entitatea îndrituită în raport de textele legale invocate de reclamant respectiv cele ale art.48 din Legea nr.215/2001.
Teza recurentei potrivit căreia nu au fost respectate cerințele avizării la momentul emiterii în mod corect a fost înlăturată pentru această etapă examinarea tuturor alegațiilor referitoare la concursul de legi și existența unui drept în favoarea reclamantului nu putea fi examinată în această procedură așa cum corect a și procedat prima instanță.
Reținând că nu a fost făcută dovada unei împrejurări de natură să răstoarne prezumția de legalitate a actului administrativ a cărui suspendare se solicită și nici a unui prejudiciu care să îndeplinească condițiile evidențiate anterior întrucât doar lipsa veniturilor obținute în baza funcției asupra căreia poartă litigiul de fond nu poate fi astfel catalogat, Curtea a apreciat că prima instanță a aplicat corect dispozițiile legale incidente nefiind prezent motivul de recurs invocat respectiv art.488 pct.8 NCPC, astfel că în baza art.498 NCPC va respinge recursul astfel formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de D. A. V. cu domiciliul în C., str.
M. nr.6A, prin avocat D. I. cu sediul în B. M. B-dul R. nr.1/36, împotriva sentinței civile nr. 2890 din_ pronunțată în dosarul nr._ al
T. ui Maramureș pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
A. M. ION A. | M. | C. | M. | S. |
G.
V. D.
Red.A.M.C./S.M.D.
2 ex./_ Jud.fond. M. P.
