Sentința civilă nr. 9958/2013. Suspendare executare act administrativ
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTIN ȚA CIVIL Ă NR. 9958/2013
Ședința publică din data de 10 iunie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: A. | G. | C. |
Grefier L. | C. |
Pe rol fiind judecarea cauzei în Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant SC U. T. S. și pe pârât M. C. -N., având ca obiect suspendare executare act administrativ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul reclamantei, av.
S. Sabo, lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la data de 08 mai 2013 reclamanta a depus prin serviciul registratură recipisa de consemnare nr. 786886/1/_ .
La data de 13 mai 2013 pârâtul a depus prin serviciul registratură întâmpinare prin care solicită respingerea ca neîntemeiată a suspendării executării deciziei de impunere nr. 5203/_ privind impozitul pentru mijloacele de transport de natura semiremorcilor și remorcilor, emisă de M. C. -N., Direcția Taxe și Impozite Locale (f.42-46).
Reprezentanta reclamantei arată că nu mai are cereri de formulat în probațiune și solicită acordarea cuvântului pe cererea de suspendare.
Instanța încuviințează proba cu înscrisuri depuse la dosar ca fiind legală pertinentă și utilă soluționării cauzei și nemaifiind cereri de formulat declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri asupra cererii de suspendare.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea cererii de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. 5203/2013 emisă de pârâtă până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._, având ca obiect anularea actului administrativ menționat, aflat pe rolul Tribunalului C., pentru motivele expuse pe larg în scris și susținute oral la acest termen de judecată, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorar avocațial și taxa judiciară de timbru. Mai arată că solicită suspendarea actului administrativ în condițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004 întrucât apreciază că sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute de dispozițiile art. 14 alin.1 din Legea nr. 554/2004, respectiv existența unui caz bine justificat definit ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt și de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ și să existe necesitatea prevenirii unei pagube iminente care constă fie într-un prejudiciu material previzibil și viitor, fie într-o perturbare previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau unui serviciu public. În privința condiției existenței unui caz bine justificat, practica judiciară a stabilit că îi este permisă instanței investită cu soluționarea cererii de suspendare să procedeze la o analiză sumară a legalității actului de impunere, din perspectiva susținerilor părților. Existența cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, căci o asemenea cerință și interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei. Pentru admisibilitatea cererii de suspendare a actului administrativ se impune și îndeplinirea cerinței privind prevenirea unei pagube iminente așa cum a fost aceasta definită de art.2 alin.1 lit.ș
din Legea nr. 554/2004 respectiv: "un prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea vizibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public";. Paguba iminentă apare în acest caz ca fiind prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidență întrucât menținerea efectelor actului administrativ atacat va avea drept consecință imediată executarea silită a reclamantei. Executarea creanței stabilite prin actul administrativ fiscal contestat ar putea duce la blocarea activității sale comerciale, prejudiciu pe care echitatea îl impune ca fiind evitat, atât timp cât există un argument juridic aparent valabil cu privire la nelegalitatea actului.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta SC U. T. S. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. C. -N. - Direcția de impozite și taxe locale suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 5203/2013 emisă de pârât până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._, având ca obiect anularea actului administrativ menționat, aflat pe rolul Tribunalului C., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este o societate de transport care deține în proprietate, printre altele, o semiremorcă pentru care s-a achitat impozitul pentru anii 2008- 2012 către pârât, neexistând rămășițe, majorări sau penalități neachitate și că la data de_ pârâtul a emis Decizia de impunere nr.5203/2013, prin care s-au stabilit în sarcina sa obligații de plată față de bugetul local în sumă de 3744 lei, reprezentând diferențe mijloace de transport marfă > 12 t pentru perioada_, 12 lei, respectiv suma de 2246,21 lei, reprezentând majorări aferente recalculării impozitului pentru perioada 2008-2012, iar pentru anul 2013 s-a stabilit un impozit un impozit în sumă de 947 lei. A mai arătat reclamanta că în cadrul deciziei de impunere s-a susținut că în urma auditului financiar asupra contului anual de execuție bugetară pe anul 2010, efectuat de Curtea de Conturi a Județului C. a fost emisă Decizia nr.44/_, dispunându-se în sarcina pârâtului stabilirea corectă a impozitului pe mijloacele de transport și a accesoriilor aferente, precum și încasarea acestora. De asemenea, Curtea de Conturi C. a apreciat că impozitul pe mijloacele de transport a fost stabilit în mod greșit în temeiul art.263 alin.6 C.fiscal, încadrarea corectă fiind art.263 alin.4 C.fiscal, motiv pentru care se impune achitarea unei diferențe de impozit. Reclamanta a învederat că a formulat plângere prealabilă împotriva deciziei de impunere și a Deciziei nr.44/_ emisă de pârât, prin care s-a contestat deciziei de impunere și s-a solicitat stabilirea corectă a impozitului pentru anul 2013, considerând că penalitățile aferente sunt nelegale și netemeinice și că pârâtul a respins contestația formulată prin Dispoziția nr.262/_ . De asemenea, a susținut că decizia de impunere atacată nu menționează noua categorie de taxe în care au fost încadrate remorcile și semiremorcile, însă din referatul anexat dispoziției de respingere a contestației susmenționate se poate deduce că remorcile și semiremorcile au fost încadrate în categoria autovehiculelor de transport marfă cu masa totală autorizată egală sau mai mare de 12 tone, categorie prevăzută de art.263 alin.4 din Legea nr. 571/2003. Reclamanta a considerat că această încadrare este eronată, întrucât remorcile și semiremorcile nu sunt echipate cu un motor cu propulsie, caracteristică doar autovehiculelor și că pentru acestea există o dispoziție legală distinctă, respectiv art.263 alin.6 C.fiscal, care prevede un impozit mai mic decât cel stabilit de pârât. Mai mult, nu sunt aplicabile nici dispozițiile art.263 lin.5 C. fiscal, întrucât remorcile și semiremorcile au carte de identitate distinctă, nemaiexistând combinații de autovehicule cu o singură carte de identitate. În legătură cu aceste aspecte, reclamanta a menționat că s-a adresat Ministerului Finanțelor Publice - Direcția Legislație Impozite Directe, iar prin actul nr.415097/_ emis de acesta, i s-a
comunicat că, întrucât atât pentru autotractor, cât și pentru semiremorcă există cărți de identitate separate, autotractorul se încadrează în prevederile art.263 alin.4 C.fiscal, iar semiremorca în prev. art.263 alin.6 C. fiscal. Reclamanta a considerat că impozitul a fost calculat în mod eronat de către pârât și că acesta nu poate stabili majorări de întârziere în condițiile în care este exclusiv culpa instituției care a considerat, după 5 ani, că este necesară o reîncadrare a impozitului pentru remorci și semiremorci.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul M. C. -N. - Direcția de impozite și taxe locale a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de suspendare a executării actului administrativ atacat. Pârâtul a arătat că în speță nu sunt întrunite cumulativ condițiile privind admisibilitate a cererii de suspendare prevăzute de art.14 din Legea nr. 554/2004 și anume, cea a cazului bine justificat și cea a prevenirii unei pagube iminente. Susținerile reclamantei sunt nefondate, deoarece decizia de impunere atacată a fost emisă cu respectarea prevederilor art.263 alin.4 C. fiscal, in forma impusă prin Decizia nr.44/_ emisă de Curtea de Conturi a Județului C. iar în urma analizării situației fiscale de fapt și de drept a reclamantei, s-a emis Dispoziția nr.262/_ prin care s-a respins contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere. Pârâtul a învederat că din analiza prevederilor art.15, art.23, art.90 din OG 92/2003, reiese faptul că în termenul legal de prescripție de 5 ani de zile organul fiscal are competența de a verifica legalitatea cuantumului obligațiilor fiscale stabilite inițial, și să dispună în situația în care acestea nu au fost stabilite prin raportare la baza de impunere reală, stabilirea în mod corect a acestora.
În cauză, instanța a administrat la solicitarea părților proba cu înscrisuri.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Decizia de impunere nr. 5203 emisă de pârâtul M. C. -N., Direcția de Impozite și Taxe Locale la data de_ s-a stabilit în sarcina reclamantei S.C. U. T.
obligația de plată a unui impozit suplimentar aferent mijloacelor de transport deținute în proprietate în cuantum de 3.744 lei, la care se adaugă majorări de întârziere de 2.246,21 lei (fila 9).
Împotriva acestei decizii reclamanta a promovat acțiune în contencios administrativ, înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._, iar prin prezenta cerere solicită să se dispună suspendarea executării până la soluționarea irevocabilă a acelei cauze.
Potrivit art. 15 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, "Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. _";, iar motivele la care se face referire sunt cazul bine justificat și prevenirea unei pagube.
Conform definiției legale, sunt cazuri bine justificate "împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ";, iar paguba iminentă constă în prejudiciul material viitor și previzibil (art. 2 alin. 1 lit. t și ș din Legea nr. 554/2004).
De asemenea, fiind vorba despre un act administrativ fiscal, conform art. 215 alin.2 din O.G. nr. 92/2003, partea interesată are obligația de a depune o cauțiune în cuantumul stabilit de instanță, legea indicând doar nivelul maxim al acesteia.
Tribunalul reține atât îndeplinirea cerinței formale de urmare a procedurii de contestare a actului administrativ fiscal, cât și depunerea cauțiunii în suma de 599 lei (fila 39).
În schimb, cerința cazului bine justificat nu este îndeplinită în prezenta cauză, atâta vreme cât reclamanta S.C. U. T. S.R.L. nu indică un caz de evidentă nelegalitate a deciziei de impunere, ci solicită instanței a face aprecieri pe fondul acesteia.
De asemenea, adresa emisă de Ministerul Finanțelor Publice nu este în măsură să ridice o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ fiscal, atâta vreme cât pârâtul arată că la baza deciziei de impunere emise a stat decizia unei alte autorități publice centrale - Curtea de Conturi a României - și a atașat o copie de pe Decizia nr. 44/2011.
În ceea ce privește condiția de prevenire a unei pagube iminente, reclamanta s-a limitat la a face referire la blocarea activității sale comerciale în caz de executare silită a deciziei contestate, fără a aduce probe în acest sens. Valoarea sumei imputate nu este suficientă, în sine, pentru a aprecia dezechilibrul financiar al societății generat de posibila executare silită a actului administrativ fiscal.
Or, prejudiciul material trebuie să prezinte o anume gravitate în raport de situația financiar-contabilă a societății pentru a atrage suspendarea executării Deciziei contestate, iar sarcina probei revenea reclamantei, conform art. 1129 alin. 1 teza finală Cod de procedură civilă și art. 1169 vechiul Cod civil.
Pentru toate aceste considerente, instanța apreciază că solicitarea de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. 5203/_ nu întrunește cerințele legale, sens în care o va respinge.
În temeiul art. 1063 alin. 4 din noul Cod de procedură civilă, se dispune din oficiu restituirea cauțiunii în sumă de 599 lei depusă de reclamantă conform recipisei de consemnare nr. 786886/1/_ .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de suspendare a executării Deciziei de impunere nr.5203/_, formulată de reclamanta S.C. U. T. S.R.L., cu sediul în C. -N., str. F. nr. 32, ap. 43, jud. C., în contradictoriu cu pârâtul M. C. -N., cu sediul în C. -N., str. M. nr.1-3, jud. C. .
Dispune restituirea cauțiunii în sumă de 599 lei depusă de reclamantă conform recipisei de consemnare nr. 786886/1/_ .
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 10 iunie 2013.
Președinte,
G. C.
Grefier,
L. C.
Red.AGC/Tehn.MG 4 ex. 19.06.13
