Decizia civilă nr. 9077/2013. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9077/2013
Ședința publică de la 27 Septembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M. B.
Judecător M. -I. I. Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta N. E. împotriva sentinței civile nr.7056 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., privind și pe intimat C. J. DE P. C., având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ.
După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în limita probatoriului administrat.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr.7056 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. s-a respins ca tardivă cererea formulată de către reclamanta
N. E., în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. C., fără cheltuieli de judecată
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanta nu a introdus contestație în termenul legal de 30 de zile în baza art.7 alin.4 din Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta N. E. solicitând admiterea recursului și casarea hotărârii atacate, cu trimitere spre rejudecare instanței de fond, fără cheltuieli de judecată.
În motivele de recurs se arată că instanța de fond a admis excepția tardivității in mod nelegal, pe baza unui text de lege intrat in vigoare la 3 luni dupa înregistrarea contestației (hotărârea a fost data cu incalcarea si aplicarea greșita a legii - art. 304 pct. 9 C.pr.civ)
Recurenta menționează că a înregistrat contestația împotriva Hotărârii nr. 33.277/_ emisa de intimata, la data de 12 noiembrie 2012, dupa parcurgerea procedurii prealabile legea 76 din 24 mai 2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila (publicat in Monitorul Oficial nr. 365 din 30 mai 2012) a intrat in vigoare la data de 15 februarie 2013, (art. 81) - aducând soluții normative cu caracter de noutate in ceea ce privește aplicarea in timp a legii de procedura.
Art. 33 din Legea 76/2012 modifica alin (4) al art. 7 din Legea nr. 189/2000. dar cu efecte numai pentru viitor, si in consecința - in aprecierea noastră - forma citata de instanța de fond este aplicabila numai contestațiilor introduse dupa data de 15 februarie 2013, nicidecum celor aflate pe rolul instanțelor de judecata la acea data.
Aceasta concluzie se desprinde din interpretarea coroborata a prevederilor art. 3 alin (1) si ale art. 33 din Legea 76/2012, in condițiile in care: alin (4) al art.7 din Legea 189/2000 este o norma de procedura; prin însusi Legea 76/2012 s-a procedat la înlocuirea principiului aplicării imediate a noii norme de procedura cu acela potrivit căruia dispozițiile noii legi de procedura civila sunt aplicabile numai proceselor si executărilor silite începute dupa intrarea in vigoare a acesteia.
Textul de lege aplicabil contestației introduse de reclamanta-recurenta pe 12 noiembrie 2012 face trimitere la un text de lege abrogat explicit la data de 6 ianuarie 2005.
Totodată, arată că anterior modificărilor aduse textului, alin. 4 al art. 7 din Legea nr. 189/2000 avea următorul conținut:"împotriva hotărârii persoana interesata poate face contestație la Curtea de apel in termen de 30 de zile de la
data comunicării hotărârii, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990. Hotărârea curții de apel este definitiva."
Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 a fost în mod expres abrogata prin art. 31 alin (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, la data intrării in vigoare a acestei din urma legi, mai exact, la treizeci de zile de la publicarea textului in Monitorul Oficial nr. 1154 din 7 decembrie 2004.
Art. 29 din Legea nr. 554/2004, conține o prevedere deosebit de importanta, menita a clarifica situațiile in care o norma speciala anterioara face trimitere la Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 sau generic la instanța de contencios administrativ, legiuitorul prevăzând ca "Ori de cate ori intr-o lege speciala anterioara prezentei legi se face trimitere la Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 sau generic la instanța de contancios administrativ, trimiterea se va socoti făcuta la dispozițiile corespunzătoare din prezenta lege."
Aceasta este și situația în speța de fata, instanța fiind chemata a interpreta o norma speciala anterioara intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, care face trimitere la Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990.
Consideră, ca in oglinda prevederilor art. 29 din Legea 554/2004 respectiv a art. 50 alin. (4) din Legea 24 din 27 martie 2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata, unde se prevede ca
"La modificarea, completarea și abrogarea dispoziției la care s-a făcut trimitere, în actul de modificare, completare sau abrogare trebuie avută în vedere situația juridică a normei de trimitere" singura concluzie care se poate trage este in sensul ca în speța de față înainte de înregistarea contestației procedura prealabila constând in recursul administrativ ierahic trebuia parcurs.
Pornind de la prevederile alin 4. din art. 50, si 29 din Legea 554/2004, considera, ca norma invocată trebuie interpretata prin corelare cu prevederile si
principiile generale introduse prin noua Lege a contenciosului administrativ în sensul ca procedura prealabila este obligatorie, neindeplinirea ei afectând insusi exercițiul dreptului la acțiune în contencios administrativ.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Precizează că deși motivele de recurs sunt cele prevăzute de art.304 pct. 9 C.pr. civ., prima instanta nu a intrat în cercetarea fondului pricinii, motiv pentru care se impune casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea, conform art. 312 alin (5) C.pr. civila.
Recursul este nefondat în raport de următoarele considerente:
Cererea a fost însă în mod tardiv introdusă, cu nerespectarea dispozițiilor art.7 alin.4 din Legea nr. 189/2000.
Reclamanta a formulat plângere prealabilă, însă având în vedere că prin Legea nr. 189/2000 se prevede o cale de atac specială a actului administrativ atacat, respectiv contestație direct în justiție, prima instanța a reținut în mod corect că termenul reglementat de Art. 7 alin. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 105/1999 trebuia respectat.
Art. 7 alin. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 426 din 31 august 1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000 cu modificările și completările ulterioare forma în vigoare la data emiterii hotărârii contestate precum și la data exercitării acțiunii prevede că împotriva hotărârii, persoana interesată poate face contestație la secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Hotărârea tribunalului este definitivă. Contestațiile sunt scutite de taxa judiciară de timbru."
Deși a recunoscut comunicarea hotărârii pe data de_, reclamanta a înregistrat cererea în justiție la data de_ .
Ținând cont de dispozițiile art. 7 alin. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 426 din 31 august 1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000 cu modificările și completările ulterioare forma în vigoare la data emiterii hotărârii contestate precum și la data exercitării acțiunii orice referire la prevederile Legii 76/2012 este lipsită de relevanță.
Așa fiind, în baza art. 312 C.proc.civ curtea va respinge recursul declarat de reclamanta N. E. împotriva sentinței civile nr.7056 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta N. E. împotriva sentinței civile nr.7056 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 septembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||||
S. | AL H. | M. | B. | M. | -I. I. A. | B. |
red.S.Al H./A.C.
2 ex. -_
jud.fond.T. M.
