Sentința civilă nr. 102/2013. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 102/2013
Ședința publică de la 05 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. A. M.
Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta R. M. în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. C., având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000 - anulare hotărâre nr. 33294/_ .
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă reclamanta personal asistată de av. Coldea L. în substituire și martorul M. G., lipsă fiind martora S. u Ana.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea promovată este scutită de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la al 4-lea termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de_ se înregistrează procesele verbale privind îndeplinirea mandatelor de aducere emise pe seama martorilor, M. G. și S. u Ana.
Reprezentantul reclamantei solicită înlocuirea martorei S. u Ana, din motive medicale sens în care se depune adeverința medicală, cu domnul Latiș Aurel care cunoaște date despre condițiile și perioada de refugiu a reclamantei, și care la rândul său are recunoscută calitatea de refugiat așa cum reiese din Hotărârea CJP C. nr.31502/_ depusă la dosar.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de înlocuire a martorei S. u Ana reținând în motivare că așa cum reiese din procesul verbal privind îndeplinirea mandatului de aducere ( fila 41), aceasta și-a asumat răspunderea că se va prezenta în fața instanței, în vederea audierii.
Totodată, în temeiul art. 138 pct.3 C.pr. civilă, încuviințează cererea de audiere a martorului Latiș Aurel.
Instanța, face aplicarea dispozițiilor art. 192 coroborat cu art.193 C.pr. civilă și audiază martorii, M. G. și Latiș Aurel a căror depoziții sunt consemnate la dosarul cauzei, filele 49-50.
Reprezentantul reclamantei arata ca nu mai solicita administrarea altor probe.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea acțiunii.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea acțiunii, anularea hotărârii emise de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat întrucât în urma probelor administrate coroborate cu declarațiile notariale rezultă că aceasta este îndreptățită la acordarea
drepturilor prevăzute de Legea nr.189/2000. Solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Reclamanta R. V.M. prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 15 octombrie 2012 promovată în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. C. a solicitat instanței să dispună anularea
hotărârii nr. 33294 din_ emisă de pârâtă prin care s-a dispus respingerea cererii formulate în baza Legii nr. 189/2000.
Acțiunea a fost motivată prin invocarea împrejurării că hotărârea emisă de pârâtă este netemeinică și nelegală și se impune anularea acesteia având în vedere că în ciuda probatoriului administrat aceasta a refuzat recunoașterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Reclamanta a mai arătat în motivarea acțiunii sale că din înscrisurile prezentate și din declarațiile martorilor audiați pârâta trebuia să rețină calitatea sa de persoană care este îndreptățită să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000 întrucât a fost nevoit să părăsească localitatea de domiciliu datorită persecuțiilor etnice la care a fost supus de către autoritățile care s-au instaurat în urma Dictatului de la Viena.
Pârâta C. J. DE P. C. prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea contestației promovată de reclamantă, iar în justificarea poziției procesuale adoptate a relevat că la baza recunoașterii statutului de refugiat în cazul în care nu există un document oficial stau declarațiile notariale a doi martori astfel că pornind de la această împrejurare comisia a încercat să obțină dovezi care să nu fie ușor de falsificat și reținând că acești martori au dat până în prezent declarații în favoarea mai multor petenți cu situații individuale diferite a manifestat serioase rezerve față de declarațiile existente având în vedere spre exemplu faptul că cei doi martori au atestat refugiul pentru persoane care se afirmă că au plecat din localități situate pe tot teritoriul județului și în județele învecinate în diferite localități care nu se aflau în teritoriul ocupat.
Instanta din actele dosarului retine urmatoarele
:
Prin cererea înregistrată la data de_ înregistrată sub nr. 75247 reclamanta a solicitat pârâtei recunoașterea statutului de refugiat cu consecința acordării drepturilor prevăzute în cuprinsul Legii nr. 189/2000 depunând în probațiune act de stare civilă, declarații ale unor martori autentificate de către notarul public,adeverinta de scolarizare.
Pârâta prin hotărârea nr. 33294 din_ urmare a examinării cererii înregistrate sub nr. 75247/_ analizând actele de stare civilă
,declarațiile autentificate a doi martori,adeverinta de scolarizare a respins cererea reținând că au fost prezentate date contradictorii în dovedirea calității de beneficiar.
Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: a fost deportată în ghetouri și lagăre de concentrare din străinătate; a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare; a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu; a făcut parte din detașamentele de muncă forțată; a fost supraviețuitoare a trenului morții;
este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din O.G. nr. 105/1999 se poate realiza în condițiile definite de art. 4 al aceluiași act normativ.
Probele existente la dosarul cauzei nu au aptitudinea de a dovedi că reclamantul se încadrează în situațiile prevăzute la art. 1 din O.G. nr. 105/1999.Astfel declaratiile date in fata notarului public de catre martorii S. Ana si P. S. sunt tip ,cu caracter general fara o circumstantiere care sa duca la concluzia neechivoca ca reclamanta a fost in refugiu din localitatea
de Jos in localitatea Mihai Viteazul in intervalul de timp 1940-1945 putindu-se referi la orice persoana .
Din adeverinta de scolarizare aflata la f. 13 rezulta ca reclamanta a frecventat in anii 1940-1943 scoala generala din localitatea T. de Jos ceea ce exclude posibilitatea ca ea sa fie in acest interval de timp si in localitatea Mihai Viteazul in refugiu .
Față de starea de fapt ce rezulta din dosarul intocmit in baza Legii 189/2000 si mai sus expusa instanța a dispus ascultarea martorilor nemijlocit pentru a se stabili cu certitudine incidența prev. art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000 și pentru a vedea astfel dacă reclamanta este sau nu îndreptățita la acordarea drepturilor compensatorii pretinse.
Din depozitia martorului M. G. (f. 49)rezulta ca atat martorul cit si reclamanta au fost in refugiu in T. de Jos pana in Mihai Viteazu unde au ramas pana in primavara anului 1945. Data de incepere a perioadei de refugiu este 1941 sau 1942 .Refugiul a fost determinat de persecutii etnice .In timpul refugiului nici el si nici reclamanta nu au fost la scoala .
Din depozitia martorului Latis Aurel (f. 50)rezulta ca martorul a fost in refugiu cu parintii sai in Mihai Viteazu ,la inceputul perioadei de refugiu avind 1 an .De la parintii sai stie ca acesteia i-au cunoscut pe parintii reclamantei in perioada de refugiu si au ramas sa se viziteze pana in anul 2004 cand mama acestuia a murit .Din cate a inteles perioada de refugiu a reclamantei a inceput in toamna anului 1940 .
Instanta a apreciat ca din depozitiile date in fata instantei de judecata nu rezulta cu certitudine ca martorii cunosc intr-adevar ca reclamanta a fost in refugiu raportat la cele mai sus expuse .Astfel primul martor arata ca desi era si el in refugiu si de varsta reclamantei nici el si nici reclamanta nu au mers la scoala .Ori asa cum rezulta din actul de la f. 13 reclamanta a mers la scoala in localitatea de domiciliu .Al doilea martor cunoaste aspectele relatate doar din povestirile parintilor sai fara a sti ceva din propriile constatari .Aceasta concluzie se coroboreaza cu adeverinta de scolarizare aflata la dosar ,aceste probe coroborate ducind la concluzia neechivoca ca in intervalul de timp 1940-1945 reclamanta nu s-a aflat in refugiu in localitatea Mihai Viteazu ci era in localitatea de domiciliu respectiv in T. de Jos.
Așa fiind, față de toate considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, văzând și disp. art. 8,18 din Legea nr. 554/2004, prezenta acțiune urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta R. M. domiciliată în loc.T. de Jos, nr.293 jud. C. împotriva pârâtei C. J. DE P. C. cu sediul în C. -N. str. G.C. nr.2, jud. C. .
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 5 februarie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
A. M. M. N. ȚÂR
red.AAM/AC 4 ex. - _
