Decizia civilă nr. 910/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 910/R/2013
Ședința publică de la 04 septembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE E. B.
Judecător S. T. Judecător I. N. B. Grefier A. T.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de către recurent C. G. prin PRIMAR G. L. împotriva Sentinței civile nr. 1230 din data de_ pronunțată de Judecătoria Huedin, privind și pe intimata SC A. A. SRL, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reprezentanta recurentei C.
G. prin Primar G. L., av. D. Chiorean, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsă fiind reprezentantul legal al intimatei S.C. A. A. S.R.L.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, în temeiul art. 1591alin. 4 C.pr.civ., tribunalul procedează la verificarea din oficiu a competenței, stabilind că este competentă general,
material și teritorial să judece prezenta cauză, raportat la art. 2 pct. 3 C.pr.civ.
De asemenea, se constată că recursul este formulat în termen, motivat și comunicat intimatei S.C. A. A. S.R.L.
În continuare, instanța întreabă reprezentanta recurentei dacă sunt cereri de formulat ori excepții de ridicat, prealabile acordării cuvântului în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentanta recurentei învederează instanței că nu are cereri de formulat ori excepții de ridicat.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul reprezentantei recurentei în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentanta recurentei C. G. prin Primar G. L., av. D. Chiorean, prezintă pe scurt motivele de recurs, astfel cum au fost formulate și depuse în scris la dosar, după care solicită instanței admiterea recursului formulat în cauză împotriva Sentinței civile nr. 1230 din data de_ pronunțată de Judecătoria Huedin ca fiind netemeinică și nelegală, cu consecința respingerii plângerii și menținerii procesului verbal de contravenție.
Fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra recursului.
I N S T A N Ț A
Prin Sentința civilă nr.1230 din data de_ pronunțată de Judecătoria Huedin, a fost admisă plângerea contravențională formulată de petenta SC A. A. SRL cu
sediul în C. -N., str. Trifoiului, FN, ap. 4, jud. C., în contradictoriu cu intimata C.
G., cu sediul în com. G., str. P., nr. 56, jud. C. și, în consecință:
S-a dispus anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 02 întocmit de intimată la data de_ .
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele :
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 02 întocmit de intimată la data de_ (f. 5-6), petenta SC A. A. SRL a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 1000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991, reținându-se că în urma controlului efectuat la data de_ pe DN 1 F, sat Nădășelu, com. G., jud. C. s-a constatat construirea și amplasarea unui panou publicitar pe raza satului Nădășelu, DN 1 F, km 15+597, realizat din structură metalică, fundație izolată de beton, fără autorizație de construire.
Procesul-verbal de contravenție este semnat de agentul constatator și un martor.
Împotriva procesului-verbal de contravenție petenta a formulat plângere contravențională în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG 2/2001, cu modificările ulterioare.
În ceea ce privește primul motiv de nelegalitate invocat de petentă, respectiv împrejurarea că nu i-a fost adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni, iar lipsa consemnării obiecțiunilor atrage nulitatea procesului-verbal de contravenție, care este absolută, neputând fi acoperită în nici un fel, raportat la dispozițiile art. 16 alin. 7 din OG 2/2001, instanța a apreciat că nu este întemeiat. Pe de o parte, procesul-verbal de contravenție a fost întocmit în lipsa unui reprezentant legal al societății petente. Pe de altă parte, nulitatea prevăzută de art. 16 alin. 7 din OG 2/2001 este una relativă și nu absolută, iar petenta nu a făcut dovada unei vătămări aduse pentru a se putea dispune anularea procesului-verbal de contravenție pentru acest motiv.
De asemenea, în ceea ce privește nerespectarea dispozițiilor art. 27 alin. 5 din Legea nr. 50/1991, instanța a constatat că susținerile petentei nu sunt întemeiate pentru considerentele ce urmează:
Astfel, potrivit art. 27 alin. 3 din Legea nr. 50/1991, republicată și cu modificările ulterioare contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1), cu excepția celor de la lit. h)-l), se constată și se sancționează de către compartimentele de specialitate cu atribuții de control ale autorităților administrației publice locale ale municipiilor, sectoarelor municipiului București, orașelor și comunelor, pentru faptele săvârșite în unitatea lor administrativ- teritorială sau, după caz, în teritoriul administrativ al sectoarelor municipiului București, potrivit competențelor de emitere a autorizațiilor de construire/desființare.
Potrivit alin. 5 al aceluiași articol, procesele-verbale de constatare a contravențiilor, încheiate de organele de control ale administrației publice locale, se înaintează, în vederea aplicării sancțiunii, șefului compartimentului care coordonează activitatea de amenajare a teritoriului și de urbanism sau, după caz, președintelui consiliului județean ori primarului unității administrativ-teritoriale sau al sectorului municipiului București în a cărui rază s-a săvârșit contravenția.
În speță, sancțiunea a fost aplicată prin rezoluția responsabilului de urbanism Păușan Răzvan - pct. 7 din cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat, astfel că au fost respectate dispozițiile art. 27 alin. 5 din Legea nr. 50/1991, republicată.
În ceea ce privește descrierea insuficientă a faptei contravenționale instanța reține următoarele:
Potrivit art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991 republicată, constituie contravenție executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b, de către investitor și executant.
Potrivit art. 31 din același act normativ dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 26 se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei.
Cu privire la prescripția dreptului de a constatat contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 26 din Legea nr. 50/1991, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin Decizia nr. VII/_ în sensul că termenul de prescripție este cel prevăzut de legea specială, respectiv termenul de 2 ani. S-a apreciat că, ținându-se seama de caracterul special al reglementarilor Legii nr. 50/1991, este evident că aplicarea prevederilor acesteia are prioritate în raport cu aplicarea prevederilor Legii nr. 32/1968 - la acel moment, în prezent OG 2/2001, care constituie norma cu caracter general în materia stabilirii și sancționării contravențiilor.
Potrivit art. 329 alin. 3 C. proc. civ., dezlegarea problemelor de drept judecate în recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe.
Pornind de la termenul de prescripție a dreptului de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 26 din Legea nr. 50/1991, prin aceeași decizie s-a statuat că faptele contravenționale reglementate prin Legea nr. 50/1991, care este o lege specială, nu se consumă instantaneu, întrucât edificarea construcțiilor la care se referă se realizează în timp, pe etape de lucrări, contravenientul săvârșind fapta din momentul începerii construcției și până la terminarea acesteia.
Or, în raport cu această modalitate specifică privind săvârșirea faptei, care îi imprimă caracter continuu, contravenția trebuie considerată că se comite pe întregul parcurs al edificării construcției, astfel că ea poate fi sancționată din momentul începerii lucrărilor și până la terminarea lor, iar în cazul construcțiilor finalizate, până la împlinirea termenului înscris în art. 26 din Legea nr. 50/1991.
De aceea, este evident că în cazul construcțiilor în curs de executare nu poate fi considerată ca dată a săvârșirii faptei decât data constatării contravenției, iar în cazul construcțiilor finalizate data săvârșirii faptei este cea a terminării construcției, momente din care trebuie calculată și curgerea termenului de prescripție prevăzut la art. 31 din Legea nr. 50/1991.
În speță, instanța a reținut că fapta contravențională nu a fost suficient descrisă în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, pentru a putea determina toate împrejurările în care aceasta s-a produs, respectiv pentru a stabili momentul de la care trebuie calculat termenul de prescripție menționat, nu s-a specificat dacă a fost sau nu finalizată construirea/amplasarea panoului publicitar și nici de către cine s-a efectuat construirea și respectiv amplasarea acestuia.
Art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991 indică și persoanele care au calitatea de subiect activ al contravenției, respectiv investitorul sau executantul lucrării.
Orice înscris ulterior depus la dosar de către intimată nu poate acoperi neregularitățile procesului-verbal de contravenție, astfel că se impune anularea acestuia.
Pentru aceste considerente, văzând și principiul in dubio pro reo, în temeiul art. 34 alin.1 din OG 2/2001 instanța a admis plângerea contravențională formulată de petenta SC
A. SRL și, în consecință a dispus anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 02 întocmit de intimată la data de_ .
Față de dispozițiile art. 274 și urm. C. proc. civ. instanța a luat act că nu s-au solicitat de către petentă cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs în termen legal C. G. prin Primar G. L. care solicită modificarea sentinței civile atacate in sensul respingerii
plângerii contravenționale si menținerii procesului verbal de constatare si sancționare a contravențiilor nr. 02 din_ ca fiind legal si temeinic
S-a apreciat că instanța de fond face o grava eroare de interpretare si aplicare a Legii 50/1991. Deși in considerentele hotărârii pe care o contestă, instanța retine ca în speță s-a comis o contravenție cu caracter conținu, considerând ca aceasta contravenție se comite pe întregul parcurs al edificării construcției, astfel ca ea poate fi sancționată din momentul începerii lucrărilor si pana la terminarea lor, cu un paragraf mai jos aceeași instanța spune ca fapta nu a fost suficient descrisa in cuprinsul procesului-verbal de contravenție si nu s-a specificat daca a fost sau nu finalizata construirea/amplasarea. Conform prev. art. 32 alin. (5) din Legea 50/1991: "Construcțiile executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum si cele care nu au efectuata recepția la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se considera finalizate. In aceasta situație se aplica in continuare sancțiunile prevăzute de lege."
IN CONCLUZIE, daca construcția nu are autorizație de construire, nu se poate considera terminata conform art. 32 din L.50/1991, prima teza; iar in condițiile in care construcția nu este finalizata deoarece in cazul acesteia nu are cum sa fie executata recepția la terminarea lucrărilor conform art. 32 alin. (2) L. 50/1991, coroborat cu prev. art.32 alin(5) din L.50/1991, ne aflam in cazul construcțiilor in curs de executare pentru care, data săvârșirii faptei este data constatării contravenției si a aplicării sancțiunii, respectiv data întocmirii procesului verbal.
De asemenea, lipsa autorizației de construire prevăzuta de lege este considerata in jurisprudența (Decizia nr. 431/_ si Decizia nr. 26/_ ale Curții Constituționale) si in lege (Ordonanța nr. 2/2001) o contravenție continua.
Iar termenul prevăzut de art. 13 alin. (1) din Ordonanța nr. 2/2001, care curge de la data constatării faptei, este de 2 ani așa cum este prevăzut de art. 26 din L.50/1991 si art. 13 alin. (4) din Ordonanța nr. 2/2001, Legea 50/1991 fiind o lege speciala.
In opinia recurentei este vorba de o contravenție continua, conform voinței legiuitorului, rezultând din dispozițiile Legii Nr. 50/1991, respectiv art. 37 alin. 2 si 5, ce considera nefinalizate construcțiile ridicate fără autorizație. Așadar, instanța de fond retine greșit faptul ca nu s-a specificat daca a fost sau nu finalizata construirea/amplasarea panoului publicitar. Cât timp acesta a fost ridicat fără autorizație de construcție si nu s-a făcut proba contrarie de către petenta, la instanța de fond, nu putem vorbi nici de terminarea lucrării si nici de finalizarea construirii/amplasării panoului publicitar. Agentul constatator menționează in procesul verbal exact ceea ce a putut percepe cu propriile simțuri la fata locului: "Construirea si amplasarea unui panou publicitar pe raza satului Nădășelu DN1F, Km 15+597, realizat din structura metalica, fundație izolata de beton, Fără autorizație de construire". Acesta nu putea si nu avea de unde sa știe cum ar trebui sa arate aceasta construcție când este terminata sau finalizata, atâta timp cat nu exista un proiect sau o autorizație de construire fata de care sa se raporteze.
Legiuitorul stabilește ca, data la care o construcție este terminata nu este cea când faptic dobândește utilitatea pentru care a fost edificata, ci doar atunci când a fost ridicata cu respectarea condițiilor de legalitate, constatate prin recepția finala.
In susținerea punctului de vedere, recurenta citează din Decizia civila Nr. 450/R/2010, pronunțata de Curtea de Apel C., in Dos. Civ. Nr._: "Aceasta intenție rezulta si din alte texte invocate, respectiv art. 28 si art. 32 din Legea Nr. 50/1991 completata si modificata, care vorbesc de "oprirea lucrărilor", cu alte cuvinte se apreciază ca lucrările sunt in curs pana la obținerea autorizației de construire, iar data constatării este, de fapt, ce a "săvârșirii faptei" in sensul art. 31 din L. 50/1991, ce reglementează prescripția răspunderii contravenționale. S-ar putea replica, interpretând literal textul art. 31, ca data constatării contravenției si data săvârșirii faptei sunt diferite, insa, in realitate,
din coroborarea textelor amintite, rezulta ca intenția legiuitorului a fost de a reglementa o contravenție continua, data constatării marcând începutul termenului de prescripție a răspunderii contravenționale".
Procesul verbal de constatare a contravenției face dovada deplina asupra situației de fapt si a încadrării in drept, pana la proba contrarie si constituie mijloc de proba. In acest sens, sarcina probei in vederea contestării lui revenea contravenientului. Faptul ca instanța de fond retine ca fapta contravenționala nu a fost suficient descrisa in cuprinsul procesului verbal este o greșita interpretare si aplicare a Legii 50/1991.
Analizând sentința atacată
prin prisma motivelor de recurs formulate, a actelor și lucrărilor dosarului de fond și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată că recursul este fondat deoarece, astfel cum a argumentat și recurenta și cum de altfel a stabilit chiar și instanța de fond, ridicarea fără autorizație de construire a unui panou publicitar este contravenție continuă. În situația contravențiilor continue termenul de prescripție a aplicării sancțiunii curge de la data încetării săvârșirii activității contravenționale. În cazul în speță săvârșirea contravenției a încetat la momentul la care aceasta a fost constatată de către agentul constatator, data săvârșirii faptei fiind considerată data constatării acesteia. Prin urmare, agentul constatator nu avea ce date suplimentare să menționeze în procesul verbal de contravenție cât timp acesta nu avea de unde să știe când anume a ridicat contravenienta panoul, dată care oricum nu contează prin prisma a ceea ce vom arăta mai jos.
Potrivit art. 31 din Legea nr. 50/2001, care este lege specială și deci prioritară față de OG 2/2001 "Dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 26 se prescrie in termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei.";
Data săvârșirii faptei se stabilește potrivit deciziei Curții Supreme de Justiție nr. VII/2000 pronunțată în recurs în interesul legii potrivit dispozitivului căreia "Dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei.
În cazul construcțiilor în curs de executare data săvârșirii faptei este data constatării contravenției, iar în cazul construcțiilor finalizate fapta se consideră săvârșită la data terminării construcției";
.
Dar, prin Legea nr. 453/2001 fostul art. 32 al Legii nr. 50/1991, actualmente art. 37, capătă următorul cuprins la alin. 4 (actual art. 37 alin. 5) "Construcțiile executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum și cele care nu au efectuată recepția la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se considera finalizate și nu pot fi intabulate în cartea funciară. În aceasta situație se aplica în continuare sancțiunile prevăzute prin prezenta lege."
Raportând toate aceste dispoziții legale la speța dată concluzionăm că suntem în prezența unei contravenții continue deoarece ridicarea unui panou publicitar fără autorizație de construire nu poate fi considerată construcție finalizată potrivit legii. Construcția nefiind finalizată, data săvârșirii faptei este considerată, potrivit deciziei de recurs în interesul legii anterior menționată, data constatării contravenției, dată care este specificată în procesul verbal. Cum legea consideră o astfel de construcție nefinalizată nu are importanță data efectivă a "finalizării"; ei fizice, prin urmare nimic în plus nu trebuia specificat la descrierea stării de fapt.
În final constatăm și împrejurarea că nici chiar petenta nu a afirmat că nu a ridicat panoul, aceasta afirmând în schimb că nu este obligată să-și demonstreze nevinovăția. Această susținere este din nou eronată cât timp petenta nu a răsturnat prezumția relativă de temeinicie a procesului verbal de contravenție, pentru că, deși prezumția de nevinovăție este aplicabilă și în dreptul contravențional, ea nu este suverană ca și în
dreptul penal, aplicându-se alături de prezumția relativă de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, care trebuie în prealabil răsturnată.
Față de cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. 3 C.pr.civ. se va admite recursul declarat de C. G. prin Primar împotriva sentinței civile nr. 1230 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Huedin pe care o va modifica în totalitate în sensul că se va respinge plângerea contravențională formulată de SC A. A. SRL împotriva PV nr.2/_ încheiat de recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de C. G. prin Primar, cu sediul în com. Gâbău, str. P.
, nr. 56, jud. C., împotriva sentinței civile nr. 1230 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Huedin pe care o modifică în totalitate în sensul că respinge plângerea contravențională formulată de SC A. A. SRL împotriva PV nr.2/_ încheiat de recurentă.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte Judecător Judecător
B. S. T. I. -N. B.
Grefier
T.
Red.S.T./C.B./2 ex. Jud. fond: S. Jeni M.
