Decizia civilă nr. 9243/2013. Anulare act emis de autoritati publice locale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 9243/2013
Ședința publică din data de 1 Octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: DP JUDECĂTOR: C. I. JUDECĂTOR: A. A. I. GREFIER M. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta SC P. S. împotriva sentinței civile nr. 3112 din data de_, pronunțate de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatele C. C. G., PRIN P. și C. DE C. B. N., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la cea de-a doua strigare a cauzei, se prezintă c.j. M. Carolina pentru intimata C. de C. B. -
N., lipsă fiind recurenta și intimata C. C. G., prin primar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită.
La data de_, intimata C. de C. B. N. a depus la dosarul cauzei întâmpinare.
De la dosar lipsește dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar datorat pentru recursul promovat.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Curtea constată că până la acest termen recurenta nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 7 lei și timbru judiciar de 0,6 lei, datorate pentru recursul declarat, deși a fost legal citată cu această mențiune, așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 10 din dosar, motiv pentru care, coroborat cu prevederile art. 20 al.1 și 3 din Legea nr. 146/1997, invocă din oficiu excepția nelegalei timbrări a recursului declarat și o pune în discuție.
Reprezentanta intimatei C. de C. B. N. solicită anularea recursului ca netimbrat. Depune la dosar delegație de reprezentare.
Curtea reține cauza în pronunțare cu privire la excepția nelegalei timbrări a recursului invocată din oficiu.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3112 din data de_, pronunțate de Tribunalul Bistrița Năsăud a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta Curtea de Conturi a României - C. de C. B.
-N., și, în consecință a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta SC
P. S. în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost respinsă acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta SC P. S., în contradictoriu cu pârâta C. C. G. prin P., având ca obiect anularea înștiințării de plată din_, rubrica impozit clădiri.
A fost respinsă cererea de suspendare a executării actului administrativ - înștiințare de plată emisă la data de_, ca neîntemeiată.
În considerente se reține că prin acțiunea în contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC P. S., în contradictoriu cu pârâții C. C. G. prin P. și C. de C. B. -N., a solicitat anularea deciziei de impunere emisă de Primăria C. G. ca nelegală și netemeinică, prin admiterea prezentei contestații și absolvirea de la plată a sumelor stabilite prin această decizie, să se dispună suspendarea executării deciziei până la soluționarea prezentei acțiuni.
În urma unei inspecții efectuate de Curtea de C. a jud. B. -N. la Primăria C. G., în care s-a analizat activitatea din cadrul compartimentului financiar, în privința colectării impozitelor și taxelor la bugetul local, s-a reținut faptul că SC P. S., nu și-a reevaluat un imobil, așa că datorează un impozit suplimentar pentru perioada 2008-2010, sens în care s-a emis decizia de impunere pe care o contestă în prezenta cauză.
Reclamanta a susținut că este proprietara unui imobil, situat in sat D.
, nr.50 comuna C. G., în care a funcționat o brutărie cu mulți ani în urmă și a cărei activitate a încetat în anul 2006.
Datorită gradului avansat de degradare în care a ajuns aceasta clădire, care nu mai putea fi folosită conform destinației inițiale (brutărie), pentru a-i da o utilitate economică, în anul 2008 a solicitat și obținut o autorizație de construcție cu nr.4/_, prin care s-a aprobat schimbarea destinației acestei clădiri și transformarea ei într-o ciupercărie, în baza proiectului tehnic de execuție întocmit de SC Uniplat S. B., având în vedere faptul că nu a reușit finalizarea lucrărilor înăuntrul termenului de execuție de 36 luni, s-a solicitat prelungirea autorizației de construcție, pentru a putea finaliza construcție începută în anul 2008, astfel că a primit o nouă autorizație cu nr.3/_, aflată în termen de valabilitate.
Drept urmare a considerat că nu datorează nici un impozit pentru această clădire, beneficiind de scutire de impozit, in temeiul art.250 alin.2 C.fiscal, pe toată perioada de valabilitate a autorizației de construcție, încadrându-se în categoria celor care sunt scutiți de la plata acestui impozit, ținând cont de faptul că nu sunt realizate toate elementele prevăzute în autorizația de construcție și nu s-a făcut recepția finală, în baza art.37 alin.2 din Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării construcțiilor, astfel ca impozitul pe clădiri calculat, se va plăti numai după întocmirea procesului verbal de recepție pentru noua clădire realizată în baza autorizației de construcție, așa cum este prev. de art.254, alin.1 C.fiscal și art.62 din H.G.nr.44/2004 privind normele de aplicare a Codului fiscal.
Urmare a controlului efectuat de o echipă de auditori publici externi ai Curții de C. - C. de C. B. -N., în perioada 03 noiembrie 2010 -
10 decembrie 2010, asupra situațiilor financiare întocmite la_ la Primăria comunei C. G., au fost constatate abateri de la legalitate și regularitate, ce au fost consemnate în procesul-verbal de constatare înregistrat sub nr.1380/13 decembrie 2010 la C. de C. B. -N. și pentru valorificarea cărora a fost emisă Decizia Curții de C. - C. de C.
B. -N. nr.37/07 ianuarie 2011, prin care s-au dispus în sarcina
conducerii unității administrativ-teritoriale auditate, printre altele și identificarea tuturor persoanelor juridice care nu au reevaluat în ultimii 3 ani valoarea de inventar a bunurilor aflate în patrimoniu, cu recalcularea impozitului pe clădiri, înregistrarea diferențelor de impozit și a majorărilor de întârziere aferente, termenul de realizare fiind stabilit -_ .
În acest context, prin înștiințarea de plată nr.4512372/30 mai 2011 emisă de Primăria comunei C. -G. se punea în vedere reclamantei să achite cu titlu de rămășiță impozit clădiri suma de 4338 lei, debit an curent
- 1696 lei și majorări în cuantum de 2029 lei, file 21 și 50 dosar.
Practic, este în discuție impozitul aferent unui imobil proprietatea reclamantei, situat în satul D., nr.50, comuna C. -G., cu destinația de brutărie și care, conform declarației de impunere nr.178/_ figura cu o valoare de inventar de 80.000 lei, data ultimei reevaluării fiind_, fila 54 dosar.
Conform art. 249 din Lege nr.571/2003: "(1) Orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România datorează anual impozit pentru acea clădire, exceptând cazul în care în prezentul titlu se prevede diferit. (2) Impozitul prevăzut la alin. (1), denumit în continuare impozit pe clădiri, …, se datorează către bugetul local al comunei, al orașului sau al municipiului în care este amplasată clădirea.";, în sensul alin.5 al aceluiași articol " clădire este orice construcție situată deasupra solului și/sau sub nivelul acestuia, indiferent de denumirea ori de folosința sa, și care are una sau mai multe încăperi ce pot servi la adăpostirea de oameni, animale, obiecte, produse, materiale, instalații, echipamente și altele asemenea, iar elementele structurale de bază ale acesteia sunt pereții și acoperișul, indiferent de materialele din care sunt construite. Încăperea reprezintă spațiul din
interiorul unei clădiri";.
Legiuitorul a prevăzut la art.250 alin.2 din Codul Fiscal și faptul că nu se datorează impozit, prin efectul legii, în cazul construcțiilor care nu au elementele constitutive ale unei clădiri, adică pereți și acoperiș, însă aspectul că respectiva brutărie a ajuns într-un stadiu avansat de degradare nemaiputând fi folosită conform destinației inițiale, nu poate determina concluzia că nu mai sunt verificate elementele constitutive ale unei clădiri, în sensul legii.
Faptul că, pentru a-i da o utilitate economică, în anul 2008, reclamanta a obținut autorizația de construire nr.4/_, prin care s-a aprobat construire hală creștere intensivă a ciupercilor și reamenajare a construcțiilor existente( brutărie, centru colectare lapte, depozit) prin schimbarea destinației în anexe ale ciupercăriei, act cu valabilitate de 12 luni, fără a se fi solicitat prelungirea autorizației de construire conform pct.10 al lit. D, astfel că s-a emis o nouă autorizație nr.4/_, pentru efectuarea lucrărilor de înființare ciupercărie -cultură și procesare, nu o îndreptățește să pretindă scutire de la plata impozitului, cu atât mai mult cu cât în prima autorizație de construire se face referire la existența ca și construcție a brutăriei, prin autorizarea reamenajării acesteia.
Mai mult, art.253 alin.8 din Legea nr.571/2003 dispune clar că:";Impozitul pe clădiri se aplică pentru orice clădire deținută de o persoană juridică aflată în funcțiune, în rezervă sau în conservare, chiar dacă valoarea sa a fost recuperată integral pe calea amortizării";, iar ";în cazul extinderii, îmbunătățirii, distrugerii parțiale sau al altor modificări aduse unei clădiri existente, impozitul pe clădire se recalculează începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a fost finalizată modificarea";, fiind statuată obligația depunerii unei declarații în acest sens la compartimentul de
specialitate al autorității administrației publice locale, în termen de 30 de zile de la data la care s-au produs aceste modificări, conform art.254 alin.4 și 6, ceea ce nu s-a dovedit în speță, incidente fiind prevederile pct.64 din HG nr.44/2004, nu ale pct.62 cum greșit a susținut reclamanta.
Raportat și la prevederile art.253 alin.6 din Legea nr.571/2003, nefiind permis ca pentru anii anteriori finalizării modificării construcției existente să nu se aplice impozitul pe construcții cu respectarea algoritmului prevăzut de art.253 din Legea nr.571/2003 și pct.55, 59 din HG nr.44/2004, tribunalul, în temeiul art.1 și 18 din Legea nr.554/2004, a respins acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta SC P. S. în contradictoriu cu pârâta C. C. G. prin
P., având ca obiect anularea înștiințării de plată din_, rubrica impozit clădiri.
Nici cererea de suspendare a executării actului administrativ în cauză până la soluționarea irevocabilă a prezentei acțiuni, nu poate fi primită pentru aceleași argumente expuse și care privesc fondul cauzei, în condițiile în care este cunoscut că principiul legalității actelor administrative unilaterale fie ele individuale sau normative, presupune atât ca autoritățile administrative să nu încalce legea, cât și ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.
Prezumția de legalitate și executarea din oficiu a actului administrativ cu caracter unilateral, care constituie regula, cunoaște, este adevărat și situații de excepție, când efectele acestuia sunt vremelnic întrerupte prin suspendarea executării actului în temeiul art.14 alin.1 sau, după caz, art.15 din Legea nr.554/2004, dar în ambele ipoteze legea impune îndeplinirea cumulativă a două condiții: cazul bine justificat și paguba iminentă.
Prin caz bine justificat se înțelege, potrivit art.2 alin.1 lit. t din Legea nr.554/2004, împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar prin pagubă iminentă, în sensul art.2 lit. ș din același act normativ, prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Or, datele speței de față nu vin în sprijinul conturării nici uneia dintre cele două condiții: pretins greșita impunere la plata impozitului pe construcție, fără a se susține măcar, existența unui prejudiciu, cu atât mai mult cu cât este vorba despre o sumă mică pentru o societate comercială, pârâta punând în executare o decizie a Camerei de C. B. -N., care se referă tocmai la recuperarea unei sume de bani neintrată la bugetul local, putând fi considerată o pagubă tocmai pentru pârâtă, prin aceea că se privează bugetul local de suma respectivă.
La pronunțarea soluției de respingerea a cererii de suspendare, tribunalul a avut în vedere și prevederile cuprinse în Recomandarea nr. R(89)8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniștri a Consiliului Europei cu privire la protecția juridică provizorie în materie administrativă, prin care se solicita autorității jurisdicționale competente ca - atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave, dificil de reparat, persoanelor particulare cointeresate de această decizie - să ia măsuri de protecție provizorii corespunzătoare, în limitele competenței sale și fără ca, astfel, să influențeze în vreun fel soluția asupra fondului, cu atât mai mult atunci când există un argument juridic aparent
valabil în raport cu elementele de legalitate ale actului administrativ contestat, însă pentru considerentele expuse anterior, aspectele invocate de petentă nu au venit să contureze aparența de nelegalitate, adică puternică îndoială asupra legalității prezumate, de natură a atrage automat reținerea existenței cazului bine justificat.
Împotriva sentinței a declarat recurs
Subscrisa, SC P. S. - solicitând admiterea recursului, casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul B. -N. pentru suplimentarea probațiunii.
În motivarea recursului arată că în temeiul art. 315 alin 1 Cod proc.civ. solicită instanței să se pronunțe asupra problemelor de drept, ce nu au fost dezlegate de instanța care a judecat fondul și anume: în aplicarea dispozițiilor art. 250 alin. 2 din Codul Fiscal, pentru clădirile care au suferit modificări ale elementelor constructive prevăzute de art. 254 din Codul fiscal si art. 62 din HG. nr. 44/2004 și pentru care nu s-a făcut recepția finala, in baza art. 37, alin. 2 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcțiilor, indiferent că este vorba de o clădire nouă sau o construcție existentă, dar care nu are elementele minim obligatorii - pereți si/sau acoperiș - se datorează sau nu impozit pe clădiri, pe durata existenței autorizației de construcție.
În aplicarea prevederilor menționate în aliniatul precedent, are convingerea fermă că beneficiază de scutire de impozit, nu doar clădirile noi, care nu au fost luate în evidență fiscală, ci toate imobilele, care nu se mai
încadrează în parametri menționați în aliniatul precedent.
Examinând recursul, curtea reține următoarele:
Dovada de îndeplinire a procedurii de citare confirmă împrejurarea că recurentei i-a fost adusă la cunoștință obligația de achitare a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în conformitate cu dispozițiile art.19 din Legea nr.146/1997.
Acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești [...] sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta lege, și se taxează în mod diferențiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Dispozițiile art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru statuează: Cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din: taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabila în bani, soluționată de prima instanță.
Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determina o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. In cazul când se micșorează valoarea pretențiilor formulate în acțiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea inițială,
fără a se ține seama de reducerea ulterioara.
Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii în conformitate cu prevederile art.20 alin 3 din Legea nr 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ prin DECIZIA nr. 935 din 18 octombrie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr.
146/1997 privind taxele judiciare de timbru a statuat că accesul liber la justiție nu înseamnă că acesta trebuie să fie în toate cazurile gratuit și în acest sens s-a reținut că art. 21 din Constituție nu instituie nicio interdicție cu privire la taxele în justiție, fiind legal și echitabil ca justițiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfășurată de autoritățile judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. De asemenea, Curtea a constatat că dispozițiile Legii nr. 146/1997 nu aduc atingere statului de drept, democratic și social, demnității omului, drepturilor și libertăților cetățenilor sau altor valori supreme garantate prin Legea fundamentală.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului amintește, în cauza Weissman și alții contra România, că nu a negat niciodată că interesul unei bune administrări a justiției poate justifica impunerea unei restricționări financiare a accesului unei persoane la un tribunal (Tolstoy-Miloslavsky, citat mai sus, pag. 80-81, §§ 61 și următoarele, și Kreutz).
Constatând că recurenta, deși legal citată cu mențiunea de a achita taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, nu a îndeplinit obligația de plată până la termenul stabilit, astfel că urmează a se aplica sancțiunea anulării recursului în conformitate cu prevederile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de SC P. S. împotriva sentinței civile nr. 3112 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. N., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 octombrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
D. | P. C. | I. | A. | I. | A. M. N. |
Red. D.P. dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: D.E.L.
