Decizia civilă nr. 9306/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9306/2013
Ședința publică de la 03 Octombrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. D.
Judecător R. -R. D. Judecător L. U. Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta SC R. DS S., împotriva sentinței civile nr. 7436/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. C., având ca obiect contestație act administrativ fiscal Decizia nr. 572/2012 emisă de DGFP C. - obligații fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentă, avocat C. V. a Grama, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prezentul recurs nu este timbrat, iar al dosar s-a depus întâmpinare.
Reprezentanta recurentei depune la dosar dovada achitării taxelor judiciare de timbru aferente, comunicându-i-se totodată un exemplar de pe întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvîntul în susținerea recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fpost formulat, modificarea hotărârii atacate ca fiind netemeinică în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 7436 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta S.C. R. DS S. în contradictoriu cu pârâta D. G. A
P. A JUDETULUI C., având ca obiect contencios fiscal. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Astfel, cu privire la declararea ca inactivă a S.C. VANK ALEGRU S.R.L., instanța a reținut că derularea unor operațiuni comerciale cu această societate a fost la alegerea reclamantei.
Atâta timp cât baza de date pe site-ul A.N.A.F. oferea informații publice cu privire la starea fiscală a contribuabililor, încheierea de operațiuni comerciale cu societăți inactive este imputabilă reclamantei.
Prin urmare, în sensul art. 11 alin.1 indice 2 din Legea nr. 571/2003, beneficiarii care achiziționează bunuri și/sau servicii de la contribuabili după înscrierea acestora ca inactivi, nu beneficiază de drepturi de deducere a
cheltuielilor și a taxei pe valoare adăugată aferentă achizițiilor, cu excepția achizițiilor de bunuri efectuate în cadrul procedurii de executare silită.
Prin urmare, atâta timp cât S.C. VANK ALEGRU S.R.L. a fost declarată inactivă începând cu data de_ și cât bunurile nu au fost achiziționate în cadrul procedurii de executare silită, reclamanta nu poate beneficia de deducerea T.V.A. pentru operațiunile derulate cu societatea menționată.
Nu este real că reclamanta este sancționată pentru indisciplină fiscală a unei alte persoane juridice ci este sancționată pentru ignorarea unor date publice cu referire la starea fiscală a partenerului comercial.
Cu privire la operațiunile comerciale derulate cu S.C. HOUSE CONSLTING
S.R.L. instanța a reținut că organele fiscale au efectuat un control și la această din urmă societate, stabilindu-se că începând cu anul 2009 și până în prezent societatea nu a depus niciuna din situațiile financiare anuale, că începând cu luna septembrie 2009 si până în prezent societatea nu și-a mai înregistrat nicio declarație fiscală, în această situație fiind evident că societatea nu a înregistrat și nu și-a declarat venitul aferent facturilor emise către petentă, prin urmare nu a declarat și nici nu a colectat TVA-ul aferent.
Tot în urma controlului efectuat cu privire la S.C. HOUSE CONSLTING S. organele fiscale au stabilit că nu a existat nicio societate care să întrețină relații comerciale cu societatea verificată, astfel încât S.C. HOUSE C. ING S. nu avea cum să livreze mai departe materialele de construcții sau orice materiale. De asemenea, S.C. HOUSE C. ING nu are angajați care ar fi putut presta activitățile factura către petentă. În aceste condiții, în mod corect s-a apreciat că operațiunile sunt fictive, neacordându-se reclamantei drept de deducere.
Atâta timp cât reclamanta nu a reușit să dovedească în fața organelor fiscale că scopul economic al tranzacției a fost atins, chiar după verificare tuturor argumentelor expuse de către reclamantă, instanța a apreciat că organele financiare au reținut în mod corect prevederile art. 20 lit. e din Legea nr. 241/2005 în sensul constatării ca fictive a operațiunilor comerciale menționate, între S.C. HOUSE C. ING S. si reclamantă existând doar un circuit a documentelor justificative, fără ca livrarea să fi fost efectivă.
Reclamanta nu a adus în sprijinul său alte probe care să răstoarne cele reținute de către organele fiscale, astfel încât instanța a respins cererea formulată. Fără cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S.C. R. DS S.R.L.,
solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței civile atacate, în sensul admiterii acțiunii în contencios administrativ
îndreptată împotriva Deciziei nr. 572/_ emisă de D. G. a F. P. a județului C., a Deciziei de impunere nr. F-CJ 189/_ privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală și a Raportului de inspecție fiscală nr. F-CJ 206/_, acte administrative fiscale întocmite de D.
a F. P. C. - Activitatea de I. Fiscală.
În motivarea recursului arată că prin sentința civilă nr. 7436/_, Tribunalul Cluj a respins acțiunea în contencios administrativ fiscal pe care subscrisa a formulat-o în contradictoriu cu pârâta DGFP C. pentru anularea Deciziei nr. 572/_, a Deciziei de impunere nr. F-CJ 189/_ privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală și a Raportului de inspecție fiscală nr. F-CJ 206/_, acte administrative fiscale întocmite de D. G. a F. P. C. .
Apreciază hotărârea Tribunalului C. ca fiind netemeinică, fiind data cu interpretarea greșită a prevederilor legale incidente speței, instanța îmbrățișând fără rezerve punctul de vedere al pârâtei DGFP C. exprimat prin decizia de soluționarea a contestației.
Astfel,
1). Referitor la considerarea ca nedeductibilă a TVA în sumă de 5.765 lei aferentă a unui număr de 6 facturi fiscale emise de SC VANK ALEGRU S., societate care a fost declarată inactivă, din oficiu de către organul fiscal.
Suma de 5.765 lei reprezintă totalul TVA aferentă unui număr de 6 facturi fiscale emise de SC VANK ALEGRU S., facturi pe care subscrisa le-am achitat integral, le-am evidențiat în contabilitate și ne-am declarat obligațiile fiscale aferente acestora.
Faptul că la data de_, organul fiscal a declarat inactivă, din oficiu, societatea furnizoare SC VANK ALEGRU S., nu poate fi constitui un motiv care să justifice prejudicierea noastră prin refuzul rambursării unei taxe (TVA) achitate, evidențiate și declarate de subscrisa.
Instanța a reținut faptul că derularea unor operațiuni comerciale cu această societate a fost la alegerea subscrisei însă noi nu am avut cunoștință de faptul că organul fiscal a declarat ca inactivă SC VANK ALEGRU S. începând cu_, iar administratorul acesteia nu ne-a adus la cunoștință acest lucru, probabil și pentru că nici el nu a cunoscut acest fapt.
Conform legislației fiscale care reglementează declararea contribuabililor inactivi (Ordinul ANAF 2258/2010, OG 29/2011), organele fiscale pot declara din oficiu un contribuabil ca inactiv dacă acesta nu își îndeplinește obligațiile declarative pe parcursul unui semestru cu consecința anulării din oficiu și a codului de înregistrare în scopuri de TVA al acestuia.
Probabil aceasta a fost situația furnizorului nostru SC VANK ALEGRU S., care a fost declarat inactiv pentru motivul că nu și-a depus declarațiile fiscale pe parcursul unui semestru.
Potrivit Codului fiscal, tranzacțiile efectuate cu un contribuabil declarat de ANAF ca fiind inactiv nu sunt luate în considerare de către autoritățile fiscale.
În cazul unui control, aceste facturi sunt eliminate din baza de calcul a impozitului pe profit și a TVA-ului deductibil, iar societăților comerciale care au primit facturi de la astfel de societăți pe care și le-au înregistrat în contabilitate Ii se calculează dobânzi de întârziere pentru diferențele de impozit și de taxă rezultate.
Cu alte cuvinte, agenților economici care au avut ghinionul să facă afaceri cu societăți declarate de fisc ca fiind inactive, nu Ii se permite exercitarea dreptului de deducere a TVA și a cheltuielii de pe facturile emise de către firmele declarate inactive.
În acest caz, chiar dacă facturile emise de către SC VANK ALEGRU S. au fost plătite de către noi, au fost înregistrate în contabilitatea firmei noastre, le-am cuprins în declarațiile fiscale depuse la organul fiscal și noi am acționat cu bună- credință atunci când am încheiat relația comercială cu societatea furnizoare, suntem sancționați pentru indisciplina financiară - fiscală a acestei societăți, nerecunoscându-ni-se deductibilitatea TVA de pe facturile emise de acesta societate deoarece a fost declarată firmă inactivă din oficiu de către organele fiscale.
Menționează că nu există o metodă eficientă de a ne proteja de riscul de a intra în relații economice cu firme declarate inactive și de a înregistra în contabilitate facturile emise de acestea. Soluția propusă de organele fiscale, de a consulta permanent pe site-ul ANAF starea furnizorului ori de cîte ori se primește o factură de la acesta, nu este deloc rezonabilă întrucât este o procedură greoaie, necesită un timp foarte mare de prelucrare și înregistrare a documentelor, fiind extrem de costisitor din acest punct de vedere.
Pentru a ilustra dificultatea de a verifica pe site-ul ANAF fiecare factura primită, de la fiecare furnizor, dăm câteva date statistice publicate de către ANAF:
până la finalul lunii iunie 2011, ANAF a declarat inactive un număr de 56.000 de firme, iar în luna august 2011 a declar inactive 55.000 de firme.
În plus, de foarte multe ori intervin alte deficiențe: fie site-ul ANAF este nefuncțional sau blocat, fie lista contribuabililor inactivi este neactualizată și prezintă erori. Spre exemplu, la sfârșitul lunii ianuarie 2012, Registrul contribuabililor inactivi nu era încă afișat pe site-ul ANAF, deși ordinul care îl introduce intrase în vigoare de mai bine de două luni.
Cele mai sus menționate au fost redate tocmai pentru a ne demonstra buna-credință și de a argumenta susținerea noastră conform căreia societatea noastră nu este în culpă și este injust să fim sancționați pentru conduita fiscală neglijentă a altei societăți și, cu atât mai mult, este profund nedrept să fim suspectați de fraudă. Cu atât mai nedreaptă ni se pare reținerea, instanța de fond conform căreia că am fost sancționați pentru "ignorarea unor date publice cu referire la starea fiscală a partenerului comercial".
2). Referitor la refuzul deductibilității TVA în sumă de 7.851 lei aferente achiziționării unor materiale de construcții și alte produse de la SC HOUSE C. ING S. .
Recurenta a achiziționat materiale de construcții și alte produse de la SC HOUSE C. ING S. .
Astfel, referitor Ia achiziționarea de materiale de construcții pentru turnarea unei platforme de beton proprietatea SC TCI CONTRACTOR GENERAL SA, arătăm că societatea noastră a închiriat o platformă de beton de la SC TCI CONTRACTOR GENERAL SA în vederea depozitării deșeurilor achiziționate de aceasta, întrucât platforma respectivă s-a deteriorat ca urmare a traficului cu mașini de mare tonaj, îngreunând în mod considerabil activitatea de colectare a deșeurilor, am efectuat lucrări de reparații și amenajare a acesteia pentru a putea să ne continuăm activitatea societății.
Lucrările nu au fost de natura investițiilor, a modernizărilor ci de natura reparațiilor, ele nemajorând valoarea de intrare a mijlocului fix (a platformei) ci doar au avut ca scop restabilirea stării tehnice inițiale, cheltuielile aferente fiind cheltuieli deductibile.
Platforma există în materialitatea ei. poate fi oricând verificată, ceea ce demonstrează realitatea efectuării lucrărilor. Aceste lucrări au fost absolut necesare și utile pentru desfășurarea activității societății noastre în bune condiții. De asemenea, există martori care pot atesta atât faptul că am efectuat reparațiile respective în mod efectiv cât și faptul că societatea noastră a fost aceea care a utilizat platforma în scopul desfășurării activității.
Instanța de fond a ignorat prevederile actelor normative invocate de subscrisa în cuprinsul acțiunii, respectiv pe cele ale articolelor 146 alin (1) li ta) și art. 155 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
În sensul reglementarilor legale menționate, rezultă că, în calitate de persoană impozabilă, avem dreptul să deducem TVA aferentă bunurilor achiziționate în situația în care bunurile sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile.
Înțelege de asemenea, că legea fiscală condiționează dreptul de deducere a TVA, de deținerea unei facturi fiscale care trebuie să fie emisă de o persoană impozabilă și să conțină informațiile corecte și reale cerute de formularul facturii. Facturile emise societății noastre de către SC HOUSE C. ING S. și SC
VANK ALEGRU S. au fost înregistrate în contabilitate în conformitate cu art. 6 din Legea nr.82/199 l/R.
Societatea a respectat în totalitate prevederile articolului mai sus citat întrucât a înregistrat în contabilitate operațiunile economico-financiare și facturile aferente în momentul efectuării ei.
În plus, toate facturile există faptic, au fost prezentate organului de inspecție fiscală și îndeplinesc toate condițiile ce trebuie îndeplinite de o factură emisă legal așa cum impune art. 155 alin (5) din Codul fiscal.
2.2. În mod neîntemeiat organul fiscal dar și instanța de fond au considerat operațiunile ca fiind fictive apreciindu-le greșit că nu au conținutul economic reflectat în facturi.
Instanța a îmbrățișat fără rezerve punctul de vedere al organului fiscal, și, ignorând conținutul economic al operațiunilor reflectat în facturi, a apreciat operațiunile derulate de societatea noastră cu SC HOUSE C. ING S. și SC VANK ALEGRU S. ca fiind fictive în baza art. 11 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Consideră că nu sunt incidente prevederile textului legal mai sus menționat și în mod abuziv organul fiscal a considerat ca fiind fictive operațiunile desfășurate de noi cu cele două societăți din următoarele considerente:
a), există documente justificative legale, înregistrate în contabilitate care atestă operațiunile economice respective,
b). realitatea acestor operațiuni poate fi oricând verificată Astfel, lucrările de reparații la platforma de beton pot fi verificate printr-o simplă deplasarea la fața locului dar și cu martori acre pot confirma efectuarea lucrărilor respective. Deșeurile achiziționate au existat în fapt, ele intrând în circuitul economic, fiind deja vândute, fapt ce este dovedit cu documente dar poate fi confirmat și de martori.
c). în calitate de beneficiar a unor livrări, societatea noastră nu poate fi făcută răspunzătoare pentru o faptă culpabilă săvârșită de o altă persoană juridică.
Aspectul invocat de organul fiscal conform căruia cele două societăți nu și- au depus declarațiile fiscale din luna septembrie 2009, nu și-au înregistrat în evidența contabilă veniturile obținute și nu și-au achitat obligațiile fiscale ce decurg din aceste tranzacții nu constituie un argument legal al refuzării dreptului nostru de deducere deoarece nu suntem responsabili de comportamentul fiscal al acestor două societăți. Nouă nu ni se poate reproșa indisciplina financiar-fiscală a altor agenți economici.
Niciun act normativ nu prevede neacordarea dreptului de deducere în cazul în care parte din furnizori nu au și-au depus declarațiile fiscale, nu și-au declarat veniturile în contabilitate sau nu și-au achitat obligațiile fiscale .
Mai mult. în niciun act normativ nu se prevede confirmarea înregistrării de către furnizori a TVA colectată ca o condiție a rambursării, organele de inspecție fiscală încălcând prevederile Codului de procedură fiscală din art.5 (aplicarea unitara a legislației) și art.6 (exercitarea dreptului de apreciere).
Acest punct de vedere este împărtășit și de Ministerul Finanțelor Publice prin decizia nr.55/2006 prin care s-a "admis contestația formulată cu consecința desființării deciziei de impunere" ca urmare a neacordării dreptului de deducere a TVA întrucât furnizorii fie nu au fost găsiți la sediul declarat, fie s-au sustras controlului ( o situație mult mai gravă decât în cazul furnizorilor noștri care nu numai că au fost găsiți la sediu dar au și dat note explicative organului fiscal) concluzionând că, deoarece s-a constatat că facturile au fost corect înregistrate în contabilitate, că s-au întocmit note de intrare-recepție aferente intrării mărfurilor în gestiune și că nu s-au constatat neconcordanțe între TVA deductibilă din balanțele de verificare și jurnalele de cumpărări, neacordarea dreptului de deducere al TVA este netemeinică și nelegală întrucât operațiunile au fost consemnate în facturi ce îndeplinesc calitatea de document justificativ.
d). Dreptul de deducere al societății noastre nu poate fi afectat de faptul că societățile furnizoare nu pot justifica cu documente achiziția materialelor de construcție și a deșeurilor.
Organul fiscal a ajuns Ia concluzia că cele două societăți nu au avut cum să ne livreze nouă bunurile respective întrucât din consultarea declarației 394 a acestora, reiese că nicio societate nu a declarat că le-a livrat bunurile.
Faptul ca din declarația 394 nu reiese că acestor două societăți li s-ar fi livrat bunuri, nu înseamnă că bunurile respective nu existau în fapt în patrimoniul acestora sau că aceste bunuri nu au fost livrate către societate.
Astfel, din nota explicativă dată de asociatul celor două societăți, dl. Hărănguș P. -A., reiese că bunurile provin din operațiuni de compensări cu alte societăți debitoare către SC HOUSE C. ING S. sau SC VANK ALEGRU S., iar deșeurile de la persoane fizice și din achiziții proprii. Referitor la faptul că nu a avut salariați în perioada respectivă, acesta declară că serviciile pe care le-a prestat s-au făcut cu ajutorul unor persoane plătite sub formă de compensare,
indicând și numele unei societăți.
Oricum societatea nu avea posibilitatea și nici atribuția de a verifica dacă furnizorii noștri au sau nu au documente justificative pentru bunurile livrate nouă și dacă au sau nu au salariați, dreptul nostru de rambursare neputând fi afectat dacă societățile furnizoare au folosit sau nu documente conforme cu prevederile legale și dacă și-au angajat sau nu cu forme legale salariați.
În sprijinul susținerilor noastre invocăm și deciziile Curții Europene de Justiție, respectiv cauza C-JU02 Halifax - practici abuzive în materie de TVA> cauza C-146/05 Albert Collee cFinanzamat Limburg an der Lahn - neîndeplinirea unor condiții de formă din perspectiva exercitării dreptului de deducere și cauza C-409/04 Teleos și alții c. Commissioners of Custom & Excise - aplicarea regimului de scutire cu drept de deducere utilizând documente aparent reale, cu precizarea că, și în cazuri în care a fost demonstrat faptul că în amonte au fost
folosite documente fictive pentru a întreprinde operațiuni în scopul de a obține doar avantaje fiscale fără substrat economic, Curtea Europeană de Justiție a considerat aceste operațiuni ca fiind impozabile din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată, și că din moment ce este incontestabil faptul că au fost efectuate operațiuni în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată, principiul neutralității fiscale impune ca scutirea de TVA sa fie acordată dacă cerințele de
formă au fost omise de către persoanele impozabile?
De asemenea, invocă Decizia Curții Europene de Justiție nr.354/2003 (cauza Optigen, Fulcrum) conform căreia " dreptul de deducere a TVA aferent intrărilor, al unei persoane impozabile, nu poate fi afectat de faptul că pe lanțul de livrare, din care acele operațiuni fac parte, altă operațiune anterioară sau ulterioară este viciată de o fraudă privind TVA, fără ca persoana impozabilă să aibă cunoștință de acest lucru".
Din cele mai sus menționate rezultă că opinia organului de inspecție fiscală este lipsită de suport juridic, inspectorii neputând invoca cu claritate și fără putință de tăgadă, nici măcar un act normativ pe care l-am încălcat.
Inspectorii s-au limitat la aprecierea stării de fapt pe care au perceput-o pin prisma unor suspiciuni ce nu au fost însă dovedite și, pornind de la acestea, au trecut la reevaluarea tranzacției economice, fără sa tina cont de faptul că, în speță, operațiunea a fost consemnate în facturi ce îndeplinesc calitatea de documente justificative și care au fost înregistrate în contabilitate conform legii.
În drept, invocă prevederile art. 3041Cod procedură civilă, precum și pe cele ale Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal precum și pe Normele metodologice de aplicare ale Codului fiscal, pe cele ale Legii nr. 82/1991
republicată - Legea contabilității, pe cele ale Ordinul ANAF 2258/2010, OG 29/2011, pe deciziile Curții Europene de Justiție.
Prin întâmpinarea înregistrată D. G. Regionala a F. P.
-N.
a solicitat respingerea recursului promovat de recurenta-reclamanta împotriva sentinței civile atacate prin care a fost respinsa acțiunea reclamantei formulata împotriva deciziei nr.572/_ emisa de instituția noastre și implicit împotriva actului administrativ subsecvent respectiv, decizia de impunere întocmita de Activitatea de I. Fiscala.
În motivare arată că așa cum poate observa instanța prin memoriul formulat recurenta nu formulează critici pertinente la adresa soluției pronunțate de instanța fond considerând faptul ca instanța de fond a reținut și interpretat în mod greșit prevederile legale incidente în cauza, împărtășind fără rezerve punctul de vedere al instituției noastre.
Solicitările recurentei-reclamante sunt lipsite de fundament legal întrucât, împrejurările evidențiate în cuprinsul memoriului de recurs nu sunt în măsura sa înlăture considerentele reținute de instanța de fond în cuprinsul hotărârii criticate care au stat la baza pronunțării soluției prin care au fost menținute constatările din actele de control încheiate de Activitatea de I. Fiscala din cadrul instituției noastre, întrucât asa cum poate observa onorata instanța prin memoriul de recurs sunt reiterate motivele învederate prin acțiunea în contencios administrativ.
În esența, în privința sumei în cuantum de 5.765 lei reprezentând TVA recurenta menționează faptul ca nu a avut cunoștință despre declararea societății furnizoare ca inactiva.
Susținerile recurentei sunt lipsite de fundament legal nefiind relevante pentru soluționarea cauzei, așa cum vom detalia în continuare, suma fiind de asemenea aferenta unor facturi fiscale emise de un contribuabil neplătitor de TVA.
Așa cum a menționat în cuprinsul deciziei emise pe calea procedurii prealabile recurenta putea avea cunoștință despre aceasta "împrejurare prin simpla consultare a bazei de date de pe site-ul ANAF- Informații P., cu privire la starea fiscala a contribuabililor, inspecția fiscala a constatat ca, în ceea ce privește SC Vank Alegru S. Bistrița-Năsăud S., CUI 24047922, începând cu data de_ societatea este inactiva conform Ordinului Președintelui A.N.A.F. nr.2073/_, și totodată, cu aceeași data de_ a fost anulata și înregistrarea ca plătitor de TVA.
Măsura a fost luata în baza dispozițiilor legale incidente respectiv, art.11, al. (1A2) și art.146, al.(1) lit. a) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, pe care pentru deplina dvs. edificare le redăm în continuare:
"(12) Beneficiarii care achiziționează bunuri și/sau servicii de la contribuabili după înscrierea acestora ca inactivi în Registrul contribuabililor inactivi/reactivați conform art. 781din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu beneficiază de dreptul de deducere a cheltuielilor și a taxei pe valoarea adăugată aferente achizițiilor respective, cu excepția achizițiilor de bunuri efectuate în cadrul procedurii de executare silită."
Prin urmare, având în vedere faptul ca SC Vank Alegru S. a fost declarat inactiv începând cu data_, în conformitate cu textul de lege invocat, reclamanta nu poate beneficia de deducerea TVA în suma de 5.765 lei înscrisa în facturile fiscale emise de partenerul sau în cursul lunilor august-septembrie 2011.
În ceea ce privește dreptul de deducere a TVA și exercitarea acestuia, dispozițiile art.146 al.(1) lit. a) din Legea fiscala, arata ca:
Art.146 Condiții de exercitare a dreptului de deducere (1) Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
pentru taxa datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmează să îi fie prestate în beneficiul său de către o persoană impozabilă, să dețină o factură emisă în conformitate cu prevederile art. 155;
Prin urmare, pentru a beneficia de exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugata datorata sau achitata, una din condițiile esențiale și obligatorii este ca, beneficiarul să dețină o factura fiscala, emisa de o persoana impozabila.
Aceasta dispoziție legala prevăzuta de art.146, al.(1) lit. a), se refera la calitatea de persoana impozabila înregistrata în scopuri de TVA la organul fiscal, (aspect reglementat de art. 153 din Codul fiscal). Apreciem ca, în lipsa acestei calități, chiar daca agentul economic a emis factura cu TVA, condiția pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei nu este îndeplinita, consecința fiscală constând în pierderea acestui drept.
În fapt, SC Vank Alegru S. a înscris TVA în facturile emise către reclamanta (prezentate detailat în Anexa 11 la RIF, pag.4 la dosar), insa, dat fiind faptul ca, începând cu data de_, pentru SC Vank Alegru S. a fost anulata înregistrarea ca plătitor de TVA, deci contribuabilul vânzător nu mai are calitatea de persoana impozabila, rezulta ca, pentru beneficiar, în speța petenta, nu mai este îndeplinita condiția pentru deducerea TVA în suma de 5.765 lei.
Prin urmare, susținerile recurentei-reclamantei sunt lipsite de relevanta juridica întrucât, verificarea furnizorilor este o procedura extrem de facila, la îndemâna tuturor agenților economici, prin simpla accesare a site-ului ANAF - Informații P. - Informații privind agenții economici - Registrul contribuabili.
Subliniază că, din septembrie 2009, SC Vank Alegru S. nu și-a mai înregistrat nici o declarație fiscala la organul fiscal teritorial (declarația 100, decont 300, declarația recapitulativa 394), iar în urma consultării bazei de date a DGFP C. . Organele de inspecție fiscala au observat ca nu exista nici o societate care sa-i fi livrat, în perioada verificata, bunuri sau sa-i fi prestat servicii. Ca atare, SC Vank Alegru S. nu avea cum sa livreze mai departe diverse materiale de construcții.
Mai arată instanței că legea fiscala care reglementează deductibilitatea taxei pe valoarea adăugata este de stricta interpretare și aplicare, astfel încât, reclamanta nu poate invoca buna sa credința, ca o cauza exoneratoare de culpa.
Situația este relativ similara și în privința sumei de 7.851 lei TVA, având în vedere ca aceasta este aferenta materialelor de construcții și alte produse facturate de SC HOUSE C. ING S. în cursul anului 2011, în condițiile în care, nu poate fi probata realitatea efectuării acestora.
Așa cum a menționat anterior recurenta consultând baza de date a M.F.P., site-ul A.N.A.F., precum și a Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj, pentru a verifica starea și comportamentul fiscal al contribuabilului SC HOUSE C. ING S. jud. C., respectiv modul cum si-a îndeplinit obligația de a depune și înregistra declarațiile privind obligațiile fiscale, și totodată, procedând și la efectuarea unui control încrucișat la acest contribuabil, organele de inspecție fiscala au obținut următoarele informații:
începând cu anul 2009 și pana în prezent, societatea nu a mai depus niciuna din situațiile financiare anuale;
din luna septembrie 2009 și pana în prezent, SC HOUSE C. ING S. nu și-a mai înregistrat nici o declarație fiscala la organul fiscal teritorial (declarația
100 privind impozitul pe profit/ venit, decontul de TVA - formular 300 și
declarația 394 cu privire la livrările și achizițiile desfășurate cu plătitorii de TVA pe teritoriul național), nedeclarând, evident, nici livrările "efectuate" către SC R. DS S. ;
în aceasta situație este evident ca SC HOUSE C. ING S. nu s-a înregistrat și nu a declarat venitul aferent facturilor emise către reclamanta și nu a declarat și colectat nici TVA aferenta acestor facturi.(7.851 lei TVA).
de asemenea, consultând baza de date a D.G.F.P. C., s-a observat ca nu exista nici o societate care, în perioada verificata, sa-i fi livrat bunuri sau sa presteze servicii, astfel ca SC HOUSE C. ING S. nu avea cum sa livreze mai departe materiale de construcții sau orice alte produse.
conform datelor existente în vectorul fiscal, SC HOUSE C. ING S. nu figurează cu angajați, care ar fi putut presta activități către petenta.
Date fiind informațiile obținute din bazele de date menționate precum și constatările obținute în urma controlului încrucișat, organele de inspecție fiscala au apreciat ca operațiunile consemnate în ce 12 facturi fiscale având ca furnizor SC HOUSE C. ING S., nu sunt conforme cu realitatea, neavând niciun scop economic, și ca urmare, în baza prevederilor art. 11 din Legea nr. 571/2003, tranzacțiile desfășurate de petenta cu partenerul sau nu au fost luate în considerare.
Totodată, dat fiind faptul ca tranzacțiile respective nu au avut loc, în aceste condiții, documentele eliberate în numele acestei societăți nu pot avea calitatea de documente justificative, astfel ca TVA în suma de 7.851 lei a fost dedusa cu încălcarea prevederilor art.146, al.(1) din Legea nr.571/2003.
Pentru deplina dvs. edificare redăm în continuare conținutul dispozițiilor la care am făcut referire anterior.
Art. 11 Prevederi speciale pentru aplicarea Codului fiscal (1) La stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe în înțelesul prezentului cod, autoritățile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacție care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unui tranzacții pentru a reflecta conținutul economic al tranzacției.
Potrivit art.6 din Legea contabilității nr. 82/1991/R: "Orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.
Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz."
In ceea ce privește exercitarea dreptului de deducere a TVA, art.146, al.(1) lit. a), din Legea nr.571/2003, precizează:
"Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
a) pentru taxa datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmează să îi fie prestate în beneficiul său de către o persoană impozabilă, să dețină o factură emisă în conformitate cu prevederile art. 155.
Art.155.(5) Factura cuprinde în mod obligatoriu următoarele informații: [...] În ceea privește operațiunea de deducere a TVA, una din condițiile obligatorii este ca persoana impozabila sa dețină o factura fiscala, emisa în conformitate cu prevederile art. 155 (5), aceasta fiind documentul care justifica deducerea taxei, insa, numai în cazul în care bunurile/serviciile au fost/urmează sa fie achiziționate în fapt și sunt utilizate în scopul desfășurării activității
economice.
Menționează că, în înțelesul codului fiscal, scopul economic al unei tranzacții trebuie sa reflecte întocmai modul cum aceasta se produce, sa fie în concordanta cu realitatea, sa se deruleze cu respectarea cadrului legal și sa pună în evidenta drepturile și obligațiile aferente operațiunii.
Astfel, în sens economic și fiscal, apreciem ca intr-o relație de afaceri, tranzacțiile economice desfășurate trebuie analizate din punct de vedere al veniturilor, cheltuielilor și a rezultatelor fiscale pe care le implica.
În urma investigațiilor fiscale efectuate, prezentate la situația de fapt, rezulta fără putința de tăgada ca nu s-a putut demonstra realitatea tranzacțiilor, concluzia fiind ca a avut loc o practica abuziva, o derulare artificiala a tranzacțiilor intre petenta și cei doi parteneri, fără livrarea reala a bunurilor, având loc doar un circuit scriptic al documentelor cu scopul de a obține avantaje fiscale, respectiv rambursarea de TVA.
Apreciază că, facturile în cauza, în care sunt consemnate operațiuni fictive, sunt false prin conținutul lor și nu pot dobândi calitatea de document justificativ pentru înregistrarea în evidenta financiar-contabila si, pe cale de consecința, nici pentru deducerea TVA.
În speța reclamanta a beneficiat de pe urma acestor tranzacții, respectiv, prin înregistrarea operațiunilor a avut ca rezultat obținerea la deducere, fără drept, a TVA deductibil în suma de 7.851 lei, cu consecința fiscala de înregistrare și solicitare a TVA de rambursat.
Susținerile recurentei-reclamante nu sunt relevante din următoarele motive:
- legat de platforma de beton, echipa de inspecție fiscala a pus problema daca lucrările realizate la aceasta au fost efectuate cu materialele de construcții înscrise în facturile emise de SC HOUSE C. ING S. .
analizând bunurile înscrise în facturile fiscale, echipa de inspecție fiscala apreciază ca unele, cum ar fi de exemplu "beton armat", nu pot fi livrate fizic în aceasta forma.
între reclamanta și cele doua societăți: SC HOUSE C. ING S. și SC Vank Alegru S., nu a existat nici un contract de colaborare, așa cum susține contestatara în conținutul contestației.
în nota explicativa dl Harangus P. A., în calitate de asociat al ambelor societăți furnizoare, a declarat ca materialele pe care le-a facturat provin din alte compensări, insa acesta nu a putut sa pună la dispoziția organelor de control nici un document justificativ în acest sens.
reclamanta precizează corect temeiul legal cu privire la exercitarea dreptului de deducere a TVA, - art.146, al.(1) lit.a), coroborat cu art.155 din Legea nr.571/2003, insa, în cazul SC R. DS S. tranzacțiile nu au avut loc, bunurile nu i-au fost și nici nu urmează sa-i fie livrate.
referitor la operațiunile consemnate în facturile fiscale, potrivit mijloacelor probante (note explicative, evidenta contabila, lipsa declarațiilor fiscale) rezulta fictivitatea acestora, definita conform prevederilor art.2 lit. f din Legea nr.241/2005, în care se stipulează:
"f) operațiune fictivă - disimularea realității prin crearea aparenței existenței unei operațiuni care în fapt nu există;"
înregistrarea în contabilitate pe baza unor documente care nu au caracter de document justificativ, contravine prevederilor art.6 din Legea contabilității nr.82/1991, răspunderea pentru astfel de operațiuni revenind și persoanelor care le-au înregistrat în contabilitate nu numai a celor care le-au întocmit.
referitor la susținerile prin care reclamanta arata ca este de buna credința și ca nu-i pot fi imputate masurile luate de inspecția fiscala cu privire la tranzacțiile desfășurate cu partenerii săi, care s-au dovedit a fi culpabile, ținem
sa atragem atenția asupra faptului ca, potrivit art.94, al.(2), lit. a) din OG nr.92/2003, inspecția fiscala presupune inclusiv "a) constatarea și investigarea fiscală a tuturor actelor și faptelor rezultând din activitatea contribuabilului supus inspecției sau altor persoane privind legalitatea și conformitatea declarațiilor fiscale, corectitudinea și exactitatea îndeplinirii obligațiilor fiscale, în vederea descoperirii de elemente noi relevante pentru aplicarea legii fiscale;"
Prin urmare, organele de inspecție fiscala aveau obligația de a analiza și starea partenerului și în funcție de cele constatate sa stabilească toate elemente relevante pentru impunere.
În final, referitor la invocarea deciziilor Curții Europene de Justiție, arătam ca în speța nu este vorba de o alta tranzacție anterioara sau subsecventa viciata de frauda, ci este vorba de însăși operațiunile comerciale desfășurate de recurenta-reclamanta.
Pentru considerentele mai sus expuse, solicită respingerea recursului promovat împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, respectiv Tribunalul Cluj.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Cât privește primul motiv de recurs prin care se contestă constatarea ca nedeductibilă a TVA în sumă de 5.765 lei aferentă a unui număr de 6 facturi fiscale emise de SC VANK ALEGRU S., Curtea reține că în ceea ce privește starea acestei entități recurenta se putea informa prin consultarea bazei de date de pe site-ul ANAF unde sunt publicate informații privind starea fiscală a contribuabililor.
Așa cum a stabilit inspecția fiscală începând cu data de_ societatea cu care a contractat recurenta a fost declarată inactivă prin Ordinul nr. 2073/_ a Președintelui ANAF sens în care începând cu aceeași dată s-a anulat și înregistrarea acesteia ca plătitor de TVA.
În acest context devin aplicabile dispozițiile art. 11 alin. 12din Codul fiscal potrivit căruia: Beneficiarii care achiziționează bunuri și/sau servicii de la contribuabili după înscrierea acestora ca inactivi în Registrul contribuabililor inactivi/reactivați conform art. 78^1 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu beneficiază de dreptul de deducere a cheltuielilor și a taxei pe valoarea adăugată aferente achizițiilor respective, cu excepția achizițiilor de bunuri efectuate în cadrul procedurii de executare silită și/sau a achizițiilor de bunuri/servicii de la persoane impozabile aflate în procedura falimentului potrivit Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel fiind, pentru achizițiile efectuate de la contribuabilul aflat în inactivitate, cumpărătorul nu mai beneficiază de dreptul de deducere a TVA aferentă achizițiilor respective aceasta independent de faptul că facturile de achiziție sunt înregistrate în contabilitate și independent de faptul că aceste documente financiar contabile sunt cuprinse apoi în declarațiile fiscale,m căci textul legal precitat nu face nicio astfel de deosebire.
Procedura de consultare a site-ului nu este greoaie așa cum incorect afirmă recurenta, nedovedindu-se concret la ce s-ar expune aceasta în activitatea curentă dacă ar consulta cu promtitudine și rigurozitate informațiile furnizate de autoritatea fiscală privind posibilii parteneri contractuali ori de afaceri în general.
Afirmații generale despre numărul de firme inactive și despre dificultatea de a consulta site-ul ANAF nu pot constitui motive serioase și legitime pentru a asana obligația stabilită suplimentar de a plăti suma de 5765 cu titlu de TVA suplimentar dedus în mod nelegal.
Așa cum atestă rezultatul verificărilor inspecției fiscale SC VANK ALEGRU
S. care a emis facturile pe care a înscris TVA de colectat nu a mai înregistrat declarații fiscale la organul fiscal teritorial (declarația 100, decont 300 și declarația recapitulativă 394) încă din septembrie 2009 iar din verificări s-a constata că acesteia nu i-a fost livrată, în perioada de referință a speței, bunuri sau prestări de servicii astfel că era imposibil ca SC VANK ALEGRU S. să fi livrat efectiv mai departe către recurentă diferite materiale de construcții.
Față de cele ce precedă, chiar dacă recurenta pretinde buna credință nu a demonstrat efectiv că a fost în dificultate efectivă să consulte site-ul ANAF la data achiziției și expediției celor 6 facturi fiscale după cum nu a demonstrat că ar fi primit efectiv mărfurile achiziționate. Prin urmare, nu s-a putut demonstra că operațiunea a fost efectiv efectuată ori că ar fi avut conținutul economic reflectat în facturile fiscale.
De aceea, această critică va fi respinsă.
Cu privire la critica referitoare la refuzul deductibilității TVA în sumă de 7.851 lei aferente achiziționării unor materiale de construcții și alte produse de la SC HOUSE C. ING S., se critică că incorect nu s-a avut în vedere realitatea operațiunilor cu caracter economic reflectate în facturi.
Aceleași statuări sunt incidente și în analiza acestei critici, respectiv organele fiscale au constatat că partenerul de afaceri al recurentei, recte SC HOUSE C. ING S. nu mai depus nicio situație financiară anuală și nicio declarație fiscală începând cu luna septembrie 2009 până în prezent. Prin urmare, este greu de dovedit că a livrat efectiv materialele de construcții către recurentă cu atât mai mult cu cât aceasta nu avut operațiuni de achiziție a unor asemenea materiale în perioada de referință și cu atât mai mult cu ceasta nu și-a înregistrat în contabilitatea sa proprie facturile în vedere colectării TVA-ului.
Nu s-a probat nici cu jurnalul de vânzări ori alt document intern al societății că aceasta ar fi livrat materialele respective și nici nu s-a probat cu jurnalul de cumpărări ori alte documente interne (note de recepție, aviz de
însoțire a mărfii,) realitatea efectuării acestor operațiuni economice. Mai mult nu s-a probat că ar fi existat relații economice pe baza unor contracte de distribuție, ori de vânzare-cumpărare de mărfuri. Simpla înregistrare a facturilor în contabilitate fără a se îndeplini și celelalte condiții prevăzute de lege pentru recunoașterea dreptului de deducere nu poate fi opozabilă în vedere exercitării dreptului.
Pe cale de consecință, în mod corect au fost recalificate operațiunile consemnate în cele 12 facturi fiscale emise de SC HOUSE C. ING S. în sensul că în temeiul art. 11 din Codul fiscal acestea nu au mai fost avute în vedere la stabilirea dreptului de deducere a TVA.
Așa fiind, în mod corect au fost declarate operațiuni fictive în sensul art. 2 lit. f) din Legea nr. 241/2005 și înlăturate în plan fiscal efectele deductibilității TVA-ului aferent acestora.
Cu trimitere la jurisprudența CJUE citată de recurentă, Curtea reține că în speță nu este vorba de starea de fapt reținută de instanța de la Luxembourg, întrucât nu este vorba de operațiuni fictive în amonte (anterioare sau subsecvente) ci s-a constatat că tranzacțiile desfășurate efectiv de recurentă sunt viciate de fraudă.
Față de cele ce precedă, Curtea reține că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și corectă și pe cale de consecință motivele de recurs nu pot fi privite ca fondate astfel că în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 312 din Codul de procedură de la 1865 aplicabil în speță prin prisma art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, va respinge recursul ca nefundat cu consecința menținerii în tot a sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. R. DS S. împotriva sentinței civile nr. 7436 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 03 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. D. R. -R. D. L. U.
GREFIER,
M. T.
Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_ Jud.fond. M. T.
