Decizia civilă nr. 10522/2013. Contencios. Litigiu privind funcționarii publici
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR.10522/2013
Ședința publică din data de 4 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. L. R. JUDECĂTORI: V. G.
M. D.
G.: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul- pârât M. S.
M. împotriva sentinței civile nr. 6224 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș, în contradictoriu cu intimata- reclamantă I.
D. I., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
Componența completului de judecată în prezentul dosar a fost modificat potrivit dispozițiilor art.98 alin. 6 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, conform procesului-verbal atașat la fila 13 din dosar.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei de timbru. Intimata-reclamantă a depus întâmpinare.
Părțile litigante au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece cererea de recursul care este formulat în termen, comunicat și scutit de la plata taxei de timbru.
Curtea, din oficiu, pune în discuție excepția nulității recursului pentru nemotivare și reține cauza în pronunțare pe această excepție.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr.6224 din 17 octombrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ a T. ui Maramureș s-a admis contestația formulată de către contestatoarea I. D. I. domiciliată în S. M., str.P. 1 D. 1918 bl.A3/7, jud.Maramureș în contradictoriu cu intimatul M. S. M. -D. de V. și, în consecință:
A fost anulată dispoziția nr.17/_ emis de D. de V. a municipiului S. M. .
S-a suspendat executarea dispoziției nr.17/_ emis de D. de V. a municipiului S. M., până la rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei hotărâri.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată sub numărul de mai sus, reclamanta I. D. I. în contradictoriu cu M. ui S. M. -D. de V. a solicitat anularea dispoziției nr.17/_ emisă de către D. de V. a municipiului S. M. .
În motivarea cererii sale reclamanta a arătat că în urma misiunii de audit financiar al conturilor de execuție bugetară pe anul 2010, Curtea de Conturi a stabilit prin decizia nr.43/2011 din dosarul nr.47/2011 al Camerei de Conturi Maramureș că sporul de dispozitiv a fost acordat ilegal și că se impune recuperarea prejudiciului de la funcționarii publici care au beneficiat de acest spor.
Pentru punerea în aplicare a măsurilor dispuse de Curtea de Conturi, D. de V. a municipiului S. M. a emis dispoziția nr.17 din data de_, prin care i se imputa suma brută de 3505 lei, reprezentând plăți acordate necuvenit, în conformitate cu art.84 din Legea 188/1999 privind statutul funcționarilor publici.
Împotriva notei de constatare reclamanta a formulat contestație la data de_, care a fost respinsă de pârâtă la data de_ .
Sporul de dispozitiv care se impută în urma raportului Curții de Conturi i-a fost acordat contestatorului în baza unei sentințe judecătorești definitive și irevocabile, iar ulterior prin includerea sa în salariul de bază, conform Legii 330/2009 art.3 lit.c) din această lege.
Sintagma "salariul avut"; din art.30 al.5 din Legea nr.330/2009 și art.1 din Legea nr.285/2010, trebuie înțeleasă prin prisma prevederilor legale care reglementau modul de calcul și valoarea coeficienților de calcul a salariilor pentru luna decembrie 2009, ca punct de referință de la care pornește stabilirea salarizării pentru personalul salarizat din fonduri publice în anula 2010.
Indemnizația de dispozitiv nu a mai fost acordată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr.330/2009, iar începând cu_ în cadrul aparatului de specialitate al primarului municipiului S. M. există doar un salariu de bază la a cărui compunere s-au respectat dispozițiile legale.
Astfel, este inadmisibil într-un stat de drept ca efectele unei sentințe judecătorești, definitive și irevocabile să fie înlăturate în urma exercitării unui control administrativ de către o instituție care nu are competența jurisdicțională.
Potrivit art.126 alin.1 din Constituția României "Justiția se realizează prin Î. Curte de Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege";.
Principiul securității raporturilor juridice implică, printre altele, ca soluțiile definitive date de instanțele judecătorești să nu mai poată fi modificate (Cauza Brumărescu împotriva României).
În virtutea acestui principiu, o hotărâre judecătorească nu poate fi modificată decât în sistemul căilor de ataca prevăzute de legea fundamentală și Codul de procedură civilă, astfel că nu se pot modifica efectele unei hotărâri judecătorești prin dispoziția primarului sau a Curții de Conturi. În cazul în care acest lucru se realizează totuși, se produce o încălcare a principiului securității juridice și implicit o încălcare a dreptului la un proces echitabil stabilit de CEDO.
Aplicarea artz.84 alin.1 lit.b s-a făcut fără a exista o vinovăție din partea contestatorului.
Ca și orice altă formă de răspundere instituția de sistemul legislativ românesc, și răspunderea civilă a funcționarului public poate fi atrasă doar în situația în care se stabilește culpa funcționarului public.
Dispoziției de imputare îi lipsește viza de legalitate a secretarului Primăriei în conformitate cu prevederile art.117 alin.1 lit.a din Legea 215/2001.
În drept s-au invocat prevederile art.84 lit.b din Legea nr.188/1999, art.48 alin.1, art.68 alin.1 și 2, art.117 alin.1 lit.a din Legea nr.215/2001.
Pârâtul a depus la dosar întâmpinare (fila 20) prin care arată că lasă la aprecierea instanței de judecată soluționarea prezentei cauze.
Analizând actele dosarului instanța a reținut următoarele:
Prin nota de constatare nr.4895/_ emisă de M. S. M. -D. de V. s-a dispus imputarea în sarcina reclamantei a sumei de 3877 lei, menționându-se că respectiva sumă reprezintă plăți acordate necuvenit. Recuperarea sumei s-a dispus a se face prin reținere în rate egale, pe statul de plată, pe o perioadă de 60 de luni.
În drept nota de constatare a fost întemeiată pe prevederile art.84, 85, alin.1 și 2 Legea 188/1999 coroborate cu prevederile art.256, 257 Codul muncii, ale art.63 alin.1 lit.c și d, alin.4 lit.a, alin.5 lit.e și ale art.68 din Legea 215/2001. Suma imputată reprezintă echivalentul drepturilor bănești plătite reclamantei cu titlu de indemnizație de dispozitiv. Această sumă a fost încasată de către reclamantă ca urmare a emiterii în dosar nr._ a sentinței civile nr.22/_ a T. ui Maramureș, rămasă irevocabilă, astfel cum a fost îndreptată sentința prin încheierea pronunțată în camera de consiliu la data de
_ .
Dispoziția atacată de către reclamantă a fost emisă în temeiul prevederilor art.84 și 85 din Legea nr.188/1999.
Art.84 din Legea nr.188/1999 reglementează răspunderea civilă a funcționarului public instituind trei cazuri de răspundere:
a). pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează;
b).pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;
c).pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Antrenarea răspunderii civile pentru fapta proprie presupune întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: săvârșirea unei fapte ilicite, vinovăția, cauzarea unui prejudiciu și existența legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Având în vedere că se vorbește despre imputarea unor sume acordate reclamantului ca urmare a emiterii unei hotărâri judecătorești, este exclusă ideea caracterului ilicit al încasării de către acesta a drepturilor sale bănești recunoscute în instanță. De asemenea nu putem discuta despre vreo formă de vinovăție a reclamantului.
Așadar elementele răspunderii civile delictuale lipsesc, sub aspectul faptei ilicite și a vinovăției, ceea ce înseamnă că nu e posibilă atragerea răspunderii patrimoniale a reclamantei prin emiterea unei dispoziții, conform prevederilor art.85 din Legea nr.188/1999.
Dispoziția de imputare este nelegală.
Chiar și analizând fiecare dintre cazurile de răspundere reglementate de art.84 din Legea nr.188/1999 s-a putut constata că situația reclamantei nu a putut fi încadrată în niciunul dintre cele trei cazuri.
Astfel, la lit.a). a art.84 se reglementează situația pagubelor produse cu vinovăție patrimoniului instituției. După cum am arătat mai înainte, nu există nici un indiciu în speță care ar putea conduce spre teoria vinovăției reclamantei în crearea prejudiciului instituției angajatoare.
La lit.b). a art.84 legiuitorul are în vedere cazul nerestituirii în termen a sumelor ce s-au acordat necuvenit. În primul rând că, atâta vreme cât reclamanta a încasat sumele imputate drept consecință a unei hotărâri judecătorești intrată în putere de lucru judecat, nu se poate afirma că sumele s-
au acordat necuvenit. În altă ordine de idei, pentru antrenarea răspunderii funcționarului public este necesar ca, în prealabil, să existe fixat un termen înlăuntrul căruia acesta să fie obligat să efectueze plata benevol și de-abia după împlinirea acestui termen, dacă funcționarul refuză îndeplinirea obligației de restituire a sumelor, să putem afirma că ne aflăm în prezența tezei prevăzute de legiuitor la lit.b). a art.84.
La lit.c), a art.84 este prevăzut cazul regresului comitentului împotriva funcționarului public pentru situația în care comitentul plătește daune unor terți, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Raportat la circumstanțele speței, această din urmă ipoteză este ab initio exclusă, necomportând nici un fel de discuție.
Art.85 din Legea nr.188/1999 permite conducătorului autorității sau instituției publice să emită ordin sau dispoziție de imputare în vederea reparării pagubelor, în situațiile prevăzute de art.84 lit.a și b.
În lipsa elementelor care să implice incidența prevederilor art.84 lit.a și b, dispoziția de imputare este nelegală.
Este tocmai cazul în speță.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.85 alin.2 din Legea nr.188/1999, art.18 din Legea nr.554/2004, instanța a admis primul petit al acțiunii conform dispozitivului prezentei hotărâri.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei de suspendare a executării actului atacat, instanța a reținut următoarele:
Dată fiind nelegalitatea actului ce se atacă, constatată pentru considerentele mai sus expuse, ne aflăm în prezența unui caz bine justificat, astfel cum apare el în accepțiunea prevederilor art.2 lit.t din Legea nr.554/2004. Prin reținerea unei părți din veniturile salariale, reclamantei i s-ar crea o pagubă iminentă.
Toate acestea conduc spre concluzia că, în speță, sunt întrunite condițiile speciale instituite de art.15 din Legea 554/2004, drept pentru care instanța a dispus suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea irevocabilă a cauzei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurentul-pârât M.
S. -M. la data de 26 septembrie 2013,
solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, o parte dintre angajații M. ui S. -M. - D. V., prin Sentințele Civile pronunțate de către Tribunalul Maramureș li s-au respins cererile de suspendare și anulare a Deciziilor, a Dispozițiilor și a Notelor de constatare.
În consecință, se solicită ca prin hotărârea pe care urmează a fi pronunțată, să se poată aplică un sistem unitar de salarizare pentru toți salariații, fie ei funcționari publici sau contractuali.
Intimata reclamantă I. D. I.
a depus întâmpinare la fila 7 dosarul cauzei solicitând respingerea acestuia ca fiind netemeinic și nelegal.
Analizând excepția invocată prin prisma dispozițiilor legale incidente, respectiv art. 306 C.pr.civ., Curtea a apreciat-o ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art.303 alin.1 C.pr.civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform art.306 din același act normativ, recursul este nul daca nu a fost motivat in termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. 2 care statuează că motivele de ordine publică pot fi
invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părților.
În speță, sentința recurată a fost comunicată către pârâtul M. S. -
M. la data de 7 ianuarie 2013, astfel cum rezultă din dovada de comunicare a hotărârii aflate la fila 27 dosar fond.
Prin urmare, raportat la dispozițiile art. 303 Cod procedură civilă recursul trebuia motivat în termenul prevăzut de lege de la comunicarea hotărârii. Ori un înscris care sa cuprindă motive de recurs au fost depuse doar la data de 26 septembrie 2013, data poștei_, pentru termenul de judecata din 4 noiembrie 2013.
In consecință in baza tuturor considerentelor de mai sus si în temeiul dispozițiilor art. 303 alin. 1, 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea va admite excepția de nulitate si va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Constată nul recursul declarat de M. S. -M. împotriva sentinței civile nr. 6224 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la_ .
Președinte, S. L. R. | Judecător, V. G. | Judecător, M. D. |
G. , M. V. -G. |
Red. V.G./M.N.
2 ex-/ Jud.fond.-
