Decizia civilă nr. 9830/2013. Excepție nelegalitate act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9830/2013
Ședința publică de la 17 Octombrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE L. U.
Judecător M. D.
Judecător R. -R. D. Grefier M. T.
S-au luat în examinare recursurile formulate de reclamanții R. A. și R.
E. C., respectiv de către pârâta SC T. - H S., împotriva sentinței civile nr. 9902/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu pârâții P. O. D. și P. M. D., având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamanții recurenți, avocat Florian I., cu delegație la dosar, iar pentru pârâta recurentă se prezintă avocat C. an I. Dumitru, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că ambele recursuri sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru, iar la dosar s-au depus de către ambele categorii de recurenți întâmpinări, pe care Curtea le comunică reprezentanților acestora.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Reprezentantul reclamanților recurenți solicită admiterea recursului propriu, casarea hotărârii atacate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de fond. În subsidiar, în ipoteza în care instanța va trece peste petitul de casare, solicită modificarea hotărârii în sensul admiterii excepției. Solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei recurentă solicită respingerea recursului reclamanților. Arată că a invocat inadmisibilitatea, raportat la faptul că s-a solicitat de către reclamanți casarea invocând ca și temei legal, dispozițiile art. 304, pct. 7 și
8 C. pr. Civ. Pe fondul recursului acestora, solicită respingerea ca nefondat, cu consecința menținerii în parte a hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, cu excepția criticilor ce fac obiectul recursului propriu.
Cât privește propriul recurs, reprezentantul pârâtei recurentă solicită admiterea acestuia, casarea în parte a hotărârii atacată, sub aspectul considerentelor, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamanților recurenți solicită respingerea recursului pârâtei ca inadmisibil, iar în subsidiar ca nefondat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 9902 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj, a fost respinsă excepția de nelegalitate a Autorizație de construire nr.149/2000 invocată de către reclamanții R. A. și R. E. C. în contradictoriu cu pârâtul P. M. D. și S.C. TRNASCOM - H S.R.L. D. .
Au fost obligați reclamanții la plata în favoarea pârâților a cheltuielilor de judecată în valoare de 1200 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Proprietățile reclamanților și ale pârâtei S.C. TRANSCOM - H S. sunt vecine, având mejdie comună, inițial reclamanții deținând apartamentul nr. 1 din imobilul situat la adresa administrativă din D., str. I. nr. 5, iar pârâta deținând apartamentul nr. 2.
Reclamanții prin declarație autentificată si-au dat acordul ca pârâta să demoleze construcția veche existentă pe terenul proprietatea sa și să reconstruiască, menționându-se care sunt condițiile reconstruirii.
În baza acordului, pârâta a obținut Autorizația de construire nr.
149/13040/_ și a început lucrările de construire.
Constatând că pe parcursul desfășurării lucrărilor nu se respectă proiectul inițial, reclamanții au inițiat o acțiune de desființare a lucrărilor executate nelegal.
Reclamanților le-a fost opusă autorizația menționată, autorizație față de care aceștia au înțeles să invoce excepția de nelegalitate.
Instanța a reținut însă că autorizația de construire a fost în mod legal emisă însă la fața locului pârâta a executat lucrările fără a respecta autorizația emisă inițial. De altfel, constatarea împrejurării că pârâta a depășit limitele autorizației de construire a fost făcută și de către organele autorităților administrative, pârâtei fiindu-i aplicată o amendă contravențională, dispunându-se și intrarea în legalitate.
Instanța a dispus efectuare a unui raport de expertiză pentru verificarea stării de fapt și pentru verificarea corespondenței dintre lucrările autorizate și lucrările executate.
S-a constatat că lucrările au fost realizate în baza autorizației atacate, însă în anul 2002 s-a modificat proiectul inițial, fără a se emite o nouă autorizație de construire.
Proiectul nou realizat modifică ferestrele situate spre apartamentul nr. 1 la subsol și parter, conform acordului notarial și pozitionează ferestrele retrase din planul vertical al peretelui cu 30 de cm., obturate parțial de un parapet.
În partea superioară a golului s-a montat o fereastră cu deschidere în plan orizontal ce permite vederea spre apartamentul nr. 1.
Proiectul nou nu are acordul vecinilor pentru deschiderea din perete spre proprietatea acestora.
Realizarea ferestrelor nu respecte prevederile Codului civil și reglementările speciale privind regimul construcției perturbând funcționalitatea imobilului reclamanților.
Prin urmare, conform expertizei, lucrarea executată nu corespunde cu lucrarea autorizată.
Acest motiv nu poate constitui însă un motiv de nelegalitate a autorizației de construire.
Autorizația de construire a fost în mod legal emisă, în baza acordului notarial al reclamanților și al tuturor avizelor și documentelor cerute de lege. Revocarea ulterioară a acordului este discutabilă, oricum această revocare nu are relevanță în cauză, în raport cu momentul eliberării autorizației de construire, moment în raport de care instanța cercetează legalitatea autorizației.
Împrejurarea că pârâta a executat lucrări neautorizate nu are însă legătură cu legalitatea autorizației atacate și nu constituie un motiv de nulitate a autorizației. Eventual, poate constitui un motiv de nulitate al autorizație de luare în
folosință, dacă aceasta există, sau un motiv de încadrare a lucrărilor în prevederile autorizației emise sau de desființare a lucrărilor efectuate fără autorizație.
Pentru motivele arătate, în raport cu art. 4 alin. 2 și 3 din Legea 554/2004, instanța a respins excepția de nelegalitate invocată.
În temeiul art.274 C.pr.civ, instanța a obligat reclamanții la plata în favoarea pârâților a cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial în valoare de 1200 lei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții R. A. ȘI R. E.
și pârâta S.C. TRNASCOM - H S.R.L. D. .
Prin recursul declarat de pârâta S.C. TRANSCOM-H S.R.L. D. ,
s-a solicitat în principat casarea în parte hotărârii recurate, în sensul înlăturării din considerentele acesteia a aspectelor ce țin de judecarea fondului cauzei inițial înregistrate în dosarul nr.2129/2003 al Judecătoriei D., având ca obiect acțiunea civila formulata de intimații R. A. și R. E. C. pentru desființarea ferestrelor făcute la imobilul proprietatea recurentei și pentru plata de despăgubiri, cauză trimisa spre rejudecare Judecătoriei D., urmare pronunțării deciziei civile nr.402/R/2008 în dos. nr._ al Curții de Apel Cluj.
În subsidiar a solicitat modificarea în parte considerentele hotărârii atacate, în sensul reținerii caracterului legal al edificării construcției proprietatea recurentei, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecata.
În motivare arată că în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj, instanța a fost investita cu soluționarea excepției de nelegalitate a autorizației de construire nr.149/13040 din_, iar prin sentința civila nr.9902/_, aceasta excepție a fost respinsa, titularii săi fiind obligați a suporta cheltuielile de judecata ocazionate în proces.
Deși obiectul cauzei s-a referit strict la legalitatea autorizației de construire sus¬menționate, în cuprinsul hotărârii recurate, au fost analizate, în partea de considerente, și chestiunile litigioase vizând fondul cauzei înregistrate în dosarul nr. 2129/2003 al Judecătoriei D., aceasta din urma având ca obiect desființarea deschiderilor de lumina practicate la imobil, pretins a fi neconforme autorizației de construire și dispozițiilor legale aplicabile în materie.
Relevează astfel ca, alăturat problemelor de drept referitoare la legalitatea actului administrativ atacat pe calea excepției, instanța a reținut prin sentința recurata, în pagina 3 a acesteia, și următoarele:
"Proiectul nou realizat modifica ferestrele situate spre apartamentul nr. 1 la subsol și parter, conform acordului notarial și poziționează ferestrele retrase din planul vertical al peretelui cu 30 de cm., obturate parțial de un parapet.
În partea superioara a golului s-a montat o fereastra cu deschidere în plan orizontal ce permite vederea spre apartamentul nr.1.
Proiectul nou nu are acordul vecinilor pentru deschiderea din perete spre proprietatea acestora.
Realizarea ferestrelor nu respecta prevederile Codului civil și reglementările speciale privind regimul construcției perturbând funcționalitatea imobilului reclamanților.
Prin urmare, conform expertizei, lucrarea executata nu corespunde cu lucrarea autorizata.
"Împrejurarea ca parata a executat lucrări neautorizate nu are legătura ...";.
Întrucât cauza din dosarul nr.2129/2003 al Judecătoriei D. a fost trimisa spre rejudecare aceleiași judecătorii, conform deciziei civile nr.402/R/2008, pronunțata în dos.nr._ al Curții de Apel Cluj, iar conținutul sentinței civile nr.9902/_, din dosarul nr._ al Tribunalului Cluj, ar putea fi interpretat ca bucurându-se de efectele puterii lucrului judecat fata de părțile improcesuate, justifică interesul în promovarea prezentului recurs.
Interesul procesual subzista atât fata de instituția "puterii de lucru judecat", asupra căreia s-a statuat în doctrina și jurisprudența formate în baza Vechiului Cod de procedura civila, cat și în raport de rațiunea legiuitorului care se deslușește cu mai multa claritate din dispozițiile NCPC, în cuprinsul căruia se precizează în reglementarea art.430 alin.2 faptul ca însăși (2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă".
În aceste condiții, a promovat prezentul recurs, în privința căruia susține ca este fondat, fata de dispozițiile art.4 din Legea nr.554/2004 și ale art.304, 304, 312 CPC pentru următoarele motive, probe și dispoziții legale:
Instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești (art.304 pct.4 CPC), pășind la soluționarea unei cauze cu care nu a fost legal investita, respectiv a cererii reclamanților R. A. și R. E. pentru desființarea unor ferestre și plata de despăgubiri. În acest fel s-a pronunțat o hotărâre judecătoreasca ce poate avea putere de lucru judecat fata de părțile improcesuate în dos. nr.2129/2003 al Judecătoriei D., în condițiile în care rejudecarea cauzei în prima instanța trebuie sa fie neîngrădita de hotărâri străine de cea a instanței de control judiciar. Consideră ca în caz contrar s-ar ajunge la încălcarea dreptului la apărare și al celui la un proces echitabil, în accepțiunea art. 21 din Constituția României și art.6 CEDO.
Considerentele redate în extras au fost enunțate cu încălcarea formelor de procedura prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 din Codul de procedura civila (motiv de recurs prev. de art.304 pct.5 CPC), fiind pronunțate cu neobservarea formelor legale cuprinse la art.4 din Legea nr.554/2004, potrivit cărora legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.
În consecința, fata de dispozițiile art.4 din Legea nr.554/2004, instanța de contencios administrativ nu era abilitata a proceda la judecarea fondului cauzei în care a fost ridicata excepția de nelegalitate, încălcând în acest fel formele legale privitoare la judecarea litigiului în care a fost ridicata excepția de nelegalitate.
În subsidiar arată că, considerentele ținând de judecarea fondului cauzei în care a fost ridicata excepția de nelegalitate, respectiv a cererii inițial înregistrate în dos.nr.2129/2003 al Judecătoriei D., nu pot fi menținute, deoarece prin acestea, instanța de contencios administrativ a acordat ceea ce nu s-a cerut, ea nefiind sesizata decât cu soluționarea excepției de nelegalitate, nu și a cererii de drept comun, (art.304 pct.6 CPC).
Hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii iar actul juridic dedus judecații a fost greșit interpretat (art.304 pct.7 și 8 CPC), deoarece motivele vizând conformitatea lucrării executate cu lucrarea autorizata nu au format obiectul judecații, iar actul juridic dedus judecații l-a constituit excepția de nelegalitate a autorizației de construire și nu desființarea servitutii de vedere.
Considerentele în privința cărora s-a formulat recursul nesocotesc dispozițiile Legii nr.50/1991 privind autorizarea executării construcțiilor și unele măsuri pentru realizarea locuințelor, precum și prevederile art.611-614 din Vechiul Cod civil, având caracter nelegal și netemeinic.
Astfel, nu este real ca lucrarea executata nu ar corespunde celei autorizate pentru motivul ca proiectul nou nu are acordul vecinilor (s.n. intimaților- reclamanți) pentru deschiderea din perete spre proprietatea acestora.
În susținerea afirmației arată că, în ce privește modificările aduse proiectului inițial cu nr.4/1999, prin raportul de expertiza efectuat în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj, comisia formata din experții Faur C., Roman Grigore și A. Serban, a concluzionat în sensul ca aceste modificări "nu schimba principalele caracteristici ale obiectivului (suprafața construita, suprafața desfășurata, înălțime
la cornișa, înălțime maxima admisa)", context în care nu era necesar un nou certificat de urbanism și o noua autorizație de construire, fiind respectate cerințele Legii nr.50/1991.
Or, atât timp cât acceptul intimaților-reclamanți a fost exprimat pentru emiterea proiectului de construcție conform declarației lor autentice cu nr.46/_
, întocmite de BNP V. M., iar singura modificare fata de proiectul inițial, consta în transformarea ferestrelor la imobilul recurentei în deschideri de aer și lumina, potrivit dorinței reclamanților, consideram ca nu se impune un accept distinct pentru modificarea proiectului inițial în sensul raportului de expertiza judiciara efectuat de ing. Babota G. . Susținerea este cu atât mai pertinenta cu cat, urmare operării acestor modificări, legalitatea construcției a fost confirmata în aceasta privința atâta prin expertiza judiciara efectuata de expertul T. Minai, cat și de comisia formata din experții Faur C., Roman Grigore și A. Serban.
Totodată, prin decizia civila nr.584/A/2007 - dos.nr._ al Tribunalului Cluj, în pagina 4 a acesteia s-a reținut ca: "În ce privește încadrarea construcției în limitele consimțământului dat, experții fac referire și la declarația autentificata cu nr.46/_ în partea privitoare la demolarea și reconstruirea pe același loc a apartamentului 2 tocmai pentru ca în declarația_ nu s-a mai convenit decât construirea unui atic la partea de acoperiș dinspre apartamentul 1 și curtea aferenta acestuia, adică s-a dat consimțământul pentru noua construcție în condițiile înscrise în chiar actul din_ .
Proiectul întocmit în baza declarației autentificate și ulterior revocata a fost semnat chiar de reclamanți
Așa cum rezulta, revocarea declarației de către reclamanți s-a făcut pentru motivul arătat chiar de aceștia, adică noua construcție este mai mare decât au înțeles sa accepte.
Acest argument nu poate fi primit deoarece ar însemna o limitare a dreptului de proprietate ai paratei, care de fapt este proprietara tabulara a apartamentului nr.2.".
Împrejurarea că în anul 2004 reclamanții si-au revocat declarația prin care si- au dat consimțământul la construirea imobilului este irelevanta atâta timp cat autorizația de construire nr. 149/13.040 din_ a fost emisa cu luarea în considerare a declarației din anul 1999, declarație care și-a produs efectele.
Astfel fiind, declarația de revocare autentificata de BNP V. M. sub nr.805/2004 este lipsita de eficacitate juridica, neavând incidența asupra autorizației de construire emise anterior, în baza unei declarații accept valabil exprimate la acel moment.
Caracter nelegal și netemeinic prezintă și reținerea instanței de contencios administrativ, conform căreia realizarea ferestrelor nu ar respecta prevederile art.611-614 din Codul civil, ori ca deschiderile practicate la imobilul recurentei pentru aer și lumina ar permite vederea înspre apartamentul nr.1.
În ce privește aplicabilitatea texte de lege sus-menționate, arată ca, referindu- se la restrângerea dreptului de a deschide ferestre de vedere către proprietatea vecinului, dispozițiile art. 611-612 cod civil reglementează în realitate o limitare a dreptului de proprietate. Legiuitorul a înțeles insa sa opereze în acest fel doar o restrângere a dreptului de deschidere a ferestrelor, care nu respecta condițiile privind distanta fata de proprietatea Învecinată, dar nu și dreptul de a practica deschideri pentru aer și lumina, la orice înălțime și distanta de fondul vechin, deoarece acestea constituie un atribut al dreptului de proprietate și nu sunt de natura sa aducă vreun prejudiciu vecinului. Deci, în timp ce numai deschiderile pentru vedere nu pot fi făcute la o distanță mai mică de 19 decimetri de proprietatea vecină, deschiderile având ca scop aerisirea și iluminarea imobilului, în absența unor prevederi legale, vor putea fi făcute la orice distanță.
Raportat la pretențiile intimaților-reclamanți deduse judecații în dos. nr.2129/2003 al Judecătoriei D., s-a întocmit un prim raport de expertiză de către expert dr. ing. Babota G., care a constatat că ferestrele de la etajul clădirii societății pârâte erau destinate vederii către proprietatea vecină, conform detaliilor menționate în planșa nr.4. Deoarece construcția se afla în curs de execuție, existând doar golul de fereastră și parapetul logiei, fără tâmplărie, s-a propus modificarea proiectului astfel încât ferestrele să aibă destinația de iluminat și aerisire, potrivit detaliului exemplificat în aceeași planșă. Expertul a răspuns punctual și în privința obiecțiunilor ridicate de părți, menținându-și punctul de vedere exprimat prin concluzii.
În esența, la pct.6.4. al concluziilor expertizei efectuate de Babota G. s-a stabilit ca; "întrucât construcția este în curs de execuție (existând doar golul de fereastra și parapetul logiei, fără tâmplăria montata), se propune modificarea ușoara a proiectului pentru fereastra, conform detaliului din planșa nr.4, dreapta:
geamul inferior sa fie fix și transparent, iar geamul superior sa fie mobil, din geam mat
deschiderea ochiului mobil de geam, sa se facă spre exterior și nu spre interior, cum este precizat în proiectul actual - planșa nr.4, stânga).
În acest fel, ferestrele de la etaj vor fi doar ferestre de iluminat și aerisire (vezi planșa nr.5), fără sa se încalce prevederile codului civil."
Propunerea expertului a fost însușită de către societatea recurenta, în cursul executării construcției, care s-a conformat întocmai indicațiilor de realizare a ferestrelor pentru iluminat și aerisit, aspect constatat de către instanță în mod nemijlocit, cu ocazia efectuării unei cercetări la fața locului, încheindu-se procesul- verbal din data de_, în care s-a reținut ca: "Instanța constata ca aceste ferestre au destinația de iluminare și aerisire, întrucât este imposibil sa ai vedere asupra casei reclamanților, în cel mai bun caz observându-se o parte din acoperișul cu țigla al locuinței acestora."
Precizează ca, în prezent, sunt implementate soluțiile tehnice prefigurate de expertul Babota G., ferestrele practicate fiind deschideri pentru aerisire, executate conform indicațiilor din raportul de expertiza.
Constatările din prima expertiză și cele ocazionate de cercetarea locală au fost confirmate și de concluziile celui de-al doilea raport de expertiza tehnica, întocmit de expert ing. T. Minai, prin care se atestă faptul că recurenta a schimbat soluția de execuție a ferestrelor, ca urmare a primei faze a procesului și a expertizei efectuate, specificându-se că, în prezent, nu mai este posibilă vederea dintr-un imobil în altul, fiind executate ferestre numai cu rol de lumină și aerisire. Expertul și-a menținut opinia și în răspunsul sub acest aspect la obiecțiuni, potrivit căruia nu mai exista servitute de vedere reala în favoarea paratei spre proprietatea reclamanților.
La capitolul 6 pct.2 al concluziilor formulate de expertul T. Mihai, s-a reținut ca: "In urma primei faze a procesului și a expertizei efectuate, s-a schimbat soluția de execuție a ferestrelor, în prezent nefiind posibila vederea" dintr-un imobil în altul, fiind executate ferestre numai cu rol de lumina și aerisire. La subsol paratul a executat un iluminator cu cărămizi din sticla, al doilea urmând a fi executat."
Raportat la aceasta stare de fapt, instanțele care s-au pronunțat anterior asupra chestiunilor litigioase din prezenta speța, au statuat în sensul ca: " ... ferestrele executate la imobilul societății parate, situat în D., str. IP Reteganu, nr.5, nu oferă posibilitatea de a privi pe fondul vecin, nefiind ferestre de vedere, ci deschideri pentru aer și lumina care, în lipsa unor prevederi legale, pot fi făcute de către societatea parata la orice distanta de proprietatea reclamanților.", (sentința civila nr.1563/2005 - dos.nr.2129/2003 al Judecătoriei D., pag.3 alin. 1).
Consideră a fi nelegala și neîntemeiata inclusiv mențiunea cuprinsa în pagina 3 a sentinței recurate, potrivit căreia s-ar fi efectuat o lucrare neautorizata. Astfel, alăturat caracterului legal al autorizației de construire, susținem ca, în pofida unui POT de 100% al construcției realizate, aceasta se înscrie în limitele legalității, pentru următoarele motive:
Cu ocazia autentificării declarației-accept date de către intimații- reclamanți la data de_, autentificata de BNP V. M. sub nr.46/1999, acestora li s-a prezentat proiectul de execuție a construcției, insistându-se în special asupra schiței cuprinzând fațada dinspre proprietatea acestora, schița care de altfel a rămas anexata declarației aflate la mapa notarului și a fost semnata la rându-i de către intimații-reclamanți. împrejurarea ca la redactarea declarației notarul a folosit termenul "apartament" și "construcție", iar nu o alta denumire sinonima (imobil, complex comercial, hotel, clădire, edificiu ...), se explica prin aceea ca în OF. colectiva și individuale figurează trei construcții separate, toate fiind denumite "apartamente".
Clădirea recurentei nu este mai înalta, mai lunga și nu are mai multe etaje decât sunt reprezentate pe schița pe care au semnat-o odată cu exprimarea acordului în vederea edificării ei. Schița în baza căreia si-au dat acordul este aproape identica (mai puțin geamurile) cu cea conținuta în proiectul modificator pe baza căreia s-a realizat construcția, astfel ca nu poate fi primita afirmația intimaților-reclamantul cum ca si-ar fi dat acordul pentru un anumit tip de construcție și s-a realizat altceva.
În privința destinației clădirii, intimații au cunoscut-o încă de la început având în vedere ca au consultat proiectul întocmit în vederea autorizării ei. Deși nu au recunoscut ca le-a fost prezentat proiectul construcției, consultarea/prezentarea proiectului de execuție către aceștia rezulta cu certitudine din însăși conținutul declarației lor autentice cu nr.46/_, în cuprinsul căreia intimații fac referire la "proiectul deja întocmit", precum și din cuprinsul declarației autentice nr.805/_ unde fac vorbire despre "proiectul inițial al construcției ce ne-a fost prezentat în anul 1999".
Singura modificare fata de proiectul inițial, privește ferestrele care au produs nemulțumiri intimaților și a căror modalitate de amplasare a fost modificata pentru a fi transformate în deschideri de aer și lumina, potrivit dorinței intimaților.
Aspectele mai sus menționate au fost confirmate și prin concluziile cuprinse în rapoartele de expertiza efectuate în faza de apel în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj.
A se primi argumentele intimaților în sensul celor reținute de instanța de contencios administrativ ar însemna o limitare a dreptului de proprietate a S.C. TRANSCOM- H S.R.L., care este proprietara tabulara a apartamentului nr.2, o asemenea abordare fiind contrara însăși dispozițiilor legii fundamentale, (art.44 din Constituția României).
Prin decizia civila nr.584/A/2007, Tribunalul Cluj a reținut ca "Parata are obligația ca prin construcția sa să respecte dreptul de proprietate ai vecinilor, inclusiv sub aspectul servituții de vedere, dar nu poate fi obligata a construi ceea ce vor reclamanții sub aspectul dimensiunilor construcției.
Chiar și în expertiza topo efectuata de ing. Posta M. se arata ca noua construcție nu încalcă proprietatea reclamanților.
Ferestrele de aer și lumina existente nu pot face obiectul unei limitări deoarece nici un text de lege nu le interzice sau nu impune practicarea tor în condiții restrictive.
S-a dovedit cu certitudine ca ferestrele de la construcția intimatei sunt ferestre de aer și lumina naturala."
Prin recursul declarat de R. A. ȘI R. E. C.
s-a solicitat casarea hotărârii și rejudecând admiterea excepției de nelegalitate, anularea Autorizației de Construire nr.149/2000 emisa de pârâtul P. M. D. în favoarea paratei SCTRANSCOM - H S. D. cu obligarea la cheltuieli de judecata în fond și apel.
În motivare reclamanții invocă prevederile art.304 pct.7 și 9 Cod proc.civ. anterior și/sau art. 488 alin. l pct.6 și 8 Cod proc.civ. deoarece hotărârea nu este motivata și a fost data cu încălcarea și aplicarea lipsita a normelor de drept material.
Autorizația de construire nu a fost legal emisa deoarece proiectul/ documentația în faza AC nu era întocmita în conformitate cu cerințele Legii 51/1990, a Codului civil și a acordului/declarației subsemnaților iar pentru modificările ulterioare fiind necesara o alta AC ceea ce nu s-a solicitat și emis, rezumându-se nelegal la înlocuirea planșelor.
Potrivit art. 2 alin 2 din L 50/1991, autorizația de construire se emite în baza documentației de autorizare a lucrărilor de construcții, eliberata în condițiile acestei legi, în temeiul și cu respectarea documentațiilor de urbanism, avizate și aprobate potrivit legii. La baza, ca o condiție prealabila, este certificatul de urbanism prin care, în conformitate cu prev. art. 6 din aceeași lege, autoritățile emitente aduc la cunoștința solicitantului informațiile privind regimul tehnic, juridic și economic al terenului și construcțiilor în conformitate cu planurilor de urbanism și regulamentele aferente și stabilește cerințele urbanistice ce urmează a fi îndeplinite.
Documentația pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții trebuie sa cuprindă, potrivit art. 7, printre altele, certificatul de urbanism, dovada dreptului de proprietate asupra terenului, respectiv construcția, planul cadastral, extras cf și documentația tehnica completa care se elaborează cu conținutul-cadru și în concordanta cu cerințele certificatului de urbanism. Potrivit alin.15 al art.7 din Legea nr. 50/1991, este necesara o noua autorizație daca pe parcursul lucrărilor apare o modificare de tema și se va depune o noua documentație tehnica iar autoritatea va emite o noua autorizație sau va dispune reluarea procedurii de autorizare după cum modificarea se încadrează sau nu în limitele actului administrativ și a avizelor inițiale. Daca exista construcție veche iar aceasta urmează a fi demolata total sau parțial, mai este necesar ca documentația sa cuprindă și autorizația de desființare emisa anterior.
Documentația tehnica mai trebuie sa cuprindă, potrivit pct. A. 2.5.6 din Conținutul - cadru și acordul vecinilor în forma autentica pentru construcțiile noi amplasate adiacent sau în imediata vecinătate a construcțiilor existente cât și în cazul în care se schimba destinația construcției existente sau se construiește o clădire cu alta destinație decât cea a clădirilor învecinate. În caz de coproprietate, mai trebuie sa cuprindă și acordul coproprietarului sau coindivizarului.
Toate aceste prevederi legale speciale arătate mai sus( ale L 50/1990 ) cat și prev. art.480, 490 și 491, 576 și urm. Cod civil au fost încălcate în cazul emiterii autorizației de construire afectându-i atât în dreptul acestora de proprietate cât și în schimbarea condițiilor de locuit inițiale iar instanța de fond în analiza obiectului dedus judecații le-a încălcat sau le-a interpretat și aplicat greșit.
În contradicție cu extrasul CF sau prin interpretarea eronata a probelor existente privind dreptul de proprietate instanța a reținut în mod greșit ca proprietățile reclamanților și a paratei societate sunt vecine, având mejdie comuna astfel ca legal I s-a eliberat paratei AC pe terenul pe care s-a construit fără a se respecta cerințele cuprinse în acordul lor. Prin aceasta nu li s-a respectat dreptul de coproprietate asupra terenului iar proprietatea individuala fiind numai asupra apartamentelor/construcțiilor. Fiind o coproprietate, s-a încălcat și prev. art.480 Cod civil privind dreptul de proprietate.
Cu toate ca documentația în vederea emiterii AC cuprindea acordul vecinilor în forma autentica aceasta nu a fost respectat în cadrul proiectului iar emitentul nu a ținut cont de limitele respectivului acord emițând AC. Mai înainte de emitere a AC, documentația trebuie verificata de către specialiști ai primăriei pentru ca aceasta sa fie completa și în conformitate cu legile aplicabile și specifice în domeniu, ceea ce nu s-a făcut sau s-a făcut defectuos odată ce s-a emis aceasta autorizație de construire pe o documentație care nu respecta legea. Nu s-a respectat servitutea de vedere, dreptul coproprietăților, a coindivizărilor pe părțile comune, destinația construcției noi, etc.
Acordul este nu numai pentru a îndeplini cerințele legale privind "acordul vecinilor" ci și în calitate de coproprietari asupra terenului.
Documentația tehnica nu cuprinde toate actele solicitate prin convenția- cadru, anexa I a legii, printre acestea neexistând "memoriile tehnice" cum se specifica în expertiza. și cu încălcarea cerințelor planurilor de urbanism specificate în CU a fost emisa autorizația de construire, printre care planșele cu nerespectarea POT și CUT maxim. Din planșe și din descriere clădirea ocupa întreg terenul iar proiectul faza PAC nu specifica și nu respecta POT max 40%, concluzie și a expertului. Prin expertiza și răspuns la obiecțiuni se probează și faptul ca întreaga documentație a fost modificata în anul 2002, existând planșele modificatoare, unele chiar au aplicata stampila pentru neschimbare dar era necesara o noua autorizație de construire și pentru ca modificările nu se încadrează în solicitările inițiale trebuia sa se urmeze întreaga procedura de autorizare nu cea simpla de emitere a unei noi autorizații care nici nu exista. Mai mult, după 6 ani este prelungita valabilitatea cu toate ca aceasta era expirata astfel ca nu mai putea fi prelungita.
Așa cum se retine și prin expertiza, eliberarea acestei autorizații a fost pe baza unei documentații care nu respecta reglementările specifice, planurile urbanistice, acordul vecinilor și coproprietarilor, având o documentație incompleta care ne-a cauzat prejudicii de ordin material, moral și de confort.
Instanța s-a mărginit a analiza daca lucrările executate sunt corespunzătoare lucrărilor autorizate în loc sa verifice daca documentația care a stat la baza emiterii autorizației de construire este întocmita cu cerințele legii specifice în materie și în concordanta cu acordul coproprietarilor și vecinilor.
Instanța s-a mărginit, bazându-se numai pe unele aspecte din expertiza, numai la a verifica corespondenta dintre lucrările efectuate și cele autorizate constatând ca acestea nu sunt în concordanta. Reținerea instanței cum ca "Autorizația de construire a fost în mod legal emisa, în baza acordului notarial al reclamanților și al tuturor avizelor și documentelor cerute de lege." cat și ca "Revocarea ulterioara a acordului este discutabila,oricum aceasta revocare nu are relevant în cauza..." nu reflecta și nu constituie o analiza a cauzei, a probelor,nu este și nu constituie o motivare a hotărârii în fapt și drept pentru care s-a respins excepția așa cum era obligate de prev.art.261 alin. l lit.5 Cod proc civ anterior sau/și art.425 alin. l lit.b Cod proc civ. Acest aspect constituie încă un motiv de casare a sentinței, de ordin procedural, prev. de art. art.304 pct.5 și 7 din reglementarea anterioara și art.488 alin.l pct.5 și 6 Cod proc.civ.
În aceste condiții, Autorizația de construire nr. 149/2000 este emisa nelegal astfel ca se impune admiterea recursului, casarea hotărârii și rejudecând admiterea excepției și anularea autorizației sau, în subsidiar, daca obiectivele și concluziile raportului de expertiza nu sunt edificatoare fiind necesara o completare a acesteia cu un obiectiv nou și care nu se poate administra de instant de recurs, trimiterea cauzei spre rejudecare pentru completarea expertizei în vederea stabilirii daca documentația în faza PAC ce a stat la baza emiterii AC și emiterea AC respecta prevederile legale în materie și acordul vecinilor și coproprietarilor.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Prealabil examinării recursurilor se vor antama cele două excepții de inadmisibilitate a acestora evocate de părți prin întâmpinare.
Astfel cu privire la recursul exercitat de reclamanți, pârâta a invocat prin întâmpinare (f. 14) inadmisibilitatea pe considerentul că recurenții au invocat ca motive de recurs prevederile art. 304 pct. 7 și 8 și că raportat la aceste motive instanța de recurs nu ar putea dispune casarea hotărârii atacate. Pe de altă parte, se mai invocă faptul că inadmisibilitatea recursului ar subzista și pe considerentul că recurenții urmăresc prin demersul lor repunerea în discuție a stării de fapt, or netemeinicia nu mai poate fi examinată de instanța de recurs având în vedere că motivele de recurs consacrate de art. 304 pct. 10 și 11 C.pr.civ. au fost abrogate.
Față de aceste critici, Curtea reține că textul art. 304 din codul de procedură civilă de la 1865, aplicabil în cauză prin prisma art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, preveder că hotărârea susceptibilă de recurs poate fi modificată sau casată pentru motivele prevăzute expres și limitativ la pct. 1-9 din textul legal menționat.
Este real că dispozițiile art. 312 alin. 1 din același cod prevăd că modificare hotărârii atacate cu recurs se pronunță pentru motivele prevăzute la art. 304 pct. 6- 9 iar casarea pentru cele prevăzute la art. 304 pct. 1-5 precum și în toate cazurile în care instanța a cărei hotărâre este atacată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesare administrarea de probe noi.
Cu toate că motivele invocate explicit de recurenți nu se înscriu în perimetrul soluției de casare solicitarea de casare nu poate fi luată neapărat in terminis deoarece Curtea, în raport de art. 84 din Codul de procedură civilă, poate în funcție de scopul și finalitatea urmărită de recurenți să califice corect demersul acestora.
Prin urmare, solicitarea de casare a hotărârii atacate în condițiile în care motivele de recurs invocate și dezvoltate nu intră în perimetrul casării ci acela al modificării sentinței nu conduce ipso facto la a se reține că demersul judiciar este manifest inadmisibil.
Din această perspectivă, Curtea va reține că în fapt recurenții au solicitat exercitarea controlului judiciar pe terenul art. 304 pct. 7 și 8 C.pr.civ. și că dacă acesta se va dovedi fondat soluția ce se va impune va conduce la modificarea hotărârii atacate și la casarea acesteia așa cum din eroare s-a prevăzut în cererea de recurs.
Sub unghiul inadmisibilității derivată din abordarea unor motive ce vizează netemeinicia sentinței atacate, Curtea reține că, chiar dacă sub umbrela celor două motive de recurs invocate de reclamanți pe temeiul art. 304 pct. 7 și 8 C.pr.civ s-ar fi urmărit evocarea netemeiniciei sentinței, o atare analiză este permisă de faptul că sentința atacată nu este supusă apelului și drept urmare este incident art. 3041C.pr.civ. care deși repudiat în noua lege procesual civilă, în economia litigiului de față produce efecte juridice. Astfel, conform acestui text legal procedural, instanța de recurs poate examina cauza sub toate aspectele, recursul nefiind limitat la motivele expres prevăzute la art. 304 C.pr.civ., cu condiția ca recurentul să ceară analiza sub toate aspectele a sentinței atacate.
Pe cale de consecință,pornind de la ipoteza antamată de intimata pârâtă că recurenții au reiterat în recurs aspecte de fapt acestea pot fi evaluate de instanța de recurs sub unghiul art. 3041C.pr.civ. de la 1865.
Din această perspectivă excepția inadmisibilității nu poate fi primită.
Cât privește excepția inadmisibilității recursului exercitat de pârâtă trebuie reținut că reclamanții au evocat în întâmpinare (f. 28) că instanța de contencios nu a fost investită cu o cerere de constatare a caracterului legal al edificării construcției deoarece instanța nu a fost învestită cu o astfel de cerere ci numai cu soluționarea
excepției de nelegalitate a autorizației de construire și pentru că o astfel de cerere este formulată pentru prima dată în recurs, or o soluționare a acestei cereri ar constitui o depășire a competenței instanței de contencios administrativ.
Curtea reține că recurenta pârâtă urmărește prin recursul promovat, în principal, înlăturarea din considerentele sentinței atacate a aspectelor ce țin de judecarea fondului cauzei, ce sunt rezervate spre examinare instanței de fond, respectiv a Judecătoriei D. în dos. nr. 2129/2003 ce se află în prezent în rejudecare după casare) iar în subsidiar s-a cerut să se modifice în parte sentința în sensul reținerii caracterului legal al edificării construcției proprietatea pârâtei.
Curtea va reține că în principiu excepția de inadmisibilitate s-ar putea analiza din perspectiva primei solicitări, respectiv aceea de a se putea ataca pe calea recursului și considerentele hotărârii. Curtea statuează că în mod excepțional față de dispozițiile procedurale aplicabile litigiului de față ar putea fi examinate și considerentele hotărârii cu atât mai mult cu cât acestea nu explică și nu susțin soluția din dispozitiv și încalcă competența materială a instanțelor judecătorești.
Privită din acest unghi și raportat la premisa de la care pleacă recurenta în fundamentarea demersului judiciar Curtea reține că recursul acesteia nu este manifest inadmisibil astfel că excepția invocată va fi respinsă ca inadmisibilă.
Cât privește recursul declarat de reclamanți, Curtea reține că cele două motive de recurs invocate nu sunt întemeiate.
Din perspectiva art. 304 pct. 7 C.pr.civ. trebuie notat că instanța de fond a precizat, chiar dacă succint și lapidar, considerentele de fapt și de drept pentru a statuat că excepția de nelegalitate a Autorizației de Construire nr. 149/2000 emisă de P. municipiului D. se impune a fi respinsă.
Mai precis, s-au evidențiat considerentele sub forma silogismului judiciar pentru care s-a decis că actul administrativ cu caracter individual este legal.
Nici motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 C.pr.civ. nu este dat în cauză, deoarece nu s-a demonstrat că sentința este lipsită de temei legal ori că instanța de fond ar fi aplicat sau interpretat greșit legea în speța dedusă judecății.
Așa cum atestă probele administrate în cauză Autorizația din litigiu a fost emisă cu respectarea condițiilor impuse de lege pe baza documentațiilor ce au făcut obiectul dosarului administrativ depus la autoritatea administrației publice locale aspect confirmat atât de înscrisurile depuse în probațiune (f. 38-59 dos. fond) cât și de poziția procesuală exprimată de emitentul actului administrativ, recte pârâtul P. municipiului D. (f. 16-17 dos. fond).
Cu referire la criticile deduse de reclamanți trebuie notat că legalitatea actului administrativ se cercetează pe baza dispozițiilor legale în vigoare la data emiterii conform regulii de drept consacrată de adagiul tempus regit actum.
Astfel, la data emiterii actului cercetat respectiv_ textul art. 7 alin. 15 nu era aplicabil. Textul în varianta art. 7 alin. 15 invocat de reclamanți a fost inițial introdus în Legea nr. 50/1991 prin efectul Legii nr. 401/2003 respectiv ca o adăugire a unui nou alineat după alin. 12 al art. 6 în configurația și numerotarea articolelor de la acea vreme.
Posterior Legea a fost republicată în temeiul art. II alin. 1 din Legea nr. 199/2004 textul art. 6 alin. 121devenind art. 7 alin. 15 care ulterior a mai fost modificat prin OUG nr. 214/2008.
Așadar, norma legală invocată de reclamanți a intrat în vigoare la 26 decembrie 2003conform art. II alin. 1 din Legea nr. 401/2003 și drept urmare nu poate fi aplicabilă la autorizația de construire din litigiu.
În plus de aceasta ața cum arată intimata cu referire la modificările proiectului inițial care a stat la baza emiterii AC contestată, din raportul de expertiză efectuat de experții Faur, Roman și Șerban rezultă că prin modificarea preconizată nu s-au schimbat principalele caracteristici ale obiectivului (cum ar fi
suprafața construită, suprafața desfășurată, înălțimea la cornișă, înălțimea maximă admisă).
Așa fiind din această perspectivă critica reclamanților recurenți nu poate fi primită.
Cât privește critica privind necesitatea exprimării acordului în formă autentică trebuie precizat că o atare cerință nu era prevăzută de dispozițiile legale pertinente incidente în materie la data emiterii actului. Trebuie notat în context că această cerință este introdusă în corpul actului normativ abia la data de_, iar la data emiterii actului administrativ a fost în vigoare forma republicată a Legii nr. 50/1991 care consacra în art. 6 alin.2 că: Documentația tehnica trebuie sa fie verificata conform legii și sa conțină și avizele legale necesare, pe funcțiuni, prezentate prin grija solicitantului.
Abia la data de 31 august 2001 textul art. 6 alin. 2 este modificat prin Legea nr. 453/2001 în vigoare conform art. 2 alin.1 de la 30 de zile de la data publicării acestei legi și are următoarea formă: Proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții este extras din proiectul tehnic și se elaborează în conformitate cu conținutul-cadru prevăzut în anexa nr. 1, în concordanta cu cerințele certificatului de urbanism, cu conținutul avizelor și al acordurilor cerute prin acesta, și se întocmește, se semnează și se verifica, potrivit legii.
Forma republicată în anul 1997 aplicabilă în speță nu a prevăzut în Anexa nr. 1 conținutul ce este introdus prin Legea nr. 453/2001 și deci nu avea cum să fie aplicabil la data emiterii autorizației de construire.
Cât privește critica privind nelegalitatea autorizației de construire prin prisma nerespectării indicilor de urbanism POT și CUT trebuie notat că legalitatea actului se cercetează nu în funcție de cum actul este pus în executare ci de indicii de urbanism aprobați conform Regulamentului Local de Urbanism (RLU) și de certificatul de urbanism (CU). Or din această perspectivă nu s-a demonstrat că în speță acești indicatori nu sunt în conformitate cu regulile de urbanism. Aceste considerații sunt valabile și în ceea ce privește celelalte critici vizând maniera în care a fost edificată construcția. Trebuie notat că sub acest aspect, există alte mecanisme administrative și ulterior procesuale aplicabile și care nu impun neapărat cercetarea legalității autorizației de construire ce se pune în executare ci maniera în care s-a executat efectiv construcția.
Rezumând cele mai sus expuse, Curtea reține că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică în ceea ce privește constatare legalității autorizației de construire și astfel soluția de respingere a excepției de nelegalitate nu este supusă reformării.
Din această perspectivă, Curtea urmează ca în temeiul art. 12 din Legea nr. 50/1991 rap. la art. 4 din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul declarat de reclamanți.
Cât privește recursul declarat de intimată, Curtea reține că este fondat, instanța de fond depășind sfera de analiză specifică examinării legalității unui act administrativ individual pe terenul art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, considerentele reținute la alin. 3-7 de la pagina 3, respectiv cele referitoare la modalitatea de construire și de respectare a autorizației de construire nu pot constitui argumente pertinente pentru examinarea legalității autorizației de construire excedând limitelor controlului de legalitate pe calea excepției de nelegalitate a unui act administrativ individual.
Așa fiind, în spiritul art. 4 din Legea nr. 554/2004 Curtea urmează să admită recursul declarat de pârâtă și ca o consecință să elimine din corpul considerentelor sentinței atacate pasajele care se referă la maniera de punere în executare a autorizației de construire respectiv cele referitoare la modalitatea de construire și de respectare a autorizației de construire.
Întrucât reclamanții intimați au căzut în pretenții, fiind astfel în culpă procesuală, vor fi obligați conform art. 274 C.pr.civ. să plătească recurentei intimate suma de 1.539 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs reprezentând taxe judiciare de timbru (f. 6) și onorariu avocațial (f. 34-35).
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge excepțiile inadmisibilității.
Respinge recursul declarat de reclamanții R. A. și R. E. C. .
Admite recursul declarat de pârâta S.C. TRNASCOM - H S.R.L. D., împotriva sentinței civile nr. 9902 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj, pe care o modifică în parte, cu privire la considerente, în sensul că înlătură considerentele reținute la alin. 3-7 de la fila 3, respectiv cele referitoare la modalitatea de construire și de respectare a autorizației de construire.
Obligă recurenții reclamanți la plata, în favoarea intimatei S.C. TRNASCOM - H S.R.L. D. a sumei de 1.539 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
L. U. | M. | D. | R. -R. D. |
GREFIER,
M. T.
Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_ Jud.fond. M. T.
