Încheierea civilă nr. 206/2013. Contencios. Conflict de competenta.
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
ÎNCHEIEREA CIVILĂ NR. 206/2013
Ședința camerei de consiliu din 18 martie 2013 Instanța constituită din: JUDECĂTOR: M. S.
GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare conflictul de competență ivit între Tribunalul Sălaj și Judecătoria Zalău, în vederea soluționării acțiunii formulată de reclamantul POP F., în contradictoriu cu pârâții D. G. A F. P. A J. S., A. F. P. A M. Z., A. F. PENTRU M. - M. M. și A. N. DE A. F., având ca
obiect obligația de a face - restituire taxă auto.
Examinarea cauzei s-a făcut în camera de consiliu, fără citarea părților.
C U R T E A
Deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr.5790 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului S. și s-a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul POP F. în contradictoriu cu Statul Român - prin A. N. de A. F., D. G. a F. P. S., și A.
F. P. Mun. Z., A. F. pentru M., în favoarea Judecătoriei Z. .
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că acțiunea formulată de reclamant nu este o acțiune în contencios administrativ care să atragă competența de soluționare a Tribunalului în baza art. 2 pct. 1 lit. d Cod procedură civilă, ci este o acțiune în pretenții îndreptată împotriva Statului Român prin A. N. de A. F., Direcției Generale a F. P.
S., Administrației F. P. Mun. Z. și Administrației F. pentru
M., reclamantul solicitând instanței să constate că a suferit un prejudiciu prin nerestituirea sumei de bani încasată cu titlu de taxă de poluare și pe cale de consecință pârâtele să fie obligate la plata despăgubirilor în sumă de
2.096 lei.
Având în vedere că acțiunea reclamantului este o acțiune în pretenții, coroborat cu valoarea despăgubirilor solicitate care nu depășesc pragul prevăzut de art. 2 pct. 1 lit. b Cod procedură civilă, tribunalul a constatat că în baza art. 1 pct. 1, raportat la art. 8 alin. 1 Cod procedură civilă, competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Z. .
Raportat la cele expuse anterior, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului S. și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul POP F. în contradictoriu
cu Statul Român - prin A. | N. | de A. | F. | , D. | G. a F. | ||
P. S., A. F. | P. | Mun. Z. | , A. | F. | pentru M. , | ||
în favoarea Judecătoriei Z. | . |
Prin sentința civilă nr.455 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Z. s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei
Z., invocată din oficiu
și s-a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul POP F. în contradictoriu cu Statul Român - prin A. N. de A. F., D. G. a F. P. S., și A.
F. P. Mun. Z., A. F. pentru M., în favoarea Judecătoriei Z. .
Analizând actele și lucrările dosarului, asupra excepției de necompetență materială invocată la termenul din data de 11 februarie 2013, instanța a reținut că cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 117 alin.1 lit. d C.p.fisc și art.135 C.pr.fisc. În acest sens, reclamantul a precizat că " singura posibilitate pe care o oferă dreptul național la acest moment, pentru restituirea acestei taxe, sunt dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din C.pr.fisc. coroborat cu art.148 alin.2 și 4 din Constituția României și cu art.110 din TFUE.
Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, de până la 5 miliarde lei, se soluționează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde lei, se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.
Raportul fundamental care a determinat demersul reclamantului este unul care se circumscrie sferei contenciosului fiscal, față de împrejurarea că acesta a indicat în mod expres aplicabilitatea dispozițiilor art.117 alin.1 lit. d C.pr.fisc care prevăd restituirea sumelor " plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale"; și a dispozițiilor art. 135 care reglementează " Prescripția dreptului de a cere compensarea sau restituirea"; în sensul că
"Dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire";.
Prin însăși Decizia pronunțată în recursul în interesul legii nr. 24/2011 a Înaltei Curți de C. și Justiție s-a reținut că " în sine, această reglementare -art.117 alin.1 lit. d C.pr.fisc.- respectă cele două principii enunțate, al echivalenței și al efectivității; nu s-a susținut că art.110 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene nu ar putea fi circumscris ipotezei vizate de norma națională, adică nu ar putea constitui o prevedere legală aplicată eronat";. S-a reținut totodată că, în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din Codul de procedură fiscală nu se aplică procedura de contestare prevăzută la art.7 din OUG nr.50/2008, fără însă a se aduce modificări competenței materiale a instanțelor în soluționarea respectivelor cereri de restituire.
Prin urmare acțiunea reclamantului având ca obiect restituirea taxei de poluare reglementată de art.117 alin.1 lit. d C.pr.fisc este o veritabilă acțiune în contencios fiscal, competența de soluționare revenind Tribunalului S. .
Asupra prezentului conflict negativ de competență, Curtea reține următoarele:
Demersul judiciar al reclamantului vizează recuperarea sumei de
2.096 lei achitată cu titlu de taxa de poluare, cererea sa fiind fundamentată pe prevederile art.117 alin.1 lit. d C.pr.fisc.; rezultă, așadar, că raportul fundamental care a determinat demersul reclamantului este unul care se circumscrie sferei contenciosului fiscal supusă jurisdicției administrativ- fiscale.
Pornind de la această constatare, Curtea reamintește că legea procesual civilă stabilește că reclamantul este obligat să determine, prin cererea de chemare în judecată, obiectul acțiunii în cadrul căruia urmează să se soluționeze procesul, în virtutea principiului disponibilității care guvernează procesul civil, instanța fiind obligată să respecte aceste limite ale investirii sale.
În considerarea dispozițiilor art. 129 Cod procedură civilă, care consacră și principiul rolului activ al judecătorului, coroborate cu cele ale art. 84 Cod procedură civilă, instanța este obligată doar să dea acțiunii calificarea juridică exactă, în funcție de scopul urmărit, ea nefiind ținută de denumirea pe care partea a dat-o cererii; judecătorul de contencios administrativ este obligat, de asemenea, să stabilească dacă acțiunea privește un act administrativ, tipic sau asimilat în sensul respectivei legi, un act preparator al unui act administrativ, care poate fi atacat numai odată cu acesta, sau simple adrese, notificări, puncte de vedere, etc., exceptate controlului judecătoresc în această procedură.
Subsecvent determinării naturii juridice a actului atacat se determină instanța competentă în raport de prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004.
În speță, Curtea constată că suntem în prezența unei acțiuni privind restituirea unei taxe achitate și despre care se afirmă că a fost stabilită cu nesocotirea normelor comunitare, având drept temei juridic art.117 alin.1 lit. d C.pr.fisc.
Prin urmare, demersul judiciar al reclamantului nu poate fi calificat drept un proces sau o cerere în materie civilă care să atragă competența în primă instanță a judecătoriei, potrivit art.1 C.pr.civ.
Cum în speță, litigiul reclamantului vizează restituirea unei taxe fiscale fundamentată pe prevederile art.117 alin.1 lit. d C.pr.fisc., Curtea constată că, fiind în prezența unui litigiu de drept administrativ, competența materială de soluționare a cererii revine potrivit art.2 pct.2 lit.d C.pr.civ. și art.10 din Legea nr.554/2004 Tribunalului S. .
Pentru toate aceste considerente, Curtea în temeiul art.22 din același act normativ va stabili competența în favoarea acestei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabilește competența materială de soluționare a cauzei, formulată reclamantul POP F. dom. în Z., B-dul M. V. l, nr.7 în contradictoriu cu pârâții D. G. A F. P. A J. S., A. F. P. A M. Z., ambele cu sediul în Z., P-ța I. M., nr.15 A. F. PENTRU M. cu sediul în B., S. I., nr.294, corp A, sector 6 și
A. N. DE A. F. cu sediul în B., str. A., nr.17, sector 5, în favoarea Tribunalului S. .
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 18 martie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
M. S. V. D.
red.M.S./A.C.
7 ex. - _
