Sentința civilă nr. 9949/2013. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTIN ȚA CIVIL Ă NR. 9949/2013
Ședința publică din data de 10 iunie 2013 Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. | G. | C. |
Grefier L. | C. |
Pe rol fiind judecarea cauzei în Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant M. E. și pe pârât C. J. DE P. C., având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000.
La apelul nominal făcut în ședința publică atât la prima cât și la a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la data de 16 mai 2013 pârâta a depus prin serviciul registratură întâmpinare cu acte anexă (f.10-26).
La data de 28 mai 2013 reclamanta a depus prin serviciul registratură răspuns la întâmpinarea pârâtei și precizări (f.29, 31).
Instanța, în baza art. 258 noul Cod de procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar ca fiind admisibilă și utilă pentru soluționarea cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat și incidente de soluționat, în temeiul art. 392 din Cod, tribunalul deschide dezbaterile atât asupra fondului cât și asupra cererii de renunțare a reclamantei la judecarea petitului accesoriu; conform art. 394, dispune închiderea dezbaterilor și reține cauza spre soluționare.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta M. E. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. C. să se dispună anularea Hotărârii nr. 33906/_ pentru stabilirea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, constatarea calității de beneficiar al drepturilor prevăzute de acest act normativ, obligarea pârâtei să emită o nouă decizie privind constatarea dreptului de beneficiar al Legii nr.189/2000, cu plata de la data introducerii cererii, precum și obligarea pârâtei la plata de daune morale în cuantum de 1.000 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că hotărârea atacată a fost dată cu greșita interpretare sau coroborare a probelor administrate în cauză și că din actele depuse la dosarul comisiei reiese că este îndreptățit să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta C. J. de P. C. a solicitat respingerea acțiunii și menținerea actului administrativ atacat (fila 10). În motivare, pârâta a arătat că nu poate verifica informațiile furnizate și să le consemneze pe cale oficială și în condițiile în care declarațiile date la notar sunt laconice, tip, iar beneficiarii nici măcar nu trebuie să fie prezenți, consideră că numai instanța poate să ducă o notă de autenticitate care să stopeze
acest avânt ilegal, datorat facilității cu care a fost adoptată și prelungită această lege. A mai arătat pârâta că martora M. Victoria a fost refugiată în Asinip, Lopadea N., jud. Alba și nu a adus precizări cu privire la situația din Mihai Viteazul, jud. C. .
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare și precizări (filele 29-30), prin care a arătat că apărările pârâtei reprezintă simple suspiciuni pe care și le exprimă în mod netemeinic și nejustificat. Hotărârea atacată este nelegală întrucât i-a fost comunicată după 1 an și 8 luni, contrar prevederilor art. 7 pct. 3 din Legea nr. 189/2000 și ale art. 8 din Legea nr. 554/2004, iar în acest timp nu i-a fost solicitată nicio declarație suplimentară sau act care să lămurească situația. Mai arată reclamanta că martora M. Victoria a fost refugiată 4 ani la Mihai Viteazu și 2 luni la Asinip, conform declarației date în dosarul nr._ al Curții de Apel C. . Reclamanta mai arată că hotărârea este nemotivată în fapt și în drept, fiind indicată generic existența unor date contradictorii fără a specifica care sunt acestea și sub ce aspect. De asemenea, reclamanta a arătat că înțelege să renunțe la capătul de cerere privind acordarea de daune morale.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Hotărârea nr. 33906/_ s-a respins cererea reclamantei M. E. de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, motivat de faptul că datele sunt contradictorii în dovedirea calității de refugiat (fila 3).
Cu respectarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. 4 din O.G. nr.105/1999, reclamanta atacă acum în contenciosul administrativ hotărârea emisă.
Potrivit art. 1 lit. c din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanțe "persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: (…) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu
";.
Conform art. 61 din aceluiași act normativ, "Dovedirea situațiilor prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de proba prevăzut de lege";.
În susținerea cererii sale, înregistrate sub nr. 1. -74953/_, reclamanta a depus acte de stare civilă și declarația martorei M. Victoria, autentificată de notarul public (filele 14-15).
Or, după cum arată pârâta prin întâmpinare, numita M. Victoria a fost refugiată în Asinip, Lopadea N., jud. Alba dar apoi a dat declarație notarială prin care atestă cu privire la situația din Mihai Viteazul, jud. C. .
De asemenea, în propriul dosar martora a solicitat acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru o perioadă de 2 luni, însă din declarația dată în favoarea reclamantei reiese că ar fi fost refugiată în toată perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
Chiar dacă pârâta nu a depus întâmpinarea în termenul procedural prevăzut de art.201 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, sancțiunea decăderii prevăzută de art. 208 alin. 2 vizează doar dreptul de a propune probe și de a invoca excepții în afara celor de ordone publică, astfel că instanța poate ține cont de răspunsul pârâtei la motivele de fapt și de drept prezentate de reclamantă în sprijinul cererii sale.
Pe de altă parte, în conformitate cu dispozițiile art. 249 din noul Cod de procedură civilă, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, iar reclamanta Macarie Lucreția nu a indicat niciun mijloc de probă în susținerea acțiunii sale.
Cât privește declarația dată de martora M. Victoria într-un alt dosar de pe rolul Curții de Apel C., tribunalul reține că principiile contradictorialității și al nemijlocirii
prevăzute de art. 14 și art. 16 din codul de procedură civilă impuneau administrarea de probe în cadrul acestui proces, în vederea lămuririi aspectelor esențiale ale cauzei.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat, reclamanta mai invocă nerespectarea termenului legal de soluționare a cererii sale și nemotivarea actului administrativ contestat drept motive de nelegalitate a acestuia.
Este adevărat că art. 7 alin. 3 din ordonanță instituie obligativitatea soluționării cererilor în termen de 30 de zile, însă acest termen este de recomandare și nerespectarea lui nu poate afecta valabilitatea hotărârii. Durata excesivă de timp scursă între data formulării cererii și ce a emiterii actului administrativ ar putea fi un temei pentru acordarea de despăgubiri, dar nu și pentru anularea actului.
Sub aspectul motivării, hotărârea comisiei menționează că datele furnizate de reclamantă sunt contradictorii, iar prin întâmpinare se detaliază acest aspect. De altfel, reclamanta a fost în măsură să își formuleze apărările și să combată susținerea pârâtei, invocând nemotivarea doar ca o chestiune subsidiară în contextul răspunsului la întâmpinare.
Pentru toate acestea, tribunalul apreciază că reclamanta nu și-a dovedit calitatea de persoană persecutată din motive etnice în sensul art. 1 lit. c din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, motiv pentru care, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, va respinge ca neîntemeiată cererea.
Prin înscrisul sub semnătură privată depus la data de_, reclamanta arată că înțelege să renunțe la judecarea petitului accesoriu, privind acordarea de daune morale (filele 23-24).
Ținând cont de atitudinea procesuală a reclamantei, precum și de prevederile art.406 din noul Cod de procedură civilă (aplicabile în speță în temeiul art. 28 alin. 1 din Legea nr.554/2004), potrivit cărora "reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă";, instanța va da eficiență actului de dispoziție al părții și va lua act de renunțarea la judecată.
Văzând dispozițiile art. 451 din Cod, se ia act că pârâta nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta M.
,
CNP 2., domiciliată în C. -T., str. N. nr. 12, bl. T6, sc. B, et. 3, ap.35, jud.C. în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. C.
, cu sediul în C. -N., str. G. C. nr. 2, jud. C., având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000.
Ia act de renunțarea reclamantei la judecarea petitului accesoriu, privind acordarea de daune morale.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 iunie 2013.
Președinte,
G. C.
Grefier,
L. C.
Red.AGC/tehn.MG 4 ex. _
