Sentința civilă nr. 1159/2013. Contencios. Alte cereri
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1159/2013
Ședința publică din data de 07 Iunie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: A. P. M. GREFIER I. D. M.
Pe rol judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul B. C. I., împotriva pârâtei D. E. -V. - P. M. B., având ca obiect alte cereri.
Cauza s-a dezbătut în ședința publică din 31 mai 2013 dată la care pronunțarea hotărârii a fost amânată, din lipsă de timp pentru deliberare, pentru data de azi, 7 iunie 2013.
Deliberând, constată:
T R I B U N A L U L
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul B. C. I. a chemat în judecată pârâta Primăria Bistrița - D. E. V., arătând faptul că a solicitat pârâtei scăderea de la impozitul pe mijlocul auto - autoturism Nissan, începând cu data de_, deoarece respectivul mijloc auto nu mai există în starea lui originală și integrală, întemeindu-și cererea pe prevederile art. 122 și 123 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal. Se mai arată că mijlocul de transport este scos din funcțiune, reclamantul deținând doar câteva piese. La această cerere reclamantul susține că nu a primit de la pârâtă un răspuns în termen de 30 de zile.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, s-a arătat că reclamantul B. C. I. deține in proprietate un autoturism marca NISSAN dobândit in data de_, așa cum se relevă și din copia patrimoniului.
Reclamantul a formulat în data de_ o cerere adresată pârâtei, prin care a solicitat scoaterea din evidența rolului său fiscal a autoturismului NISSAN JN100YU11U000309, motivat de faptul că, "mașina nu mai este în circulație de câțiva ani (având nevoie de reparații costisitoare n-am mai prezentat-o la revizii transformând, în final, sașiul intr-un atelaj agricol tractat." Totodată reclamantul a precizat ca s-a mutat la C. -
N. și a atașat și o dovada a faptului ca autoturismul nu se află în evidență ca fiind abandonat sau parcat/depozitat pe domeniul public.
Art. 264 pct.122 alin.(1) din HG.44/2004 privind normele de aplicare a Codul fiscal prevede în mod expres că "Pentru mijloacele de transport scăderea taxei se poate face atât în cazurile înstrăinării acestora, potrivit prevederilor pct. 118 lit. c), cât și în cazurile în care mijloacele de transport respective sunt scoase din funcțiune. (2) Mijlocul de transport scos din funcțiune corespunde mijlocului de transport cu grad avansat de uzură fizică, deteriorat sau care are piese lipsă, fiind impropriu îndeplinirii funcțiilor pentru care a fost creat. Pentru mijlocul de transport pentru care contribuabilul nu mai poate face dovada existenței fizice, scăderea de la plata taxei asupra mijloacelor de transport se face prin prezentarea unui document din care să reiasă că mijlocul de transport a fost dezmembrat, în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 82/2000 privind autorizarea agenților economici care desfășoară activități de reparații, de reglare, de modificări constructive, de reconstrucție a vehiculelor rutiere, precum și de dezmembrare a vehiculelor uzate, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 222/2003, cu modificările ulterioare.
Prin urmare, compartimentul de specialitate din cadrul Direcției Economice-V. a Primăriei B., în lipsa unui document din care să reiasă că respectivul mijloc de transport a fost dezmembrat și este impropriu circulației, nu poate să scadă din evidența rolului fiscal al reclamantului autoturismul Nissan JN100YU11U000309, mai mult, în domeniul fiscal, cazul speței de față, proba scoaterii din funcțiune a unui mijloc de circulație se face cu documentele specificate la art.122 din HG 44/2004 privind normele de aplicare a Codul fiscal, și nu cu martori cum sugerează reclamantul.
Având în vedere că reclamantul și-a modificat adresa de domiciliu, fapt confirmat și de către D. de evidenta a persoanei SPCLEP B. prin adresa 116/_, din B., str. I. V. nr.3, sc.G, ap.8, jud. B.
-Năsăud, în municipiul C. -N., C. B. nr.2, ap.7, jud. C. și ținând cont de prevederile art.31 din OG 92/2003 din Codul de procedură fiscală privind domiciliul fiscal, coroborat cu dispozițiile art.264 pct. 125 din HG 44/2004 privind normele de aplicare a Codul fiscal, inspectorii din cadrul Serviciului Impunere și Constatare din cadrul Direcției Economice-V. a Primăriei B. au procedat la transmiterea dosarului fiscal al reclamantului la noul domiciliu fiscal, respectiv la Primăria Cluj-Napoca. Așadar orice acțiune promovată cu privire la situația fiscală a reclamantului trebuie îndreptată împotriva organului fiscal competent teritorial, în speță Primăria Cluj-Napoca.
În drept, s-au invocat disp. art.264 pct. 122, pct. 125 din HG 44/2004, cu modificările ulterioare.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Obiectul litigiului dedus judecății este reprezentat de contestarea refuzului pârâtei - D. E. V. din cadrul Primăriei municipiului B. - de a da curs cererii formulate de reclamantul B. C. I., înregistrată la pârâtă sub nr. 96134 din_ și care viza scoaterea din evidența fiscală a unui mijlocul de transport, situație față de care devin incidente prevederile art.1 și 8 din Leg.554/2004, reclamantul considerându-se vătămat într-un drept al său de către autoritatea publică menționată prin refuzul explicit de recunoaștere a dreptului pretins.
Prin urmare, în raport de prevederile art.7 alin.1 și 5 din Legea nr.554/2004 raportat la art. 2 alin.2 din același act normativ, parcurgerea procedurii prealabile nu este obligatorie.
În susținerea cererii adresată de reclamant pârâtei D. E. -V. din cadrul Primăriei municipiului
B. (pârâtă în raport cu care, independent de împrejurarea lipsei personalității juridice și implicit a lipsei capacității de drept civil, tribunalul reține ca având capacitate de drept administrativ în condițiile în care în speță se pune în discuție refuzul pretins nejustificat de a efectua o operațiune administrativă ce implică exercitarea atribuțiilor de putere publică în materia finanțelor publice locale), reclamantul declară pe proprie răspundere că începând cu data de_ se impune scoaterea din evidență a autoturismului marca Nissan, având nr. de identificare JN100YU11U0003097 (aflat în proprietatea acestuia din_ și înscris în evidența fiscală din _
- f. 16 dosar), motivat de împrejurarea că acesta nu mai este în circulație de mai mulți ani, întrucât, având nevoie de reparații costisitoare, nu l-a mai prezentat la revizii/inspecții tehnice periodice, așa încât, în final reclamantul a înstrăinat diferite piese ale autovehiculului, transformând sașiul într-un atelaj agricol tractat, utilizat pe câmp la transport/recoltări produse (f. 3).
Reclamantul își întemeiază cererea astfel formulată pe prevederile art. 264 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și pe Normele metodologice de aplicare a acestuia, aprobate prin HG nr. 44/2004.
Potrivit art. 261 din Codul fiscal, orice persoană care are în proprietate un mijloc de transport care trebuie înmatriculat/înregistrat în România datorează un impozit anual pentru mijlocul de transport, care se plătește la bugetul local al unității administrativ-teritoriale unde persoana își are domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după caz.
Conform art. 264 alin. 2 din același act normativ, "În cazul unui mijloc de transport care este înstrăinat de o persoană în cursul unui an sau este radiat din evidența fiscală a compartimentului de specialitate al autorității de administrație publică locală, taxa asupra mijlocului de transport încetează să se mai datoreze de acea persoană începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care mijlocul de transport a fost înstrăinat sau radiat din evidența fiscală";.
În aplicarea acestor prevederi legale, pct. 116 alin. 4 lit. a din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 44/2004 prevede că scăderea de la impunere, în cursul anului, pentru oricare dintre situațiile prevăzute de lege, se face începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care s-a produs situația respectivă.
În continuare, pct. 118 pentru aplicarea unitară a prevederilor art. 264 din Codul fiscal, referitoare la dobândire, înstrăinare și radiere/scoatere din evidențe, conține prevederi relevante pentru soluționarea prezentei cauze, după cum urmează:
b) impozitul pe mijloacele de transport se dă la scădere începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a avut loc înstrăinarea sau radierea;
d) radierea, în înțelesul art. 264 alin. (2) din Codul fiscal, precum și al prezentelor norme metodologice, constă în scoaterea din evidențele fiscale ale compartimentelor de specialitate ale autorităților administrației publice locale a mijloacelor de transport care intră sub incidența pct. 122 alin. (2).
Pct. 122 din aceleași norme metodologice dispun că pentru mijloacele de transport scăderea impozitului se poate face atât în cazurile înstrăinării acestora, potrivit prevederilor pct. 118 lit. c), cât și în cazurile în care mijloacele de transport respective sunt scoase din funcțiune.
În alin. 2 se definește noțiunea de mijloc de transport scos din funcțiune ca reprezentând mijlocul de transport cu grad avansat de uzură fizică, deteriorat sau care are piese lipsă, fiind impropriu îndeplinirii funcțiilor pentru care a fost creat.
În ceea ce privește modalitatea în care se probează scoaterea din funcțiune a mijlocului de transport, normele aprobate prin HG nr. 44/2004 impun condiții restrictive, în sensul prevederilor alin. 2 al pct. 122, al căror conținut îl cităm în cele ce urmează:
Pentru mijlocul de transport pentru care contribuabilul nu m ai poate face dovada existenței fizice , scăderea de la plata impozitului pe mijloacele de transport se face prin prezentarea unui document din care să reiasă că mijlocul de transport a fost dezmembrat, în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 82/2000 privind autorizarea agenților economici care desfășoară activități de reparații, de reglare, de modificări constructive, de reconstrucție a vehiculelor rutiere, precum și de dezmembrare a vehiculelor uzate, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 222/2003, cu modificările ulterioare.
În lipsa documentului prevăzut mai sus, contribuabilul care nu m ai poate face dovada existenței fizice a mijlocului de transport cu care figurează înregistrat în evidențele compartimentului de specialitate al autorităților administrației publice locale va prezenta o declarație pe propria răspundere din care să rezulte elementele de identificare a contribuabilului și a mijlocului de transport respectiv, documentul prin care a dobândit acel mijloc de transport, împrejurările care au condus la pierderea acestuia.
În cauză, reclamantul susține că, nefiind în măsură a prezenta documentul la care face trimitere norma sus citată, respectiv a certificatului prevăzut de art. 5^1 din OG nr. 82/2000 (operatorii economici care desfășoară activități de dezmembrare a vehiculelor scoase din uz sunt obligați să elibereze pe numele proprietarului vehiculului dezmembrat un certificat de distrugere, potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr._ privind gestionarea vehiculelor scoase din uz), îi sunt aplicabile prevederile ultimei teze a alin. 2 al pct. 122 din Norme, în sensul scăderii de la impunere a autovehiculului pe baza declarației pe propria răspundere înregistrată la D. E. -V. sub nr. 96134 din_ (f. 3 dosar).
Numai că ipotezele legale invocate de reclamant se referă exclusiv la cazul în care nu se mai poate face dovada existenței fizice a mijlocului de transport, condiție care nu se verifică în cauză, însuși reclamantul susținând că după înstrăinarea diferitelor piese, utilizează sașiul pentru un atelaj agricol.
Mai mult, prevederile enunțate în cele ce preced se impun a fi coroborate cu cele ale Ordinului nr. 1501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor, prevederi ce completează Normele metodologice aprobate prin HG nr. 44/2004, conform pct. 120 din acest din urmă act normativ.
Astfel, art. 24 și 25 din ordinul menționat impun o serie de obligații în sarcina proprietarului vehiculului în vederea radierii acestuia din circulație, între care relevante în prezenta cauză sunt cele care impun proprietarilor de vehicule înmatriculate sau înregistrate obligația de a solicita radierea din circulație în termen de 30 de zile de la data când vehiculul a fost dezmembrat, casat sau predat unei unități specializate, în vederea dezmembrării (art. 24 alin. 2 lit.a), radierea comunicându-se în termen de 30 de zile, de către autoritatea care a efectuat-o, organului fiscal competent al autorității administrației publice locale (art. 24 alin. 5).
Totodată, conform art. 25 din Ordinul nr. 1501/2006, radierea se face pe baza depunerii certificatului de înmatriculare sau de înregistrare și a plăcuțelor cu număr de înmatriculare ori de înregistrare, după caz, a cărții de identitate a vehiculului (doar pentru vehiculele înmatriculate după 1 iulie 1993), a fișei de înmatriculare cu viza organului fiscal competent al autorității administrației publice locale, stabilită potrivit legii, ori a certificatului de atestare fiscală, precum și a documentelor care atestă faptul că a intervenit una dintre situațiile prevăzute la art. 24 alin. (1) - (4).
În cazul vehiculelor înmatriculate anterior datei de 1 iulie 1993, care dețin certificate de înmatriculare și numere de înmatriculare modele vechi sau care au o vechime de fabricație mai mare de 30 de ani, radierea se poate efectua în baza unei declarații pe propria răspundere a titularului înmatriculării ori a moștenitorilor legali ai acestuia, care să ateste că vehiculul a fost dezmembrat sau retras definitiv din circulație și nu mai circulă pe drumurile publice.
Or, nu se poate reține îndeplinirea de către reclamant a tuturor procedurilor legale impuse proprietarilor de vehicule în vederea radierii unui mijloc de transport și, implicit, a scăderii acestuia din evidența fiscală a compartimentului de specialitate al autorității de administrație publică locală, sens în care, având în vedere prevederile legale la care instanța a făcut trimitere în cele ce precedă, acțiunea acestuia urmează a fi respinsă, ca nefondată.
În privința apărării formulate de pârâtă în sensul că orice acțiune promovată cu privire la situația fiscală a reclamantului trebuie îndreptată împotriva Primăriei C. -N. ca efect al transmiterii, în temeiul prevederilor
art. 164 alin. 4 Cod fiscal și al celor cuprinse la pct. 125 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, a dosarului fiscal al reclamantului, este corectă susținerea acestuia din urmă privitoare la legitimarea pârâtei de a soluționa cererea sa, atâta timp cât la data depunerii ei și a declarației pe proprie răspundere -_ -, reclamantul figura ca având domiciliul pe raza municipiului B., iar vehiculul era înscris în evidența fiscală a autorității administrației publice locale a acestei unități administrativ-teritoriale (f. 16), verificările privind noul domiciliu al reclamantului fiind demarate, în vederea transmiterii debitelor la compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale din raza administrativ-teritorială unde contribuabilii și-au stabilit noua adresă, abia la data de_ (f. 18, 19 dosar).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca nefondată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul B. C. I. , cu domiciliul declarat în B., str. I. V., nr.3, sc.G, ap. 8, jud. B. -Năsăud, în prezent figurând cu domiciliul în C. -N., C. B., nr. 2, ap. 7, județ C., în contradictoriu cu pârâta D. E. -V. din cadrul PRIMĂRIEI M. B., cu sediul în B., Piața Centrală, nr. 6, jud. B. -Năsăud.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică, azi,_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. M. I. D. M.
Red/dact: MAP/HVA
_ /4 ex
