Sentința civilă nr. 1259/2013. Contencios. Litigiu privind funcționarii publici
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1259/2013
Ședința publică din data de 14 Iunie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: A. | P. | M. |
GREFIER I. | D. | M. |
Pe rol fiind judecarea acțiunii formulată de reclamantul C. I. împotriva pârâților I.
T. DE M. B. -N., A. F. P. A M. B.
, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999)
.
Cauza s-a dezbătut în ședința publică din 31 mai 2013 susținerile și concluziile reclamantului fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea hotărârii fiind amânată, din lipsă de timp pentru deliberare, pentru data de 7 iunie 2013, respectiv pentru data de azi 14 iunie 2013.
Deliberând, constată:
T R I B U N A L U L
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul C. I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul I. T. de M. B. -N., în principal anularea deciziei de impunere nr. 190/_, respectiv anularea debitului în cuantum de 15000 lei, ca fiind tardiv emis, iar în subsidiar, anularea deciziei nr. 190/_ împreună cu debitul în cuantum de 15000 lei, ca netemeinică și nelegală.
În motivare, s-a arătat că la data de 22 noiembrie 2012, prin emiterea deciziei de imputare nr. 190 (în continuare decizie de imputare) pârâta i-a imputat suma de 5.000 lei reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat prin netransmiterea în temeiul art. 141, al. 7 din OG NR. 92/2003 spre executare, a patru procese verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, respectiv procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria BN nr. ooo2352 încheiat la data de 12 februarie 2010, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor serie BN nr. 0002366, încheiat la data de 15 iunie 2010 și procesele verbale de constatare și sancționare a contravențiilor serie BN nr.0002231 și serie BN nr. 0002234, încheiate la data de 9noiembrie 2010. În vederea clarificării stării de fapt și de drept, reclamantul arătă că procesele verbale menționate au fost transmise de pârât organului de executare silită - respectiv A. F. P. a mun. B. la următoarele date: procesul verbal serie BN nr. 0002352, încheiat la data de 12 februarie 2010 a fost transmis spre executare silită la data de 17 mai 2010, cu adresa nr. 3665, procesul verbal Serie BN nr. 0002366, încheiat la data de 15 iunie 2010 a fost transmis spre executare la data de 23 septembrie 2010, cu adresa nr.6801, procesele verbale serie BN nr.0002231 și nr. 0002234, încheiate la data de 9 noiembrie 2010 au fost transmise spre executare la data de 15 februarie 2011 cu adresa nr.318.
Aceste procese verbale au fost restituite pârâtului de către organul de executare silită cu mențiunile că nu sunt preluate în debit deoarece netransmiterea spre executare silită a titlurilor executorii provenite în urma sancționării contravenționale în termen de 90 de zile de la data emiterii de către organele competente conduce la anularea acestora.
Datele la care procesele verbale menționate mai sus au fost restituite pârâtului sunt următoarele:
procesul verbal seria BN nr. 0002352, încheiat la data de 12 februarie 2010 fost restituit cu adresa 13096/ 1 iunie 2010 - neavând număr de înregistrare la pârât - precum și cu adresa 26638/ 4 octombrie 2010, aceasta fiind înregistrată la inspectoratul teritorial de muncă la data de 7 octombrie 2010 sub nr. 7323.
procesul verbal serie BN nr. 0002366, încheiat la data de 15 iunie 2010 a fost restituit cu adresa 27016/ 8 octombrie 2010, aceasta fiind înregistrată la inspectoratul teritorial de muncă la data de 25 octombrie 2010 sub nr. 7800.
procesul verbal serie BN nr. 0002231 .încheiat la data de 9 noiembrie 2010 a fost restituit cu adresa 4691/ 4 martie 2011, aceasta fiind înregistrată la inspectoratul teritorial de muncă la data de 17 martie 2011 sub nr. 2313.
procesul verbal serie BN nr. 0002234, încheiat la data de 9 noiembrie 2010 a fost restituit cu adresa 4690/ 4 martie 2011 aceasta fiind înregistrată la inspectoratul teritorial de muncă la data de 17 martie 2011 sub nr. 2312.
Potrivit prevederilor legale imperative cuprinse în art. art. 84 și 85 din Legea 188/ 1999, pentru a se putea angaja răspunderea civilă a funcționarului public în cazul producerii cu vinovăție de către acesta de pagube în patrimoniul autorității, conducătorului instituției publice are obligația de a emite un ordin sau o decizie de imputare într-un termen de 30 de zile de la data constatării pagubei.
In situația din prezenta cauză, referitor la datele la care conducătorul pârâtei avea obligația să constate producerea de pagube în patrimoniul bugetului de stat, apreciază că singura interpretare legală care se poate reține este aceea că aceste date coincid cu datele la care au fost înregistrate la registratura pârâtului adresele de restituire ale organului de executare silită.
Așa cum reiese de mai sus aceste date au fost cel târziu data de 7 octombrie 2010 în cazul procesului verbal serie BN NR. 00002352, -25 octombrie 2010 în cazul procesului verbal serie BN nr. 0000002366, 17 martie 2011 în cazul proceselor verbale serie BN nr.0002231, respectiv serie BN nr.2234.
Referitor la termenul în care pârâtul, după ce constată producerea unei pagube, are obligația de a emite o decizie de imputare, prevederile legale imperative cuprinsă atât în art. 85 din L 188/1999 cât și în art. 141 al.7 din OG NR.92/ 2003 arată că acest termen nu poate fi mai mare de 30 de zile. Or, din starea de fapt arătată mai sus reiese că pârâtul a emis decizia de imputare într-un termen ce depășește chiar cu mai mult de un an și jumătate date la care a constatat producerea pagubei.
Acest termen nu poate fi prelungit de pârât ,fiind imperativ, mai ales dacă se are în vedere și faptul că debitele stabilite în titlurile executorii provenite din amenzile comunicate de pârât spre executare nu au fost preluate în debit de organul de executare silită în vederea recuperării acestor debite de la contravenienți.
În caz contrar, respectiv dacă s-ar lua în considerare faptul că decizia de imputare emisă de pârât la data de 22 noiembrie 2012 ar fi emisă într-un termen legal, ar exista o perioadă nedefinită de timp în care titlurile executorii provenite din amenzi nu ar mai putea fi executate.
Din aceste considerente apreciem că legiuitorul a stabilit în mod imperativ un termen de decădere de numai 30 de zile, între data în care titlul executoriu nu este primit în debit de organul de executare silită și data la care conducătorul instituției are obligația de a stabili debitul în sarcina funcționarului public vinovat.
Din cele arătate anterior reiese evident că decizia de imputare a fost emisă de pârât într-un termen ce a depășit cu mult termenul de 30 de zile stabilit de lege și ca atare solicită a fi anulată.
În situația în care nu se admite excepția tardivității emiterii deciziei de imputare invocată mai sus se arată că Decizia a fost emisă fără a se lua în considerare faptul că nu există prejudiciu sau în sarcina mea nu se poate reține săvârșirea de fapte cu vinovăție.
Astfel, până la data de 8 iunie 2012 în fișa postului nu a avut stabilită, ca atribuție de serviciu, obligația de a transmitere spre executare silită procesele verbale de constatare și sancționare a contravențiilor întocmite de reclamant. Ca atare nu există temei legal pentru a se reține în sarcina sa săvârșirea de fapte cu vinovăție care să fi condus la crearea de prejudicii în patrimoniul bugetului de stat.
In cuprinsul deciziei de imputare nu este arătat, pentru fiecare proces verbal în parte, în ce constă faptele care au dus la cauzarea prejudiciului, și nici nu se indică ce atribuții din fișa postului au fost încălcate.
În acest sens, observă că decizia de imputare cuprinde doar generic faptul că suma de 15000 lei reprezintă prejudiciul cauzat prin netransmiterea în termenul prevăzut de OG 92/2003 art.141 al.7 Cod de procedură fiscală a proceselor verbale de sancționare a contravențiilor fără a indica, pentru fiecare proces verbal, conținutul faptei săvârșite cu vinovăție, respectiv cu câte zile a fost depășit termenul prevăzut de lege pentru fiecare proces verbal, ce atribuții de serviciu, cuprinse în fișa postului au fost încălcate de funcționarul public.
De asemenea, pârâtul nu a luat în considerare faptul că până la data emiterea deciziei de imputare, la nivelul conducerii instituției, art. 141 al. 7 din OG nr. 92/ 2003, în vigoare până la data de 17 septembrie 2011 când a fost modificat de OG nr. 29/ 2011 coroborat cu art. 37 al.2 din OG NR. 2/2011, termenul de 90 de zile era interpretat în sensul că procesele verbale de constatare și sancționare a contravențiilor se trimit spre executare silită într-un termen ce nu depășește 90 de zile de la data la care procesul verbal devine titlu executoriu respectiv la termenul de 90 de zile se adaugă perioada parcursă în procedura de comunicare către contravenient a procesului verbal și a perioadei de 15 zile are dreptul să conteste procesul verbal.
Se precizează că numai în urma modificărilor aduse art. 141 al.7 din OG NR. 92/ 2003 prin OG nr.29/ 2011 s-a stabilit obligația de a transmite procesele verbale spre executare într-un termen de 90 de zile de la data întocmirii procesului verbal.
Dacă în forma avută inițial de art. 141, al.7 din OG 92/ 2003 era stabilită obligația de a transmite spre executare procesele verbale de constatare și sancționare a contravențiilor într-un termen de 90 de zile de la data întocmirii lor, nu era necesar ca legiuitorul să modifice obligația și să stabilească în noul text legal aceeași obligație.
Potrivit acestei interpretări, pe care o consideră legală, nici un proces verbal nu a fost transmis spre executare cu depășirea acestui termen, astfel PVCSC nr. 2352, încheiat la data de 12 februarie 2010 a fost comunicat contravenientului la data de 26 februarie 2010, a devenit titlu executoriu la data de 14 martie 2010 și a fost transmis spre executare silită la data de 17 mai 2010, deci într-un termen de 57 de zile, PVCSC nr. 2366, încheiat la data de 15 iunie 2010 a fost comunicat contravenientului la data de 22 iunie 2010, a devenit titlu executoriu la data 7 iulie 2010 și a fost transmis spre executare la data de 23 septembrie 2010, deci într-un termen de 78 de zile, PVCSC nr. 2231 și 2234, încheiate la data de 9 noiembrie 2010 au fost comunicate contravenienților la data de 25 noiembrie 2010, au devenit titluri executorii la data de 10 decembrie 2010 și au fost transmise spre executare la data de 15 februarie 2011, deci într-un termen de 67 de zile.
În drept, a invocat disp. art. 84 și 85 din Legea nr. 188/1999, OG Nr. 21/2001, OG 92/2003, Legea 554/2004.
Reclamantul a depus la dosar ulterior o precizare de acțiune prin care, chemând în judecată în calitate de pârâtă și A. F. P. B., a solicitat să fie anulate ca nelegale actele administrative ale acesteia reprezentate de adresele acesteia către pârâtul ITM B. -N., nr. 13096/_, nr. 27016/_, 4691/_ și 4690/_, adrese prin care s-a refuzat preluarea în debit a sumelor de bani cuprinse în următoarele titluri executorii - procesele verbale de constatare și sancționare a contravențiilor seria BN nr.0002352/_, serie BN nr. 0002366/_, serie BN nr. 0002331/_, serie BN nr. 0002334/_, menținând și celelalte petite formulate inițial în cererea introductivă. Totodată, reclamantul mai solicită și anularea deciziei nr. 188/_ emisă de ITM B-N, prin care s-a dispus anularea proceselor-verbale de contravenție.
În motivarea precizării astfel formulate, suplimentar față de susținerile inițiale, reclamantul a apreciat că adresele de restituire precizate anterior au natura juridică a unui act administrativ fiindcă ele conțin decizia instituției de a refuza preluarea în debit a unor titluri executorii.
Referitor la decizia nr. 188/_ a I. T. de M. B. N., decizie prin care au fost anulate procesele verbale de constatare și sancționare a contravențiilor seria BN nr.0002352/_, serie BN nr. 0002366/_, seric BN nr. 0002331/_, serie BN nr. 0002334/ _
, arătă că aceasta a fost emisă în baza adreselor nr.13096/ 1 iunie 2010, nr. 27016/ 8 octombrie 2011 și nr. 4691/ 17 martie 2011 și nr. 4690/ 17 martie 2011 emise de AFP B., astfel încât, în cazul în care aceste acte administrative vor fi anulate se impune, pentru aceleași considerente, și anularea ca nelegală a deciziei menționate, iar pe cale de consecință se solicită a se constata că
procesele verbale de constatare și sancționare a contravențiilor seria BN nr.0002352/_, serie BN nr. 0002366/_, serie BN nr. 0002331/_, serie BN nr. 0002334/_ își mențin calitatea de titluri executorii.
Pârâta A. F. P. B. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii în înțelesul art. 1 din Legea nr. 554/2004, dar și pentru lipsa procedurii prealabile, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte cu privire la petitul nr. 2 al acțiunii și respingerea acțiunii ca fiind tardiv introdusă, iar în subsidiar a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică.
În motivare, s-a arătat că în înțelesul articolului 41 din OG 92/2003 privind Codul de procedura fiscală, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale.
Totodată, art. 2 lit. c din Legea 554/2004 definește actul administrativ ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ."
Adresele a căror anulare se cere prin acțiunea introductiva reprezintă doar corespondenta purtată între pârâtă și ITM B. -N. "cu privire la restituirea proceselor-verbale de contravenție mai sus menționate, ele neputând fi asimilate unui act administrativ fiscal, fiind simple adrese de înaintare a unor documente.
Pentru aceste motive se consideră acțiunea ce face obiectul prezentului dosar ca fiind inadmisibilă în înțelesul art. 1 din Legea 554/2004.
Totodată, art. 7 din Legea contenciosului administrativ prevede faptul că înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într- un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Totodată, potrivit art. 7 din Legea contenciosului administrativ contribuabilul sau partea ce se pretinde vătămata in drepturile ori interesele sale legitime este obligat ca prealabil sesizării instanței de contencios administrativ sa urmeze procedura prealabila a contestației reglementata de art.205 si următoarele din Cod procedura fiscala si abia apoi emiterii unei decizii de soluționare a contestației administrative poate supune conflictul in fata jurisdicției judiciare.
Față de cele mai sus expuse, se poate conchide ca dreptul la justiție a reclamantului este asigurat, dar ca acesta este obligat sa parcurgă efectiv procedura administrativa prealabila instituita de prevederile Legii contenciosului administrativ.
Drept urmare, nu se poate susține cu temei ca instanța de contencios administrativ s-ar putea substitui organului fiscal in rezolvarea contestației administrative .
Cu privire la excepția privind lipsa calității procesuale active a reclamantului, se arată că din analiza acțiunii și a adreselor a căror anulare se cere prin prezenta acțiune se constată că, deși calitatea de reclamant în prezentul dosar o are persoana fizică C. I., actele a căror anulare se solicita sunt emise de către AFP B. către ITM B. -N., astfel că între reclamant și pârâtă nu exista nici un raport juridic.
Se apreciază că pârâta AFP B. nu are calitate procesuală pasivă cu privire la petitul 2 (doi) din acțiune, Decizia nr. 188/_ si Decizia de imputare nr. 190/_ fiind emise de către ITM B. -N. .
In ceea ce privește tardivitatea acțiunii, se arată că potrivit art. 11 din Legea contenciosului administrativ "cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la: data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă; data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii; data expirării termenului de soluționare a plângerii
prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii; data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) Ut. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluționarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile; data încheierii procesului- verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.
Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz."
In cazul din speța se poate observa ca adresele nr. 13.096/0_, 27016/0_, 4691/_ si 4693/_ au fost emise si transmise către ITM B. -N. în cursul anilor 2010 si 2011, iar acțiunea este introdusa cu mult peste termenul prevăzut de lege, respectiv_ .
Pe fondul cauzei se solicită respingerea acțiunii ca netemeinică.
Pârâtul I. T. de M. B. -N. a formulat întâmpinare (f. 12) prin care a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a acțiunii formulate de reclamant, susținând următoarele:
Au fost încălcate prev. art. 141 al. 7 din Cpf, raportat la prev. art. 84 și 85 din Legea nr. 188/1999 privind funcționarii publici, de către inspectorul de muncă responasabil de întocmirea și managementul procesului verbal de constatare a contravenției, C. I., având în vedere că nu le-a trimis spre executare organului competent.
Punctul pârâtei de vedere are la bază principiul de drept conform căruia actele administrative se bucură de prezumția de legalitate, fiind emise în baza și pentru executarea în concret a legii.
Se mai arată că decizia a fost emisă de reclamant în baza art. 84 și art. 85 din Legea nr. 188/1999, articole care stabilesc expres modalitatea reparării pagubelor aduse autorității sau instituției publice de către funcționarii publici, prin emiterea unei decizii de imputare, fără existența unei hotărâi judecătorești, cu respectarea procedurii integrale.
Este nesustenabilă afirmația din acțiune conform căreia "obligația de transmitere a titlurilor executorii spre executare în termen de 90 de zile de la data întocmirii procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor a fost stabilită numai ulterior datei de 17 septembrie 2011";.
În acest sens se invocă disp. art. 141 al. 6 și 7 din Cpf, valabil la 31 iulie 2007: "(6) Titlurile executorii emise de alte organe competente, care privesc creanțe fiscale, se transmit în termen de cel mult 30 de zile de la emitere, spre executare silită, potrivit legii, organelor prevăzute la art. 136. (7) Netransmiterea titlurilor executorii provenite în urma sancționării contravenționale, în termen de 90 de zile de la emiterea de către organele competente, conduce la anularea acestora. Conducătorul organului emitent al titlului executoriu are obligația emiterii deciziei de imputare a contravalorii contravenției personalului care se face vinovat de întârziere. Termenul de 90 de zile se prelungește cu perioada scursă în procedura de contestare a proceselor verbale de constatare a contravenției";.
Se concluzionează că nu există o justificare a "vătămării unui drept sau a unui interes legitim";, în sensul art. 1 din Legea nr. 544/2004, pentru anularea acestei decizii.
Nici argumentul că ar fi produs o pagubă prin acest act administrativ nu subzistă având în vedere prev. art. 409 CPC în vigoare la data emiterii deciziei, privind reținerile din drepturile salariale.
În ce privește anularea deciziei de imputare 190/_, ca tardiv emisă, se arată că dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.
Mai mult procesele verbale de constatare și sancționare a contravențiilor devenite titluri executorii prin neatacare în termenul legal în instanță au caracter fiscal, având regimul juridic al creanțelor fiscale.
Dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept. termenul de prescripție prev. la alin. 1 se aplică și creanțelor provenind din amenzi contravenționale.
În drept s-au invocat disp. art. 141 alin. 6 și 7 din Cpf, art. 84, art. 85, art. 117 din Legea nr.
188/1999.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin Decizia de imputare nr. 190/_ emisă de pârâtul I. T. de M. B. -N. (f. 6), s-a imputat reclamantului (funcționar public - inspector de muncă corp control relații de muncă - în cadrul ITM B-N), în temeiul prevederilor art. 84 și 85 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, suma de 15.000 lei cu titlu de prejudiciu cauzat prin netransmiterea în termenul prevăzut de art. 141 alin. 7 C.pr.fiscală a unui nr. de 4 procese verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, respectiv nr. 0002231 din 0_, nr. 0002234 din 0_, nr. 0002352 din_ și nr. 0002366 din_ întocmite de reclamant.
Așa cum rezultă din conținutul acestui act administrativ, la baza emiterii deciziei de imputare a stat adresa nr. 22060/10/_ emisă de pârâta A. F. P. B., prin care au fost restituite către ITM B-N procesele verbale de constatare și sancționare a contravențiilor mai sus amintite ca urmare a netransmiterii acestora spre executare în termenul de 90 de zile prevăzut de art. 141 alin. 7 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Este de menționat faptul că inițial, prin adresele nr. 13869/04/0_ (f. 55), 4691/04/_ (f. 56), 4690/04/_ (f. 57) și 27026/04/0_ (f. 58) emise de A. F. P. B. ,
cele patru procese verbale au fost restituite, comunicându-se că prin nerespectarea termenului de transmitere spre executare silită, acestea sunt anulabile. Ulterior, urmare a interpretării actualului text al art. 141 alin. 7 comparativ cu forma anterioară a acestuia în sensul că termenul legal de 90 de zile ar curge de la momentul la care procesul-verbal de contravenție devine titlu executoriu și nu de la data emiterii acestuia, pârâtul ITM B. -N. a retransmis procesele verbale de contravenție Administrației F. P. B., solicitând, în cuprinsul adresei nr. 10079/_ (f. 46), executarea sancțiunilor cu amendă contravențională aplicate.
În atare condiții, solicitând în prealabil, prin intermediul Direcției Generale a F. P.
B. -N., punctul de vedere al Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Direcția generală de reglementare a colectării creanțelor bugetare (f. 74), AFP B. a emis la data de_ adresa de returnare a proceselor verbale transmise spre executare, adresă menționată în fundamentarea deciziei de imputare emisă reclamantului.
Urmare a acestei adrese, prin Decizia nr. 188/_ (f. 18), pârâtul ITM B-N a dispus anularea celor patru procese verbale de contravenție întocmite de reclamant și restituite de către AFP B. .
Analizând în mod prioritar și în conformitate cu prevederile art. 137 C.pr.civ., excepțiile peremptorii invocate în cauză de către pârâta AFP B. , în ordinea de soluționare pe care o impune analiza efectelor acestora, tribunalul reține următoarele:
Astfel, în privința excepției inadmisibilității invocată cu privire la cererea de anulare a adreselor nr. 13096/_, nr. 27016/_, 4691/_ și 4690/_ emise de AFP B., formulată de reclamant prin precizarea de acțiune, instanța apreciază ca fiind întemeiate susținerile pârâtei A.F.P. B. în sensul că adresele sus menționate nu reprezintă acte administrative în accepțiunea conferită de Legea nr. 554/2004 actului administrativ (art. 2 alin. 1 lit. c), respectiv cel care, reprezentând un act unilateral emis în regim de putere publică în vederea executării legii, "dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice";., acestea neîntrunind nici caracteristicile actului administrativ fiscal din perspectiva art. 41 C.pr.fiscală, fiind doar expresia materială a refuzului autorității administrativ-fiscale de a pune în executare titluri executorii care, în opinia acesteia, nu mai sunt valide.
Pe de altă parte, chiar în condițiile în care acestea ar putea fi incluse în sfera actelor administrative fiscale implicite (lipsa actului administrativ fiscal), tribunalul reține caracterul fondat al celui de-al doilea argument de inadmisibilitate invocat de pârâta AFP B., decurgând din neurmarea de către reclamant a procedurii prealabile reglementate de art. 205 și urm. din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, relevantă fiind în acest sens prevederea conținută de art. 205 alin. 2, potrivit cu care "este îndreptățit la contestație numai cel care se consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.";
Așadar, și din această perspectivă acțiunea reclamantului apare ca inadmisibilă, apărarea formulată de acesta în cuprinsul răspunsului la întâmpinare, în sensul lipsei legitimării sale de a declanșa procedura administrativă prealabilă fiind infirmată de însuși conținutul textului legal mai
sus citat, în condițiile în care reclamantul, solicitând prin intermediul demersului judiciar inițiat în prezenta acuză, anularea celor patru adrese emise de pârâta AFP B., s-a considerat, implicit, vătămat în drepturile sale prin refuzul astfel exprimat cu privire la punerea în executare a proceselor-verbale transmise în acest scop organului fiscal.
Conchizând, tribunalul apreciază că, în privința capătului de cerere având ca obiect anularea adreselor nr. 13096/_, nr. 27016/_, 4691/_ și 4690/_ emise de AFP B., este dată excepția inadmisibilității invocată în cauză, sens în care acesta urmează a fi respins ca inadmisibil.
Ca urmare a admiterii acestei excepții și a efectelor ei, nu se mai impune în cauză a se analiza excepția lipse de interes invocată de aceeași pârâtă cu privire la capătul de cerere menționat. Relativ la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de aceeași pârâtă AFP B.
în raport cu celelalte capete de cerere formulate de reclamant, respectiv cele privind anularea Deciziei nr. 188/2012 și a Deciziei de imputare nr. 190/2012, tribunalul constată că aceasta se fondează în condițiile în care, în cazul ambelor acte administrative menționate, autoritatea publică emitentă este I. T. de M. B. -N., astfel încât urmează ca, în privința pârâtei AFP
B., aceste capete de cerere să fie respinse ca fiind formulate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Analizând pe fond cererea reclamantului de anularea Deciziei nr. 188/2012 și a Deciziei de imputare nr. 190/2012 și în contradictoriu cu pârâtul ITM B. -N., tribunalul reține că potrivit art. 141 alin. 7 din OG nr. 92/2003, în forma în vigoare în prezent ca urmare a modificărilor aduse prin OG nr. 29/2011, prevede următoarele:
"Netransmiterea proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor în termen de 90 de zile de la emiterea de către organele competente atrage anularea acestora prin decizie de către conducătorul organului emitent. Conducătorul organului emitent al titlului executoriu are obligația emiterii deciziei de imputare a contravalorii contravenției personalului care se face vinovat de întârziere. Decizia de imputare se comunică de către organul emitent persoanei vinovate, care trebuie să achite contravaloarea contravenției în termen de 15 zile de la data comunicării deciziei. La expirarea acestui termen, decizia devine titlu executoriu. Contravaloarea contravenției înscrise în decizia de imputare se face venit la bugetul de stat sau bugetul local căruia i se datora, potrivit legii, amenda contravențională. Termenul de 90 de zile se prelungește cu perioada scursă în procedura de contestare a proceselor-verbale de constatare a contravenției";.
Forma anterioară a textului legal al art. 141 alin. 7, în vigoare la data încheierii proceselor- verbale în discuție și la care face trimitere reclamantul, prevedea următoarele: "Netransmiterea titlurilor executorii provenite în urma sancționării contravenționale, în termen de 90 de zile de la emiterea de către organele competente, conduce la anularea acestora. Conducătorul organului emitent al titlului executoriu are obligația emiterii deciziei de imputare a contravalorii contravenției personalului care se face vinovat de întârziere. Termenul de 90 de zile se prelungește cu perioada scursă în procedura de contestare a proceselor-verbale de constatare a contravenției";.
Procedând la o analiză comparativă a celor două forme ale reglementării, tribunalul constată că acestea nu conțin, sub aspectul instituirii obligației de transmitere a proceselor verbale de contravenție devenite titluri executorii și a consecințelor produse de nerespectarea acestora, diferențe semnificative, de natură a conduce la concluzia susținută de reclamant cu privire la momentul de la care începe să curgă termenul de 90 de zile prevăzut de norma juridică. Completările și circumstanțierile aduse prin OG nr. 29/2011 vizează în principal detalierea procedurii de anulare a proceselor-verbale de contravenție și de imputare a contravalorii sancțiunilor contravenționale.
Totodată, înlocuirea sintagmei "titlurilor executorii provenite în urma sancționării contravenționale"; cu cea a "proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor";, în condițiile completării acesteia din urmă cu mențiunea că termenul de 90 de zile se prelungește cu perioada scursă în procedura de contestare a proceselor-verbale de constatare a contravenției, nu reflectă, contrar aserțiunilor reclamantului, o modificare a concepției legiuitorului cu privire la momentul de la care se calculează termenul de 90 de zile, în condițiile în care, în ambele variante de
reglementare, criteriul utilizat pentru determinarea acestui moment este identic, fiind prevăzut expres "în termen de 90 de zile de la emiterea de către organele com petente";.
Dobândirea de către procesul-verbal de contravenție a caracterului de titlu executoriu în condițiile art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor (respectiv prin neatacarea în termenul legal de 15 zile a procesului-verbal de contravenție) reprezintă, cu certitudine, o noțiune distinctă de cea privind data emiterii procesului-verbal de contravenție (dată la care trimite în mod expres textul legal) și de la care, în mod neechivoc, se calculează cele 90 de zile în decursul cărora acestea pot fi înaintate organului fiscal pentru punerea în executare, neavând temei legal prelungirea acestei perioade cu cele 15 zile în care contravenientul putea exercita plângerea contravențională.
În privința susținerilor reclamantului privitoare la lipsa menționării în fișa postului a atribuției privind transmiterea spre executare a proceselor-verbale de contravenție încheiate, instanța apreciază că aceasta nu se fondează în condițiile în care, așa cum rezultă din fișa nr. 15/08 (f. 51, 52 dosar), printre atribuțiile postului reclamantului, la pct. 9 se menționează aceea de a constata și sancționa în baza actelor normative nerespectarea de către persoana fizică sau de către conducătorul persoanei juridice care angajează, a prevederilor legislației muncii și protecției sociale. Or, în privința răspunderii contravenționale reglementate de art. 260 din Legea nr. 53/2003 rep. privind codul muncii, se aplică, potrivit alin. 3 al acestui text legal, dispozițiile legislației în vigoare, trimitere care se referă, în mod evident, la reglementarea de drept comun în materie contravențională reprezentată de OG nr. 2/2001 aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002, ceea ce înseamnă că reclamantul este ținut ca, în exercitarea atribuției sus menționate, să respecte integral prevederile acestui act normativ, inclusiv cele ale capitolului V - executarea sancțiunilor contravenționale, capitol care, în art. 39 alin. 1 lit. a, prevede că punerea în executare a sancțiunii amenzii contravenționale se face de către organul din care face parte agentul constatator ori de câte ori nu se exercită calea de atac împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției în termenul prevăzut de lege. Relevanță în același sens au și prevederile alin. 2 lit. b și 3 ale aceluiași articol, potrivit cu care, în vederea executării amenzii, organele prevăzute la alin. (1) vor comunica din oficiu procesul-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii, neatacat cu plângere în termenul legal, în termen de 30 de zile de la data expirării acestui termen, ori, după caz, dispozitivul hotărârii judecătorești irevocabile prin care s-a soluționat plângerea, în termen de 30 de zile de la data la care hotărârea a devenit irevocabilă - pentru sumele care se fac venit integral la bugetul de stat, organelor de specialitate ale unităților subordonate Ministerului F. P. - Agenția Națională de Administrare Fiscală, în a căror rază teritorială își are domiciliul fiscal contravenientul persoană juridică. Executarea se face în condițiile prevăzute de dispozițiile legale privind executarea silită a creanțelor fiscale.
Așadar, din economia acestor prevederi, rezultă neîndoios obligația reclamantului de a transmite spre executare procesele verbale de constatare și sancționare contravențională pe care acesta le-a întocmit, devenite titluri executorii
De altfel, deși susține că nu are această atribuție stabilită în fișa postului, din actele dosarului rezultă că reclamantul a procedat, pentru fiecare dintre cele patru procese-verbale în discuție, la transmiterea lor către AFP B. spre executare silită, însă după expirarea celor 90 de zile în care, conform art. 141 alin. 7 din Codul de procedură fiscală, acestea își mențin valabilitatea (astfel, așa cum însăși reclamantul arată în precizarea de acțiune, p.v. nr. 0002352, încheiat la data de 12 februarie 2010 a fost transmis inițial spre executare la data de 17 mai 2010; p.v. nr. 0002366, încheiat la data de 15 iunie 2010 a fost transmis la data de 23 septembrie 2010, iar p.v. nr. 0002231 și nr. 0002234, încheiate la 09 noiembrie 2010, au fost transmise la 15 februarie 2011). Cum însă reclamantul a depășit, în toate cazurile, termenul de 90 de zile, în mod legal a fost emisă Decizia nr. 188/_ de anulare a celor patru procese-verbale contravenționale.
Referitor la critica formulată de reclamant cu privire la nemenționarea, în decizia de imputare, a atribuției din fișa postului care nu a fost exercitată corespunzător de către reclamant, a numărului de zile de întârziere pentru fiecare proces-verbal și a faptei faptelor care are au determinat prejudiciul menționat generic ca fiind suma de 15.0020 lei, tribunalul apreciază că aceasta se referă, indirect, la obligația autorității emitente de a motiva actul administrativ, obligație
ce decurge din prevederile art. 31 din Constituție, care consacră dreptul la informație, instituind în sarcina autorităților publice obligația de a asigura informarea corectă a cetățenilor, aceasta fiind de neconceput în lipsa unei motivări adecvate a deciziilor administrative. Totodată, motivarea conferă actului administrativ transparență, fiind esențială și sub aspectul înfăptuirii controlului de legalitate.
Atât în jurisprudența comunitară cât și în cea națională s-a reținut în mod constant că amploarea și detalierea motivării depind de natura actului adoptat sau emis și de circumstanțele fiecărui caz, scopul obligației de motivare fiind acela de a se evita abuzurile administrației, prin indicarea transparentă a mecanismului emiterii sau adoptării actului.
Or, în condițiile în care decizia de imputare emisă de pârâtul ITM B. -N. în vederea recuperării amenzilor contravenționale pentru care titlurile executorii nu au fost transmise spre executare, nu doar că identifică fiecare proces-verbal de contravenție, dar face trimitere expresă la prevederile art. 141 alin. 7 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, al căror conținut este detaliat cu privire la coordonatele obligației stabilite în sarcina reclamantului, de natură a face posibilă, în mod rezonabil, orientarea conduitei acestuia, iar în preambulul deciziei se menționează întreaga documentație pe care s-a întemeiat emiterea acesteia, documentație la care nu există dovezi în cauză că accesul reclamantului ar fi fost restricționat, nu se poate reține că nu ar fi respectată în cauză exigența motivării actului administrativ.
Reclamantul a mai invocat drept motiv de anulare a deciziei de impunere nr. 190/_, tardivitatea emiterii acesteia în condițiile în care art. art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 prevede că "repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile";.
Sub acest aspect criticile reclamantului sunt întemeiate, având în vedere că probele cu înscrisuri administrate în cauză relevă cu certitudine faptul că s-a adus la cunoștința conducătorului
I.T.M. B. -N., încă de la data de 0_, data ultimei adrese dintre cele patru emise de AFP B.
- nr. 13869/04/0_ (f. 55), 4691/04/_ (f. 56), 4690/04/_ (f. 57) și 27026/04/0_ (f.
58) - prin care cele patru procese verbale au fost restituite, faptul că prin nerespectarea termenului de transmitere spre executare silită, acestea sunt anulabile.
Așadar, cel târziu la momentul recepționării ultimei adrese de restituire, prejudiciul produs de reclamant putea fi cuantificat, neavând relevanță sub aspectul curgerii termenului de 30 de zile în care se putea emite decizia de imputare, împrejurarea că ulterior, prevalându-se de o altă interpretare a actualului text al art. 141 alin. 7 comparativ cu forma anterioară a acestuia (de altfel eronată după cum s-a relevat în cele ce preced), pârâtul ITM B. -N. a retransmis procesele verbale de contravenție Administrației F. P. B. spre executare, demers finalizat cu adresa de returnare a acestora din_, cu aceeași mențiune a faptului că acestea și-au pierdut valabilitatea și se impune anularea lor.
În atare condiții, este evident că decizia de imputare emisă pe numele reclamantului este tardivă, astfel încât, aceasta urmează a fi anulată, astfel încât, în temeiul prevederilor art. 85 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 rap. la art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul ITM B. -N. va fi admisă parțail.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității invocată de pârâta A. F. P. B., cu sediul în B., str. 1 D., nr. 6-8, jud. B. -N. și, în consecință, respinge ca inadmisibilă cererea reclamantului C. I. de anulare a adreselor 13.096/0_, 27016/0_, 4.691/_ și 4693/_ emise de această pârâtă, ca inadmisibilă.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei AFP B., invocată de pârâtă cu privire la celelalte capete de cerere și, în consecință, respinge cererea reclamantului privind anularea Deciziei nr. 188/2012 și a Deciziei de imputare nr. 190/2012 în contradictoriu cu pârâta AFP B. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite în parte acțiunea în contencios administrativ formulată și ulterior precizată de reclamantul C. I., domiciliat în T. B., nr.5, jud. B. -N. împotriva pârâtului I. T. de M. B. -N. , cu sediul în B., str. C. Viviu, nr. 60-64, jud. B. -N. și, în consecință: Anulează Decizia de imputare nr. 190/_ emisă de Inspectorul șef al I. T. de
M. B. -N. ca fiind tardivă.
Respinge, ca nefondată, cererea de anulare a Deciziei nr. 188/_ de anulare procese verbale, emisă de Inspectorul șef al I. T. de M. B. -N. .
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE, | GREFIER, | |
A. P. M. | I. D. | M. |
Red/dact: MAP/HVA
_ /4 ex
